Conversaţia de marţi

num`aşe, Laura, num`aşe! şî eu tăt la fel zâc…

Fericirea o percepe fiecare in mod diferit.Eu de ex.sunt fericit de fiecare data cand nu vegetez si fac ceva ce-mi place,cand in familie am armonie si satisfactii.Insa in ultimul timp pe asemenea criterii este greu sa fii fericit tot timpul.Nu pt.ca aceste sriterii nu ar corespunde ,dar de multe ori nu pot fi indeplinite.Atunci trec pe vox

Fericirea o percepe fiecare in mod diferit.Eu de ex.sunt fericit de fiecare data cand nu vegetez si fac ceva ce-mi place,cand in familie am armonie si satisfactii.Insa in ultimul timp pe asemenea criterii este greu sa fii fericit tot timpul.Nu pt.ca aceste sriterii nu ar corespunde ,dar de multe ori nu pot fi indeplinite.Atunci trec pe Vox sau pe Pandora’s si mai citesc si comentez ce scriu altii sau altele,de multe ori relaxandu-ma.In orice caz fericire absoluta nu cred ca exista.

te iei de mînuţă cu mine, Laura. mergem pe acelaşi drum.

şi da, s-ar purtea să fie un drum înfundat. aşa că va trebui să ne întoarcem şi să pornim pe altul… tot felul de cărărui înguste şi prăfuite… noroc că putem culege şi floricele, din loc în loc.

şoselele şi autostrăzile sînt în altă parte.

Frumoasa Nordului şi prietena înţelepţilor treji-zid şi atoatedescoperitori de semisine din Ţările de Jos,

Ca dunele e dragostea, dacă dunele pot fi altfel decât de fiecare dată altele, la fiece adiere. Pe mine nu mă supără tautologiile, că sunt obişnuită cu arabescurile. Ştii tu, noi aşa vorbim despre orice, oricât de banal. Aşa că nu prea-ţi înţeleg întrebarea, însă întru lămurirea inimiii tale voi spune aşa: ce altceva decât iubirea, femeie cu pielea albă şi sufletul aurit, ne poate ferici de-adevăratelea?

Are gustul crud şi pur (dintotdeauna cel de care nu te poţi îndoi şi către care nu poţi pregeta) al luminatului Persepolis.

Nimic nu ne poate ferici în afara iubirii, dar ne putem risipi despărţind aceste două minuni în silabe şi îngânându-le neîmpreună. Însă pentru durerea asta care va urma îndrăznirii acesteia şi care creşte şi se-nmulţeşte precum vorbele din Halima leac nu se află pe lume.

Pre limba ta de miazănoapte: nice la doctor, nice la potică…

Iubirea e chin, Seherezada.

Pe mine m-a amagit, nu m-a facut fericita.

banii, puterea, libertatea care decurge din ele, respectul ierarhiilor inferioare si, desigur, multa multa iubire. asta-mi da mie o stare generala de bine si cred ca-i valabil pentru toti barbatii. la femei vad ca-i diferit.

Deh, doctore, ierarhii inferioare ireverenţioase.

@ Laura

Iubirea e o placere oarecare printre multe altele. De fapt, nici nu exista. E doar un drog pe care te obisnuiesti sa ti-l administrezi. Nu creeaza neaparat probleme cu sanatatea si nu trebuie neaparat sa faci cura de dezintoxicare.

Dar ca e “overrated”, asta e clar.

Mai exact, cum te face pe tine iubirea fericita: ti-ar placea sa traiesti pe o insula pustie cu iubitul tau forever hranindu-va cu pastile nutritive?

Nu? Pacat. Exista oameni care ar sta linistiti pe insula respectiva daca ar avea suficiente provizii de heroina. Nici macar nu e un drog foarte puternic, rar auzi oameni care sa ucida din dragoste sau sa faca alte lucruri nebunesti. Nu mai e la moda.

Ce inseamna ca “love” te face fericita? E o fraza lipsita de orice continut. Pe mine ma face fericit, sexul, o carte sau un film bun, un concert live, respectul oamenilor pe care ii respect, eventual o relatie cu un “drog” placut care sa aiba si creier si sani, daca nu cer prea mult. Dar love asa, la modul abstract?

Hmmm…

@Şeherezada: excelent, sunt cazut in admiratie. inteligenta in stare pura – gluma judicioasa plus rautate. din pacate (pentru mine, desigur) m-am indragostit acum cateva zile de o alta persoana care m-a felicitat pentru excelenta limba internationala a stiintei. “ce-i aia?” am intrebat. “bad english” mi s-a raspuns.

