Ingerul meu, ingerii lor, ingerii nostri…

fiecare dintre noi avem “ingerasul” nostru….

aceea “fiinta” ce are grija de noi ..ce ne indruma…

angelescudavidi../ uite un exemplu de OM de partea caruia Ingerasul a fost zi si noapte…

Si daca pana la acest copil nu credeam in asa ceva….de 2-3 zile de cand i-au iesit analizele cum ca a trecut cu brio de chimioterapie…M_A CONVINS sa spun.. :

” Da frate…fiecare dintre noi are Ingerasul lui “

Traim in lumea povestii aceleia cu “da’ muieti is posmagii?”

Mi-ai amintit de toti saracii care m-au pacalit. Acum ma gandesc de doua ori inainte sa-i ajut , pentru ca nu pot sa scap de ideea ca ei nu misca un deget ca sa isi faca o situatie mai buna …

m-ai face un om mai fericit daca ai schimba fondul roz de pe blog, pentru ca e mai greu de citit acum. ( sa stii ca-mi place mult sa-l citesc)

@monalisa: multumesc. am schimbat fundalul, sper ca acum e mai bine

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ingerul meu pazitor pentru ca stiu ca el intervine de fiecare data. Imi aduc aminte de cate ori m-a ferit de accidente cand la un centimetru de vreo masina care trecea in viteza; deodata ma trezeam parca si nu intelegeam cum masina nu m-a lovit(si nu s-a intamplat doar o data). In legatura cu oamenii prezentati in articol nu pot sa spun decat ca ii compatimesc.

Imi pare rau, dar nu pot sa apreciez in niciun fel acest tip de “jurnalism”. Exhibarea unor povesti tragice al caror efect dureaza pana la urmatorul grupaj de stiri.

Iar intrebarile de genul “Cand ai mancat ultima oara?”, “Ce-ai mancat?”, “Ce dorinta v-ati pus la miezul noptii?” nu cauta decat sa smulga cu grebla o lacrima din ochiul telespectatorului blazat. Insalubre mijloace, aproape la fel de insalubre ca gura aceea de canal in care traiau cei doi.

@nora: 1. sa stii ca nici eu nu sunt de acord cu rautacismele gratuite, da’ le accept, fiindca n-am incotro. daca nu esti jurnalist, atunci iti dau un sfat: lasa fiecare om sa se ocupe de ce stie el mai bine. ti-ar placea sa-si dea cineva, care nu e din bransa, cu parerea despre munca ta? pun pariu ca nu.

daca cumva esti jurnalist, atunci inseamna ca ti-ai gresit profesia.

2. esenta acestei povesti era alta, nu avea nicio legatura cu jurnalismul. dar despre asta chiar nu are niciun rost sa discutam.

toate cele bune iti doresc.

@Cristina Hurdubaia: nu sunt jurnalist. Sunt consumator de media. Adica fix omul caruia i se adreseaza munca ta. Daca tu crezi ca te adresezi eterului, atunci gresesti profund. Si daca imi cumpar o pereche de pantofi, cred ca sunt indreptatita sa spun ca mi se par prost facuti, si asta fara sa fiu pantofar. Sper ca-mi dai dreptate aici. Pe tine nu te citesc jurnalistii. Ci oameni ca mine, ca cei de mai sus.

Nu m-am legat de esenta povestii, ci de exemplul de la care ai plecat pentru a-ti ilustra ideea. De reportajul pe care inteleg ca l-ai facut acum 3 ani.

nora, esti indreptatita sa ii zici ca pantofii sunt prost facuti, dar nu esti indreptatita sa ii dai sfaturi despre cum ar trebui sa ii facarepare/, pentru ca nu e jobul tau si nu te pricepi. asta am vrut sa arat.

ca nu ti-a placut cum am scris, e treaba ta, fiecare om are dreptu’ sa accepte sau nu ceva, cu asta-s de acord. nu poti multumi niciodata pe toata lumea.

ce nu ai inteles tu e ca pe pandora nu scriu jurnalisti, ci oameni care au talentul (sau nu) de a scrie despre ceva anume. in general, despre experientele lor.

pardon, “sa ii faca/repare”.

Vad ca nu m-am facut inteleasa. Nu m-am referit la bucata de material dedicat site-ului pandorez. Ci la cea difuzata de Realitatea. Sau nici aia nu e prestatie de jurnalist?

Nu mi-am permis sa-ti dau sfaturi. Doar am argumentat de ce nu mi-a placut reportajul. Sau era mai bine daca aruncam un “bleah” si atat?

Oricum, suficienta si aroganta ta spun multe.

)))))

De ce lasati “dracusorii” sa intre si-n articolul asta…

Cristina……

asa cum spune si Nora… jurnalistii ‘presteaza’ pentru noi…Avizii de informatie…mai ales cei de Investigatii

acum stii tu..”critica-i constructiva”si nu trebuie facut un capat de tara dintr-o “umila” observatie.. poate chiar n-a fost multumita de abordarea ta….iar tu ca un jurnalist adevarat si vechi in bransa vei tine cont data viitoare si daca se poate remedia o vei face fara retinere

… S-a luat subiectul cu ” oamenii strazilor ” pe toate partile si pe toate forumurile posibile din marele internet…. Se ajunge la aceeasi concluzie…

Incepe atat de mult sa le placa aceea viata incat nu se mai gandesc decat la “biluta” zilnica ce o au de procurat…

