Ce păstrez şi ce arunc din mine?

Uf, Irina, bine ai revenit!

Sa stii ca si eu sunt cam miloasa cu mine. Ce mai lacrimez, ce mai suspin… Si strang tot felul de chestii si nu prea imi vine sa arunc nimic! Sunt ca nebunii aia obsedati de cumparaturi, care-si umplu casa cu de toate si dupa aia vin unii de la o emisiune, cu un camion si un psiholog, si ii ajuta sa se vindece.

Ma sufooooc!

Nora, cred ca la un moment dat se produce fenomenul de preaplin si habar n-am daca asupra lui avem vreo posibilitate de control. Asa ca ma gandesc ca este mai bine sa alegem noi ce vrem si ce nu sa “dea pe dinafara”.

irina:

multumesc!

@Irina Burduse

Oamenii nu isi schimba firea: ticalosii raman ticalosi, iar marinimosii mor marinimosi.

In cazul pledoariei tale pentru curatirea deprinderilor mai putin simpatice pentru cei din jur, ai scris cuvantul “adolescenta”, cuvant care explica si preferinta ta pentru rolul personajului negativ, precum si pornirea de a domoli pornirie acestuia. Deci procesul respectiv l-as traduce drept maturizare, devenire, depasirea acelei perioade critice a adolescentei.

A+

@Andrusk…bine ca esti tu adult mama…ce mi-e sila sa mai aud chestii de genul:

“aaaa eu am trecut prin asta” “si eu am facut asta la inceput dar acum mi-am dat seama ca…” “lasa ca stiu, dar o sa treci peste si o sa faci cum fac eu acum”

))) baaaaa ma lasati ma iluzia timpului si maturizarii voastre ?! ))) nu realizati nimic din nimic ! lumea asta e o etapa …as putea spune ca nu exista in contextul suprapunerii lumilor mult mai expresive decat aceasta…voi sunteti precum calatorii care urcati intr-un tren…desi e f sigur ca vor cobora la o statie …va puneti si varuiti cuseta, mutati mobilierul, va instalati de parca ati fi eterni in tren si tot ce judecati judecati prin prisma acestei iluzii )))

şi eu care-am crezut că e vorba despre dulapurile nostre adevărate, pe ale căror rafturi se sufocă înghesuite haine de acum 10 ani. haine care îşi aşteaptă stăpîna să binevoiescă să le mai acorde atenţie…

deci nu e vorba despre asta…

biiine, atunci promit ca azi să fiu bună. dar numai azi. şi numai cu tine. eventual o să încerc să răzui pata “cosa nostra” de pe peretele dinspre sud, cel mai cald, al casei male.

@psyche:

Si chiar asa de hidoasa pare lumea de acolo din vagonul restaurant de unde ne scrieti? Cum de m-am prins? Probabil dupa apelativele “mama” si “baaaa”…

Pacat totusi ca nu ati inteles ce am scris in comentariul precedent!

A+

@Andrusk – nu stiu daca e nevoie ca oamenii sa isi schimbe firea; de cele mai multe ori este nevoie doar sa si-o descopere, pentru ca eu cred ca in firea noastra exista acea “samanta de dumnezeire”, din care putem creste, ca oameni. nu este vorba despre maturizare.

@psyhe – dupa ce mi-ai spus cum suntem noi, m-ai facut foarte curioasa sa aflu cum esti tu.

@andreea – tocmai peretele cald vrei sa-l razuiesti? cosa nostra poate fi doar “pata” de culoare.

@Irina Burdusel:

Firea tine de instincte. Instinctele pot fi cel mult domolite dar nu si adormite pe veci.

A+

@psyche: Pisicule ai un facies de thriller psihologic, esti expresiv rau de tot !

