De aceea e nevoie sa ne aduca aminte altii ca suntem demni de lauda. Uneori aprecierile sunt disparate si rareori ajung la urechile noastre, dar pot sa va spun ca am invatat un lucru: energiile pozitive atrag la randul lor energii pozitive. Daca ne formam auzul, privirea, pentru frumos, asta o sa auzim/vedem.

De exemplu, din tara in care se aud mai multe rele, decat bune, despre conationalii nostri, adica Italia, strabat pana la noi reverberatii. Primarul Romei, Gianni Alemanno, are doar cuvinte de lauda pentru romani, pentru cei onesti mai exact.

“Nu m-ar deranja daca fiul meu s-ar casatori cu o femeie romanca. Trebuie sa ne obisnuim sa ne simtim intotdeuna cetateni europeni. Au existat situatii in trecut prin care poporul roman a fost ofensat, dar noi vorbim aici de persoanele oneste, nu de cele care comit infractiuni. Exista o legatura stransa intre Roma si Romania. Mama mea este ingrijita de o doamna, care vine din Romania, si este una dintre cele mai dulci si inteligente persoane pe care le cunosc. E o persoana minunata. Multi dintre romani sunt la fel ca ea”, a declarat acesta.

Deci romanii sunt minunati. Nu conteaza canalul, ci mesajul, asa ca e timpul sa ne simtim si noi cetateni europeni, ca sa fim tratati ca atare.

La multi ani, Romania! si La multi ani, romanilor!

Articol publicat si Stirile lui Urs

O intelegere verbala are valabilitate doar daca se transforma intr-un contract, intocmit, evident, pe baza legilor. Deci pana la urma binele individual si cel colectiv are un numitor comun: legea. Principiul biblic se poate aplica si in viata de societate: nu legalismul te duce in Rai, insa dragostea te face sa faci fapte bune, incluse in lege, care implicit te vor duce acolo. Daca tu ca cetatean respecti legea, adica faci ce e bine, automat o sa traiesti intr-o societate de care o sa fii mandru.

E destul de simplu, insa altii isi consuma energia ca sa complice lucrurile. Asa ca ceea ce ar trebui sa fie “rai” s-a transformat in iad, pentru ca am impresia ca am ajuns sa traim cu o frica permanenta de “tirania golanilor”, care incalca de fapt un set de reguli care se rezuma pana la urma la furt.

“Cand minti ii furi cuiva dreptul de a afla adevarul, cand omori pe cineva ii furi unui copil dreptul de a creste cu parintii lui si asa mai departe”!

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

I-am oferit optinui, dar s-a tinut tare si nu a spus nimic la inceput. S-a apucat sa imi puna prima intrebare, care imi limita optiunile: foarte multa sau deloc. Evident ca m-am apucat sa ii explic ca nu mi se pare corect sa imi limiteze optiunile si sa le transmita sefilor ca ar trebui sa refaca intrebarea. Daca eu sunt limitata cand e vorba de raspunsuri sa fie siguri politicienii ca atunci cand ies sa se laude cu popularitatea pe care o au in sondaje, au de fapt o imagine falsa. Preferintele mele nu se limiteaza la extreme, exista multe nuante, pe care evident ca ei nu vor sa le afle. Asa ca la un proxim esec la alegeri sa nu se mire de ce. Dragi politicieni sa stiti ca avem si noi o privire de ansamblu asupra a ce faceti voi si nu mai merge sa va incadrati doar la alb sau negru.

Dupa asta a inceput sa ma intrebe cata incredere am in anumiti politicieni. Mai ca mi-a venit sa lesin de ras. Ce o tot dam cu increderea? Cred ca termenul ar trebui inlocuit in toate sondajele. In ziua de azi nu prea mai incredere nici in camasa de pe tine, daramite in politicienii de la noi. Cum sa spun ca am foarte mare incredere in unul ca Nicu Banicioiu si altii asemeni lui? Oare chiar ne cred fraieri pe toti? Dupa o serie de intrebari am inceput sa i le intuiesc si sa i le spun in avans.

