Vine, vine primăvara/ Se așterne-n toată țara

Maria,

Îţi doresc o primăvară preafrumoasă, cu vreme călduţă şi plăcută şi cu un vânticel înmiresmat!

Doamne!

Eu, nu! Eu vreau o primăvară cu mocirloaie, vânticioi tăios şi urzicioaie care să pişte! Nu de-alea de mâncat!

@Nora: eu vreau din alea de mancat, na, bine ca mi-ai facut pofta, unde gasesc la ora asta, pe vremea asta urzici?

Nora, Fiica pădurii, Nell, ce mă fac eu cu tine?!

Uof, mai bine nişte leurdă.

Dora,

Pofte pe zăpada asta?

@Ana: oioioi, nici nu stii cate! am totusi in congelator macris…slaba consolare totusi.

Nu ştiu, Dora, dacă au apărut prin pieţe. N-am mai fost de-o veşnicie. Dar în vreo săptămână, două, cred că apar.

Ana: mai ales, nu vreau o primăvară “haioasă”! Mie “haios” ăsta îmi sună aşa călduţ, suspect.

Hmm… deci dansăm pe la sfârşitul anului. E bine, că mie nu-mi place să dansez cu foc vara. Îmi luceşte naibii faţa.

Eu o să vreau untişor. Îmi programez pofta pentru luna mai.

Nora,

Tu eşti codul-alizeu?

le plac mai mult mărțișoarele creative

Vaaaai, ce proastăăăăăăăă!

(nu numai pentru mărţişoarele creative)

@Ana: ) nu e de la …aia, sunt eu pofticioasa din fire dar apropo de martisoare eu anul asta am primit doar unul…:( ce-i drept unul tare frumos – o gargarita imensa. si-am fost cuminte si devreme acasa…

Nora,

Urzicile nu sunt de mâncat sau nu. Toate se mănâncă. Şi toate pişcă. (La noi se zice că muşcă).

Dora: l-ai primit de la cine contează.

Mie-mi plac toate verziturile astea de primăvară. Urzici, leurdă, dragavei (cum se zice în Oltenia, ştevie la Bucureşti), untişor, păpădie, de toate! Dar recunosc: mă scoate din minţi să curăţ urzici.

Cosa: da, măi, ştiu. Dar când cresc prea mari, devin aţoase şi parcă nu mai sunt aşa bune şi parcă pişcă mai rău. Şi da, şi eu mai zic “muşcă”.

Eu sunt Dark Queen. Am o bufniţă negru-antracit, frumoasă ca o pupăză. Nici bufniţele nu mai sunt ce erau pă timpuri. Mi-am pus-o pe reverul sacoului.

Cele trei lalele mov le-am cadorisit unei femei frumoase, am pupat, ieri, o burtă de gravidă ce conţinea ceva cam cât un mărţişor rezonabil, am mâncat ciocolată cât m-au ţinut băierile nervilor şi am găsit acasă o femeie cu o pălărie superbă şi o mască veneţiană. Un mărţişor de forma asta.

Şi gata. De 8 Martie nu sunt în ţară. Pe dinafara României se femeieşte lumea ori se mămeşte în data aia?

@Nora: aoleu, ti-am raspuns dincolo…:)

@Ana: eu cred ca se mameste…sau ma rog, eu stiu ca 8 martie e mai mult sarbatoarea mamicilor dar am patit-o de cateva ori ca n-am urat la multi ani tuturor doamnelor…

Pe mine mă enervează “mărţişoarele pontoase”. Cum e ăla din poză. Ce e drăcovenia aia?

Sau cadourile alea luate din magazinele de “cadouri haioase”. Dacă ai trecut de 13 ani şi mai eşti amator de aşa ceva, ai clar o problemă.

Ana: se femeieşte.

Eu am un fluture alb. Cu un rând de aripi turcoaz şi altul lila. Şi şnur la mână.

