Imaginea reală a României este dată însă de spectacolul străzii, de oamenii care mai încearcă să se comporte de parcă viaţa lor ar sta sub semnul normalităţii, nu al dezastrului iminent, de parcă viitorul chiar va mai veni pentru ei într-o formă acceptabilă. Am încercat dimineaţă să fac un exerciţiu de imaginaţie (spun de imaginaţie, deşi evidenţa sărea în ochi). Am încercat să ghicesc ce drame ascund oamenii pe care îi vedeam, în metrou sau pe stradă, analizându-le modestia veştmintelor, tristeţea privirii, umerii încovoiaţi nu neapărat de ani sau de greutatea bagajelor. A fost ca şi cum fiecare om întâlnit purta în spate povara unei drame. Poate a casei, pe care simţea că o va pierde în curând, poate a părinţilor pe care nu-i mai poate ajuta, poate a copilului pe care nu-l mai poate susţine, poate a familiei care depinde de banii câştigaţi de el. România este o ţară tristă. Asediată. O ţară în care totul a devenit relativ. Chiar şi ziua de mâine. Sau mai ales ziua de mâine…

Poate că exerciţiul acesta al „trecerii printre oameni” ar trebui să-l facă toţi politicienii de la putere. Ar trebui să lase deoparte România din statistici, România abstractă care oricum va supravieţui crizei, fiindcă, nu-i aşa, o ţară nu poate intra în faliment, România aceea pe care visează X sau Y că o reformează, spre binele românilor care vor trăi peste n ani. Interesul imediat al guvernanţilor ar trebui să fie România concretă, adică cele 22 de milioane de oameni sau câţi or mai fi rămas, adică exact fiinţele deja condamnate.

Şi pentru ca imaginea pe care o percep să fie şi mai clară, ar trebui ca această tăcută „baie de mulţime” să se facă având în memorie două declaraţii despre care am aflat aseară (e drept, a doua declaraţie e din noiembrie trecut):

Teodora Trandafir: „Eu nu am luat nici un leu până acum, puteau să ne ceară să aducem şi bani de acasă, oricine poate scrie orice pe internet. Presupun că orice om s-ar descurca dacă ar câştiga numai 600 de lei. Şi dacă ai doi lei în buzunar, tot îţi iei o pâine, o pui în congelator şi mănânci în fiecare zi câte o firimitură, dar nu mori de foame”.

Traian Băsescu: „Vă dau cuvântul meu de onoare că am fost acolo (în Piaţa Universităţii) la ora fixată. Eram singur în Piaţa Universităţii, am plecat şi m-am întors după o jumătate de oră”.

Nu, nu voi comenta nici una dintre declaraţii. Pentru că oricum nesimţirea şi minciuna sunt cele mai mici greşeli ale lor, şi pentru că oricum ştiu că sunt atât de porniţi pe calea autodistrugerii încât a le cere acum să fie raţionali este inutil. De un singur lucru mă mai mir. Cum de se tem de efectul bumerangului social, dar nu şi de efectele blestemelor oamenilor asupra lor?

România abstractă va ieşi din povestea asta cu bine. Cu graniţele întregi, cu monedă naţională, cu o economie făcută franjuri. România cealaltă, cu nevoi, probleme, dileme, speranţe, vise, România pe care o formăm cu toţii astăzi, nu. Cel puţin nu în forma aceasta. Sper doar ca la final, cei care vor ajunge acolo să nu mai vadă obrajii bucălaţi ai lui Teo întreţinuţi cu firimitura de pâine cotidiană (presupun din start că ea ştie că se poate trăi aşa) şi nici să nu mai audă hohotele de râs băsesciene rostogolindu-se într-o Piaţă a Universităţii în care nu se mai află nimeni.

P.S. Ca să elimin eventualele neînţelegeri ulterioare, trebuie să fac o precizare. Toate articolele scrise pe Pandora reprezintă gânduri personale. Nimeni nu este obligat să fie de acord cu ele. Toate comentariile care conţin cuvinte licenţioase (indiferent la adresa cui), atacuri personale gratuite, ameninţări de orice fel vor ajunge la gunoi de îndată ce le voi vedea.

Aveam întîlnire cu el în fiecare joi seara, undeva după ora 8, cînd mă instalam în faţa televizorului, cu casetofonul în braţe, pentru a-mi înregistra vocea citind subtitrarea filmului (tradus la noi prin “Călătorie în Univers”). Era de înţeles dorinţa mea de a păstra intacte informaţiile serialului, în condiţiile în care accesul la alte informaţii despre lume sau univers practic nu exista. Trăiam un paradox. Pe de o parte regretam amarnic faptul că multe lucruri scăpau încă înţelegerii mele, din punct de vedere ştiinţific. Pe de altă parte aveam senzaţia că mi se deschideau nevăzute porţi şi pentru a păşi dincolo de ele nu era nevoie să am toate cunoştinţele realizatorului, prezentatorului şi omului de ştiinţă Carl Sagan. Trebuia doar să vreau să ştiu. Această dorinţă era cheia de la poarta cunoaşterii, interzisă pe atunci în România într-o mare măsură. Eram foarte emoţionată şi destul de conştientă că din cauza atenţiei pe care o acordam textului pierdeam o parte dintre imagini. Eram însă fascinată de Cosmos, de permanenta legătură dintre Univers şi planeta albastră, de elementele de istorie a pămîntului strecurate în poveste. Mă fascina şi povestitorul, am presupus  (nu aveam cum verifica informaţia, eram rupţi de lume complet) că era american doar pentru că în imaginaţia mea aşa trebuiau să arate americanii, aşa trebuiau să vorbească, aşa trebuiau să fie îmbrăcaţi. Plus că filmul nu putea fi decît american. După ce vedeam episodul de joi seara, aveam o săptămînă la dispoziţie să scriu tot materialul şi să încerc să reţin cît mai multe informaţii, de parcă la final mă aştepta un examen. Nu ştiu de ce, dar aveam senzaţia că fac ceva foarte important şi numai eu înţelegeam rostul acestui efort. Şi acum, într-un sertar al bibliotecii, am foile scrise atunci, îngălbenite de timp. Au rezistat mutărilor, achiziţiei numeroaselor cărţi, anilor.