Bine este sa arunci ce nu-ti foloseste si sa tii ce nu iti trebuie. Cu siguranta la asta e mult de gandit daca nu te apuci de treaba. Eu arunc ce nu-mi mai place sa folosesc si “cumpar” ce-mi mai trebuie. Desi cateodata cumpar exact ce-am aruncat pentru ca eram intr-un fel atunci cand am aruncat. Per total, defapt pastram pe toate doar ca le controlam mai bine asa.. mai chibzuit fiecare fatza, mai bine fiecare rol. Iar reperele raman tot poezia (care poezie trebuie sa fii aflat fiecare), oamenii intelectuali (best of: N. Djuvara), greselile, nu in ultimul timp greselile proprii. Cam atat apropos de post. Mental si psihic. @Nora: daca ceva din oricare trecut apasa umpic pe vre-un gand, o sa reusesti sa vezi ca apasarea aia nu e chiar asa grea daca o accepti sau daca o ierti. Si asta e usor, frumos si te imprietenesti cu propria istorie, spre o uimire a balantei care se crede doar cu greutati p.s. na am zis. ca sa nu zic ca n-am zis.

Caldura, zambete si pace !

ce pacate aveai irina? nu te duceai la cursuri? copiai la examene? sper ca nu te pocaisi. chiar sunt curios ce pacate majore poate avea o persoana tanara, normala.

@pcritique: egoism, vanitate, indiferenta, minciuna. printre altele.

irina: … preacurvie ar adauga popa

De cind minciuna e ceva negativ? Serios acuma.

@costelus: popa ar adauga multe. tot serios.

daca ma intrebi pe mine, raspunsul e: dintotdeauna.

Sigur? Daca un doctor ti-ar spune “mai ai 3-4 luni de trait”, ai avea aceeasi parere?

Ca mi-am adus aminte, daca vrei sa vezi ceva cu adevarat deosebit, incearca asta:

youtube.com/wat../

E lunga, vreo ora si ceva, da-i ceva unic. Promit!

@Irina Burdusel: esti simpatica. iar articolul este f bine scris, uitasem. ai grija totusi ca represia este cale sigura catre nevroza.

@pcritique: foarte rar mi se spune ca sunt simpatica.

@Irina Burdusel: da, este din cauza ca asocierea talentului cu defecte (ma refer la cele nepenale) este fermecatoare. te-ai gandit vreodata sa le cultivi? nu este ca si cum ai scapa de ele daca le ignori. sa faci un dîner de cons fara repros, sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine si sa-i dai papucii cu un gest plictisit ca peciorin iata arta care da justificare existentei defectelor si metoda de a le transforma din accidente in filozofie de viata.

irina ai idei si le transcrii foarte frumos, felicitari!

Irina, uite cum se traduce articolul tău conform dicţionarului meu de termeni şi situaţii pe care mi l-am alcătuit într-o viaţă:

De la 16 la 26 de ani, vă repeziţi să consumaţi fără discernământ tot ce vă place.

Şi cel mai mult vă place pula. Chestie firească, deoarece aşa a lăsat Dumnezeu.

Societatea, aşa cum era ea organizată pe vremea bunicilor mei, ţinea seama de acest fapt. Femeile se căsătoreau încă de tinere, astfel încât această perioadă nu putea fi decât benefică pentru ele.

Convenţiile sociale şi ordinea lucrurilor în societatea actuală nu mai permit acest lucru. Mă rog, îl permit, dar femeia ar trebui să renunţe la educaţie [sau să-şi continue educaţia cu eforturi uriaşe] şi la libertatea relaţiilor sexuale, mult dorite în acest interval de vârste.

Condiţii în care, o femeie ajunge să se consume toată, să facă 18 avorturi şi să se trezească la 26 de ani, fără posibilitatea de a mai avea copii, uzată şi deprimată.

Deprimarea survine şi din cauza faptului că simte că o perioadă minunată e pe sfârşite şi nimic similar nu va mai întâlni.

Trist: la femei, sfârşitul vine mult mai repede ! Viaţa lor e minunată, dar durează cât un meteorit strălucitor !

@Cosa Nostra: Pentru prima data, te-am suspectat ca nu ai inteles ce am vrut sa spun. Dar m-am gandit apoi ca ai ales din tot doar o parte, fara ca asta sa insemne ca ai ratat esentialul. Voi raspunde, asadar, la ceea ce ai semnalat:

Sunt perfect de acord cu descrierea stadiului 16-26 la femei, dar vad cu totul invers sensul devenirii lor de dupa aparitia discernamantului de care vorbeai. Tu spui ca la 26 femeia si-a terminat “perioada minunata” si asta insemna sfarsitul vietii ei. Eu spun ca perioada care se concretizeaza in avorturi, depresii, uzura fizica si psihica este incompatibila cu atributul “minunata” si ca abia sfarsitul ei, marcat de aparitia discernamantului, poate aduce revenirea la viata. Intoarcerea.

