RSS Feed
Florin

De ce NU te-aş lua de nevastă

vezi toate articolele de
30 mai 2011 la 10:47 44 comentarii 1815 vizualizari.

Dragă X,

Ţi-am citit cu interes rândurile pe Pandora’s, descoperindu-ţi mai apoi şi blogul personal. Pe care, în urmă cu numai câteva luni, ai ieşit efectiv la peţit, căutându-ţi partener de viaţă. Privesc fapta că pe un act de curaj şi, ca de la un bărbat de 30-40 de ani spre o femeie de-aceeaşi vârstă, nu fac decât să scot în evidenţa câteva greşeli tipice pe care mulţi dintre cei singuri le fac.

1. Vreau bărbat, că iată ce zice lumea. Introducerea a stricat din start totul. Decât cu anunţ matrimonial în genul “hai s-o fac şi pe asta, că tot mă bat prietenele şi rudele la cap“, mai bine nu-ţi pierde timpul. Admite simplu că ai tu personal nevoie de un bărbat, iar printre aspiranţi se vor găsi cu siguranţă şi oameni serioşi care să nu se uite la tine ca la o disperată. Trăim în secolul XXI şi ştiu destui care şi-au găsit perechea prin siturile de dating.

2. Sunt nevrozată, dar cu mine nu te plictiseşti. E ca şi cum ţi-aş spune şi eu că sunt afemeiat, dar să vezi ce fun o să avem la sex în trei. Femeile încep să se umple gradual de stres din toate nimicurile, în timp ce bărbaţii devin tot mai boemi şi tânjesc după linişte. Nervii şi isteriile îşi au însă leacuri naturale, iar cel mai eficace e în a mai elimina din cauzele stresului. Un bărbat te simte de la cel mult a două întâlnire dacă stai prost cu nervii. Si-n cele mai dese cazuri te va respinge. Fiindcă cel mai adesea el însuşi e ieşit din nişte situaţii tensionate şi numai asta nu mai vrea.

3. Nu-mi trebuie bărbat bogat, dar nici cu degetul în fund. Nu sunt bogat, dar am un ban în bancă şi o profesie sănătoasă, cum doreai. În schimb, draga mea, mă uit la tine şi ce văd? Ani de zile ai lălăit-o prin facultăţi fără nici o utilitate practică, ai schimbat cariere şi profesii ca pe ciorapi, ţi-ai luat ani sabatici (asa se cheamă cand nu ai job) şi eşti susţinătoare acerbă a conceptului “realizării spirituale personale” în viaţă. Dacă eu, că bărbat, aş fi urmat acelaşi traseu, te-ai fi uitat cert la mine ca la un loser.

4. Vreau să mă simt în siguranţă lângă tine. De acord, dar poţi oferi si tu acelaşi lucru? Observ că ţi-ai creat un grup de prietene apropiate şi cam aveţi obiceiul (după propriile tale mărturisiri) de-a va bagă unele în cuplurile altora. Oare o să înţelegi tu faptul că problemele noastre suntem singurii in masură să ni le rezolvăm? Că-n cuplul nostru nu are ce cauta democraţia sau votul prietenelor tale?

5. Nu încerca să mă schimbi, că nu vei reuşi. Căsnicia e prin natura ei un compromis. Rari sunt cei care, prin găsirea jumătăţii, nu trebuie să se adapteze şi să-şi mai domolească din aşteptări. Te schimbi tu însăţi, voluntar, de dragul relaţiei şi amorului faţă de celălalt. Ori fiindcă ţi se vor aduce noi argumente, punându-ţi în discuţie principiile cu care ai trăit o viaţă. Semnul cel mai evident că îmbătrânim e când începem să căpătăm convingeri. Între noi şi noile generaţii sunt azi aceleaşi prăpăstii de mentalitate cum era între noi şi ai noştri părinţi.

6. Merge şi ceva pasiune, dar vreau onoare şi bun simţ. Cuvântul “sex” nu prea l-am întâlnit la tine, fie şi în forma lui mai delicată “a face dragoste”. Nu e nimic ruşinos în asta, iar când ne-om pierde amândoi onoarea şi bunul simţ în patimile pasiunii, rostindu-ne cuvinte porcoase la ureche şi sărutându-ne prin locuri total  netradiţionale, s-ar putea să-mi fii chiar recunoscătoare pentru iniţiere. Problema e: doreşti şi-aşa ceva? Sau doar ne vom preface că suntem un cuplu modern, prezentându-mă ostentativ prietenelor ca pe specimenul onorabil şi simţit? Laşi impresia că sexul e doar un cadou pe care i-l vei oferi tu drept trofeu masculului. Că tu nu ai nevoie de el.