După 90, cînd România a ieşit din eclipsa comunistă, am fost fericită să găsesc în librărie Creierul lui Broca. Cartea nu arăta ca volumele din Occident, nu avea nici o poză a autorului pe copertă, dar avea numele lui şi asta mie îmi era de ajuns. La urma urmei eu ştiam cine este Carl Sagan. Şi fiindcă internetul nu ajunsese în România, mi-am întrebat nişte prieteni canadieni ce ştiu de el. Aveam să primesc ulterior, în plic, o tăietură de ziar, cu fotografia unui bărbat şi prezentarea unui seminar în care se dezbătuse problema ameninţărilor nucleare. Bărbatul nu era chiar povestitorul din serialul adolescenţei mele, dar semăna teribil de mult cu el…trecuseră nişte ani, dar zîmbetul era acelaşi.
Apoi, în primăvara lui 1997 am intrat într-o librărie. Mă uitam la titluri cautînd parcă ceva, dar nu ştiam ce anume. Într-un final privirea mi-a fost atrasă de o carte cu un desen ciudat: Balaurii Raiului. Autor era acelaşi Carl Sagan.

Balaurii Raiului a fost singura carte pe care am cumpărat-o în acea seară, iar a doua zi intram pe internet (în sfîrşit, exista şi aici de vreo doi ani) să caut informaţii despre autor, regretînd că n-o făcusem mai repede. Atunci am aflat că plecase într-un alt univers, poate mai bun, la Crăciunul din 1996. De atunci cred în minuni. Ce mînă nevăzută mi-a condus paşii în librăria aceea şi mi-a adus volumul sub ochi? A fost ca şi cum cineva îmi îndeplinise dorinţa de a afla mai multe despre Carl Sagan. Şi asta la scurt timp după ce se produsese trecerea lui în nefiinţă.
Suntem în 2010, şi în sfîrşit am o serie de cărţi, articole, eseuri şi filme ale lui Carl Sagan. Este poate episodul final al unei felii de viaţă. Sau este doar un alt început, spre o nouă încercare de evadare dintr-un spaţiu ostil existenţei. Ce uluitor e să fii legat sufleteşte de oameni pe care nu i-ai cunoscut cu adevărat niciodată, dar care practic fac parte, într-un fel sau altul, din viaţa ta, prin cărţile, filmele, gîndurile lor! Şi ce greu e să scrii despre cei pe care îi apreciezi şi de care te despart viaţa, timpul, oceanele…

Retrospectiv privind, lucrurile sunt clare. Este evident că la momentul noiembrie – decembrie 2009, atunci când vorbea despre creştere economică în al doilea trimestru din 2010, Traian Băsescu ştia ce urma să se întâmple. Nu am nici un dubiu că, indiferent dacă era sau nu sub influenţa lui Bachus, preşedintele cunoştea exact magnitudinea disperării pe care avea să o impună românilor sub pretextul „securităţii naţionale” (de parcă securitatea naţională înseamnă securitatea celor de la putere sau a clienţilor lor). Nu mă îndoiesc nici de faptul că Traian Băsescu ştie la acest moment că prin măsurile luate practic atentează grav la securitatea a milioane de oameni. Incompetenţa guvernelor impuse de el şi interesele personale ale ciracilor săi i-au lăsat pe oameni fără joburi, fără bani, îi va lăsa fără case, fără acces la servicii de sănătate, educaţie. Securitatea alimentară a oamenilor este şi ea în pericol, pentru că, în conformitate cu ONU, aceasta înseamnă „garantarea în permanenţă a accesului la o alimentaţie suficientă şi sănătoasă, care să permită oamenilor  un regim alimentar necesar unei viaţi sănătoase şi active”. Practic, baletul electoral s-a terminat, nota de plată a venit doar pentru fraieri.

Iar purtătorul notei de plată s-ar putea, după ultimele evenimente, să se dea de trei ori peste cap şi să se transforme într-o domniţă cu cosiţe blonde, îmbrăcată în negru, serioasă şi înţeleaptă, care răspunde la numele de Elena Udrea. Nimic nu e întâmplător în ţara asta, de la declaraţiile din toamna lui 2008 ale lui Băsescu în care spunea că vor fi afectaţi de criză doar românii care joacă la bursă (din perioada când semna legea care ar fi trebuit să mărească salariile profesorilor ) şi până la ultimele apariţii televizate îndoliate şi decente ale Elenei Udrea. Numai că numirea respectivei la şefia unui nou cabinet, în condiţiile sacrificării populaţiei, ar putea avea efectul unei dinamite sociale, iar asta l-ar putea îngrozi pe bietul ministru de finanţe Vlădescu. Eu cred că disconfortul lui Vlădescu nu are temei. Altceva ar trebui să-l îngrozească. Faptul că ura faţă de Băsescu o depăşeşte şi pe cea faţă de Ceauşescu. În aceste condiţii, mandatul lui Traian Băsescu devine improbabil, şansele PDL-ului ca partid important se reduc la zero, la fel şi şansele în politică ale protejatelor lui Băsescu sau ale celor care au avut proasta inspiraţie să confunde binele României cu binele lui Traian Băsescu. Numele lor vor rămâne pe veci legate de o catastrofă.

