Coincidență cu România

citeam ieri in dilema veche un articol despre motivele pentru care romanii emigreaza. de ce trebuie sa justifici alegerea de-a ramane? din start asta mi se pare un semnal ca ceva nu este in regula. motivele pentru a ramane in tara in care te-ai nascut si-ai crescut mi se par evidente. esti acasa. e foarte simplu si firesc.

de ce am plecat? pe de-o parte impinsa de motivul deja rasuflat ca in romania ti se taie creanga de sub picioare, indiferent spre varful carui copac te indrepti. si te tot umpli de julituri si de rani si te saturi. pe de alta parte, pentru aventura si provocare, iar astea sunt motivele mele, care poate tin, intr-un fel sau altul, de citatul de la finalul articolului. si pentru ca am zis ca asta e varsta potrivita, pentru ca mai tarziu s-ar putea sa fie prea tarziu si-o sa-mi para rau ca n-am incercat.

plecarea nu e calea simpla. chiar daca aerul e mai respirabil, s-o iei de la inceput intr-o alta tara nu e deloc usor. nu stiu pentru cat timp am plecat. deocamdata 2 ani, dupa astia 2 ani, cine stie?

Astea sunt personajele din “Clubul putregaiurilor” când au crescut mari? Eu nu am mai citit şi continuarea.

De gândit în mod serios să mă las de fumat, nu. De plecat, da. Nu neapărat că aş simţi într-adevăr că viaţa e insuportabilă aici. Sau că m-ar afecta prea mult ce e în jur. Am lumile mele în care trăiesc frumos. Revin. Dacă aş pleca, nu aş face-o pentru că e urât aici. Ci pentru că e frumos acolo. Sau pentru că e alt gen de frumuseţe acolo. Care trebuie gustată.

Dadaism, prin post-modernism chiar s-a nascut la noi, si inflorit in Venetia. Dar nu s-a nascut prin Tzara, Fondane sau Jancu. Ci prin poezii lui Urmuz. Considerat primul poet surrealistica.

Insa ne lipsesc muuuuuuuult, prea mult din cultura europeana. Simbolism in arta, ne lipsesc si dramaturgi in adevarul sens al cuvantului, cum sunt Ibsen, Strindberg sau Anton Tjeckov..

Romanii plec din tara, fiindca niciodata nu sau simtit ca au tara. Asa cum a precizat si Rooesler.

De lene. Şi aici vorbesc la pers a III-a plural, adică despre “ei”: celor care au rămas le-a fost lene să plece să facă ceva cu viaţa lor şi celor care au plecat le-a fost lene să rămână şi să schimbe starea de fapt, sistemul.

Astfel s-a ajuns la un paradox: oamenii cu iniţiativă (posibilii reformatori ai societăţii) au plecat şi oamenii conservatori (cei capabili să funcţioneze în contexte date) au rămas.

Din această dilemă nu putem ieşi… am zis!

Fain articol. Imi permit sa reproduc un articol aparut pe blogul Gabrielei Filioreanu: “România, o ţară minunată dar bolnavă de cancer”

Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: “Trăim în România, de asta este rău…”

Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus. Îi invit pe toţi cei care utilizează această ticăloasă frază să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta…

Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, cîmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Avram Iancu. România înseamnă grîu, vii, pomi, respiraţia codrilor, ploile, verdeaţa. România înseamnă Ortodoxie. România este una din porţile spre raiul ceresc – o gură de rai. România înseamnă libertate. România este Acasă.

Toate acestea vă sînt respingătoare, cinstiţii mei români contemporani? Dacă pe acestea nu le suferiţi şi vă bateţi joc de ele, atunci nu sînteţi decît nişte mutanţi, nişte accidente genetice nefericite ale acestui neam.

Dar nu, celor mai mulţi dintre domniile voastre nu vă miros toate acestea, ci altceva vă deranjează la această ţară. Vă deranjează prostia şi mizeria. Şi cu adevărat, acestea se întîlnesc peste tot, mai ales în ultima vreme. Cine este de vină pentru acestea? Pămîntul pe care trăim, Dunărea, Carpaţii, războiul din ’77? Bineînţeles că nu. Există mutanţi care dau vina şi pe acestea, numindu-le în mod inepto-ştiinţific „condiţii istorico-geopolitice nefavorabile”. Dar nu, nu aceastea sînt de vină, ci oamenii. Noi. Noi toţi. Noi toţi cu păcatele noastre. Noi, eu, tu, el, ea, toţi care alcătuim această ţară, cu toţii sîntem vinovaţi sau măcar responsabili.