A ramas socat si descumpanit si m-a intrebat panicat daca stiu sondajul. I-am spus sa stea linistit ca nu e cazul, dar stiu cum merge treaba. Partea trista e ca m-a intrebat ce as vota daca duminica viitoare ar fi alegerile si nu am putut sa ii raspund, pentru ca nu am nicio optiune valabila si nu ma simt in stare sa mai aleg raul cel mai mic. Dar lor pare sa nu le pese.

Timpul trece, sondajele curg, iar eu inca nu sunt in stare sa spun daca Romania merge intr-o directia buna sau proasta.

Chiar asa: Daca duminica viitoare ar fi alegeri comasate cu ce partid/alianta/uniune ati vota?

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

Insa mantuirea nu se dobandeste prin fapte bune, acestea fiind doar o consecinta a credintei, principalul catalizator. Acelasi principiu este prezent in multe alte aspecte ale vietii.

Parintii se folosesc de el cand isi educa copiii, patronii ca sa isi stimuleze angajatii, constiinta noastra ca sa isi linisteasca ego-ul si conducerile partidelor ca sa isi motiveze militantii in timpul campaniilor electorale.

Cum ne pregatim de un nou ciclu electoral, politicienii autohtoni s-au gandit sa extinda principiul recompensei contra faptelor. Pe lista propunerilor nominalizam introducerea tombolelor in ziua votului propusa de PSD. Daca nu merge cu liberul arbitru, politicienii doresc sa isi mascheze neputintele prin introducerea votului obligatoriu.

Liberalul Eugen Nicolaescu vrea ca cei care nu se prezinta la vot timp de trei scrutinuri consecutive, indiferent de care sunt ele, sa isi piarda dreptul de vot pentru doua legislaturi. Altii vor amenzi usturatoare daca cetateanul nu se prezinta la urne.

Oare e necesara toata aceasta serie de masuri ca sa ne exercitam un drept, care pana la urma urmei ne contureaza modul in care ne vom trai viata pe viitor?

Nu suntem niste insule, drept urmare fiecare dintre noi este afectat de deciziile pe care le iau politicieni. Avem nevoie de recompense sau pedepse ca sa luam decizii in prezent care traseaza cursul viitorului?

In ciuda silei pe care o resimtim uneori cand ne raportam la politica autohtona cred ca trebuie sa renuntam la eventualele metehne sau frici din copilarie si sa incercam, prin vot, sa ne alegem cu chibzuinta viitorul.

Desi cel mai probabil vom avea nevoie de multa credinta ca sa credem ca viitorul va aduce, prin politicieni si deciziile lor, mantuirea Romaniei si a romanilor.

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

M-a “lovit” naturaletea acestui adevar enuntat cu ani in urma de Proust. Aparentele intregului nostru se rasfrang de fapt in perceptia celor din jur.

Vrem sa fim buni, frumosi, bogati, inteligenti ca cei din jur sa ne aprecieze, admire si invidieze. Uneori depindem prea mult de “gura lumii” incat uitam cine suntem noi de fapt. De aceea relatiile ajung de cele mai multe ori intr-un punct mort, pentru ca, involuntar, ne straduim sa reflectam idealul pe care ni-l impune. Si asa pierdem naturaletea, farmecul si prospetimea.

E nevoie de acel echilibru, de apreciere sincera din partea celuilalt, dar si de constienta faptului ca e in ordine sa avem si o personalitate sociala ca sa ne protejam eul.

Pentru ca Bruckner spune ca “dragostea inseamna evident doua solitudini care se imperecheaza ca sa creeze o neintelegere”.

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

Si cum majoritatea il cunoaste doar pe jurnalistul Victor Ciutacu care diseca politicienii si felul in care merg lucrurile in tara asta, eu am vrut sa stiu daca are “Vorbe Grele” si despre femei, casnicie si dragoste la prima vedere. Concluzia va apartine.

R: “Femeia la putere” pare sa fie ultimul trend, atat national cat si international. Parlamentul European a cerut statelor UE sa creasca procentul femeilor care sa conduca companii de top. Crezi ca aceasta promovare este creata de un val “artificial” agitat de feministe sau am reusit sa ne dovedim valoarea?