7. Sunt inteligenţă, cultă, tot ce vrei. Orice individ ajunge în viaţă “mai mult” decât era pe la 20 de ani. Sentimentul împlinirii ajunge însă la unele să dea pe-afară. Şi una e să rupi gura prietenelor cu peroraţii despre Goethe, alta e să-ţi uimeşti într-adevăr pe cel de-alături cu strofe despre amoruri utopice. Personal n-am întâlnit bărbat care să se laude altora că nevastă-sa e mare talent în cele fantasmagorice. Motivul e simplu: suntem oameni practici. Iar inteligenţa se dovedeşte strict numai prin deciziile de viaţă, de zi cu zi. Că poţi să ai IQ-ul 160 şi să-i razi din prostie şi ambiţ contul celuilalt din bancă. Bărbaţii admiră femeile inteligente de langa ei atâta vreme cat nu fac prostii.

Aşa ca, draga  mea, meditează   la lucrurile acestea, rostite cu bune intenţii, ca cea fără pereche eşti tu (eu? bine însurat, nu-mi caut totuşi alta). Nu mă  taxa la (6) cu “mitocan”, la (7) cu “ingrat”, la (5) cu “n-ai valori” si  la (2) cu un potop de alte epitete,   că prin asta nu-mi vei arata decât că am avut dreptate… :D

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



44 comments
  • 1

    Ştiu şi eu, Florin?

    Zici tu că puţine exemplare din astea, şi nu toate cu aceleaşi metehne, structurează o categorie?

    Am auzit şi eu că ar fi, dar în ochi n-am văzut niciuna, adică nu cunosc vreuna. Oi fi întâlnit în trecere, n-am de unde şti.

    Fetele astea din cuvintele tale şi-au pus armuri şi scut deasupra şi juri că sunt pregătite de turnir.

    Şi caută ele asiduu să fie neveste? Poate, dar asta pentru că nu sunt şi nu ştiu ce e aia. :lol:

    Şi-apoi, Florin, cum o fi aia să cauţi oameni? Ce s-a pierdut irecuperabil de nu-i mai afli în mod natural? :roll:

  • 2

    (Wow, mi-a si aparut asta?! Mersi, Alexandra :) )

    Si buna, Ana, mersi de comentariu.

    Sa fac niste precizari din start, sa-mi evit belele.

    Textul e doar inspirat (sau provocat) din ce-am gasit intr-adevar pe blogul uneia de aici. Pe care-o gasesc tocmai de treaba, si ma necajesc cele care de fapt sufera, dar le vezi cum pozeaza mai mult in feministe acerbe.

    Nu vreau sa generalizez, dar stiu prea multe cazuri asemanatoare, prea multi amici la care parca-i acelasi pattern (si admit, mai am si eu ciondaneli similare in cuplu).

    La fiece punct am ilustrat mai mult un pattern, o chestie-problema. Si mi-am spus opinia, lasand-o spre dezbatere. Cui o sa-mi spuna, argumentat, ca nu-i asa, ii multumesc in avans. Sunt sincer deschis la orice pareri si idei, fundamentate si logice sa fie. :)

  • 3

    @Ana – Ca sa-ti raspund mai pe larg la intrebarile din final…

    Nu, nu cauta sa fie neveste, ci sunt cuprinse uneori, in mod natural si inevitabil, de sentimentul firesc al singuratatii. Si la barbati se poate intampla la fel, insa noi cel putin ni-l recunoastem mai senin. Cred. :)

    Nu cred nici ca e vreo rusine sa afirmi ca esti in cautarea unuia/uneia. Cu varsta devine si tot mai greu, mai ales ca ai pierdut dezinvoltura din anii tineretii, esti sub presiunea celor din jur si nici nu mai poti aranja rapid totul cu rimel.

  • 4

    Punctul 4 mi se pare extrem de important in cuplu si reciproc valabil.

    Eu nu o plac deloc pe cumnata mea, si nici prietenul lui cel mai bun nu o place, as putea spune ca temperatura este undeva sub 0 grade.

    Insa nu i-am marturisit acest lucru niciodata fratelui meu si l-am rugat si pe cel mai bun prieten al lui sa nu intervina nici pro nici contra. Pentru ca daca ea il face fericit sau nefericit, alegerea de a ramane cu ea sau nu, tot el o simte in inima lui, acolo unde o fi ea.

  • 5

    @Jasmine – A fost pe-aici altadata o discutie pe tema asta (dreptul de-a lua atitudine fata de cuplurile prietenelor) si personal mi-am exprimat aceeasi parere ca a ta.