Creştinul, omul lui Dumnezeu, ştie să-şi asume această vină/responsabilitate, chiar şi atunci cînd nu îi aparţine lui direct (purtaţi-vă sarcinile unii altora – Gal. 6, 2). De altfel, nu am auzit pe niciun creştin real rostind cuvinte grele la adresa României, pentru că mintea lor nu este purtată de duhul prostiei.

Oamenii care lovesc în România fac parte din două categorii: cei de alt neam şi cei de un neam cu noi, dar care mănîncă din ţară precum cancerul. Românilor care distrug acest neam prin prezenţa lor, tocmai lor nu le convine această ţară. Şi ca orice cancer, vor acum să plece aiurea, adică să facă metastaze (cărei ţări i-o trebui asemenea oameni?, mă întreb eu…).

Acestor excrescenţe pe trupul ţării care nu se simt bine în România, le dau cîteva exemple spre luare aminte.

1. Recent am primit o somaţie de deconectare de la energia electrică pentru că pe ianuarie am plătit la lumină mai puţin cu 3 roni (cu toate că pe lunile ulterioare am depus destui bani în plus).

Doar trăim în România…

Dar iată ce citesc într-un articol de pe Fox NY: IRS-ul, ceea ce ar fi Fiscul la americani, numai că mult mai teribil, şi-a desfăşurat forţele ameninţător pe proprietatea unui om pentru că era dator la stat cu 4 cenţi!

Şi nu era prima dată…

2. În spitalele româneşti, domneşte mizeria şi lipsa de grijă faţă de pacienţi.

Doar trăim în România…

Iată ce citesc, însă, despre condiţiile din spitalele britanice: 1200 de oameni au murit într-un spital din cauza mizeriei, foamei, neglijării, abuzului personalului medical, malpraxisului ş.a.m.d.

Nu mai vorbim de faptul că pentru un transplant de ficat se încasează în Occident sume de zeci şi sute de mii de euro. Dacă nu pălăteşti, te lasă să mori. Mă întreb de ce este nevoie de asemenea sume pentru un transplant, dar fiind că pacientul pune la dispoziţie ficatul transplantat (de la rude)… Pentru patul de spital? Pentru perfuzii? Pentru vitamine? Sau pentru chirurgul care fără 20.000 de euro nu pune mîna pe pacient?…

3. Românii fură atît de mult, încît au distrus ţara.

Da, fură în stil haiducesc: iau de la români şi dau străinilor. Hoţii cei mari, care nu se văd, sînt de fapt străinii pe care noi îi adulăm.

4. Un mexican trăitor în România este oripilat de faptul că românii sînt înapoiaţi, căci cică au obiceiuri medievale la nuntă. Ce obiceiuri?, am întrebat eu, crezînd iniţial că se referă poate la torturarea miresei… (mai ştii?…) Răspunsul civilizatului mexican: Sîntem înapoiaţi pentru că la nunţile româneşti se servesc sarmale. L-am întrebat atunci ce anume se serveşte la nunţile din Mexic. Răspunsul lui a fost: sandvişuri.

Răspunsul meu: Iubitul meu mexican, sandvişul la nuntă este mîncarea calicului – multă pîine şi ce se mai nimereşte între cele două felii…

5. Laudă mare la adresa oraşelor moderne, alcătuite după planuri urbanistice generoase, cu străzi largi şi aerisite, nu ca oraşele noastre, cu străzi înghesuite.

Răspunsul meu: Oraşele româneşti nu au străzi largi tocmai pentru că sînt vechi, făcute pe vremea cînd nu era nevoie de nu ştiu cîte benzi de circulaţie. Şi nici nu sînt aliniate în stil comunist ca străzile americane din aceleaşi motive. Avem ceva vechime pe aceste locuri. Dar după părerea celulelor canceroase ale acestei naţii, acesta este semn de inferioritate.