Ciutacu: Sunt ferm convins ca e artificial. Ca daca era natural nu era nevoie ca PE sa propuna aceste masuri. Orice fel de discriminare e daunatoare, inclusiv cea pozitiva, fiindca strica echilibrele in niste piete care ar trebui sa fie libere. Sunt o gramada de femei in lume care conduc companii si institutii publice fara sa fi recomandat cineva, anterior, promovarea lor pe criteriul sexului.

R: Daca ar fi sa imi numesti niste femei celebre care ar putea sa serveasca drept model reprezentantelor sexului frumos, din ziua de azi, la cine te-ai opri?

Ciutacu: Eu nu cred in modele. Nici eu nu am urmat vreun model si nu mi se pare nimerit sa urmezi, pas cu pas, traseul unui predecesor celebru. Te poti insipira, dar e contraproductiv sa copiezi.

R: Crezi ca exista dragoste la prima vedere?

Ciutacu: Nu stiu daca e dragoste la prima vedere. Cred ca exista atractie fizica la prima vedere. Poate sunt eu gresit construit, dar nu am reusit sa ma indragostesc niciodata la prima vedere, nici macar de femeile care starneau animalul sexual din mine.

R: Ce ne poate spune Victor Ciutacu despre casnicie? Ai descoperit secretul echilibrului?

Ciutacu: Eu vad casnicia ca pe o echipa, nu ca pe o harjoneala sexuala perena. La un moment dat cei doi parteneri se obisnuiesc cu toate particularitatile fizice ale celuilalt si daca nu functioneaza ca un mecanism, odata stinsa valvataia atractiei sexuale nu mai ramane nimic de impartit. O casnicie reusita poate fi echivalata unui exercitiu continuu de toleranta reciproca.

R: In contextul retelelor de socializare si a unei societati care glorifica eul personal crezi ca s-a schimbat definitia iubirii?

Ciutacu: Nu stiu exact care e definitia iubirii. Insa aparitia si dezvoltarea retelelor de socializare, dupa explozia siteurilor de dating, faciliteaza mai mult schimbul de fluide intre timizi care nu aveau tupeul sau norocul sa intalneasca pe strada si sa ajunga dupa aia in pat. Mi se pare greu sa te indragostesti de o persoana virtuala. Poate te starneste fizic, dar nu cred ca si emotional.

R: Cum impaci viata de familie, timpul pe care il petreci cu Vlad ( fiul n.red.) si ritmul alert pe care il impune munca de jurnalist?

Ciutacu: Extrem de greu. Pana sa transform emisiunea in una saptamanala apartamentul unde domiciliez avea strict rolul spatiului de cazare dintr-un hotel. Acum am inceput sa am zile cand ajung mai repede acasa si ne-a venit greu sa ne obisnuim unii cu ceilalti, la ore care pana acum un an erau nefiresti. Cel mai mult timp in familie il petrecem in concediu.

R: Completeaza enunturile: Femeia este….. Barbatul este….Impreuna sunt….

Ciutacu: Femeia este o necesitate. Barbatul este necesitatea necesitatii. Impreuna sunt ca soarecele si pisica.

R: Crezi si tu ca femeile complica lucrurile?

Ciutacu: Nu trebuie sa fii neaparat femeie ca sa complici lucrurile, poti sa fii si barbat. E drept ca nu am vazut pana acum un barbat care poate sustine ca a reusit sa priceapa ce e in mintea unei femei.

R: One night stand: de bifat sau de evitat?

Ciutacu: Intr-o viata neaparat trebuie bifat. Frecventa ti-o dicteaza corpul, indrazneala si necesitatile, dar nici sa traiesti dintr-un one night stand in altul, ca nu are niciun farmec.

R: Un mesaj pentru cititoarele Pandoras.

Ciutacu: Nu am fost asaltat in viata de fane, nici lipsit de interes nu cred ca sunt, dar nici nu las in urma mea un sir de cuceriri cu inimile zdrobite. Mesajul, daca tot trebuie sa il dau, e sa ma citeasca sau sa ma urmareasca fara idei preconcepute si sa fie atente la ce scriu sau spun, nu la cine imi este patron, prieten sau coleg.