Depinde acum de optica fiecaruia asupra “stralucirii”.

@ Irina, gandesti frumos, dar trebuie gandit si autentic, adica la intelesul vorbelor pe care le folosesti/folosim…. @cosa nostra, gasesc aici in ultima postare a ta, a dumneavoastra( poate varsta nu-mi permite sa tutui ..), formulari la care eu dau nota mare dom’ne , mare… p.s.ma duc la @Ana sa anunt fetele de acolo sa te citeasca in acest post…care nu se “leaga”cu prezenta lor.. pps. vezi, incep sa fiu descurcareata, poate-poate…

Uite, eu nu m-am deprimat la 26 de ani. Am fost precauta si m-am deprimat “preventiv” inca de la 18.

Nu ca asta m-ar feri de viitoare pericole.

@ancao: nu stiu daca inteleg corect ce ai vrut sa zici, dar iti pot spune ca intai gandesc si apoi formulez, deci vorbele sunt folosite pentru intelesul lor.

@Nora: pe mine m-a nimerit cu 26. a fost atunci un moment de cotitura, in care, in sfarsit, am inceput sa pun in practica ceea ce incepusem pe la 18-19. iar la mine “depresia” a fost constructiva si nu a cuprins nici urma de nostalgie fata de ceea ce avusese/fusesem.

Ei, la mine a fost o depresie “anticipativa”. Daca pot spune astfel. Adica plangeam ceea ce nu pierdusem inca.

voi, cu depresiile voastre…

eu m-am deprimat la… 50.

v-am păcăliiiit!

oricum, vorba soacrei mele, căţărată pe scară să culeagă via: “hai, măi copii, ajutaţi-mă, că nu mai am 8o de ani!”

@Andreea: spirituala soacra mai ai!

Nora, păi nu ştii că spiritul se moşteneşte de la soacră la noră?

@Andreea: Ahaa, deci sa ma uit mai cu atentie la ce soacra imi aleg!

Nora,

Soacra nu se alege. Soacra se primeşte, ca şi fraţii, verii et c.

Aşa că nu mai fii atentă şi du-te să te rogi la biserica cea nepuntincioasă.

Da’ mirele mi-l aleg, nu?

Pai atunci, prin extensie, se alege si soacra.

Cum adica “biserica cea neputincioasa”?

Irina,

Ce spui tu e posibil: sunt fete care scapă cu bine din această perioadă.

Şi am avut dreptate, cu perioada minunată. Fetele trăiesc aşa deoarece aşa le place şi le e chiar necesar. Pentru ele e minunat. Mai târziu, când pragul de sus se iveşte negruţător, totul capătă alt sens.

De unde şi cotitura de care spui tu. Care se manifestă diferit de la o femeie la alte. Şi evident la alte vârste. Eu mă refeream la o medie într-un context statistic.

AncaO,

Deocamdată, poţi să-mi zici dumneavoastră. Mai târziu, când vom crede de cuviinţă vei putea să-mi zici nene, ca între apropiaţi.

Până atunci, chiar aşa bătrân cum sunt, nu pot să nu mi te imaginez cu ţâţele goale, uite şi tu !

Mă rog, ca să nu-mi imaginez ceva naşpa, ai putea să-mi trimiţi tu o poză. Ar fi mai simplu, ce zici ?!

@Cosa Nostra: Am inteles. Dar la barbati cum sta treaba? Tu ai facut distinctia, referindu-te exclusiv la femei, de aceea te intreb pe tine.

nana,

ai cam dat-o pe bla-bla. asta e: nu in fiecare zi sintem geniali.

hai sa le ascultam pe distinsele noastre conlocu[i]toare: cred ca stiu mai bine decit noi ce si cum.

