Haine grele « Pandora's | Blog la feminin
RSS Feed

Haine grele

vezi toate articolele de
10 mai 2010 la 22:25 29 comentarii 583 vizualizari.

Le dau locul în troleu, îi întreb dacã au nevoie de ajutor sã îşi care plasele sau orice bagaj ar pãrea greu,  le cedez locul la cozi de diverse naturi, le rãspund frumos (dacã mã întreabã), îi trec strada (dacã, evident, vor). Mã gîndeam la un moment dat sã fac şi mici comisioane pentru cei care îmi sunt vecini, sau sã le dau una alta, dacã au nevoie. Încã nu o fac, v-aţi prins deja. Dar aşa cum sunt eu la capitolul “bãtrînii din jur” aşa sunt cam toţi oamenii pe care îi cunosc personal şi cred cã majoritatea dintre voi, cei care citiţi şi comentaţi pe aceastã platformã. Am fost crescuţi sã ne respectãm bãtrînii şi sã îi ajutãm fãrã sã punem pea multe întrebãri. Este atitudinea respectuoasã, bine-crescutã şi corectã – nu întotdeauna foarte implicatã, dar corectã. Aşa se face.

Mã mai enervez eu uneori , mai ales cînd circul cu mijloacele de transport în comun, inclusiv cu trenul, şi primii care se înghesuie de zici cã dau cumanii, gepizii şi pecenegii concomitent sunt cei în vîrstã, sau carã plãsoaie imense dintr-un capãt în celãlalt al oraşului  findcã e mai ieftinã piaţa, dar îmi trec rapid afectele cînd îmi amintesc de doamnele din blocul meu şi de anul în care am fost recenzor la Recensãmîntul persoanelor şi locuinţelor şi m-au primit în case şi şi-au povestit viaţa lãcrimînd şi îndreptînd mecanic cite un colţ de mileu care nu stãtea drept.

Sãptãmîna trecutã mã prãbuşisem pe un colţ de terasã în Mãnãştur, în aşteptarea unei prietene, cu un bucheţoi incomensurabil de liliac ce ocupa trei sferturi din masã şi cu un suc de roşii cu gheaţã şi ţigãrile pe restul de un sfert. De dupã gardul viu rãsare un bãtrîn înalt. Trage unul dintre scaune şi se aşeazã. La masa mea. Fãrã nici un cuvînt. Se uitã la oameni. O fi obosit, îmi zic. De-aia s-a şi aşezat la prima masã ce i s-a ivit în raza vizualã. Bã, da’ totuşi. Sã nu mã fi vãzut? Vedea mãcar animalu’ ãla de buchet! Sã aibã sãracu’ ceva probleme psihice? Hm. Omul mã ignorã complet. Tuşesc. Nimic. Sucul de roşii mege cu noduri, aşa cã îl termin dintr-una, mã ridic cu tot cu tufa parfumatã, mã plantez în faţa domnului şi încep frumos: “Bunã ziua. Io vã spun ceva, cu riscul de a vã supãra pe mine”. Se uitã foarte vioi şi rinjeşte (!) “Spune, spune”. “Nu-i frumos sã vã aşezaţi la masa cuiva fãrã sã cereţi voie. La revedere, o zi bunã”. Şi naiba ştie de ce m-am simţit foarte eliberatã şi cu onoarea reperatã. E normal?

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



29 comments

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Facebook

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

© 2010 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.