E foarte probabil ca guvernul Boc să cadă, iar cariera politică a premierului să apună pentru totdeauna. Pentru că nu poţi să cânţi prohodul unui popor şi să afirmi senin că de fapt îl salvezi. La fel de probabil, la un moment dat şi Traian Băsescu va pleca de la Cotroceni. Întrebarea este dacă o va face mai repede sau mai târziu, şi eventual cum. Evident…atunci când peste aceste evenimente se va aşterne liniştea, o parte dintre români nu vor mai fi în viaţă. Corect ar fi să se ţină o evidenţă a pierderilor de vieţi omeneşti din cauza măsurilor Băsescu-Boc. Nu de alta dar ele ar putea deveni ulterior capete de acuzare pentru cei care astăzi ar trebui să ne asigure „buna guvernare” Şi apropo…buna guvernare este un drept fundamental pentru cetăţenii României şi o obligaţie pentru cei care sunt la putere.

Există termenul de criminal de război. Originala democraţie românească demonstrează că ar trebui inventat şi termenul de criminal de pace. Sau, şi mai corect ar fi ca, după 20 de ani, să încetăm să mai visăm la o Românie democrată, europeană, o ţară în care legea este suverană. Nu Bruxelles-ul sau Washington-ul trebuie să ne apere drepturile, ci noi. Iar dacă nu suntem în stare, atunci mama lui Emil Boc are dreptate, putem să mergem la culcare. Definitiv.

Cândva, într-un trecut cenuşiu şi nu foarte îndepărtat, în România apărea un jurnal, intitulat Prima carte, ultima carte. Era scris de un băiat, Cătălin Bursaci. Născut la 17 aprilie 1957, Cătălin dorea să devină pictor, scriitor, scenarist, actor şi regizor de film, dar a sfârşit răpus de leucemie, pe 24 iunie 1975, la ora 13. 30. Cartea este dovada calvarului, dar şi a speranţei. Şi până foarte recent, mai exista o dovadă, vie. Cristina Tacoi, mama lui Cătălin Bursaci. Cea care, când încă se mai afla la Bucureşti, îi primea cu mare drag pe toţi cei care doreau să afle povestea lui Cătălin, sau să-i vadă lucrurile, păstrate cu grijă în camera care fusese şi a rămas doar a lui, cel puţin pe perioada vieţii mamei sale. Nici Cătălin nu are fotografii pe internet. Doar una, o fotocopie după cea apărută pe coperta singurei lui cărţi. Şi poate e mai bine aşa. Ca să înţelegi dragostea nu ai nevoie neapărat de chipuri.

Drama Cristinei Tacoi nu este cu siguranţă singulară. În anii studenţiei mele, la Iaşi, aflam altă poveste tragică. Profesoara Elvira Sorohan îşi pierduse unica fiică, pe Alina, o fată despre care auzisem numai cuvinte frumoase. Era frumoasă, inteligentă, era genul de tânără căreia toată lumea îi prevestea un viitor frumos. Sfârşitul nu poate fi decât tragic, iar în cazul Alinei diagnosticul a fost la fel de nemilos ca şi în cazul lui Cătălin.

De fiecare dată când mă duceam la mormântul tatei treceam pe lângă mormântul Alinei. Eram impresionată de marmura neagră, de cuvintele inscripţionate pe monument purtând semnătura “mama şi tata”, de florile care întotdeauna erau proaspete şi de bomboanele risipite în jur. Păşeam sfios, tăcând, cu capul plecat, ca şi cum aerul din jur ar fi purtat pecetea durerii, ca şi cum mi-ar fi fost teamă să nu deranjez îngerii. Nimeni nu-şi doreşte să afle câtă durere presupune pierderea unui copil. Am sentimentul că astfel de tragedii sunt purificatoare pentru toţi cei care le trăiesc, sau doar devin martori.

” Încearcă să iubeşti fiecare clipă care trece, căci aşa cum pare ea, utilă sau inutilă, este de o valoare nespusă, dar de o incertitudine totală.”