Irina,

Nu ştiu bărbaţii cum sunt, dar eu mi-am schimbat continuu personalitatea până târziu de tot !

Nu am avut perioade de dezmăţ sau de abţineri. Nu am fost îngrădit în starea mea la un moment dat de nicio convenţie socială.

La mine, acestea [convenţiile] au picat la momentul potrivit. Când am început să mi-o trag, sătul fiind de atâta labă, a fost propice şi din punct de vedere al statutului social.

E mai complicat şi mai mult de discutat. Concluzie: acum, la această vârstă, îmi place cel mai mult . N-aş vrea să mai am 30 de ani. Că de 20 nici nu vreau să aud !

Nană,

Ştiu, dar nu vor recunoaşte sub nicio formă !

Bine mă, ştiu că nu mi-a ieşit, nu mi-am exprimat bine ideea în cuvinte. Chestia asta numai Sahâr poate s-o facă.

Dar, uite ce vroiam să spun de fapt:

Bă, ştiţi de ce mi-am propus eu ca ţintă categoria celor cam de 26 de ani ?! Pentru că vreau lângă mine o femeie care să se bucure de viaţa asta, fără temeri de tot felul, fără crize de ficat anticipate şi cu aproximativ toţi dinţii în gură.

Ştiindu-mă pe mine şi ce pot oferi, eu cred că merit. Şi vă e clar că îmi e din ce în ce mai greu să găsesc. Adică, na, douăzeci şi ceva de ani diferenţă e cam naşpa.

Dacă vreau peste 26 de ani, găsesc mai uşor, dar, peste ce dau ?! Peste femei tinere la ani, dar consumate fizic şi psihic de nu pot să vă desenez:

Utilizate la greu de către toată zona geografică de băieţoi. Fumând câte un pachet de ţigări pe zi, cu stresul continuu creat de părinţii care, mai subtil, mai pe faţă, o suspectează că va rămâne fată bătrână, cu serviciul la care e nevoită să-şi ia pule-n cur una într-una de la tot felul de şefi libidinoşi, cu … nu vă mai spun bă că intru şi eu în depresie !

Băi, la Sahâr boicot ! Haideţi să nu mai ratăm şi de data asta !

@Cosa Nostra: mai bine impartiti toata agoniseala la saraci, luati o carte mai de capatai in traista si luati calea pustiei…, acolo o chilie mica.., cat ii trebuie unui om…? Cu femeile astea e tare greu…,nu reusesc ele insele sa se inteleaga, .. vorba aia…, daramite altfel…, auzi, si 26 ani, si dintii sanatosi, si pura si virgina, si cu ficatei fragezi, si cu psihicul netulburat… nu prea cred!

@Cosa Nostra (40): Te inteleg. Dintr-un motiv asemanator, eu evit barbatii care au trait “marea iubire”. De exemplu, stiu sigur ca niciodata nu as putea fi cu un barbat care a fost casatorit. Unii zic ca sunt ciudata…

Irina,

Nu pot să cred !

Dacă eviţi bărbaţii care au trăit marea iubire, nu-ţi mai rămân decât nişte … nedefiniţi.

Şi asta deoarece majoritatea bărbaţilor îşi trăiesc marea iubire la vârste la care nici nu-i poţi băga în seamă.

Iar eu am fost căsătorit, dar nu am rămas cu urme sentimentale, deoarece n-am fost căsătorit cu marea mea iubire.

O eventuală nouă căsătorie [improbabilă, de altfel] nu ar fi cu nimic influenţată de căsătoria precedentă.

Irina,

Nu cred că putem arunca nimic din noi. Suntem istorii. Arhive. Vii. Totul e în noi, chiar dacă în încăperile în care nu mai intrăm. Sau credem că nu mai intrăm.

Nu eşti o ciudată. Eşti reticentă. E dreptul tău. Îţi doresc să poată fi şi o alegere potrivită reticenţa. Nu e deloc plăcut, dar alegerea este fapta noastră de căpătâi. Iar jocul preferat şi riscant este convingerea că nu noi am ales.

Anca,

Ai aşa o obrăznicie prosticoasă cum numai croitoresele o pot avea. Dar, până nu-ţi văd ţâţele nu vorbesc urât cu tine, că ce poţi să ştii !