Ha, azi primii un colet şi curierul avea şi el la mână şnur. N-am mai văzut de mult bărbaţi purtând.

Dora: te molipsişi de la mine. Eu făcui tâmpenia când vă lipii pe voi, cu verziturile, de Cosa cu naşterile.

Nu e aşa. E a femeii.

en.wikipedia.or../

Bă, eu am cincizeci şi unu de ani, mai pot vorbi de neşte chestii, de ceva?!

A, înseamnă c-o să mă distrez. Oricum, o să fie cu fanfare şi nebunii. Deaja mi-am pregătit outfitu’ pentru ziua aia: pantaloni negru-gri (lipiţi de venule), botine roşu-dement-Gazith, bluză în dungi negru-muştar şi o demenţă cvasilânoasă până sub genunchi pe deasupra tuturor. O să fie mişto. Ăia n-or să-şi dea seama din prima că sunt femeie (nedeghizată).

Baobabule,

Oricând.

@Nora: nici eu n-am mai vazut de foarte mult timp barbati purtand snurul dar am auzit ieri de la un prieten ca cica in anii in care februarie are 28 de zile, domnii primesc martisoare, acum nu stiu daca in cazul acesta femeile nu mai primesc dar m-am simtit prost ca n-am dat martisor nici eu nu sunt fan pontoase, mie imi plac cele clasice: fluturi, gargarite, ghiocei, hornari, trifoi, din astea

Da, asa e.

Eu n-am martisor.

Dar fost la cursuri azi si am vazut-o pe bulgaroaica din grupa cu un snur frumos la mana. Ca tine, Nora. Mi-a placut.

@Nora: scuze, 29 de zile

Ana, da, mă, ca să vă râdeţi voi de mine!

Fraier eram eu, aşa-i?!

Eu, iubitule? De tine?! În toată viaţa mea anterioară n-am făcut aşa ceva. Mă consternezi!

Tu zi cu încredere. Nu suntem noi bagaboantele tale retrovirtuale?

Dora: nici eu n-am dat. Adevărul e că nici nu mi-a trecut prin cap.

Şi tot aşa, merg pe clasice.

Cosa: zi, măi, că nu râd. Parcă văd că mă vei înduioşa teribil. Deh, femeie proastă!

Edle, dacă te consolează cu ceva, cred că nici prietena mea măritată tot cu un american.

Nora, hai sa-ti zic un secret: eu sunt maritata cu un neamt. Shhh! Sa nu afle astia!

Achtung, baby!

Ok, nu mai spun. Nu ştiu ce mi s-a năzărit de l-am americanizat.

Ana, mi-a placut mult ce ai scris in partea ailalta. Am citit acum. Dar muuuult.

Nora a băut, dar nu recunoaşte. Muson.

Dana,

Aşa sunt eu, o minune de fată, o păpuşică, o dulceaţă, o pisicuţică-mămicuţică. Bă, dă-mă dracu dă genialoidă!

Nora,

Nou două am dezbătut/combătut de două ori. Praf făcurăm două subiecte: homosexualitatea şi maternitatea. Nu e mişto?

QED.

Mamicutica-pisicutica.

Pe bune, foarte frumos.

Îuuu, ce, dracu făcui?!

Doraaaaaaa, acum ai ocazia să te manifeşti, şterge coşcăiala aia!

@cosa: asa?

Da, aşa, mersiiiii!

Deci: am şi eu o iubită. Ştiu sună … libidinos, dar ea mai are încă vârsta la care să zicem că ar suna bine, aşa că … mă rog, aţi înţeles voi!

De la mine până la ea sunt cincisprezece kilometri. De la ea până la serviciul ei (la care n-a vrut să renunţe nici în ruptul capului, chestie de independenţă, familie, chestii) sunt cam cinci sute de metri.

Intră la serviciu la şapte dimineaţa.