„Vreau să plec din spitalul ăsta care mă deprimă, din oraşul ăsta care mă deprimă, din ţara asta care mă deprimă (…) Nu mai vreau să-l văd pe psihiatru. L-am văzut timp de o săptămână în fiecare zi… n-a fost capabil să-mi spună nimic… eu vorbeam şi el tăcea, n-a putut să-mi răspundă. La nimic. Şi nici preotul acela catolic (…)… Am vorbit cu el, i-am pus câteva întrebări… Şi el îmi răspundea cu formule tipice… apoi a fugit spunând că e aşteptat de cineva, şi că a greşit camera… De fapt nu ştia ce să răspundă. Fiindcă nu există răspuns (…). Oameni buni, ajutaţi-mă! Oameni buni, sedaţi-mă! Dacă un cal îşi frânge piciorul, este împuşcat, imediat, pe mine de ce mă lăsaţi să mă chinui? Ce bine făceau spartanii când îi omorau pe cei bolnavi, pe cei neputincioşi. Omul când se îmbolnăveşte ar trebui împuşcat. (…) Eu plâng, plâng atât de tare de mi se zguduie sufletul. Şi implor Dumnezeul, încât aş fi în stare să înduplec diavolul (…) Fortral… Fortral… Cât de fragil e trupul omenesc Şi totuşi câte poate îndura…” (Cătălin Bursaci)

Ei bine, m-am înșelat, din fericire. Dialogul româno-american inițiat, cu cîțiva ani în urmă pe e-mail, în variantă feminină, mă face să cred că ar putea sta cu succes la baza unei cărți în care nu numai viața românilor ar fi personaj principal. Iar la ultimul mesaj, sosit recent, încă mă mai gîndesc, și n-am fost în stare să dau răspuns.

Bref, Oti îmi scrie despre Vogue, numărul care apare în mai, și care are un subiect generos: femei realizate. Spun generos, gîndindu-mă cîte lucruri se pot scrie despre femeile realizate. Din buchetul de șase feminine prezentate de revistă, una e șefa (Sheryl Sandberg, COO) de la Facebook. Cică ar fi plecat de la Harvard, unde își finaliza un master în BA și unde conducător de teză îi era Larry Summers (desigur, politician, actualmente președintele National Economic Council și membru White House Economic Team). În timpul administrației Clinton, tipul a fost ministru de finante (sau Secretary of Treasury, cum spun americanii). Cam pe atunci a chemat-o pe studenta Sheryl să lucreze la Casa Albă. Nu știu dacă Sheryl servea cafeaua dimineața cu celebra stagiară Monica, dar asta nici nu este important. Cert este că după ce scandalul Lewinsky a zguduit puternic nu numai căsnicia soților Clinton, ci și statutul de președinte al lui Bill Clinton, iar democrații s-au văzut trimiși pe banca de rezerve a politicii, Sheryl a ajuns, biata de ea, să lucreze în IT undeva prin Silicon Valley (un loc care are oarecare legături cu celebrul ”goagăl” vanghelian). Oti bănuiește că Sheryl a fost invitată acolo mai mult pentru conexiunile create la Washington DC, dar să nu fim răutăcioși. Și nici prea pretențioși, dacă mai punem în balanță și teza lui Sheryl, destul de slăbuță, despre corelația statistică dintre femeile abuzate de soți și cîștigurile lor financiare.

Desigur, Otilia, și probabil nu numai ea, ar pomeni cu mare drag despre o ditamai conspirație…americană, valabilă cel puțin pe timpul administrației Clinton, formată aproape în întregie din evrei. Pînă la urmă, exercițiul ăsta democatic ”te votez da-mi dai postul după ce te alegi” îl mestecăm și noi, pe Dîmbovița, de vreo 20 de ani cel puțin. Poate cel din varianta americană o fi avînd altă savoare, măcar din cauza nivelului de trai mai ridicat. Și vorba Otiliei, evreii au un mare talent să nu se calce în picioare, ci să se strîngă la un loc cînd au găsit ceva de făcut bani mulți (uneori mă gîndesc că niște evrei din ăștia ar trebui și în guvernul nostru, poate ar fi capabili să găsească niște soluții viabile de ieșire din impasul economic).

Revin la mesaj sărind direct la concluzie. Una de bun simț. Există în lume o competiție nemiloasă, în care fiecare își folosește puterea așa cum crede mai bine cu scopul de a-și maximiza șansele. Iar resursele nu înseamnă doar bani și putere, ci și relații. Și tot vorba Otiliei, cei care au, la finalul zilei, coronița de premiant pe creștet sînt, a naibii coincidență, taman cei care la linia de start aveau în traistă vreo două mere suplimentare….să fie simplă întîmplare?

Exemplele abundă. Micuțul vampir, alias Robert Pattinson, care o are pe mami fotomodelă și tati ceva tot în business. Era normal ca părinții să facă ceva pentru a-l vedea pe băiețel în Harry Potter. Desigur, să nu trecem cu vederea faptul că băiatul e drăguț, a luat lecții de pian și poate chiar este talentat (mă rog, eu l-aș înlocui pe poate cu sigur, acum după ce l-am mai văzut în niște filme). Dar cineva trebuia să-l ia de mînă și să-l treacă strada. Mai știe cineva că Angelina Jolie a crescut cu tati mare artist și ea acum e tare frumoasă, și sex symbol, și ambasador UNICEF, și ”face impresie bună cînd pune o rochiță de 10 milioane de dolari pe ea”? Iar tatăl unei alte actrițe celebre, Sigourney Weaver, a fost președintele NBC. Și desigur, lista s-ar putea lungi nu chiar spre plus infinit dar oricum, iar în loc de Hollywood putem pune orice companie sau institutuție de stat sau privată, inclusiv universități, spune Otilia, de parcă ar fi citit recent ziarele din România.

”Vrei și numele celorlalte femei de success din Vogue?  Well, niște Lauder și niște De la Renta, care fac bani din licitații, cică să strîngă bani pentru muzeele și bibliotecile din New York….ahhhh…ce frumos….mai era si Lindsey Vonn (parcă) cea care a luat aur la Olimpiadă, la ski, și brusc s-a îmbogățit. Aplauze prelungite și ovations”.

