Fericirea are picioare scurte!

Bine ca le are si pe alea , scurte ! Daca le-ar avea lungi , ne-am plictisi de prea multa fericire ! Auzi , dar ce este FERICIREA ?

Cati ani ai?

Are 50 ani , Bratule , la fel ca si tine ! Dar nu asta conteaza , ci faptul ca a auzit de fericire !

Eu nu pricep. Dacă le are scurte, înseamnă că nu e o atletă prea bună şi poate fi uşor ajunsă.

@Nora: Hm , depinde de picioarele celorlalti ! Unii o ajung , altii nu !

Ori titlul nu are legatura cu continutul, ori continutul nu are legatura cu titlul. Ori e prea vineri azi si in fericirea mea nu pricep o iota. Hmmmm…

A+

@Andrusk: Ma face fericit prezenta ta , Ramona , esti genul de persoana care fericeste , atunci cand apare ! Bine ai revenit aici ! Nu mai conteaza absolut deloc titlul , continutul si legatura care ar fi trebuit sa existe intre ele , eu am citit doar titlul si este suficient : creez ! Te vreau mai des pe Pandora’s !

îţi explic eu, Nora. are picioare scurte TOCMAI ca să nu fie ajunsă. cine ar vrea să prindă ceva cu picioare scurte?! mai ales că e “o fericire”, adică – de sex feminin. nu-i aşa că e interesant că fericirea e feminină? chiar şi aşa, bondoacă…

în plus, se ştie că dacă alergi după două-trei fericiri, nu prinzi nici una.

şi oricum, n-are rost să alergi după ea, deoarece, cum bine ştim, în ziua de azi, fericirea vine ea la tine, cu ajutorul Cristinei Miculete.

Deci, aşa. Bine, nici că mă mai ridic de pe scaun când o văd bondoacă şi crăcănată, vai de capul ei, ieşind pe uşă.

Dar, uită-te şi tu, s-a acrit salata bof şi fericirea tot n-a apărut. O arăta aşa, cam ca Humpty Dumpty?

@andreea: Fericirea e feminina , asa cum , Dumnezeu e masculin ! Daca nu puteti ajunge la Fericire , ajunge-ti la Dumnezeu ! Nu-i asa ca v-ar conveni ?

depinde, Nora. eu am avut odată o fericire care semăna cu Marilyn Monroe. credea că e cine ştie ce de capul ei, dar de fapt era, cum zic, blondă, bondoacă şi cu picioare scurte.

s-a apucat de băut şi lua şi pastile… se încurcase şi cu preşedintele blocului meu – îl fericea şi pe el.

pe urmă, într-o seară, cînd m-am întors acasă, am găsit-o moartă. o rupsese-n fericire, ştii…

Ei, bine totuşi că nu era un pitic dansator.

Ai fost norocoasă, cred eu. La mine a venit una, odată. Tot aşa mică, îmbrăcată într-un halat din ăla gros, grena, ca de policlinică de pe vremuri. Nici nu-ţi venea s-o iei în braţe, părul permanent şi probabil peste vreo 10 ani ar fi avut o mustaţă în toată regula. S-a oferit să-mi spele covoarele la preţuri fără concurenţă.

Da’ eu n-am primit-o. M-am uitat chiorâş la ea şi am decis că ori cu, ori fără, tot un drac e.

Pe atunci stăteam la etajul 2 şi, până când a ajuns jos, a tot cântat chestia asta:

youtube.com/wat../

Nora, cred ca m-a vizitat şi pe mine tanti asta de curând. Mi-au rămas întipărite în memorie monosprânceana deasă şi negul mare şi păros de pe nas. Şi totuşi nu părea genul care să se deplaseze cu taxiul, mai degrabă arăta a navetistă.