    Daca din afara poti evident sa vezi mai detasat si chiar mai obiectiv lucrurile, observatorilor le poate scapa ce era mai esential: ca oamenii aceia se iubesc totusi. Ce simt de fapt ei unul fata de celalalt numai ei stiu.

  • 6

    @Florin Bratu: Mi-a scapat discutia. Ideea mea era ca si femeile cica trebuie sa primeasca “acceptul” prietenilor si al mamei, surorii sau fratelui sau eu stiu mai cui.

    Eu cred ca nu trebuie sa intervii cu decizii personale sau influentari, indiferent daca esti prietenul ei sau al lui, sau tocmai pentru ca esti si iti doresti ca el/ea sa fie fericit/a, nu tu pentru el/ea, care vei sta cu partenerul respectiv doar o ora, cand esti in vizita.

    Ca ce ma face pe mine fericita nu e obligatoriu sa-l faca fericit pe prietenul meu.

  • 7

    Femeile au fobia singurătăţii. Din motivul ăsta sunt destule cele care fac alegeri pripite ori se complac prea mult în relaţii toxice. Mult de dezbătut pe tema asta….

    În legătură cu postarea lui X: te-ai gândit că poate fi scrisă special pentru vreo persoană anume în system “bate şeaua să priceapa iapa (iapul)”?

  • 8

    @Jasmine – Din ce-am vazut in anturajul meu personal, de-a lungul anilor, e ca barbatii pastreaza mai mult distanta fata de alegerea prietenului. Cum sa spun, e ca si cum nu l-ai respecta pe celalalt daca nu-i respecti lui alegerea.

    Iar eroarea celor care intervin, chiar daca o fac just, e ca ei gandesc cu capul, in timp ce casatoritii o fac totusi mai mult cu sufletul. :)

    @Andrusk – Stiu. Plus ca mai exista si presiunea varstei sau “ce zice lumea”. Si, din asemenea pripeli, se trezesc mai singure decat inainte in casnicii care nu merg din start. Pe mine m-ar interesa insa mai mult ce face fiecare ca sa mearga. Ca de respins, e mai usor la toti, dar nu-i nici asta o solutie.

    Si nu, X mi-a parut o persoana decenta, dar contradictorie. Cu porniri uneori prea tumultoase de-a se destainui pe blog. N-as vrea sa implic insa pe respectiva pe-aici, mai ales ca, dupa cum spuneam mai sus, postarea ei mi-a servit doar ca punct de pornire, “criza” fiind mai intinsa. :)

  • 9

    @Jasmine – M-ai facut sa-mi amintesc si de-o situatie personala, putin bizara…

    Am tot prin America si-o fosta colega de grupa, cu care demult-demult era cat pe ce sa infiripez o relatie. N-am simtit insa acea “atractie” (chit ca n-arata deloc rau) si am ramas doar prieteni (insa foarte buni prieteni, platonic; fata m-a si ajutat la nevoie, cand altii n-au facut-o).

    Sotia stie si n-a avut vreodata o problema cu asta, sotul ei (alt fost coleg de grupa) la fel, am petrecut chiar vacante impreuna. Tipa s-a recasatorit intre timp (cu unul pe care l-am cunoscut si eu in vacante), iar ultimele doua dati mi-a raspuns el la telefon si l-am simtit clar gelos, sunt convins ca nici nu i-a trecut mesajele. Stiu din alte informatii ca e gelos si pe fostul ei barbat…

    Deci ce sa fac, mi-am pierdut o buna prietena, dar n-am insistat. Il inteleg si pe el ca elimina riscurile si cauta sa-si protejeze cuplul, asta e.

  • 10

    @Florin Bratu: Au impresia ca o fac just, ei rationeaza in functie de propriile principii, sentimente si experiente de viata.

    Daca vrei sa-l ajuti, atunci condu-l pe prieten catre forul sau interior, fii ghid catre inima lui, catre ce il face fericit pe el, eventual poti aduce niste repere personale, poate ii servesc drept instrument in gasirea sinelui.

    Astfel, el devine capabil sa recunoasca “elementul” potrivit care ii va umple golul, facandu-l sa se simta complet si, in final, fericit, sau nefericit in fericirea lui, sau fericit in nefericirea lui, sau etc.

  • 11

    @Jasmine – Sunt om patit (rau) pe chestia cu interventiile (poate si de-asta sunt atat de virulent pe tema asta :) ).

    Ani de zile imi facusem regula sa nu intervin in cuplurile altora decat sa-i ajut cel mult sa se impace (nu sa se desparta).