OK, de fapt mesajul pe care Oti voia să mi-l transmită mie era unul optimist deși era legat de cartea lui Sapphire, Push, din cîte am înțeles “Winner of Grand Jury Prize and Audience Award at Sundance Film Festival” și apoi nominalizată la Oscar și cîștigătoare prin Mo’Nique (Actress in a Supporting Role). Cărțulia a făcut senzație se pare în lumea de dincolo de ocean (ah, americanii ăștia care se lasă emoționați așa de ușor!). Și pe bună dreptate. Poate voi reveni cîndva la cărțulia asta.

Doza de optimism am servit-o pe nerăsuflate, dar entuziasmul mi-a trecut repede, fiindcă mi-am adus aminte că numai în SUA putea o femeie de culoare să aibă un asemenea succes. Mai este posibil și prin Europa, prin țări ca Germania de pildă, unde Herta Müller scrie cu succes despre experiența traumatizantă din România ceaușistă. Da, este adevărat că este mult mai ușor să te realizezi dacă altcineva îți netezește drumul și îți călăuzește pașii, dar minunat este nu numai că în alte țări beneficiarii sînt ei înșiși talentați și capabili de eforturi pentru a-și împlini visele, dar și că alții lipsiți de proptele, dar talentați, ajung să pășească pe covorul roșu.

Dacă, prin absurd, o revistă românească și-ar propune un exercițiu gen Vogue, despre ce femei realizate (și cunoscute!) ar scrie? Și cam care ar fi reușitele profesionale ale acestora? Mă îndoiesc că am ieși din perimetrul ”vedetelor” de esență tabloidală sau politică. Nu neapărat pentru că nu avem cu cine să ne lăudăm, ci pentru că poveștile de succes românești se scriu altfel, și se promovează prin alte mijloace. Cineva îmi spunea mai zilele trecute că a căutat o carte de-a lui Dan Puric mult și bine. Asta în vreme ce scriitoarele de vitrină sînt puse pe rafturi în cele mai bune locuri. Pînă și noțiunii de ”vedetă” i-am dat un înțeles pur românesc.

- Și cât te-a costat?

- Un milion. Da arată mișto. Până mă plictisesc de ea. Și atunci îmi iau alta.

- Aha! Eu mai aștept, îmi mai lipsesc vreo 300.000. Dar Simona și-a luat, încă de săptămâna trecută.

- Da? Și ce face cu ea?

- O ascunde în hambar.

Discuția nu se purta între doi oameni de afaceri trecuți chiar și de vârsta a treia, genul acela pentru care distracțiile nu mai au nici un haz. Nici nu se ducea pe terasa unui club în care, dacă vrei să intri, ținuta și consumația sunt obligatorii și nici în vreun jeep care ar face invidios pe orice bucureștean nevoit fie să facă slalom printre gropi, fie să asculte manele la mobilul vecinului de scaun, în troleu sau tramvai. Nici gând. Vocile păreau foarte tinere și mai ales vesele, așa că am întors ușor capul ca să văd cine își permitea vile de un milion, dar circula cu troleul 69! Deja făceam eforturi să nu izbucnesc în rîs, în vreme ce treceam în revistă privirile scandalizate ale câtorva pensionari uluiți. Da, așa cum mă așteptam, lăudăroșii erau doi tipi care nu puteau fi decât elevi, cel mult studenți (genul în blugi și adidași, rucsac pe umăr și părul ciufulit artistic) și nu dădeau semne că milionul dat pe vilă ar proveni din economiile de o viață ale părinților, orice ar fi fost aceștia. Așa că am ascultat mai departe, ca să văd dacă mi se confirmă pârdalnica de bănuială pe care deja o aveam în minte.

Și s-a confirmat. Fiindcă de la statutul de proprietar de vilă, discuția a ajuns la sfaturi privind terenul agricol deținut de fiecare dintre cei doi, la rotația culturilor, la creșterea animalelor și la comerțul cu lapte, ouă, sau carne (pensionarii martori la discuție erau probabil convinși că puștii ori sunt nebuni, ori își bat joc de pensiile și așa amenințate de reforma lui Boc).

-Am uitat să-ți spun! Ieri mi-am luat cățel. E Border Collie și îl cheamă Spot. M-a costat și ăsta 300.000, da e simpatic rău că se ține după mine. Mai nașpa e că trebuie hrănit zi de zi la oră fixă, vreme de două săptămâni, că dacă uit fuge și nu-l mai recuperez.

-Păi ce…după 2 săptămâni nu-i mai dai să mănânce?

-Nu știu, da cică atunci crește și nu mai fuge. Între timp, cerșesc mâncarea de la vecinii milostivi! Că n-am bani s-o cumpăr, și dacă se poate gratis de ce nu?

-Am să-mi iau și eu unul, da până una alta fii atent că-mi ești dator vândut! Ți-am cules buruienile și ți-am alungat vulpile weekendul trecut, trebuie să te revanșezi cu niște scînduri. M-am gândit să-mi fac un staul pentru cai. Și dă și tu un semn când dai peste vreun taur pe moșia ta, că bietele mele vaci sunt tot singurele săracele.