Eu mă trezesc la cinci jumătate, îi fac pacheţel: sendviş şi ceai în termos. Mă duc la ea acasă, o iau, o duc (cinci sute de metri) la serviciu şi mă întorc acasă la mine.

După masă când iese, reiau. Mă duc la serviciu, o duc acasă la ea, mă întorc acasă la mine.

Deci, Andreea – cea care nu mă cunoşti, fac şaizeci de kilometri pe zi ca să nu meargă ea pe jos un kilometru în total.

Consider obositoare treaba asta?! Nu! Mă plâng?! Nu! Îmi place nespus de mult?! Da! Îţi vine să crezi, ţie şi tuturor cunoştinţelor mele femei care ştiu treaba asta?! Nu!

Obedientelor!

61, nu 60.

Iaute, vorbesc ca televizoru, Andreea fiind minunată, dar lipsind cu desăvârşire!

am zis io că aţi băut…

Ba nu, apăru!

măi, cosa, (că era cît p-aci să crez că eşti altineva). mai discutăm peste 20 de ani.

auuu, mor de rîîîîs, ce frumos e să fii îndrăgostit!

Dana, serviciu ei îi în drumu meu!

Ha, ha, la asta nu te gândisei, nu?!

Bine, mă, 61 că e luna voastră!

De-aia te iubesc eu, Cosa! Şi te respect. Şi nu glumesc.

Reverenţă! Cu crinolină.

Ce-i alea crinolină?!

Mie îmi sună a ceva cu care-şi dădeau bărbaţii pe păr să le lucească şi să le stea lipit de cap.

io cu Fouad aş fi vrut să vorbesc. mă interesa să aflu de e blond… naturel, ori a fost la stilist, ori s-a dat pe cap cu gălbenele din ogradă?

Aia e briantină.

Crinolina e o sârmă pe sub fuste.

visul vieţii mele – o fustă cu crinolină…

Asta era, ca nu-mi iesea deloc socoteala.

Ba, da’ norocoasa e iubita aia a ta! Parca o cam invidiez!(stii tu)

Deci, daca e colega cu tine de servici are sens, daca nu, cred ca ar fi bine sa-ti faci un control…

Eu am fost în pielea iubitei lui. Ştiu cum e. De-aia zic: respect! Ştii să faci o femeie să se simtă femeie. Dă-te dracu dă bagabont!

Aa, apropos de control. Ce mă dădeam eu mare că sunt ca tancu la vârsta mea. Şi iată că nu era chiar aşa, stimaţi telespectatori, am 311 colesterolu.

Da’ nici belit nu renunţ la smântână, la mămăliga amestecată jumate-jumate cu unt, la pilafu de orez care colcăie în grăsime de curcan (sau şi mai bine de gâscă), la spetia de porc înăbuşită-n cuptor cu cimbru, foi de dafin, piper şi stropită din când în când cu vin roşu (roşu, vorba vine, negru ca tăciunele), la tortu de ciocolată cu muuuuultă frişcă şi la o mie de alte bucurii fără de care viaţa n-ar fi decât un luuuung postu Paştelui!

Al meu e o rochie empire, Andreea. Ca-n cărţile lui Jane Austen.

januarymagazine../

Cosa: Ahaaa! Şi când îţi ziceam că bucătăria românească nu e tocmai cea mai sănătoasă, ai făcut ca trenu’!

Lasă, Cosa, că facem transfuzii cu sânge de la mine. Donez: fructe, buruieni, ceai, tutun, cafea, draci bălţaţi în hematii, tandreţe de n-o poţi duce, da’ o exporţi la gagică, dulceaţă de mure, şi urme de ruj Guerlain. Facem?

Dulceaţă de mure, daaaa, şi eu am. Cu grămada. Şi cu neşte sâmburi de nucă prin ea. Maaaamă, iar îmi lasă gura apă, iar tăbăr la bucătărie, declanşatoareo!

Nora, din ce film îi aia?