à propos de rezonanta, am un prieten care se duce la ioga de vreo sase luni si, la inceput, imi spunea ca este fericit ca pe le jumatatea atelierului toate gagicile sunt transpirate leorca si cu cracii in jurul gatului. de curand, insa, imi spune ca nu-l mai intereseaza colegele (de unde si adevarul enuntat de tine cu picioarele scurte), ca a invatat sa emita un fel de unde in absolut si se acordeaza cu nu stiu ce principii universale si cu cat se incordeaza mai multa lume cu atat mai multa lume este fericita si este pace pe lume, in plus. n-am priceput mare lucru ca-s chestii foarte complicate si filozofice dar ma gandesc ca este cool. sa fim toti fericiti in acelasi moment e bine, zic eu.

Ah, păi nici a mea, Andrusk. Avea un cărucior din ăla, ca al celor care strigă “Fiareeee vechi, fiareeeee vechi luuuăm!”, numai că al ei era plin cu tot felul de sticle, perii şi recipiente. Da’ tu ai primit-o?

dragele mele, fericirile voastre sînt ceva de spaimă! măcar ale mele se îngrijesc, se pensează, merg la coafor…

doar-doar o alerga cineva după ele…

fericirea ? o chestiune delicata,in care se investeste sufleteste ca sa poti pretinde confort psiho; maxim. nu poti crede ca cineva nu conteaza pentru tine sub nici un aspect, insa te face fericit, pentru ca e contradictoriu.Trebuie sa fii consecvent, eventual pe mai multe planuri, pentru ca asta da masura relatiei.Vorbind despre o veche cunostinta care s-a trezit intr-o relatie serioasa, cu copii,ma intreb daca cei care se rasfata in hazard ca mod de viata isi dau macar seama spre ce se indreapta sau ce efect au alegerile lor asupra unora direct vizati.Pentru ca asta-i partea cea mai frumoasa, daca mi-aduc bine aminte din Inception- materializarea.Calitatea materializarii nu tine doar de cat de intens ne dorim, ci de cat de coerenti suntem cu noi insine, prin urmare, de cat investim, mai exact, de cate sanse dam fericirii.Pacat ca nu mai suntem constienti de cata putere e in cuvant, de magia gestului, sau de aroma florilor.De cele mai multe ori ranim si stricam , cand fiecare are dreptul la fericire in formele ei si in anotimpurile posibile.

Doamne, ce milog.

Genul feminin al fericirii mă fereşte pe mine de misoginie.

Băi, eu când am zis că administratorii de tot căcatul ai acestui sait sunt de tot căcatul, n-am zis-o la mişto!

Cum, pula mea, au lăsat-o pe asta să scrie, băi frate?!

Deci, fericirea are picioare scurte şi fuge şi bla, bla, bla se urcă în taxi şi zice … Nu vezi cum mi-au mutilat fericirea?.

Adică fericirii i-ai mutilat fericirea iar ea (fericirea) îi spune asta taximetristului. Şi s-o mai şi calce .. domnul taximetrist!

Dă-mă dracu de papagal fără variante care tot intră aici să citească vome. Incredibil!

Am eu o banuiala. Cred ca si voi o aveti, ma refer la cei cu “nas” bun . Schimbul acesta de pseudonim nu-i de bun augur ,draga .

trebuie sa-mi multumesti ca am citatit asta :

“Fericirea are picioare scurte. De ce? Nimic mai simplu! Pentru a o lua la goană atunci când ţi-e lumea mai dragă. Şi uite aşa, dispare draga de ea fără vreo înştiinţare prealabilă, fără vreun post-it lipit pe uşa de la frigider, fără vreun avertisment, fără să închidă uşa în urma ei, fără vreun răvaş lăsat pe noptieră, fără o ultimă floare uitată într-un colţ pe etajeră, fără larmă, fără imprecaţii, fără să ştie încotro se îndreaptă şi, evident, fără bilet de întoarcere. Se îmbracă cu hainele cele mai şic, se urcă într-un taxi şi, fără a “