    Deci: doi prieteni buni (cei mai buni din ultimii ani din vest). Ma scoate el la o plimbare odata, sa-mi spuna ca nu mai poate, ca gata, pleaca. Tipul era cam afemeiat, dar isi iubea mult sotia. Tac, ascult, incep sa ma intreb: daca vrea intr-adevar sa plece, ce vrea de la mine? Ii propun intr-o doara daca doreste sa caut eu sa vorbesc cu ea, ca mediator pentru revenirea la cele bune. Fac asta, o vad pe ea superficiala si facand putin pe viteaza, dar se mai domolesc lucrurile si revin impreuna.

    La numai cateva saptamani, reincep meciurile. Iar el mi-o arunca odata ca-i pare sincer rau ca …i-am impacat! Ajung si eu la un meci zdravan cu nevasta, la care tipa-mi spune ca …ea tine cu Rapidu’ (ca sa vezi mentalitate, si nu-ti spun ce sfaturi aiurea i-a dat!), iar tipul poza fals cu cat sunt ei de cuplu model.

    N-o mai lungesc, dar peste ani noi suntem tot impreuna, in timp ce ei au divortat si fiecare e acum cu altul/alta. Eu n-am mai vorbit cu niciunul, nevasta mai tine inca legatura cu ea.

  • 12

    ei, Florine, pân`la urmă ai încălecat şi tu pe-o şa. ;)

    acu, ţine-te bine în ea, debutul e bun. :)

  • 13

    acum am văzut postul şi musai să spun: BRAVO! :D

    şi pot recunoaşte public că despre mine e vorba. :) nu am de gând să te combat sau să te fac mitocan sau mai ştiu eu ce, pentru că mi-a plăcut ce-ai zis, chiar dacă ai fost tăios. singurul lucru la care aş avea de comentat e partea cu sexul. nu l-am văzut niciodată ca pe un cadou pe care îl fac cuiva, dar nu scriu de el pentru că pur şi simplu nu ştiu să scriu bine pe tema asta. dar de făcut, fac :D

    gata. acum chiar mă apuc de muncit. o zi faină să ai. :)

    alt Laura Laurentiu
    2011-05-30 13:22:17 | Raporteaza
  • 14

    ah, Laura! :) ştii cât m-am întrebat cine-i draga X? :roll:

  • 15

    @Laura – Esti si nu esti tu, cum am mai spus anterior. “X” mi-a servit doar ca punct de plecare prin atitudinile expuse, din care multe mi-erau deja-vu.

    Chiar ma-ntrebam daca n-am facut cumva o prostie/nedelicatetze cu introducerea. Scuze daca s-a inteles textul la persoana. Iar sursa inspiratiei a fost, cum spuneam, un act de curaj.

  • 16

    @val_one – “Am incalecat” fiindca de prea multe ori v-am incurajat pe voi (ca doar e situl vostru) sa scrieti mai direct si despre “ale vietii”, dar ori aveti inclinatie spre melodrama sau chiar mazochism, ori tot nu-mi pica mie fisa ce-i cu “misterul Femeia”. :P

  • 17

    Florin, eu mă bucur că ai făcut-o pentru că altfel eşti un bun „combatant”. ai argumente şi forţa de a le susţine, deşi uneori nu rezişti tentaţiei de a băga băţul prin gard ;) .

    dacă ţi-ai făcut un ideal din lămurirea eternului mister, grea sarcină ţi-ai asumat. :roll:

  • 18

    Singura reactie dupa citirea articolului tau a fost una de usurare. In sfarsit un om echilibrat si intelept. Si cum demult se incearca dezlegarea “misterul barbatului”, fetele ar trebui sa iti faca cinste pentru micul indrumar, scris totusi cu delicatete. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sunat daca s-ar fi apucat sa il scrie adrenalitera :) ))

  • 19

    @val_one, @f.g.

    Cred ca “misterul” nostru (barbati si femei deopotriva) e de a face din cand in cand pe misteriosii. :D Ca self-defense si sa nu-i oferim totusi celuilalt/celeilalte totul pe tava, sa ne stie toate “secretele”. :P

  • 20

    @Florin Bratu: Bun! In sfarsit, ti-ai exercitat optiunea de schimb de tabara! ;) Problema e ca nu prea e loc de dezbatere, fiind argumentat totul…

    Dar hai sa carcotesc totusi putin! :lol:

    1. Am auzit de la multi prieteni (barbati) afirmatia “nu vreau nevasta, dar totusi ar trebui sa intru si eu in randul lumii” – batutul la cap de catre rude si prieteni nu este apanajul femeilor, genul asta de presiune este pus indiferent de sexul “neranduitului”; de obicei, se intampla cand depasesti varsta medie de pus pirostriile, iar cei dragi se panicheaza ca o sa ramai asa… (mai ales parintii au argumentul suprem / santaj emotional – “nu vreau sa mor fara sa te vad la casa ta!”)