@Cosa: eu am tabarat deja, inca de la comentariul cu mamaliga si smantana si toate alea…dar dulceata de mure n-am

Nora,

De ce nu eşti cumsecade?

Crinolina/malacoful este şi însăşi fusta, largă, lungă şi zăludă, susţinută de acele sârme. Că nu-i făceam omului reverenţă din fierătanii! Urâto!

Cosa,

Când mai ai drum pe-aici, adă şi mie dulceaţă de mure, c-o terminai. Şi până ajung la buna…:(

Cosa,

Din Mândrie şi prejudecată.

Au, au, iar mi-am amintit, iar m-a luat dă la lingurică, iar nu dorm, iar oftez. Nişte nesâmţâţi!

Cosa, să vezi, te rog, şi Surorile, un film oarecum inspirat de piesa lui Cehov, dar şi Cercul literar Jane Austen. Dacă vrei.

Eu cred că sârma e esenţa acolo. Că aşa fuste moi tot sunt.

Cosa: Ce anume? Rochia?

Aşa te ştiu: sârmoasă. E, fustele moi au rostul lor pe lume. Dacă sunt luuungi şi laaargi…

Dacă nu, vax moliciune. Cui îi trebuie?

Dora, voi n-aveţi voie. Nu vă luaţi după mine că eu mi-am trăit traiu, mi-am mâncat mălaiu (şi ce mălai!), da’ voi mai aveţi de tras, de bucurat, de fericit. La anu şi la mulţi ani!

Termină cu prostiile! Ai vorbit ca o babă. Păi, gagica noastră cea frumoasă ce zice? Ai înnebunit? Hmm…

Şi vezi că dulceaţa de mure frăgezeşte obrajii, chiparosule. Doar nu credeai că noi două umblam la orgasmat papile. Boiu’ e tot pă lumea asta. Nu, Dora?

Ana, îţi aduc. Da’ nişte zamă de varză ca să faci şi tu o ciorbă de nu s-a pomenit, nu vrei?! Sau voi sunteţi cu făcătura aia de borş?!

Rochia e din “Becoming Jane”, Ana. Nu e cine ştie ce filmul.

Dar filmele astea, pornind ori de la cărţi, ori de la viaţa autoarei lor, sunt un fel de plăcere vinovată a mea.

Oricâte ecranizări aş fi văzut, tot nu mă satur.

Ba vreau, că aia e ca vinu’. Depinde de producător. Pe cea mai bună o făcea bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească. minune!

Şi vreau să văd cum o faci tu, că sigur e de mâna ta. Ba şi borş câteodată, dar şi moare când trebuie.

Nora, poza, Nora, poza!

Fiţ-ar roichia a naibii să-ţi fie!

Da mă lămuri Ana. Buştean!

@Ana: e, e dar la asemenea boiala nu mi-ar parea tare rau nici daca s-ar intalni cu papila

Iaute ce-ao ieşit! Ptiu!

Doamne, ce mâncăcioase!

A, ce chestie. Mi s-a părut o fotogramă din Mândrie şi prejudecată. Scuze. Aşa seamănăăăă… şi a avut şi o grămadă de ecranizări. Io acolo am simţit aromă de Darcy & Elizabeth. Da’ crez că sunt obsedată. Iertaţi, dumneavoastră.

Da, da, şi eu cu ecranizările. Poftesc la ele de numa’, numa’.

Din opera neconsolată a lui Adrian G. Râdeam ca prostu azinoapte când am citit-o:

Mama mi-a zis ca eram… asa.. mai agitat de feliu meu.. si… ca.. asa de repede fugeam de imi iesea rahatu din scutece! Perioada de referinta 79-80. Domnule judecator, va rog sa consemnati proba numarul 2 – rahat iesit din scutece! Trebuia sa devin Schumacher, ONORATA INSTANTA!

Da, iubitule, mâncăcioase. Păi, ce, nu suntem românce? Măcar pe ici, pe colo?