A ca sunt si “exceptii”..n-ai avut tu norocul sa dai de ele cand te-ai decis sa faci astfel de reportaje …

Raman INGERASII ….Cristina…care chiar nu merita sa-i fugaresti cu astfel de comentarii

@miere naturala: nu am nicio problema cu opinia nimanui. parol.

sfaturile/criticile pot fi constructive, atunci cand sunt argumentate. nu inteleg, ce trebuia sa ii intreb pe oamenii aia: de ce nu si-au taiat unghiile? i-am intrebat cand au mancat ultima data, pt ca aratau de parca nu mancasera de o luna, ce era asa gresit in intrebarea asta?

asa ca, revenind, atunci cand nu sunt argumentate, nu ma intereseaza opiniile nimanui. si mai ales cand se ia pozitie de lupta, se arunca cu pietre si se ramane in asteptare.. si ma amitrezesc ca-s facuta aroganta si suficienta: si-a dat cu parerea fara sa ma cunoasca. asa pot sa zic si io ca fiecare ar trebui sa-si tina acasa frustrarile, oricare ar fi acestea. da’ nu zic, pentru ca sunt un om cu bun simt.

subiectul cu cei 2 e vechi si faptul ca m-am lovit de ei mi-a reamintit ca, macar in ceea ce ma priveste, trebuie sa fiu mai atenta atunci cand aleg oamenii pe care sa ii ajut.

cam asta era mesajul, e clar ca unii nu l-au inteles

As avea curaj sa spun ca ” ai scapat ieftin ” Cristina.. puteai patii si mai rau de atat..

Asa patim noi “oamenii creduli”.. dar avem un Ingeras deasupra care nu ne lasa

Acum cateva zile am vazut un reportaj care arata o baraca de tipul celor cu muncitori…in care erau inghesuiti o gramada de “omuleti” d-astia mirositori….

“propietarul’ baracii le pretindea chirie pentru locul respectiv…pana a fost gasit de politia comunitara sau ceva de genul asta….

va dati seama ca si aici exista o adevarata ” industrie “…

Undeva si lucrurile astea fac parte din NOI..din mersul normal al vietii

Sunt sigur ca si alte state ” civilizate ” au parte de aceasta “fauna”

Stiti ce-i rau si aici…

Ca nu vom reusii poate NICIODATA sa-i distingem pe cei care au cu adevarat nevoie de ajutor..

Ii vom baga pe toti in aceeasi oala si atunci uitandu-ne la ei vom spune : ” lasa ma ca-s “d-aia” “… iar Ei…cei care au nevoie de-o mana intinsa…au atata durere in suflet incat nu vor avea curaj sa ceara…si cu timpul se vor amesteca cu cei care “n-ar pleca nici arsi”

Astea sunt cazuri care trebuie sa le iei “din pripa” cum bine spune romanul…

@Cristina: greu de inteles ca niste oameni atat de tineri nu vor sa iasa din…canal! Apoi, interesanta, in reportajul tau de pe Realitatea, succesiunea de cadre: cadrul cu cei doi urmat de cadrul cu familia Basescu. Nu in ultimul rand: si eu cand vreau sa injur, injur:)))(ti-am citit un pic blogul dar nu se pot lasa comentarii…?)

@iolanda: basescu era acolo si succesiunea a fost … fireasca. basescu se uita plictisit la artificii, cei 2 parca erau de pe alta planeta ) dar erau la cativa metri distanta unii de altii.

cat despre blog, am inchis comentariile, ca ma teroriza unu’ cu niste poezii ) si sincera sa fiu, am si uitat. le dau la liber acu’

pai stai putin ca nu ai terminat povestea. ai zis ca ai vorbit cu mama luizei. cu ei doi nu ai vorbit?i-ai intrebat de ce nu vor sa mearga sa munceasca la galati si sa stea intr-o garsoniera? sau pur si simplu ai plecat asa..

@hefe: cum naiba sa ii intorc spatele? in timp ce maica-sa vorbea, luiza o aproba… apoi, mi-au intors spatele amandoua si au intrat in canal…

am inteles.poate ca asteptarile noastre sunt prea mari pentru niste oameni care locuiesc in canal…deci continua cu filantropia indiferent de incidente:)

normal ca asa voi face.

ati facut un reportaj in valea plopului…foarte frumos…poate or sa va placa imaginile…

youtube.com/wat../

Iarta-ma ca nu te-am citit pana acum! De altfel, nici nu stiu cand voi mai avea timp sa citesc ceva scris de tine. Ei bine, pt astfel de oameni e necesar un stat social, bine organizat. Ei nu mai au puterea sa lupte pt viata lor. Trebuie ca cineva sa le organizeze viata si sa le comande ce trebuie sa faca si cum trebuie sa faca. Trebuie sa le spuna dimineata, sculati-va, spalati-va, mancati, plecati la lucru, lucrati etc. etc. Si, poate, dupa un an de astfel de tratament sa fie in stare sa plece singuri la lucru. Apoi, poate ca prin intermediul acestor oameni, Dumnezeu doreste sa ne testeze omenia noastra. Daca pe noi ne-a facut cu noroc, ce facem noi pentru cei ce nu s-au nascut cu acest noroc? Si mai cred in ceva, poate ca pentru noi cei nascuti cu noroc azi, dar impasibili la durerile oamenilor, intr-o viata viitoare schimba datele problemei. Noi, ne petrecem viata in canal iar ei se nasc cu noroc.