    2. Tare as vrea sa stiu cum sustii afirmatia ” Femeile încep să se umple gradual de stres din toate nimicurile, în timp ce bărbaţii devin tot mai boemi şi tânjesc după linişte.” Stresul nu tine cont de sexul celui afectat. Traim in acelasi mediu (comun), iar probabilitatea de a fi afectati este similara. Mecanismele de coping tin de trasaturile individului, nu de sexul lui. Daca zic ca femeile sunt mai stresate de responsabilitatile cu casa si familia, imi sar in cap barbatii. Daca zic ca barbatii sunt mai stesati de rolul de sustinator al familiei, imi sar in cap femeile. QED!

    3.Sunt cazuri individuale, deci nu pot fi comentate. Dar tendinta generala este reprezentata de afirmatia ei. Suntem fiinte practice, si stim toti ca “dragostea trece prin stomac”. Plus “unde-s doi, puterea creste!” Cand unul aduce tot, si celalalt nimic, mai devreme sau mai tarziu apar complicatii: raportul de putere nu este egal, iar diferentele pregnante de orice fel (nivel de educatie, statut social, siguranta/putere financiara, grad de reusita profesionala) creeaza o prapastie intre cei doi, cu trecerea timpului…

    4. Reactia ta o impartasesc, stii bine! Dar nu sunt sigura la ce s-a referit ea cu “siguranta” :roll: Nu prea cred ca la acelasi lucru…

    5. Aici m-a mirat afirmatia ei, pentru ca mult mai des am intalnit la barbati previziuni pesimiste la capitolul asta. Nu ca ei s-ar teme mai mult ca femeile vor sa-i schimbe, doar se asteapta mai des ca ele sa incerce ;)

    6. Acum spune sincer: daca o femeie te asalteaza la nivel declarativ cu intentii legate de sex, care e prima evaluare pe care i-o faci? Ca are material de “nevasta” sau de amanta? Nu te intreb daca te bucura/extazieaza deschiderea ei (ca ar fi retoric :lol: ), ci daca tu ai lua de nevasta o femeie care spune invers “merge si ceva bun simt si onoare, dar important e cate orgasme imi provoci!” Cum ai evalua scala ei de valori, prin prisma unei casnicii de durata? Si nu cumva te-ai simti tratat ca un pseudo-vibrator? Zic si eu…

    7. Asta cu IQ-ul am dezbatut-o deja.

  • 21

    @Geanina – Hehee, am petrecut si eu o noapte alba (si-aveam de lucru azi, dar cred ca ma fofilez).

    1. Ai dreptate, dar reciteste, ca m-am referit la cu totul altceva. Nu era vorba de presiunea altora, ci ca, atunci cand cauti pereche, nu o mixa tu insuti cu “caut barbat, dar mai mult ca asa vor altii”. Inchipuie-ti ca vine unul la tine: “N-aveam chef sa ma insor, dar asa vrea mama. Ce zici, ai fi interesata?” :D

    2. Hehee, aici zau ca am clisee beton (ploua cu ele!). Sa-ti prezic ce se va intampla: daca acum dai cu aspiratorul o data la saptamana, cand veti fi doi dai de doua ori, iar cand vei avea si copii, dai zilnic. Si speli vase de cinci ori pe zi, alergi la mall pentru orice sticla de lapte sau nasture, vei ajunge prinsa intr-un vartej de responsabilitati si necesitati de n-o sa mai stii de tine. Si-o sa-i pretinzi si celuilalt acelasi lucru (“ca asta e casnicia: alergatura, stres si mereu trebuie aia, trebuie cealalta”). Celalalt o sa devina “nesimtit” daca indrazneste sa spuna “hai, draga, ca mai putem trai si fara sticla aceea de lapte pana maine, sau fara sa bat covorul la patru zile”. Problema e ca, daca barbatul (“nesimtitul”) mai taie din sarcini, putand trai bine si fara ele, femeia se cam obisnuieste cu casa luna si efectiv nu se mai poate intoarce la “cocina”. :D

    Ritmul asta nebunesc si modul diferit de perceptie distruge in timp multe casnicii.

    3. Persista inca ideea la unele ca barbatul trebuie sa aduca grosul in casa, in timp ce femeia poate sa faca profesional ce-o taie capul. Cunosc femei care-au tinut mortis sa faca si ele o cariera, sa nu stea la cratita, si-abia atunci si-au dat seama cat era de greu pentru celalalt. Se simt desigur mai implinite, dar le vezi si extrem de obosite (oboseala extrema pe care cel mai frecvent nu si-o recunosc).