Interviu publicat si pe Stirile lui Urs

Extazul mi s-a tranformat in dezamagire saptamana trecuta cand mi-am cumparat revista preferata. E o traditie de familie, o citesc de cel putin zece ani si rar mi s-a intamplat sa ratez vreun numar. Insa, pe luna ce trece articolele se imputineaza odata cu paginile. Pana acum imi rezervam pe putin 6 ore in weekend sa o savurez, sa suspin, sa visez ca atunci cand presa va fi platita o sa pot sa imi cumpar poseta Coco Chanel la care visez de 10 ani, sa devorez articolele si sa ma pun la curent cu ultimele noutati in materie de produse de frumusete. La ultimul numar am avut nevoie de doar doua ore ca sa fiu complet dezamagita.

Mi-e greu sa cred ca metafora a fost abandonata, ca dintr-o redactie care nu e condusa de moguli sau interese se poate “raspandi” in print dezamagirea. Nu ma doare atat de tare moartea presei “bune” pentru ca stiu cum merge, dar cand moare presa “frumoasa” chiar nu mai vad “lumina de la capatul tunelului”. Chiar cedam atat de usor frumusetea in detrimentul unor frivolitati?

Cert e ca la altii se poate. Mai mult chiar, ei au combinat presa “serioasa cu cea frumoasa”. Scriam anul trecut, in articolul Una calda, una rece, despre tara mea draga ca in Elle, editia tiparita in Marea Britanie, aparuse un interviu cu premierul Gordon Brown. Si nu l-au intrebat despre viata de acasa, de la birou, ci despre masurile pe care le ia guvernul britanic ca sa ajute moda. Si da, premierul britanic a declarat ca a dat bani ca sa sprijine industria modei.

Imi doresc ca si la noi sa ramana frumosul si sa ne reapucam sa cucerim metafora. Inca suntem tineri si mai avem energie sa luptam ca “viitorul sa sune mai frumos decat a fost”.

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

Despartirile sunt dureroase pentru ca trecem de la “The One” la “The Others”. Ne place sa credem ca suntem unici, iar indragosteala ne confirma acest statut. Atentia si protectia care ni se acorda ne transforma in “The One”, identitatea noastra fiind asociata in acel moment cu existenta in doi.

Cand fluturii din stomac mor, iar dragostea dispare, atuurile se transforma in defecte. Fiecare o ia pe drumuri separate, iar durerea apare cand realizam ca am ajuns pe lista “The Others”. Regasim in reactiile celuilalt raspunsurile pe care ti le povestea ca le aplica celor dinaintea ta. Si brusc realizezi ca ti-ai pierdut identitatea, ca nu mai esti unic/a in ochii si inima lui, ci doar un nume la intamplare, depersonalizat, care nu mai provoaca vibratii.

Despartirile dor pentru ca ne reamintesc ca suntem muritori si daca nici nu insemnam ceva unic pentru cineva, atunci ce ne mai ramane?

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

Potrivit ultimei cercetari realizata de Eurobarometru, doar 3% dintre cetatenii UE au lucrat in alta tara europeana. Iar asta din cauza ca migratia presupune un cost, pe care nu si-l permite oricine. Astfel ca mai putin de o treime, din cei peste 50%, isi cauta norocul in alta parte.

Iar dintre cei care au si reusit sa plece ca sa isi imbunatateasca CV-ul, 65% au declarat ca au fost ajutati financiar de familie, restul beneficiind de o bursa.

Printre norocosii care au reusit se numara suedezi, bulgari, romani, italieni, belgieni si olandezi. Principala motivatie a acestor tineri a fost salariul. Pe locul doi s-a plasat experienta profesionala.

In concluzie: avem o tara, dar daca nu ne ofera conditiile optime, sansele sa ne gasim norocul in alta parte sunt la fel de reduse. In cazul asta cum procedam?

Articol publica si pe Stirile lui Urs