Oniric

Concluzia: nu lasati copiii prea mult in fata televizorului, ca tampeste

Să nu mai încerci, că nu le ai. Scrie ca tine. Un lucru îţi iese bine dacă l-ai mai făcut de o mie de ori înainte. Uite, ca mâncarea, de exemplu!

Bun, mi-a trimis cineva un mail să-mi spună că am jignit-o pa fată şi că se înţelege din comentariul meu că ea e o gospodină care se pricepe numai la făcut mâncare.

Explicaţii:

1. Am vrut să spun exact ce am spus în context. Adică îţi iese cel mai bine o mâncare pe care ai făcut-o de o mie de ori înainte şi nu una pe care o faci acum prima dată.

2. Şi dacă aş fi vrut să spun că-i gospodină şi că se pricepe mai bine la gătit ce-ar avea?! Ştiu femei foarte bune pe meseria lor, dar cărora tot să gătească le place mai mult şi se şi pricep. Ştiu nevastă de general, asistent universitar – la rândule ei, care are femei în casă şi care n-ar concepe în ruptul capului să-i gătească alta.

Deci, repet, nu m-am referit la calităţile de gospodină ale autoarei.

Dar dacă ar fi să mă refer, aş zice că, din cât am dedus eu despre ea, plăcerii de a citi un articol al ei, îi prefer plăcerea de a mânca o mâncare gătită de ea. E bine?!

A, chiar, uite ce idee mi-a spurcat mintea: să ne adunăm la un loc vreo cinci autoare şi comentatori, să scriem câte un articol fiecare şi să gătim câte un fel de mâncare. Să ne delectăm apoi cu articolele şi cu mâncarea, iar la sfârşit să spună fiecare, de la ăla prefer articolul, de la ăla mâncarea şi tot aşa. E, cum ar fi?!

Vă spun eu cum: aş câştiga net la toate categoriile. Nici nu se putea altfel, dă-mă dracu de valoros!

Ha?! Doar atît!?

uite aici varianta hardcore.

“Ceva negru, moale şi înfiorător acoperea podeaua pivniţei până-n marginea ei. Pe masa de marmură roasă de atîta suferinţă, îmi zăcea trupul umed şi ţeapăn. Era frig… Părul roşu, scăpat din agrafe, atîrna pîna la podea. Capul mi se bîţîia încolo şi încoace, iar sufletul, ah, sufletul… atât de rău mă ardea!

Încheieturile îmi săgetau de durere şi, deşi ştiam că nu are nici un rost, tot încercam să-mi smulg mîinile şi picioarele din legăturile care se înfigeau în carne. Am încercat să mă mişc, dar mă simţeam ruptă în bucăţi. Picioarele lungi, cumplit de zgîriate, erau încătuşate în grele fiare care-mi prindeau gleznele acum carne vie. Priveam, peste cap, cum sângele şiroia pe jos, îngrăşând solul buretos. Iar cineva pe care nu-l vedeam, alături, chicotind ştrengăreşte, pregătea un nou instrument ce avea să-mi rănească călcâile, degetele, coapsele…

Îngînam încetişor o melodie tristă. Undeva, departe, se auzea cineva urlînd… …..

Atunci, am tresărit. Am apăsat pe butonul roşu al telecomenzii şi am închis televizorul… Am deschis ochii, m-am ridicat şi mi-am aşezat tălpile pe parchetul rece. Simţeam ceva umed. Motanul leneş mă privea din colţul mesei, cu urechile lăsate uşor pe spate, vinovat, iar peştii agonizau pe jos, în apa care încă se scurgea din acvariu.

Dar în jurul încheieturilor şi gleznelor mele albe se vedeau răni adânci lăsate de cătuşe.”

Andreea, nu mă provoca!

Că-ţi dau hardcore de ajung ăştia să ne ceară bani pentru accesatul Pandorei, în conformitate cu noua lege.

păi, hai repede, Nora, pînă nu vine legea peste noi!

@andreea:

Sper ca dupa aia ai chemat un vampir sa faca curat!

Hm, ce să mai zic, măi frate?!

Luminiţă, dacă nu sari cu ceva concret, o poză, o adresă de mail, un număr de telefon – n-am ce să-ţi mai fac. Am încercat şi eu cât am putut!

Luminita, cam filozofic text pentru week-end!

Fără nici o ironie,poate cineva să îmi spună ce înseamnă „Oniric” ?

@Seva Tudose: o prescurtare probabil la “onorific”

cu noile abrevieri de pe la Oxford…cine stie

Doar eu sunt p-aici la ora asta?

Trandafire…Patraulea… dormiți, mă ?

Seva, „oniric” este un termen care se referă la vise. aici Luminiţa descrie o stare onirică, asemănătoare unui vis.

@val_one: cum ar fi să nu mai visezi?

na belea: divinatie.ro/vi../