Degustătorii de oglinzi

Ei bine, da. Am fost la mall, în plin sezon de reduceri. Vai mie!… Încă de la intrare, fetiţe dulci, îmbrăcate în costume voit alese să descopere, mai mult decât să-mbrace, te îmbinau, care cu voci suave, care scuipând tutunul din rărunchi, să “guşti” te miri ce promoţii. Pantofi, accesorii, oferte last-minute în Cipru, creme de la Marea Moartă, săruri de baie, mezeluri eco, pantofi – plăteşti o pereche, pleci acasă cu două – şi multe, multe haine… Unde mai pui că erau şi cu cel puţin 20% mai “accesibile”, cum m-a informat o cadână.

Am luat vreo două-trei pliante, mai mult de ruşine, şi mi-am început călătoria prin magazine, care s-a dovedit a fi de-a dreptul înălţătoare.

Luată ca din oală însă, cu greu mi-am găsit concentrarea. Căci, nu-i aşa, la cumpărături trebuie să ai capul limpede! Să-ţi iei strict ce-ţi e de trebuinţă, să nu cazi în mirajul promoţiilor… Şi totuşi, în scurt timp, privirea mi-a căzut pradă sutelor de etichete roşii şi portocalii care mă ademeneau ca nişte dame de consum. Hai, îndrăzneşte, uite, sunt doar pentru tine, îmi şoptea parcă o bluză dantelată până la refuz, cu o despicătură mare pe spate. Verde comple(c)t, cum mi-a spus vânzătoarea. Bună de mers în cluburi. Nu am găsit-o, însă, a-mi fi de trebuinţă… Şi m-am îndepărtat. Fără să vreau, m-am agăţat într-un umeraş pe care abia-şi mai trăgea sufletul o pelerină. Lână 100%, cum altfel? De-un roşu de coridă. Şi-o fundă mare, galbenă, rămasă-n buzunar, recuperată, probabil, din cine ştie ce război între cliente. Altă reducere: 30%. Nu m-a impresionat.

Şi am mers mai departe. Pantofi, cosmetice, tricouri, fuste, cămăşi, bluze, tricouri iar, adidaşi, bomboane şi o mulţime neroadă parcă, împinsă de la spate de suflul reducerilor. Explozive. Într-un final, de ciudă, recunosc, să nu plec cu mâna goală, am ales un tricou. Verde praz, culoarea anului, se pare. Şi, mândră de achiziţia mea, m-am îndreptat spre cabinele de probă. Acolo, trezită parcă la realitate, i-am văzut… De altfel, nici nu aveai cum să-i ignori…

Înalţi, cu părul întins spre ars cu placa, fular – trei straturi, prins boem la gât, geci de piele, până-n talie, lăsând burta să se prelingă în neştire, cămaşă, obligatoriu cu butoni, pulover British sau vestă, adidaşi cu bot ascuţit, lucioşi, neapărat cu logo, cheia de la maşină-ntr-o mână, mobilele în cealaltă şi câte o duduie, înmiresmată feeric, la braţetă. Şi ea, la fel de nestemată. Ah, ce mândrie, ce opulenţă… ce naiba?!

M-am dat mai într-o parte, cât să nu deranjez, şi i-am privit. Minute-n şir. Cu aceeaşi uimire şi acelaşi nesaţ greu de explicat, de altfel. Recunosc, mă fascinau.

Rând pe rând, cu o poftă de speriat, nu alta, îi vedeam cum devorează rafturile, alegând, cu o pricepere de-a dreptul emoţionantă, cămăşi de mătase, blugi cu capse, fermoare şi pietricele-alese, pantofi de lac, adidaşi, veste… Iar ritualul se repeta, de fiecare dată, cu o precizie mecanică. Plimbându-şi degetele îmbrăcate regeşte în inele, abia atingând mătăsurile, frezaţii dădeau dovadă de o dibăcie cu care, în vremuri de mult apuse, bărbaţii îşi alegeau armăsarii.

Ajunşi în faţa oglinzilor, spectacolul începea. Tras de guler. Sus, jos, deschis la un nasture sau doi? Se vede lanţul? Se vede gâtul puternic, cercelul din urechi? Hmm… Ia să vedem profilul. Nu-i rău, nu-i rău deloc. Dar ia să-mi pun cureaua… Sclipeşte? Dă bine catarama? Mă sună Nelu. Ce faci, bă? Tragem ceva diseară? Eşti tot cu aia? Îhî, da, bă, îhî… Ia ţine-mi, fă, cheile, că nu pot să mă mişc. (Duduia, atât aştepta: să pună mâna pe chei. Şi, nici nu i le încredinţa bine, că se şi făcea nevăzută în raionul cu haine de damă. Şi, cu cheia-nfiptă ca un piron în palmă, brelocul la vedere, începea să scormonească prin maldărele de haine, dând la o parte umeraş după umeraş…) În tot acest timp, fătul rămase singur în faţa oglinzii… Nu că s-ar fi plictisit, nu că ar fi tânjit după companie. Nu, nu. În faţa oglinzii, exalta de o plăcere aproape astmatică. Şi era fericit. Căci nu mai era singur, erau chiar doi. La fel. Astfel, atracţia era dublă.

M-am retras, într-un final, ruşinată de spectacolul voyeurist nevinovat de altfel, pe care mi-l ofereau, rând pe rând, degustătorii de oglinzi…