Mie-mi zise un prieten, venit în vizită la birou ieri (după ce m-am scuzat că mi-am dat cu o porcărie în păr şi-mi stă nereprezentativ):

Las’ că-ţi stă bine curu’, dă-l dracu de păr!

Na, de 1 Martie.

Eşti nebun!

@Ana: Buuuna, buuna asta!

Dora,

oops:

Cosaaaa: Poza e din “Becoming Jane”. Zisei mai sus. Eşti îndrăgostit, e clar!

“Fi-ţi-ar”. (e de la “ţi-ar fi”; când nu eşti sigur în cazuri de-astea, încearcă să le pui în ordinea din afirmative şi îţi dai seama ce şi cum)

Ana: Darcy-ul meu preferat din ăştia mai noi rămâne Colin Firth. Ăla din ecranizarea cu Keira Knightley nu prea mi-a plăcut.

Ba mie, da. Sigur, şi Colin Firh, că, deh, poate.

Da’ ăsta mi s-a părut… vulnerabil. Şi la mine nu vii în erecţie, că te arunc pe geam, vii sensibil ca turtureaua în zori. Şi ăsta cam aşa era.

Uf, Firth, evident. Ce obicei prost am căpătat! Nu mă uit ce scriu, că ştiu că mi le pot corecta. Da’ acum sunt în vizită. Asta ca să ştiţi ce fel de musafir aş fi, de vă dădea prin cap să mă invitaţi. Deşi… nu mă duc mai nicăurea. Aşa că puteţi fi liniştiţi.

Bă, deci, ce film văd eu în seara asta?

pfuuuu, ia uitaţi-o pe asta:

wedding-hints.c../

îţi vine s-o mănînci!

1. Mândrie şi prejudecată Varianta cu Keira Knightley – propun eu.

2. Surorile

3. Clubul de lectură Jane Austen

Muză,

Ferească Dumnezeu!

@cosa: margin call – l-am vazut recent. nu e romantic dar e bun cinemagia.ro/fi../

@andreea: eu una n-am incredere in rochiile care stau singure

Andreea,

Unde ai găsit nenorocirea aia de varză degenerată?

Te pomeneşti c-o fi Vivienne Westood, c-o văd în stare.

Dora,

Touché! Da’ nu te ştiam aşa ireverenţioasă.

… Westwood. Ptiu! Tre’ să plec acasă. E clar că nu mă mai ţin puterile.

@Ana: eu?! ireverentioasa?! de ce?!…:(

E salată de-aia creaţă. Măcar varză de Bruxelles să fi fost…

Mereu m-am întrebat de ce îşi aleg femeile la nuntă rochii de-astea în care nu pot fi îmbrăţişate. Sau dansate. Şi mereu mă gândesc cum se aşază când stai jos.

du-te, măi Ana, că mie aşa îmi place! să te caute printre foi cine trebuie pînă înnebuneşte!

Dora: e de bine.

Margin Call – l-am văzut. Nu-i!

Mândrie şi prejudecată în toate ediţiile l-am văzut. Nu-i.

Încerc Surorile.

Dora,

Da, da, e de bine. … care stă singură. Aş fi vrut s-o spun eu.

Muză,

Pe mine n-are cine mă găsi sub aşa ceva. Poate numai dacă mi se face poftă de carnaval.

Plec în câteva minute, că mi-am făcut niştre draci intolerabil de violenţi. Mă duc să-i domesticesc.

Andreea, parcă e de mireasă, nu?!

Păi, cine, Doamne iartă-mă, să te caute şi de ce, în ziua nunţii?!

Aoleu, Cosa! Eşti virgin, baobabule? Mi-e rău!

păi eu n-am zis de culoare, ci de formă! hai că m-aţi enervat, să caut una roşie…

Cosa: Jeux d’enfants.

Ţi-l recomand numai şi numai pentru că e martie, vânt căldicel, floricele, de-astea. E colorat şi dulce ca o prăjitură. Cu ceva ciocolată amară, dar puţinăăă… Da’ nu te uita singur la el, pune-i-l şi ei.