Bun, hai să-ţi spun cum e cu femeie la mine: mi-o ia pula pe dinainte ! Nu stau prea mult să mă gândesc. Analizele şi alte chestii vin după aceea şi numai în cazul în care fata şi-o trage bine.

Deci, nu ştiu cât se înţeleg ele pe ele însele [însele Nora, da ?! ] dar eu nu prea am nevoie să le înţeleg.

Te-ai referit la o arie interpretată de Sahâr nu de mine. Mie, încă mi se mai scoală pula necondiţionat. Punct.

Apoi, hai să-ţi spun cum poţi păcăli fraierii şi să nu te deconspiri că eşti proastă: tăcând ! Cu cât spui lucruri mai puţine, cu atât avem impresia că eşti mai deşteaptă. Încearcă să vezi cum e. Apoi vii să-mi mulţumeşti pentru sfat !

Ana,

Mai ales la femei, reticenţa poate fi foarte păguboasă. Vezi tu, tot căutând să alegi, trece timpul peste tine şi te trezeşti fără nici un argument pe care să-l aduci în demonstraţie atunci când, în sfârşit, găseşti.

Şi ce te faci ?! Dacă nu vrei să rămâi o reticentă singură şi cam … matură, scazi nivelul categoriilor de bărbaţi din care să-ţi alegi.

Şi reiei ciclul, şi-l reiei până …

Vezi, eu cred că tot în noroc vă e speranţa !

@Cosa Nostra: Asta sunt. Ii prefer nedefinti, decat “consumati”. Nu sunt mandra ca functionez asa si daca as putea sa schimb lucrul asta in mine, as face-o.

Irina,

Între nedefiniţi şi consumaţi sunt epoci. Cu oameni în ele cu tot.

Sfatul astrologului: fugi cât poţi de neisprăviţi (aici în sensul propriu)!

@ana barton: “Iar jocul preferat şi riscant este convingerea că nu noi am ales.” Cat de mult ma atrage jocul asta, dar printre regulile lui e una pe care nu o pot indeplini: sa iti tai voia proprie. De aceea nu cred ca voi atinge vreodata “convingerea”, ci, cel mult, speranta ca nu eu am ales.

@Cosa Nostra: mergea si “ele insesi” daca as fi comentat la unii cu pretentii, da’aici la amatori “merge si asa”, orcum e mai putin suparatoare aceasta forma “ele insele” decat sa dai cu bata’balta sau maci”n fasole , asta-i parerea mea . @Ana , spune tu ca esti ma desteapta ca noi doi la un loc .

Ana, multumesc pentru sfat! O sa-l tin minte ( si nu e doar un raspuns cliseu).

Alegerile sunt înspăimânătoare (sigur, când nu dormi). Dar pot fi luate dimineţa şi seara la spălat, la prânz se scutură măcar şi se învaţă temeinic prin repetiţie că ele depind de tine, iar nu invers vreodată. N-o să fie nicio prietenie între noi şi ele niciodată, însă un parteneriat pe faţă e de preferat unei concurenţe nefireşti şi fără excepţie păguboase. Ele câştigă mereu datorită primatului abstracţiei. Noi urlăm la fel de mereu, ulterior şi figurativ.

@Irina Burdusel:

Eu iti dau un sfat : nu asculta de nici un sfat (inclusiv de-al meu).

Inima ta o sa fie cea care o sa-ti spuna ce, cand si cum.

Daca o sa fie, o sa fie pe cale naturala.

@Radu D. L. Popescu: Una dintre schimbarile pe care mi le-am propus recent este sa invat sa primesc sfaturi. Pentru mine este o etapa necesara.

esenţial mi se pare să încercăm să aruncăm din noi absolut orice dăunează celor din jur. şi nu mă refer doar la cei dragi şi apropiaţi, ci tuturor celor cu care intrăm într-un fel sau altul în contact în decursul vieţii. primul pas, cel mai greu de fapt, este conştientizarea, pentru că sîntem ghidaţi de o oarecare doză de egoism.

val_one,

vorbeşti cumva despre fumători?!?

