De la plus la minus

Si despre ce e vorba?

Iti multumesc pentru placerea pe care mi/ai produs/o scriind atat de bine despre un subiect atat de actual. Traiesc din fericire intr/un loc unde “merge si asa” nu exista, pur si simplu aceste cuvinte nu au fost inventate in aceasta limba si ca urmare nimic din aceasta stare nu se reflecta in jur. Nici in relatiile umane, nici in urbanism, nici in servicii, nici in calitatea oricarului cat de mic lucru. Intr/un fel, eu cred ca m/am salvat…dar restul?

Bine aţi venit !

Vă mai aşteptăm !

Cu articole în care veţi expune şi altfel decât poetico-criptat, problemele pe care le abordaţi.

test….

Cred cà romànul a inventat “merge si asa, staţi şi aşteptaţi”:). Si vor mai trece alti 20 de ani si alti 20 de ani… Anumite ramuri productive si servicii nu plàtesc impozite pentru cà investitori stràini ar putea fugi de la noi.:) Vor fugi oricum unde forta de muncà costà 45 centi/ora si lucràtorul munceste 15 ore pe zi. Asta e inevitabil. Putini au inteles-o. Globalizarea ne paste. Drepturile muncitoriilor au dispàrut cu càderea comunismului si nici un stat nu ii mai protejeazà. De la comunism trebuia sà se fi luat ceea ce era bun ci nu sà fie combàtut intru tot. In fond, multe actiuni democratice nasc din ideologia comunistà. Trebuia combàtut pentru nedreptatea la care se ajunse la noi, fiind aplicat de persoane ignorante. Trebuia luptat impotriva confiscarii averiilor celor care si le-au cistigat cinstit, impotriva promovarii nulitàtiilor, impotriva venerarii publice a orisicui, impotriva drepturiilor egale a persoanelor care nu si le merità… Dar atacind comunismul in general si, mai ales pentru cà oferea drepturi muncitoriilor, sau mai bine zis lucràtoriilor, a dus la exportarea muncii dove forta de muncà poate fi usor exploatatà. Si cred cà din aceastà crizà nu se va iesi in curind.

@Nikko: Probabil despre Doria,numai asta se mai vorbeste zilele astea….

mie mi-a dat cu virgulă, n-am înţeles enunţul

care parte nu ai inteles-o? o traduc?:)

Incredibil !

E vie şi vorbeşte !

despre tot ce se poate vorbi şi multe altele…

Uau, mi-aţi răspuns !

Atunci poate mă lămuriţi cu chestia asta:

De parcă schimbarea porneşte de la „merge şi aşa”

Da, mie aşa mi se pare ! De la merge şi aşa începem să ne schimbăm, pentru ca prin schimbări succesive, să ajungem la merge numai aşa, impus, categoric şi cu voce tare !

Dar, … mă rog !

Mai interesantă mi se pare asta:

E plin de persoane de genul ăsta, care se lasă trăite de ce va fi să fie

Excelent, eu aşa sunt ! La mine ce-o fi o fi ! [ to be or not to be – pentru cei care nu ştiu decât engleza]

Articolul e mişto, se vede că aveţi scrisul. Cam singura de pe aici !

[am spus eu asta !? băi, ce m-am mai înmuiat !]

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! — Când şi cum? — Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. Şi? — De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare! — Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa.

Cred că povestea asta a lui Creangă e revelatoare pentru ceea ce voiam eu să transmit. Bocete, văicăreli, dar soluţii ioc! Ceea ce spui tu s-ar putea aplica atunci când faci ceva, nu iese cum îţi doreai, dar până la urmă te mulţumeşti cu rezultatul în ideea că iei experienţele respective drept antrenamente pentru ce va să fie. Cât despre persoanele care se “lasă trăite de ce va fi să fie” – mulţi sunt cei care se vaită şi se vaită, îşi promit multe, dar de fapt e o stare de scurtă durată. Adică le merge prost, le-ar prinde bine o schimbare, dar când să acţioneze, dacă mai apar şi piedici, preferă să revină la situaţia anterioară căci parcă era mai bine. Iar dacă viaţa îi va răsfăţa cu soluţii venite de la alţii sau de la Providenţă, cu atât mai frumos.