Cum adică de ce în ziua nunţii?

Ah, uitasem. Nunta e cu stres, nu e cu amor.

… sau neagră cu danteluţă roşie.

Nora, vezi?! Nu era bine dacă tăceam eu?!

Cum să mă uit eu la un film cu cineva lângă mine?! Unde s-a mai pomenit aşa ceva?!

Da’ ce-are? Începi brusc să suferi de ADD?

Vai, ce dulce si amar e copilul. Inocenta lui nu are dusmani din afara timpul din jurul lui.

Mărţişoarele sunt bune doar pentru cine are nevoie de ele. Sunt un mod de a integra în societate persoane cu dezabilitaţi cerandu-le să confecţioneze bazaconii. Le cereţi prea puţin de la viaţă!!! De asemenea este modalitate de a le da şi milogilor din prea-plinul vostru. Ce răsplată mai vreţi în schimb!? Ar trebui să vă fie ruşine pentru că-i zmintiţi ca să facă idoli, de care nu aveţi cu adevărat nevoie. Dragostea nu este un pretext, este o necesitate.

Imi placeau candva rochiile cu crinolina. Vina e normal a lui Scarlett O’Hara. Da aveam cam sapte ani pe vremea aia. Acum imi plac tinutele lui Grace Kelly, Ava Gardner si Audrey Hepburn. Dar mie nu mi se potrivesc. Normal, nu am cam nimic din eleganta lor.

Pune-ne o poză cu tine!

@ Anti Nationalist Da, a fost foarte simpatic. ”Lucrate din inimă, no”

@ viermele demon ”Dragostea nu este un pretext, este o necesitate” – nici măcar, pentru că necesitatea, de regulă, vine la pachet cu obligațiile. așa că ar trebui să fie mai mult decât atât!

@Cosa: sper ca nu cu mine vorbeai! Ce naiba, eu tin la calculatoarele voastre… vorbeam si eu acolo de un ideal gen 2vrabia malai viseaza”

@ morringain atunci s-ar putea merge pe ceva gen… vestimentația lui Rhett Butler sau nu știu ce înseamnă ”nu am cam nimic din eleganța lor” .

@Maria Mois:

Ah, ca uitai. Mi-au mai placut si rochiile din “Dangerous Beauty”

Martisoarele nu sunt prelucrate prin inime false, prin petale uscate neatinse de lacrimi. Nu sunt antinse de o feroviara neterminata din lumina lunii care aprinde un tufis in foc si nu te arde.

Sunt rupte direct din inima romanului pentru a demonstra lumii ca dragostea romaneasca nu s-a nascut in zadar.

Anti Nationalist.

När jag skriver ett inlägg, så stannar världen.

Comentezi!!! Binenteles că dragostea este o necesitate. Este nevoia “cetăţeanului” de a-şi afişa generozitatea. Singutatatea te obligă să dormi iepureşte, şi în final te consumă pe dinăuntru aşa cum face un vierme cu o pulpită zemoasa de fruct înmiresmat. Manancă face kk şi iar manâncă, până nu mai rămâne nimic.

@ Ana Barton

Îți mulțumesc, Ana! Sper să avem parte de lucruri faine în acest anotimp, când toate (ar trebui) prind culoare

“Sper să avem parte de lucruri faine în acest anotimp”. Asta spuneam şi eu adineaori. Fiecare are o necesitate bună sau “nebună”, şi simte nevoia să o împartăşească cu cineva.

Că profesoarele aveau pieptul „plin cu decorații-mărțișoare” așa le dăruiai,le prideai cu un ac-bold și urcând,coborând din troleibuz/tramvai,îți dădeai seama că trebuie să fie o învățătoare/profesoară !

și acum păstrez cu sfințenie acele semne de carte,ori felicitări făcute la ora de lucru manual de câtre copii mei„patria și cu poporul,ei pregătesc viitorul..”