Andreea,

Eşti o muză rea. Uite-aşa! Faci oamenii să se simtă vinovaţi şi nevolnici.

nu la fumători m-am gîndit, Andreea. de fapt, nu neapărat la vicii mă refeream. de alea e cel mai greu de scăpat.

ei, nu mă certaţi, mi s-a părut că e un manifest anti-fumat… de altfel, eu am vicii mai rele…

so,

la ce te refereai, val_one?

la atitudini, Andreea. în special la atitudini, obiceiuri, tabieturi, limbaj. tot ce subordonează propriei fiinţe restul universului.

Val_One,

Aferim!

Deşi a durut. Sau tocmai de-aia. Parcă eram masochişti, nu?

Ia uite,

cand ma uit la pozele voastre, parca-as fi din nou la kindergarten !

ana (53),

citesc randurile pe care le-ai scris si ma trec fiori. pentru ca rezonez perfect cu ce spui tu aici.

au fost cateva alegeri pe care a trebuit sa le fac si care mi-au schimbat viata. definitiv.

nu regret nimic, dar cat de greu mi-a fost!

Dana,

Eu le-am făcut, deşi n-a trebuit. Din prostie pură, nedreaptă şi niciodată simplă. Şi le regret amar. Nici vorbă să mă împac nici cu ele, nici cu mine (din cauza lor).

vedeţi, de aia prefer eu întotdeauna să aleagă altceneva pentru mine.

nu, ana, trebuie sa invatam sa ne impacam cu ele. si mai ales cu noi. pentru binele nostru.

Dana,

Să mă împac eu cu mine spui? Nu merit!

n-am zis ca e usor! dar bineinteles ca meriti. esti o persoana minunata.

Da’ de unde! Dezmăţ continuu. (Eu numesc „dezmăţ“ autovivisecţia – a dez-măţa egal a scoate…, hai că nu spun, dar îmi place mai mult cum sună asta).

Ana, aşa?

trilulilu.ro/ro../

@val_one:

Daaaaaaaaaaaaaaaa!

Bă, nu mai vorbiţi în dodii filozofice !

Concret:

Ce procent din gagicile care au între 26 şi 30 de ani sunt cam terminate ?!

Asta era tema articolului. Să vă văd !

Pe de altă parte, cine vrea să asculte ceva important la telefon să dea un bip. Număr până la 10:

1, 2, …

Mai, Cosa Nostra, cred ca am citit articole diferite.

Si oricum cum crezi tu, practic si aplicat vorbind, ca am putea efectua un astfel de studiu sociologico-amoros? Eu una, incadrandu-ma in intervalul tau, nu recunosc nimic! Carevasazica eludez statistica. Sau, poate, ea ma eludeaza pe mine?

Nora, bănuiam eu că eşti cam neieşită din casă !

Să înţeleg că:

Ai cam toţi dinţii tăi în gură, când te trezeşti dimineaţa nu te doare nimic şi nici cine ştie câte avorturi nu ai la activ.

Naşpa !

Cosa Nostra: tu ai un fix cu avorturile alea. Cum sa-ti spun eu, mai delicat asa, generatia mea a beneficiat de minunile contraceptiei. Si de cele ale stomatologiei!

@Cosa Nostra: si mie tot asa imi plac femeile: tinere, cu dinti naturali si daca se poate fara pacate mari….ca de barbati , ce sa zic…, nu cred ca exista cum imi place mie…da’cine stie… @Nora, sa stii ca si contraceptia chimica, pastilutza , tot cu avortul se ocupa, pt. ca p[astilutza aia nu e anti-conceptionalaci e anti-gestationala,nu ? sau nu se gandeste nimeni asa la rece, la chestia asta…

Stiu ca exista teorii care sustin ca pilula impiedica nidarea embrionului deja format, de unde si calificarea ei drept abortiva. Deci lumea se gandeste, ancao. Exista doua tabere, iar eu una, recunosc, nu stiu ce sa cred.

Si tot o minune mi se pare mai ales comparat cu epoca anterioara, a avorturilor pe masa din bucatarie.

AncaO,

Tu ce n-ai înţeles din comentariul meu de la #46 ?!