Presupun că nu a fost frumos, dar deja râdeam. Norocul meu a fost că milionarii proprietari de vile, de căței și de rățuște urâte care devin lebede în numai câteva ceasuri au coborât la Liceul Lazăr, iar pensionarii au dat din cap a neputință în urma tinerilor care nu erau în stare să asigure măcar hrana zilnică unui biet cățel pe nume Spot. Dacă aș fi dus muncă de convingere cu ei că moșia la care asudă tinerii e doar virtuală, că bietul Spot nu va suferi de foame chiar dacă stăpânul uită de el și că vițelușii roz și verzi care apar dacă găsești un taur disponibil nu sunt decât niște ființe fără viață, nu aș fi avut prea mult succes.

Nu știu dacă inițiatorii Farmville sunt deja milionari în dolari de la lansarea jocului, presupun că da. Nu știu dacă e politically correct ca oameni în toată firea să nu plece din casă decât dacă și-au cules recoltele, sau să renunțe la ora de masă de la birou ca să mulgă vacile. Probabil că nu e, la fel cum nu e bine nici că milioane de oameni din întreaga lume așteaptă să li se coacă bananele și zmeura din curtea virtuală, în vreme ce nu-și permit să cumpere bananele și zmeura din piața reală. Habar n-am ce spun și ce cred psihologii despre isteria Farmville și sincer, nici nu mă interesează. De bun simț mi s-a părut reacția unei foste colege: ”atâta vreme cât nu dai bani reali pentru a obține bunuri virtuale, și nu-ți neglijezi viața și îndatoririle cotidiene, Farmville rămâne un joc de strategie care te responsabilizează, te ajută să cheltuiești cu cap și în plus te ajută să socializezi. Nu mi-aș mai putea concepe zilele fără cadourile și ajutorul vecinilor. Păcat că în viața reală nu se întâmplă așa”. Într-un fel Daiana are dreptate. La Solitaire erai numai tu, acum sunteți o gașcă întreagă, în prag de înființare a unor cooperative agricole )))

Concluzia mea a fost că până și cei mai raționali au momentele lor de joacă. Acel dialog din troleu m-ar fi bulversat și pe mine rău de tot dacă pe pagina mea de Facebook nu ar apărea insistent de des tot felul de animăluțe pierdute care necesită urgent un stăpân iubitor. Cine ar putea să le reziste? Iar cei care le rezistă pot afirm cu mâna pe inimă că fac întotdeauna numai ce trebuie?

De fapt…era mai corect dacă spuneam că Teo a cedat nervos, pentru că din spusele ei asta s-a întâmplat: “Nu am dormit nişte nopţi tot gândindu-mă dacă o fi bine, o fi rău. Mi-e teamă numai să nu dezamăgesc. Este o chestiune de atitudine, pentru că sunt atât de pornită şi atât de furioasă în urma lucrurilor pe care le-am văzut încât sunt sigură că voi reuşi pentru că nu există o altă cale”.

După ce nişte femei au fost promovate fără succes de conservatori în campania pentru Primăria Capitalei în 2004, după ce alte femei au fost (şi sunt) promovate (cu muuuult succes) de actualul preşedinte, după ce europarlamentarul Daciana Sârbu a zis că nu va mai candida pentru un nou mandat la Bruxelles fiindcă soţul i-a devenit şef de partid, după ce Luminiţa Anghel s-a declarat învinsă la puncte de o blondă (cu numele de Udrea, pentru  neconsumatorii de politică), decizia lui Teo nici nu mă enervează, nici nu mă bucură.

Dar există ceva care m-a făcut să râd copios citind despre asta. Declaraţia lui Romeo Raicu, preşedintele PD-L sector 4, care a zis aşa:
“Am  aflat din presă că Teo Trandafir doreşte să candideze, am contactat-o, am discutat pe principii. Ea îşi propune să facă ceva pentru familiile defavorizate, pentru copiii defavorizaţi”.

Adică dacă o sunau cei de la UDMR primii, Teo candida şi din partea lor?

Vedeţi ce simplu se intră în politică? N-ai nevoie de un soţ cu influenţă, de relaţii amicale, de afaceri sau de familie cu preşedintele, n-ai nevoie să fi terminat doctoratul şi să ştii cel puţin engleza la perfecţie, n-ai nevoie de un sac cu bani dacă vrei şi tu un loc mai în faţă…da de unde…tot ce trebuie să faci este să declari public (pe propria răspundere şi în deplinătatea facultăţilor mintale) că vrei să intri în politică, şi vei fi sunat rapid, infinit mai repede decât dacă ai fi aplicat pentru un job pe vreme de criză.   

O profesoară universitară povestea, la un moment dat, că Mona Muscă a simţit nevoia, în vremea când era parlamentar, să caute şi să citească diverse cărţi de ştiinţe politice. Politica fiind ceva mai mult decât o sursă de putere. N-am să mă întreb dacă Teo ar fi în stare.

De multe ori se spune că avem politicienii pe care îi merităm. Dar chiar merităm să ne ducem şi să alegem liniştiţi între Liliana Mincă şi Teo Trandafir?

