Mihaela
Raileanu

Ca să înţelegi ce se întâmplă în România nu este nevoie să fii la curent cu ultimele evoluţii politice sau economice interne. Evenimentele politice evoluează pe coordonatele minciunii şi interesului, iar cele economice pe axa neputinţei. Cei care comentează sunt, se ştie, ori bugetari sau pensionari care atentează la securitatea bugetului de stat cu o nesimţire fără limite, ori vânduţi intereselor mogulilor, ori de-a dreptul naivi, imaginându-şi că persoana care are pâinea şi cuţitul nu este surdă şi le aude suspinele. Uitam! [ citeste mai departe ]

Adolescenţa mea, petrecută prin anii 80,  într-o Românie cenuşie, comunistă şi foarte tristă, a avut parte de cîteva momente pe care nu le-aş fi uitat nici dacă aş fi locuit în cea mai liberă, bogată şi cosmopolită metropolă din lume. Unul dintre aceste momente unice este legat de Carl Sagan (întotdeauna mi-a plăcut să-i spun numele înainte de a spune că este astrofizician, astronom, cosmolog, scriitor). [ citeste mai departe ]

Varianta Elena Udrea - premier a fost destul de vehiculată mai ales în perioada alegerilor, atunci când glasul lui Emil Boc, în calitate de premier interimar, suna incomparabil mai puţin lătrător decât sună astăzi. Existau şi nişte variante de rezervă, dar numele Elenei Udrea revenea des în discuţiile care aveau ca subiect identitatea premierului de după alegerile prezidenţiale.  Mulţi probabil s-au şi mirat când au văzut că preferinţa preşedintelui a fost tot „cel cu coasa”.

Retrospectiv privind, lucrurile sunt clare. [ citeste mai departe ]

De când am aflat gândurile mele zboară, obsedant, spre aceleaşi două nume. Zilele trecute s-a stins din viaţă, undeva la Craiova, fosta actriţă a Teatrului Nottara şi scriitoare Cristina Tacoi. Desigur, informaţia nu a părut destul de important pentru a fi inclusă în programele de ştiri, şi nici ziarele nu au scris despre asta, fie şi într-un colţ de pagină. Eu am aflat-o de pe blogul cuiva bine informat. Numele Cristinei Tacoi nu spune foarte multe. Puţini ştiu în ce filme a jucat, sau ce cărţi a scris. Nici fotografii cu ea nu găseşti pe internet. [ citeste mai departe ]

La început am crezut că dialogurile transatlantice dăunează grav prieteniei, nu pe motiv că ochii care nu se văd se uită, ci din cauză că ne raportăm la surse de informare diferite. În plus, atunci cînd ești plecat din țară ești oarecum influențat și de ceea ce se întîmplă în jurul tău, cu atît mai mult dacă îți duci viața într-un mediu universitar.

Ei bine, m-am înșelat, din fericire. [ citeste mai departe ]

- Știi că mi-am luat vilă?

- Și cât te-a costat?

- Un milion. Da arată mișto. Până mă plictisesc de ea. Și atunci îmi iau alta.

- Aha! Eu mai aștept, îmi mai lipsesc vreo 300.000. Dar Simona și-a luat, încă de săptămâna trecută.

- Da? Și ce face cu ea?

- O ascunde în hambar.

Discuția nu se purta între doi oameni de afaceri trecuți chiar și de vârsta a treia, genul acela pentru care distracțiile nu mai au nici un haz. [ citeste mai departe ]

Aşa, dintr-o dată, Teo n-a mai rezistat şi ieri după-amiază a făcut pactul cu trandafirul singuratic, iar azi, adică peste noapte, cei doi şi-au oficializat relaţia, la BEM. Dansul şi felicitările vor avea loc în ziua votului, pe 25 aprilie, în Camera Deputaţilor.

De fapt…era mai corect dacă spuneam că Teo a cedat nervos, pentru că din spusele ei asta s-a întâmplat: "Nu am dormit nişte nopţi tot gândindu-mă dacă o fi bine, o fi rău. Mi-e teamă numai să nu dezamăgesc. [ citeste mai departe ]

Mai întâi refuzi să te duci la Twilight, pe motiv că poveștile cu vampiri, fie ei și vegetarieni convinși (sau cel puțin până la proba contrarie) nu sunt pe gustul tău, fiindcă o gașcă de vampiri americani nu poate avea mai multă putere de convingere decât autohtonul Dracula. Mai apoi, în librării, faci abstracție de volumele frumoase (și groase) ale unei scriitoare la modă, deși cărțile sunt poziționate strategic, mai mai să-ți scoată ochii de la intrare. [ citeste mai departe ]

Dragostea din filme are darul de a ne emoţiona mai mult decât o fac poveştile din viaţa reală. Este firesc, dacă ne gândim că actorii arată altfel, povestea de pe ecran conţine doar elementele importante (nu şi seria de detalii care apare în viaţa cotidiană), şi mai este şi regizată.

Însă cele mai emoţionante iubiri cinematografice, pentru mine cel puţin, sunt cele care au un corespondent în viaţa reală. [ citeste mai departe ]

Recunosc, abia am așteptat să mă văd instalată în fotoliu de cinematograf, cu ochelarii 3D pe nas. Nu de alta, dar Alice in Wonderland avea parte de foarte multe cronici bune, iar în Box Office-ul american era „the best”, detronându-l la vânzări pe deja premiatul cu Oscar, Avatar. Premiera poveștii lui Lewis Carroll m-a luat pe nepregătite, habar nu aveam că trebuia să aibă loc. Cu vreo două zile în urmă văzusem, din întâmplare, un banner uriaș cu Pălărierul roșcovan, învelind fațada unui bloc bucureștean. [ citeste mai departe ]