  • 22

    Sa mai zic de 6 (sexul), ca ma intind prea mult…

    E imposibil sa nu fi observat si tu care-s barbatii mai dezinvolti si femeile mai dezinhibate, cand e vorba de discutii despre sex. Fara sa devenim nici pervesi/mitocani/abjecti, nici usuratice/curvistine.

    La asta ma refeream, la maturitatea si lejeritatea de-a aborda, deschis si fara false pudori, si un subiect (altadata tabu) ca sexul. Si de-a admite ca sexul e bun, necesar si foarte util la pigmentatie si pentru femei (nu doar ca “barbatii e porci”). :)

    Interesant ce-a scris cineva pe Pandora’s despre fantasme: ca destule iau nastere tocmai din cauza restrictiilor (deseori auto-impuse) de morala sau sociale. (Ti-as mai fi amintit eu si despre magistrale “fiinte porno” sau “eu in tine, el in mine”, de la una pe care n-am vazut-o vreodata schimband altfel vreo idee pe-aici despre sex, dar mi-e ca sare iar val_one pe mine :D :D )

  • 23

    :lol: acu`, fii şi tu mai modest! chiar atât de feroce nu eşti să săr eu pe tine. :roll:

  • 24

    :D

    Vorbesti de lup si… :D

  • 25

    @Florin Bratu: Lasa ca nu moare nimeni de la o noapte alba ;) Plus ca sunt sigura ca erai si curios de reactiile la articol :)

    1. Faza cu mixatul motivatiilor eu mi-o explic simplu: este un fel de “rusine/vinovatie” impartasita. Din start e neplacut sa vina ziua in care iti dai seama ca ai ajuns sa vanezi tu, si nu mai e suficient sa existi, pentru a fi vanata. La femei e aiurea, pentru ca vanatul nu tine de “fisa postului”. Faptul ca cei din jur te preseaza, este si o povara, si o usurare. Pentru ca iti da o pseudo-scuza a faptului ca esti acolo afara, la vanatoare. Este a win-win situation. Ai binecuvantarea lor, iar daca reusesti, esti si un fel de eroina, aducand liniste si bucurie celor dragi ;) Stiu, incalcite sunt caile mintii :roll:

    2. Perfect de acord cu faptul ca in doi, se dubleaza si sursele de stres. Chiar recent am facut o lucrare pe tema stresului in relatia de cuplu ;) Doar ca eu evit intotdeauna clasificarile si generalizarile, pentru ca diversitatea umana e uimitoare. Am un cuplu de prieteni casatoriti, exact pe dos fata de exemplul tau. Ea este easy going si pe stilul “este si maine o zi”, iar el cel care e mereu stresat de azi, acum, to do lists samd. E un deliciu sa-i observi :lol:

    3. Din nou cazuri si cazuri. Teoretic si practic, cele mai functionale cupluri, si cu satisfactie maritala ridicata, raman cele echilibrate, in care partenerii impartasesc cam aceleasi valori, viziuni despre viata, si au expectante convergente, nu divergente. Oricum, casnicia e o negociere…

  • 26

    PS: Geanina – Si sa nu crezi ca imaginile de la (2) vin doar din experienta personala. Ma amuz uneori la telefon cu un amic din Montreal (“Hai s-auzi si tu ce-mi face a mea…”) si ne bufneste pe amandoi rasul, inainte sa ne terminam fraza. “Daca am face maine schimb de neveste, nu s-ar cunoaste. Ca parca au acelasi gen de pitici pe creieri”. :D

  • 27

    @Florin Bratu: Nu stiu de ce, dar am convingerea ca si conversatiile dintre neveste se termina cu o concluzie similara :lol:

  • 28

    @#27 – Sunt absolut convins! :D

    @#25

    3. Insist ca nu vreau sa generalizez. Am specificat doar un stereotip, bazat pe observatii, iar cine stie/simte ca nu se incadreaza, tant mieux.