Scenariul sună cunoscut? Se poate. Dar acesta a fost primul episod  și nu ultimul, așa cum aș fi fost tentată să cred, din odiseea descoperirii unui actor foarte bun. Pentru că Robert Pattinson a refuzat categoric să-și păstreze doar înfățișarea (destul de atrăgătoare, recunosc și acum) de vampir drăgălaș și îndrăgostit lulea de o muritoare. Așa că s-a dat de trei ori peste cap, și a devenit un neadaptat sacrificat într-o lume nedreaptă și violentă, în Remember Me. Și a mai făcut un salt mortal, e drept, trecut aproape neobservat, din păcate, întruchipându-l pe Salvador Dali, marele paranoic, în Little Ashes. Un film care ar fi avut toate ingredientele pentru a se vorbi muuuult și bine de el. Pentru că are o poveste, izvorâtă din mărturisirile târzii ale lui Dali, pentru că nu știi cât din poveste este adevărat și cât este amplificat artistic (scenarista fiind o femeie, Philippa Goslett, nu se știe niciodată), pentru că regia îi aparține lui Paul Morrison, pentru că atmosfera anilor 20-30 este incredibil redată, pentru că trioul Dali-Buñuel-Lorca este intepretat de Robert Pattinson-Matthew McNulty-Javier Beltrán.

“Pentru mine era o onoare că Federico (Lorca) era îndrăgostit de mine. Asta nu era prietenie, ci o pasiune erotică foarte puternică. Ăsta e adevărul”, ar fi spus Dali. Și avea să mai recunoască: ”A fost o dragoste erotică și tragică, dat fiind că nu a putut fi împărtășită”. Iar povestea acestei iubiri imposibile, învăluită în mister, nu se dezvăluie pe deplin oricât de mult ar fi încercat cei care au recompus ulterior viețile artiștilor implicați. Cu alte cuvinte avem, servite pe același platou, literatură, film, pictură, pasiune, erotism, destule elemente pentru a uita complet de toți vampirii domesticiți din lumea asta și de toate adolescentele care adorm cu ochii pe afișul Twilight! Este o țesătură fabuloasă care avea nevoie de bagheta unui regizor bun, de imaginația unei scenariste, de dăruirea unor actori cu adevărat buni. Nici unul nu mi s-a părut că a jucat mai puțin convingător decât ceilalți. Dar nu pot să-l uit pe Dali întruchipat de un Robert Pattinson care avea, la vremea filmărilor, vreo 21 de ani. Este uluitor să vezi un adolescent întârziat care nu apucase după propriile mărturisiri să filmeze nici măcar o scenă de dragoste mai ca lumea cu o femeie, filmând nud și lăsându-se sărutat de Lorca (alias Beltrán). De asemenea, trecerea de la Dali din primele secvențe, deșirat, cu volănașele cămășii și plete, la cel de care se simte atras Lorca este uluitor de bine făcută. Nimic, dar absolut nimic nu este lăsat la voia întâmplării în acest film, care cu siguranță nu a urmărit obținerea de venituri fabuloase, ci doar să spună o poveste impresionantă și adevărată. Nici gelozia lui Buñuel, nici admirația lui Dali față de Lorca, nici dorința erotică a acestuia din urmă, nici măcar scena în care Lorca face dragoste cu o femeie (se pare singura din viața lui) în fața lui Dali.

După ce am văzut filmul, am rămas minute bune cu un zâmbet pe figură. Pentru că mi-am adus aminte că nu numai poveștile cu vampiri nu-mi plac, dar nici după poveștile cu homosexuali nu mă dau în vânt (în urmă cu niște ani, nu mulți, o poveste cu doi homosexuali obținea și vreo două Oscaruri, Brokeback Mountain, dar niciodată nu am înțeles de ce a fost filmul acela atât de bun, dincolo de curajul de a face un film despre asta). Dar mi-am dat seama că există un punct comun între iubirea imposibilă din saga Amurg și cea dintre Dali și Lorca. În ambele situații se încearcă depășirea obstacolelor. În primul caz se reușește, în al doilea nu. Poate pentru că nu există vampiri, sau dacă există atunci cu siguranță nu arată la fel de sexy ca Edward Cullen, sau poate pentru că în al doilea caz este vorba despre destinul unor artiști care au intrat în patrimoniul artistic al lumii. Cred că i se poate ierta lui Robert Pattinson rolul din Twilight (și cohorta de fete îndrăgostite fără speranță de el) pentru rolurile din Remember Me și Little Ashes. Dacă la 21 de ani, pratic la începutul unei cariere artistice, ai putut să-i dai viață pe ecran lui Salvador Dali în acest mod, atunci înseamnă că talent există din plin. Recunosc, sunt impresionată de Pattinson, și extrem de bucuroasă că în câteva luni am descoperit un actor despre care eu personal voi mai vorbi, cu siguranță.

Îmi propusesem să nu mai scriu despre filme, la urma urmei sunt atâtea subiecte interesante de abordat, dar n-aveam cum rezista ispitei. Probabil am s-o comit din nou, cât de curând.

Și închei astfel: sunteți sau nu amatori de povești adolescentine, vă plac sau nu vampirii cuminți, dacă aveți timp și sunteți amatori de o poveste cinematografică fără cusur, vizionați Little Ashes! Și aplaudați la final efortul colosal depus pentru realizarea unui film care merită mult mai mult decât modestele cuvinte ale celor care au scris despre el.

Salvador Dali: „Prima etapă a vieții mele la Madrid, la începutul marii mele prietenii cu Lorca, este deja caracterizată prin antagonismul violent dintre spiritul său în cel mai înalt grad religios (erotic) și antireligiozitatea mea (senzuală)”.