Am postat un video cu inregistrarea din emisiunea “Deschide lumea” in care cuceritorul senator PSD Petre Daea tine discursul incarcat de atata sensibilitate si emotie incat pana si prezentatoarea de stiri ii cedeaza la sfarsit.

Vedeti aici reactia, nu uitati sa dati like

youtube.com/wat../

@ Alex Andru: da, asta e video-ul Reacția prezentatoarei a fost oarecum de așteptat (cu siguranță a fost ”alimentată” și de colegii din regie).

@Alex Andru,vidoe-clipul tău(fără urmă de jicnire/ofensă/batjocură…eu una,și spun eu una:mă fuck …undeva în mărțișoarele lor !

What the mother fucker do,they think about ?? ei cred că dacă simbolistic ne dă căte o frezie ori un muțunache de plastc/fier/aliaje/ ne-au cumpărat ?

chiar dacă mă urâți,nu-mi pasă ! Eu am regula mea de trei simple ! Seva

Seva Imi place regula ta de trei simpla!:)

Nu încearcă nimeni să vă cumpere. Poate să vă cumpere bunăvoinţa. Asta da.

Da’ ştii ce?! Ai dreptate, de ce să vă cumpere bunăvoinţa cu o frezie când poate să vă dea una-n freză şi vă executaţi şi fără bunăvoinţă!

Ce căutaţi, aia găsiţi!

Seva Tudose// vai de your head. surasul prezentatoarei era drept bascalie. Drept o curva care oglindeste mintea romancelor. De a bate joc de intimitatea barbatului.

Sincer, voi nu meritati sa va ancorati sufletul in teiul lui Eminescu, nici unul dintre voi. Nici pe Cioran, Ionescu, Eliade, Teodoreanu sau Rebreanu. Nimii

Ella, fă-ţi şi tu cont!

Cosa,eu zic ca l-am facut! E ceva in neregula?

Atunci de ce comentariul tău #122 a apărut mai târziu?

Am observat. Nu stiu sa-ti raspund. Poate pentru ca sunt noua “in oras”?

Ai cont, dar eşti autentificată (logată)?

Şi de ce nu-ţi pui o poză, un avatar ceva?

Acum ar trebui sa fie in regula. Cu poza e distractiv…sper sa reusesc intr-un final! Multumesc,Cosa.

Încă o cutiuţă de email ciobită. Tears For Fears – Break It Down Again youtube.com/wat../

Neil Sedaka – Breaking up is hard to do youtube.com/wat../

din martisoarele pe care le-am primit, sclivisite, placate, semi-pretioase, pretioase, florale, de grup cel mai tare mi-a placut unul crosetat, cred, in forma de fluture.Erau mai multi fluturi,colorati si transparenti care imi dadeau aripi sa-mi ies din zapezi, vorba unui prieten .A, si acela respecta conventia culorilor- aripi albe si antenute rosii si avea si atza lucrata de mana.Bine, tinerica de la care l-am primit cu o zbatere fatala de pleoape gracile deseneaza fluturi peste tot.Urmeaza nebunia zambilelor batute si freziile multicolore, in ulcica sau cu bratul.Oamenii astia care-si cumpara in saptamana asta masini de lux din profitul de la comert cu flori, cum comenta cineva anul trecut, chiar ii merita.

Cosa Nostra , De cati ani tot zici ca ai 51 ? Ca a inceput sa miroasa a igrasie ( sa nu zic a mucegai ) …daca o ai, o ai . N-am gasit alta rima . ce e aia “Eu , la 51 de ani ai mei …” Eu . la 55 de ani ai mei, ma simt ..bine . In sensul ca inca ma concentrez sa se lase in jos , dimineata , in fatra vasului de la WC …Asta inseamna ca macar nu am probleme cu prostata ( ptiu, drace , ce o fi aia ! )