    2. Vorbeste cu tipul. Nu vrea sa facem schimb? :D

    1. Aha. Razbunareee! Pe adolescentza noastra de baieti timizi, cand inghiteam inevitabil si galusca atator rejectari. :)

    …Serios acum, e foarte interesanta observatia ta (nu ma gandisem la ea). Vezi tu, cred ca din acelasi motiv pozeaza si baietii/barbatii in mari mahari, siguri pe ei pana la ridicol. Doar n-o sa agati pe una spunandu-i sincer “stii, io sunt pe Manuela de vreun an”. :D

  • 29

    @Florin Bratu:

    1. Este normal ce ai zis tu, pentru ca ceilalti percep imaginea de sine pe care noi o proiectam. Pana la urma, toti ne “vindem” cum putem mai bine ;) Cartea sinceritatii brutale nu este castigatoare prea des, desi ne place sa visam la asta (mereu zambesc cand imi amintesc de “Titanic vals” al lui Musatescu… speech-ul candidatului “nu ma votati! nu merit!”, care duce la alegerea lui…)

    2. Nu vrea, ca stie si el de ce a ales-o: pentru a-l echilibra pe el. Dar un indiciu pentru amatori: tipa este pictorita ;) In general artistii sunt mai detasati de stresul cotidian, pentru ca ei “ard” altfel si pentru altceva… de asta imi place si mie sa fiu inconjurata de ei si am multi prieteni din “tribul” asta :)

  • 30

    Eh, destul de-adevarat ce-ai scris tu aici :D ba chiar m-ai atins si pe mine cu 1-2 puncte – problema mea e, acum, cu ce sa le inlocuiesc, neh :D :) )

  • 31

    mie mi se pare ca ai fost cam dur cu domnisoara x: oamenii nu-si pun vietile pe internet ca sa primeasca sfaturi (cu exceptia evidenta in care o fac explicit) ci mai degraba sa simta ca nu sunt singuri in situatia respectiva, sa fie incurajati si intelesi. mie-mi plac femeile care se declara “single” pentru ca-ti dau o sansa cinstita sa lansezi o invitatie la o cafea in cazul in care esti interesat. eu nu am nici o problema cu refuzul – face parte din micile neplaceri ale apartenentei – dar stiu multa lume care trece cu greu peste experienta traumatizanta a sinceritatii feminine :-) . in plus, jocul este complicat si de evolutia inegala a sexelor. la 18 ani baietii sunt in general sexul frumos (stiu ca suna ghei dar n-am gasit alta formulare) – energici, inteligenti, gata sa sara de la prima strangere de mana la bulaneala -, iar fetele sexul molau – impiedicate, prostutze (streetwise), tinute din scurt de parinti habotnici etc. la 30 de ani femeile prind putin avantaj iar la 40 barbatii mai au putin si mor (sau ii omoara pe cei din jur cu platitudini) in timp ce damele pleznesc de sanatate. literalmente o forta a naturii. cred si eu ca le este greu sa-si gaseasca parteneri.

  • 32

    @Geanina – “Pictorita”??? Incep sa am o banuiala de ce-o fi el stresat si ce arde ea de fapt (gazul! vezi 3). :) In imaginea idilica de “detasare” nu prea cred. Da, toti ne permitem sa fim “artisti” in viata, dar pana la un punct. Idealismul basculeaza brusc spre materialism si lipsuri, cand nu te astepti, iar banul (sau lipsa lui) ramane cauza numarul unu a erodarii cuplurilor.

    @dr.nenea – “Domnisoara X” era abstract la mine in text, si-mi pare rau ca persoana din spatele X-ului si-a dezvaluit singura identitatea. Eu n-as fi facut-o vreodata, dar admit ca trebuia sa fac mult mai evaziv referire la ea. Repet de asemenea si ca majoritatea punctelor sunt sabloane, ce nu raspund mereu direct si exact la ce scrisese ea (de fapt nici nu-i vezi scrierea pe-aici, nu?).

    Deci sa nu exageram. Plus ca majoritatea vad ca au inteles corect mesajul (ca pe incurajare), chiar daca pe alocuri l-am transmis mai provocativ.

    Tu n-ai avea probleme cu refuzul fiindca esti desigur barbat, iar noi am fost caliti din adolescenta la asta :) (vezi ce-i raspundeam mai sus Geaninei).

  • 33

    Gresit! Ea nu arde gazul, chiar castiga bine din pictura (are expozitii si a vandut si in strainatate), nu se joaca de-a artista in timp ce sotul trage la jug. Si nu e o chestie din categoria “hai sa fim boemi, ca da bine!”, ci e un fel de a fi, tine de personalitate.

    In rest, am zis si eu #20, 3 – dragostea trece prin stomac ;)

  • 34

    @Geanina Vlad: Dragostea trece prin stomac ? Dar stomacul unde e ?

  • 35

    Neatza (la mine) :) . Bun, nu carcotesc mai mult, ca nu vreau sa particularizez la ce nu stiu detalii. Gandeste-te insa: sa afle a mea ca vreau sa ma apuc si eu de pictura si sa-mi castig viata din asta (ca galerii gasesc si ceva-ceva tot vand), m-ar da in suturi afara. Dar …i-as da dreptate. :P

    “e un fel de a fi”

    Of, metaforele astea… Poetii nostri, valorile noastre, pictorii si artistii nostri! ;) Pentru “felul lor de a fi” platesc pe-aici la granturi din taxele mele, de ma doare punga.