Exemplele sînt nenumărate. Mă opresc însă aici.

Mai ofer totuşi o comparaţie grăitoare despre diferenţa dintre România şi alte ţări. În România este acum ruşine să fii creştin. Pe cînd în ţările civilizate, este ilegal.

Asta vor celulele canceroase ale acestui neam: să fie şi în România ilegal să fii creştin, să fii român, să fii om. Cu toţii trebuie să devenim paraziţii, cancerul acestei ţări. Numai aşa ticăloşii acestei naţii se vor simţi bine, cu inima şi conştiinţa împăcate. Numai aşa se vor simţi ei înşişi în România. Acum se simt constrînşi.

Este o ruşine să fii român??? Eu zic dimpotrivă: Ruşine să le fie celor cărora le este ruşine că sînt români!

Am străbătut lumea în lung şi lat şi poate o voi mai străbate. Toată lumea aceasta este frumoasă – o minune fără seamăn. Însă pentru mine, cea mai mare dintre minuni este România, după cum pentru un copil, cea mai bună şi mai frumoasă dintre mame este tot mama lui, în ciuda tuturor argumentelor ştiinţifice care susţin contrariul.

Comparaţia între România şi alte locuri este ca cea dintre codrii României şi codrii altor neamuri. Cîteva zile în munţii Neamţului te refac sufleteşte şi trupeşte, căci munţii aceştia sînt sfinţiţi de atîţia pustici şi de atîtea mănăstiri. În Suedia, deşi în aparenţă la fel de frumoşi, codrii sînt fioroşi, îţi este frică să intri în ei, simţi acolo prezenţa duhurilor rele, după cum povesteşte un român care a trăit acolo mulţi ani. În Germania, pădurile sînt atît de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost creaţi de Dumnezeu, ci de un psihopat.

Revenind… acum, România este bolnavă de cancer. Îmi doresc ca toate celulele ei sănătoase să se trezească, să înţeleagă că starea în care ne aflăm este departe de a reprezenta normalitatea şi să lupte cu răul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate formele de cancer sînt vindecabile.

sabina, asta spuneam, e o alegere. Dar tine si de ADN. Hai cu povestile de peste granita (pe pandoras)

Nora, da, din Cercul inchis. Un pic mai mult aici peluna.blogspot../ Altfel, clar nu as pleca pentru ca e urat aici. Ma enerveaza ca nu stiu ce m-ar determina sa o fac

Anti Nationalist, si pentru Urmuz.

habarnam, sau asa

Nu stiu daca fumatul tine de AND, eu nu cred

“În Germania, pădurile sînt atît de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost creaţi de Dumnezeu, ci de un psihopat”

Haha..

Daca e rusine sa fii crestin, in Romania. Atunci seamna ca romanul s-a civilizat si se duce cu o mentalitate catre occident. Dar nu este asa, aici noi defilam cu singura metoda. “Doar prostii citesc, ce destepti se descurca”. De aia nu poti sa compari moartea lur cu a noastra..

Ah,Doamne,parca a fost scris,ca eu să mă confund cu subiectul ! Adevărata coincidență a României…

Da,și mama mea a fost prima plecată de la gura sobei,din satul ei natal,cel de la la poalele dealurilor subcarpatice.Vara,sus pe deal parcă stele erau mai aproape de mine,întorcăndu-ne de la munca viilor împreună cu bunicii din partea mamei.

Eu,născută undeva pe lângă Dunăre,aproape unde era povestea insulei Ada*Kale(nu știu cum este corect scris) tatăl meu lucrând într-o unitate militară de frontieră. Anii au trecut și bineînțeles părinții au ales capitala București.

Ochii se scăldau de bucurie frumusețea Palatului Carol fostul parcul Libertății,aproape de Mitropolie,arhivele Statului,Uranus,mănăstirea Antim…! Multe dintre ele au intrat în furia buldozerelor,fiind demolate ca să iasă la lumină fosta„Casa Poporului”…

Și da,începuse subtil să se cuibărească dorul de natură, excursii la munte la mare,mai tărziu cu copii,cu mamă… Mereu„în deplasare” Adevărat a fost , multe am încercat, și multe le-am lăsat.Dar un viciu prost:am fumat,sinceră să fiu,să mă las ? Nici n-am încercat.Cu mult mai târziu mulțumesc Doamne am reușit,l-am lăsat.