Lasă, doctore, alea nu sunt (din) păcate…

Tu să fii fericit, precum şi doamna cu limba ascuţită.

Dragostea, daca nu-i altruista, nu-i dragoste. Spune-i altfel: posesivitate sau pretentie. Whatever…

@Şeherezada: sunt pacate, seherezada, sunt. barbatii ar trebui sa aiba pieptul mai larg. cat despre fericit, ce pot sa spun? i am as happy as a pig on antidepressants, thx a lot. and i surely hope you are too!

Doctore, despre fericirea mea nu vorbesc fiindcă-mi amintesc de timpurile când eram stâncă, iar acum răsfir nisip printre degete, deşi gustul de piatră e nepieritor şi-n rispire.

Comparaţia domniei tale, doctore, e prea delicată pentru o făptură deprinsă cu toate-cele-care-se-cuvin aşa cum sunt eu.

Aseară mi-a mirosit a iarbă udă, doctore, şi m-am trezit râzând pe stradă. Cât despre porc… numai de bine.

camel on antidepressants, sorry!

Primeşte o reverenţă adâncă, te rog. Doctor să-şi ceară scuze mai rar am văzut, iar aceia îmi erau cu toţii prieteni.

Cămila pură şi simplă, fără umbră de neuroleptice ori antipsihotice, e pre inima mea. Mai ales cu buzele alea fluturânde…

@dr.nenea #7 – Are you kidding? Aceea-i iluzia de fericire, pana-si da omul seama cat de inferioare sunt ierarhiile alea, care te respecta pentru …ban si putere.

@Şeherezada: ma chère dame, en espérant que vous n’êtes pas trop vexé je vous assure de mon plus grand respect et je vous demande pardon, voila, encore une fois.

@Florin Bratu: do you see a smile on my face? i’m dead serious. i really don’t care why they respect me as long as they do it.

@dr.nenea – Wow! (this IS a smiley) But I expect you must have a few friends who trully respect you for what/who you are.

@Florin Bratu: nope. adica ma iubeste familia dar nici acolo nu cred ca este neconditionat. in rest, primesc exact echivalentul a ceea ce ofer. si am rezervele mele ca cineva ar putea sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt. cum dumnezeu s-o faca daca eu insumi nu stiu exact ce sau cum anume sunt!

@dr.nenea – Dap. Si io ajunsai de la o vreme sa raspund laudelor cu “OK, si-acum zi-mi cu ce vrei sa te ajut”.

Eu nu cred că pe mine mă face ceva anume fericită…Cred că asa m-am născut, fericită, sunt fericită tot timpul, fără un motiv anume. Chiar si când mi se întâmplă chestii nasoale, reusesc să mă resetez psihic în asa fel încât să văd partea bună a respectivei probleme – culmea e că de obicei există părți bune în fiecare chestie de rahat care ni se întâmplă. Câteodată îl exasperez îngrozitor pe soțul meu cu ochelarii mei roz, dar pentru mine funcționează, si cred că acum nici el nu s-ar mai descurca fără perspectiva sata a mea stupid de optimistă asupra lucrurilor. Sunt exact ca copilul din bancul ăla, care găseste o balegă sub bradul de crăciun în loc de cadou si sare în sus de bucurie că sigur dacă e o balegă tre să fie si un ponei pe undeva… Probabil că de aceea viața mea a curs întoteauna armonios, fără drame, fără suferințe majore, fără tragedii. Eu cred sincer că a fi fericit/nefericit e ceva ce ține mai mult de personalitatea noastră, de modul în care suntem construiți, de modul în care ne raportăm la lucruri. Pentru mine, fericirea e un soi de echilibru interior, siguranța că viața mea e asa cum trebuie să fie, că toate lucrurile sunt la locul lor. Si întotdeauna am avut sentimentul ăsta, de când mă stiu. Apropo de “love” care te face pe tine fericită, Laura, asta ar însemna că de fiecare dată când ai fost “in love” si ai iubit pe cineva ai fost fericită 100%. Dacă e asa, înseamnă că într-adevăr doar dragostea te face fericită. Dacă însă iubirile nu ți-au adus exclusiv fericire, 100% fericire, de fiecare dată, înseamnă că te înseli. Eu cred că fericirea trebuie să o cauți în primul rând în tine însăți – stiu că sună stupid, ca în evistele pentru femei, dar eu cred că e extraordinar de adevărat.

Deea, fa-ti si tu un cont, draga. Ca-ti apar comentariile tarziu (am vazut si pe la Geanina). Si ai lucruri interesante de spus, mi-ar placea sa le citesc.