În primul rând să nu crezi că ne poţi prosti chiar pe toţi. Eu admit, cu probabilitate considerabilă şi ipoteza că ai fi un băieţoi care încearcă o capcană pe aici.

Aşa că începe prin a demonstra că eşti femeie şi apoi adresează-mi-te cu comentarii !

Zii, cum facem ?

@Cosa Nostra: cum demonstreaza cineva in scris care ii este sexul, a ? dand detalii despre tehnica vopsitului de unghii la picioare sau despre epilatul intre sprincene sau despre cele 10 strategii de cucerire pe care, vai, tocmai le-a descoperit intimplator intr-o revista pentru femei?? Prefer sa fiu considerata un “baietoi”decat sa practic cele de mai sus… @Nora, daca consideri aspectul moral…, chiar nu conteaza daca se savarsest “curat”cu pilula sau daca e pe masa din bucatarie cu andreaua !!

AncaO,

Eşti băieţoi: du-te-n pula mea !

@Cosa Nostra: Ha -ha ! te-am facut ! cand nu mai ai replica , o vari pásta cu pwla, da ma-n treb io, tot facand caz de asta, oare mai ai ce baga …o intrebare retorica sa-t fie rusine pentru ca apelezi la mizerii daca vezi ca omu’ti-a dat replica cea mai IREFUTABILA !!

Când dracu mi-ai dat tu mie o replică, nefutabilo ?!

A, scuză-mă ! Nu văzusem #81.

Păi se poate demonstra, cum să nu se poată ?!

Ia dă tu cu curul prin adresa aia de mail pe care mi-o ştie toată lumea, să vezi ce metode mişto de a demonstra orice, găseşti acolo !

@Cosa Nostra: vad ca te porti foarte urat , vorbesti murdar , esti dispretuitor pt. ca am spus: “lucrez intr-un atelier de croitorie”, dar te-ai grabit .., ca n-am specificat ca sunt croitoreasa …Si apoi cted ca te porti frumos doar cu cele batrane si intelepte, exact cum fac de regula femeile ajunse la o anumita varsta…adica, din pataniile mele spun, daca esti o femeie tanara ( si frumoasa sic!) printre unele trecute de 40 de ani, atunci e vai si amar ..cate rautati si uratenii trebuie sa suporti !Asa e si pe pandora’s , intr-un fel….Eu intentionam sa sriu aici cateva din versurile mele , dar vad ca unii dintre voi aveti pornirea de a sari la atacuri rautacioase, fara sa aveti ragazul sa cunoasteti starile, motivele, prilejurile care l-au inspirat pe respectivul sa scrie ..si sa impartasesca cu altii…. Nu vreau sa luati tonul meu ca pe unul plingacios, ci doar ca pe o constatare a realitatii…, sau cine stie..poate nu inteleg eu anumite mecanisme..poate e ca la tembelizor.., cu cit faci mai multa panarama cu atit ai mai mult “succes” SI nu-i mai judecati pe toti de la “inaltimea”voastra din… olimp !!

Băi Anca, eu am vrut să fiu subtil dar văd că nu te prinzi.

crmarculescu(at)yahoo.com

Ce-i atât de greu ?!

@Cosa Nostra: vezi mai fraiere… ce ma interesa la ea? poezia. dupaia bucile.

@Ancao: ce putem face ca sa te razgandesti si sa postezi totusi aici poeziile? Serios intreb.

Şi te-ai ales cu haia !

si? sa ma tai tot bine? tu asa faci cand iti scapa o femeie? avand in vedere ca suntem in virtual… nu vreau sa ma insor cu ea… si nici aventura nu vreau. Imi place cum trateaza lucrurile si va tine piept. Are vana! De unde sa stiu cum arata si cum reactioneaza in realitate – ca sa-mi doresc ceva palpabil? Poate nu ii place ei… poate, poate, poate! oricum… imi pare o “Floare de Colt”

@Irina Burduşel: de mult voiam să te întreb, dar am tot uitat.

De ce nu mai scrii? Mie una mi-e dor de textele tale.

Şi mie mi-e dor de tine, Irina.

irina:

și mie.