Însă cele mai emoţionante iubiri cinematografice, pentru mine cel puţin, sunt cele care au un corespondent în viaţa reală. Mă pot uita cu infinită plăcere la toate versiunile Jane Eyre sau Mândrie sau prejudecată (de pildă), dar niciodată n-am să refuz să văd filme precum Remember Me. Evident, personajele sunt imaginate. Povestea lor însă s-ar putea spune într-o mie de versiuni valabile pentru aceeaşi metropolă, pentru aceeaşi perioadă de timp, dar pentru oameni diferiţi. Tyler şi Ally sunt, într-un fel sau altul, toţi îndrăgostiţii ale căror vise sunt distruse de moarte.

M-am întrebat, şi probabil nu am fost singura, de ce a fost ales acest titlu. Mi-am imaginat că o despărţire obişnuită va fi motivul. Tristă, dureroasă, dar aproape normală la 20 de ani. Eram curioasă doar a cui va fi vina şi care va fi pretextul. Am remarcat reacţia de surpriză a sălii atunci când, în sfârşit, am înţeles de ce, după o asemenea poveste de iubire n-au mai rămas decât un panda gigant de pluş în dormitorul unei fete, un caiet rătăcit în cenuşa unui simbol american (caiet în care un tânăr frumos, sensibil şi rebel îşi scria gândurile despre viaţă), lacrimi în ochii prietenilor şi regretele infinite ale tatălui. Fiecare tânăr care moare pe neaşteptate are o poveste proprie la fel de emoţionantă. Şi deloc întâmplătoare alegerea New York-ului, oraşul cu mii de cafenele, dar fiecare preferata altcuiva, oraşul cu o istorie recentă atât de tragică, oraşul care nu doarme niciodată. Filmul merită văzut, măcar pentru a mai afla o dată că viaţa merită trăită şi că este cu adevărat minunat să ne bucurăm de lucrurile mărunte, cotidiene.

Evident, Remember Me (în regia lui Allen Coulter) a fost bine primit de public în principal din cauza faptului că rolul principal îi aparţinea lui Robert Pattinson (alias Edward Cullen din saga Twilight). Nu este de mirare că hoardele de fani au făcut uneori imposibilă filmarea, nu este dificil de imaginat stresul suplimentar pe care fiecare actor l-a resimţit, sub o formă sau alta. Şi probabil cel mai mult însuşi Rob. În ceea ce mă priveşte, probabil că existenţa şi evoluţia actorului Robert Pattinson ar fi trecut neobservată. Numai că, fără să-mi propun, l-am reţinut din Inelul Nibelungilor (Giselher), apoi l-am văzut în Harry Potter (Cedric Diggory). Nimic deosebit. Roluri secundare, interpretate probabil bine şi atât. Saga Amurg însă l-a făcut celebru peste noapte, i-a adus succesul, dar şi dorinţa de a se mai putea plimba singur şi necunoscut de nimeni pe stradă. Eu pariez pe succesul viitor al lui Robert Pattinson. Pentru că la numai 24 de ani ştie să-şi aleagă scenariile, ştie să-şi dozeze eforturile (la Remember Me a jucat în pauza dintre două filme Amurg), a învăţat să facă faţă succesului şi să joace în continuare bine, ştie să facă diferenţa dintre rol şi viaţa personală, analizează personajele pe care le joacă şi identifică asemănările dintre el şi acestea. Aşadar laudele lui Pierce Brosnan, care spunea că Robert a făcut un rol de excepţie, sunt meritate. Asta în condiţiile în care acelaşi Brosnan mărturisea că este gelos pe atenţia pe care Robert o primeşte din partea fetelor.

Foto: Summit Entertainment

Numai că la ieșire a trebuit să recunosc că, fără a putea spune că filmul lui Tim Burton este prost, eu eram dezamăgită. Lăsând la o parte efectele 3D (care nici nu sunt atât de savuroase pe cât mi-aș fi imaginat), varianta Hallmark, din 1999, cea în care Alice este doar o copilă, cu Tina Majorino (Alice), Whoopi Goldberg (Cheshire Cat), Miranda Richardson (Queen of Hearts), Peter Ustinov (Walrus), Gene Wilder (Mock Turtle) în distribuție, mi se pare mult mai reușită (personal prefer țipetele ascuțite ale Mirandei capului imens al Helenei Bonham Carter).

În primul rând pentru că povestea lui Carroll se pierde cumva în încercarea de a da o morală acțiunii: aceea că nu trebuie să te dai bătut chiar dacă sorții par a fi împotriva ta. Decorurile mi s-au părut prea întunecate și prea puțin variate, și, recunosc, mi-a lipsit Grifonul și dansul Țestoasei, ca și cântecul lui Walrus.

Evident, această versiune cinematografică trebuia să fie diferită de precedenta. Și a fost. Prin personajele animate create, prin machiaj, prin costume. Numai că pentru a o „gusta” cum se cuvine trebuia să nu fi văzut varianta Hallmark, să nu fi citit (eventual) cartea, să fii conștient că te duci la o poveste pentru adulți, să nu te complici cu subtitrarea pentru că era greu de urmărit, dar chiar și dacă te lipseai de ea tot devenea obositoare la un moment dat.

Și fiindcă tot am pomenit de Johnny Depp…cred că și-a făcut cu prisosință datoria în acest rol, dar cu siguranță merita mai mult. Depp face parte dintre acei foarte puțini actori care joacă într-un rol secundar la fel de bine cum joacă într-unul principal. Și rolul Pălărierului vine într-o ordine aproape firească după Edward Scissorhand, Willy Wonka, Jack Sparrow.