Întrebări și vise mereu dau năvală,mai ales când sufletul îl simți,fiindu-ți constrâns ? De neajunsuri,copii nu se opresc din plâns ? Știind puțin engleză,lucrănd cu clienți,ascultând de sfaturi de la români atenți…

Eu atât pot spune că :„aproape de pământ” poate fi oriunde,acolo unde simți că tu ești acasă. Nu,n-am ales Transsiberian,nici transilvănean…am ales clar…să fiu Pennsylvănean. O,da coincidență,orice rămurică,fie rândunică,până și găndaci(de bucătărie) sunt identici ca draci !

Da,este frumos locul meu ales,printre dealuri înalte munțișori stâncoși,un râu mai fălos decât Dâmbovița,unde frasinul ori paltin,stejar fie vița,aceiași crini regali zambile,narcise,parfumându-mi drumul,cu toți suntem…. „acasă” și sumtem bucuroși !

Cât de greu mi-a fost,să mă las de fumat ?! Wow,wow…

Odată am fost așa de bolnavă cu pneumonie,nu am fumat o săptămână ! Dar ce credeți că intenționat n-am fumat ? Nu ptr. că nu puteam,mă înneca orice fum înhalat de behăiam trei minute, aproape să fac și pipi pe mine! Și iar după o săptămână ,atunci când vezi Doamne eram mai binișor l-am reluat în forță !

Eram acasă în concediu medical,am fugit cu mașina la prima benzinărie să cumpăr țigări,soțul m-a urmărit,prinsă la benzinărie…aproape cu lupte fizice m-a„convins” să nu cumpăr. Dar ce ți-ai găsit cu mine ? O nebună…ce-a făcut soțul ? A chemat poliția…la care ei au replicat:”asta este o urgență la tine,domnule”? Altădată vă somăm să plătiți deplasarea,noi avem treabă !

Nu,fumatul este adictiv ca un drog,îl ai în sistem și numai cu o voință de oțel,te poți lăsa. Nu lucrează nici ”patches”cu nicotină,nici pastile,nici chewing-gum,terapii ori hipnoză fie acupunctură ! Toate sunt numai să îți ia banii și ATÂT,NIMIC MAI MULT !

Atăt de crunt am fost cu tutunul,că nici o armată de doctori nu mă convingeau,speriindu-mă. Deci nu este în DNA…dar când am văzut cu ochii mei pe mama mea,fiind în comă aici in spital USA,13 zile(fumătoare)…

Dorința ei de suflet a fost aici în România să-i fie și trupul…graznice eforturi să o las să plece.Plecată a fost și numai peste o lună, s-a dus și pe cel definitiv !

Chestia asta cu emigrarea imi aduce aminte de un frumos articol citit in “Viata albinelor” articol pe care promit sa-l pun pe blog.

Acolo cel care scrie spunea asa :

” Cand nu mai ajunge pamantul pentru un numar asa mare de oameni, sau conditiile de viata se inaspresc, atunci oamenii emigreaza, adica pribegesc in alte tari, ba trec chiar si peste oceane numai sa gaseasca mai usor o bucata de paine. Dintr-o colectivitate tinerii sunt cei care emigreaza primii, adeseori ei fiind cei lipsiti de mijloace, rar se intampla acest lucru cu oamenii care au o familie compacta cu o organizare bine constituita.” dupa multe comparatii intre fenomenul uman de “emigrare” si roirea naturala a albinelor autorul vine cu o serie scurta de intrebari

” Albinele isi parasesc casa atunci cand si-au indeplinit misiunea si cand efectiv nu mai au loc in aceeasi incinta. Cu cate eforturi si cu cata daruire au edificat ele casa care tocmai o parasesc ? Au robotit zile si nopti, aparand de fiecare data cu propria viata integritatea si functionalitatea. Cati dintre oamenii care emigreaza si-au indeplinit menirea in locul unde s-au nascut sau in tara care o parasesc ? Cati dintre ei vor reusi sa se realizeze ca imigranti ? Cati au motive serioase si de necombatut care sa justifice decizia de a emigra ? ”

Oare cei care decid sa “fuga” in alta tara… reusesc sa raspunda la macar una dintre putinele intrebari de mai sus ?