  • 36

    @Florin Bratu: Neatza la tine si bine ai debutat cu doamna X ! Pe cand doamna Y ?

  • 37

    Sau “domnul Y”, sa nu parem misogini. :D (“Neata” si la tine, multam de urari.)

  • 38

    #33 – Este acolo unde il pozitioneaza fiecare cuplu ;)

    #34 – Pai tocmai acolo e diferenta! Una e sa tot incerci marea cu degetul, alta sa iei o decizie inteleapta de a te reorienta profesional (cat inca nu e tarziu) si alta sa faci ceva din vocatie ;)

    Chiar este un fel de a fi! Asa cum unele persoane sunt romantice si altele nu :lol:

  • 39

    bleah! Limba de lemn, cap de bou, ca pe stema :)

  • 40

    @costelus – Ce fumezi? (Da-mi si mie.)

    @Geanina – Sa fie, dar pe banii lor. nea.gov/grants/../

    @Danny

    “Dragostea trece prin stomac ? Dar stomacul unde e ?”

    Deasupra punctului G (pe-asta il gasesti mai repede). :D

  • 41

    Ha Ha! Si mai bârfea lumea pe-aici cum că bărbații ar visa la mimoze neajutorate! Nu-i adevărat, domnule, bărbații vor femei destepte, hotărâte, cu simț practic care stiu ce vor si, de ce nu, au un job bun si fac ceva bani Bravo, Florin, ai explicat fetelor cam cum să abordeze problema găsirii unui bărbat. Cât despre Laura, sfatul meu: găseste alea trei calități “sine qua non” de care ai nevoie ca să poți trăi cu un bărbat. Da trei, nu mai multe, că nu ajungem nicăieri… Si filtrează bărbații în funcție de asta… nu în funcție de un milion de alte criterii. Clasicul trio: destept, frumos si cu bani e o combinație bună :) da, mă rog, poate tu ai alte criterii!

  • 42

    @Deea – Barbatii vor intr-adevar egalitarism, feministele mai mult il pretind. ;)

    Si vai, ce sfaturi groaznice dai (mor cand va vad cautand barbati cu lista)! Aminteste-ti ce criteriu era la tine cu 15 ani in urma, ca pot paria ca era doar unul: ma iubeste, il iubesc. :)

  • 43

    @Florin Bratu: mie asa îmi zicea bunica, să mă mărit cu un băiat frumos, destept si cu bani…m-am gândit să dau mai departe sfatul.. .Apropo de criterii, bunica unui prieten de-al meu îl sfătuia să-si găsească o fată care are un gard frumos la casă. Subtextul era că niste oameni suficient de ordonați si gospodari să-si facă un gard frumos sigur au crescut o fată ordonată si gospodină. Ca să nu mai vorbim de faptul că or fi având si ceva avere, dacă si-au permis un gard asa frumos…Si se tot chinuia biata bunică să-l convingă pe prietenul ăsta al meu să meargă pe la o fată din vecini care avea un gard taare frumos. Noi pe-atunci aveam 18-19 ani, evident că nu distram la culme de sfaturile bunicii si o tot provocam la discuții pe tema asta, spre exasperarea prietenului respectiv. Culmea e că, după vreo 12 ani, cu cine crezi că s-a însurat prietenul ăsta al meu? Cu fata din vecini, aia cu gard frumos…Evident, pe baza altor criterii decât gardul. Săraca bunică, din păcate nu a mai trăit să vadă nunta, cred că ar fi fost în culmea fericirii. Dar să stii că sfatul meu, cu cele trei criterii, era foarte rezonabil, în sensul de: limitează-te la trei criterii, femeie, că dacă ai 50 de criterii, nu ajungi la niciun rezultat. :)

  • 44

    @Deea :D

    Ai zis-o insa, “pe baza altor criterii decat gardul”… :)

    E-adevarat ca trebuie sa aplicam si niste criterii mai “lumesti” de la o varsta incolo, ca se cam duce idealismul de la 20 de ani.

    Ce vad insa frecvent e cum persoane care ele insele nu prea mai au multe lucruri de oferit (ca s-au mai si ofilit intre timp), vin cu niste liste cu atat mai pretentioase. Pe ideea “daca tot am asteptat pana la 40 de ani, macar sa obtin acum cat mai multe”. Si raman …cu listele.

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan moarte Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!