Într-o zi am înghiţit toate cuvintele câte mi s-au pus în faţă. Cred că mi-era sete. Pe primul l-am înghiţit circumspectă, ca pe un fel fusion când ai vrea, de fapt, ciorbă de perişoare. Au venit şi uşurinţa, şi pofta, şi nesaţul. Le-am înghiţit pe toate, fără să mă gândesc că n-am uşurătoare de digestie, varză acră şi cenuşă-n cafea. Înghiţeam tot, până la sufocare. Nu ştiusem felul ăsta, retorica de alcov.
Ş-apoi am stat. Se mişca tot restul. Halucinant. Mi-am pierdut echilibrul. Ce naiba, n-am înghiţit decât nişte cuvinte. Na, şi-am mai stat. [ citeste mai departe ]