@MiereaNaturală,

„Motive serioase și de necombătut” ???

Deci eu nu am emigrat tânără ci căsătorită cu soț și trei copii.Ptr. viză SUA am așteptat cu sufletul la gură 8(opt)ani !Ptr. pașapoarte am așteptat un an din mai 89 până în mai 90 ! Toamna am emigrat toată familia.

„Mi-am îndeplinit menirea” în România,am fost în școală, m-am căsătorit cu nuntă de la 18 ani,am avut un serviciu destul de bănos,un soț minunat și trei copii frumoși și inteligenți de Doamne,Doamne !

Condițiile de trai în România treptat scădeau sub limita suportabilului,eu mă știam pe mine mai„bărbată” dar ce viitor puteau avea copii mei ? Fiica cea mare datorită mediei generale din clasa a 8-a,a fost automat repartizată de către ministerul învățământului la un liceu industrial.

Orele de materie de studiu se redusese la jumătate,deci ioc…educație ! Cealaltă jumătate era obligatoriu practică în uzină,adică la 23 August la siderurgie-topitorie ! Fiind bolnavă de TBC de la 3 anișori,am depus memorii,dosar și totuși mi s-a răspuns așa:a fost de mult și noi credem că s-a însănătoșit ! Ce viitor avea ea…trebuia să angajez meditator ptr.ani pregătitori în speranța că va intra la o facultate,dar trebuia să ai și bani,cam jumătate de Dacia(să fie admisă)Totul se aranja numai cu relații,șpagă,să fi comunist cu foc,cu gură mare,să ai obrazul gros ori șă fi amant/amantă cu cineva sus pus !

Soțul lucra zi-lumină,eu de noapte ca să fiu cu copii ziua,erau zile când copii deschideau frigiderul din 5 în 5 minute. Le-am spus:„cea fost acum 5 minute este la fel și acum…adică aproape mai nimic.Tot salariul de pe o lună al meu personal îl cheltuiam numai pe alimente.Venea un„nene„ de la casa de comenzi săptămânal cu de de toate,carne,făină,ulei,zahăr,orz,ouă,brânză,măsline,portocale șamd.Aveam doar o pereche de pantofi,doar o geantă!

La alimentară stăteai de la 3 dimineața (te înscriai pe listă)și apoi țineai locul făcând cu schimbul cam 5 persoane,căci autocamionul venea mai mult ca sigur după-amiaza. Întâi soțul,apoi eu când veneam dimineața acasă, apoi fiica cea mare(la școală după-amiaza)cei mici la școală,mama o înlocuia pe fiica mea,eu trăgeam un pui de somn și în sfârșit tot eu eram la coadă la cupărături.

Te sfâșiai în lupte corporale cu lumea deslănțuită pentru doi pui de găină la care avea în interiorul lor câte 6(șase)ghiare ! De multe ori se termina marfa și nu apucai să cumperi absolut nimic ! RAȚIONALIZAREA PRODUSELOR PE LUNĂ CA ÎN TIMP DE RĂZBOI DAR ERA ANII*80,90 !

OK…deci „nu pământul nu mai ajunge” cele enumerate de sus îți ajunge ! Încheierea:acolo am avut un apartament,o mașină și rate cu duiumul. Aici 3 case,2 mașini,copii cu facultăți Bachelor și Master,Școli Medicale și fiica a doua a fost și în Navy(serviciul militar de 5 ani) Case,mașini,bani…

Și ca un tot unitar, ce dispunem noi ce-am făcut aici în 20 de ani? Acolo în România îți trebuia trei vieți consecutive.Aș minții că nu ar fi acum ceva probleme și aici,ptr.viitori emigranți dar noi am fost ca albinele și acolo și aici !

@MiereaNaturală revin cu o precizare despre„trei vieți consecutive” PRIN MUNCĂ CINSTITĂ, NU PRIN HOȚII…AȘA CUM ÎNCĂ SE PRACTICĂ ÎN ROMÂNIA ! Da, România are miliardarii și milionarii ei…bulibașa,împăratul…