Bucureşti: îl iubiţi sau îl urâţi?

Mda, ca nu ma luasem deja altadata de toti provincialii care l-au luat cu asalt si-acum arunca si samanta virtuala pe el.

Dar ati mai luat un ban de advertising si merge de umplutura, nu?

Vaaaai, Bucuresti, Bucuresti. Romania insusi, era o-data oglindioara al Bucurestiului.

Era odata, ca romanul era artistic prin fire, era un romantcier cu o mentalitate sanatoasa anocrat in frumusetea vietii. Era odata, cand romanul, in lejeritatea lui, statea pe marginea lumii, utiand la Bucrestiul cu aroma interbelica.

iubesc Bucurestiul….e orasul in care m-am nascut…..e orasul despre care am citit…orasul lui Caragiale si Eminescu….orasul lui Nichita Stanescu…orasul in care am si prieteni am si moftangii….dar acum numai avem moftangii dar avem oameni cu fite….iar cei care s-au cocotat un baobabul politicii romanesti sunt niste cimpanzei si papagali…..uitati-va la nea Ontanu sau la Negoita….au trecut ei pe la Piata Muncii la “celebru” restaurant Ali Baba sa vada cum s-a trasat traseul pentru biciclisti…cum n-ai loc tu cetatean sa treci pe strada dar mite ala de da din pedale….sa vada cum o alta terasa a unei sandramale de lemn, declarata cafenea, ocupa spatiul vital public…..dar astea sunt rautati si zic sa ne avem in pace….ca la conducere numai dobitoace….

Bucurestiul nu este nici mai bun nici mai rau decat Romania.Este oglida fidela a acesteia.La fel cum Romania se vede ca un teritoriu cu multe pete de lumina,dar si multe portiuni intunecate,si Bucurestiul are petele sale,similare celor ale tarii pe care o reprezinta.Singura diferenta fata de alte orase,este ca nici un proiect de dezvoltare a orasului se pare ca nu este potrivit.Cum apare un proiect,cum este contestat din toate directiile.Pana si darea in folosinta a Pasajului Basarab,constructie menita sa fluidizeze cat de cat circulatia in oras,a avut parte de contestatarii eisi nu putini.Asta ca sa nu mai vorbesc de contestatarii ce s-au manifestat vehement de-a lungulintregii perioade in care s-a construit acest obiectiv.Curios este ca unii dintre acestia acum sunt entuziasmati de realizarea respectiva.Din cauza asta Bucurestiul,arata in permanenta ca un oras inceput si neterminat dar si fara perspectiva de a fi finalizat pana la urma ca o metropola europeana cu reale posibilitati de dezvoltare in viitor.Din aceasta cauza cred ca solutia potrivita ar fi una radicala , adica raderea orasului de pe suprafata pamantului.Poate ne ajuta vreun cutremur.Sper sa nu fiu acolo in acest caz.

@Florin Bratu , bucurestenii se cred buricul pamantului doar pt simplu fapt ca traiesc in capitala tarii. este un oras aproape lipsit de natura, populat de ciment, cu locuitori rasisti (aici generalizarea fata de moldoveni, olteni si ardeleni),daca nu va simtiti nu comentati. Daca spre exemplu un moldovean se sterge cu cotul la gura dupa ce a mancat, sau garaie dupa ce a mancat ceapa, asta nu inseamna ca toti moldovenii fac asa. Pe bucurestenii ii enerveaza pana si accentul moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc, pentru ca in mintea lor, limba lor e limba romana pura.

Bună ideea cu proiectul, cam naspa treaba cu Mr. Urban, care pe mine mă duce cu gândul la Iulian Urban, întâiul spammer al țării – desi cu singuranță ăla nu trăieste prin dulapurile anticarilor… eu am fost anul trecut la Bucuresti câteva zile, mi-a plăcut atmosfera din centru, anticariat pe stradă, terase, drăguț…cam scump totul, ce-i drept. N-am înțeles ce e cu străduțele din centru săpate si lăsate asa în santier, neterminate – chiar sunt un mood killer, ca să nu mai vorbim de riscurile pentru pantofi… Dacă ar fi să trăiesc în Bucuresti, nu cred că m-as adapta, dintr-un singur motiv: căldura. E…de nedescris. Cred că nici în Sahara nu e asa de rău, te seacă de puteri, de energie, te face să te simți ca un zombi. Am mare respect pentru toți oamenii care trăiesc în Bucuresti si reusesc să meargă la job vara, eu nu as putea. În ultima zi a sejurului aveam simtome de insolatie, desi nu am stat în soare, pur si simplu de la căldură: tremuram, nu puteam să stau în picioare…Am înviat pe drum, când am început să văd primele dealuri si am simțit o boare de aer asa, mai de pe munte…

eu îl cam iubesc, tre’ să recunosc… dar ştiţi cum? ca pe un bărbat plin de defecte: beţiv, afemeiat, sărac lipit şi cusurgiu. şi cam urîţel.

dragoste muierească lipsită de sens…

Şi eu la fel. Love-hate relationship. Zile, bucăţi, momente când îl iubesc. Încă mă mai surprinde, încă îl mai descopăr. De exemplu, pe Calderon e o casă cu bulină, dar cu nişte geamuri sablate (cred că aşa se numesc) cu un model cu nişte plopi. Trec des pe acolo şi mereu mă zgâiesc la bucata aia de stradă. Sunt detalii care mi se imprimă în minte şi care mă îndulcesc atunci când mă amărăsc celelalte.

Am avut şocul să întâlnesc bucureşteni care nu-l ştiu deloc. Soră-mea avea o colegă în facultate, născută aici, care până să intre la facultate, nu fusese niciodată pe Calea Victoriei! Prima oară a călcat la Şosea când a dat admitere! Iar eu a trebuit să-i explic uneia, tot născută aici, unde e Sala Palatului!

Aşa stând lucrurile, sunt convinsă că o mulţime din cei care-l scuipă nu îl cunosc de fapt.

Ah, o sugestie: dacă vreţi să vă (re)îndrăgostiţi de oraşul ăsta, citiţi cărţile Ioanei Pârvulescu.

Sunt romanii, nascuti si crescuti in Bucuresti, care n-au calcat niciodata pe strada lipscani, care n-au vazut niciodata casa Cantacuzino. Ca sa nu zic ca nimeni nu auzit de Palatul Sturdza, de hotelul Lafayette. De Piata miunanta Argipei înconjurat de cladiri in stil neo-baroque, neo-renasterii si stil-brancovanesc, absolut suuuperb.Care era considerat de catre francezi si austrieci, drept cea mai frumoasa piata din Europa. Ce sa mai vorbim. Nu mai are rost, cu un popor care doreste cat mai mult distrugere, demolare, si ucidere. Nu mai vad rostul ca traiesti ca roman.

Va atrag atentia asupra unei posibile greseli: in ilustratia de la acest material nu cred ca este Bucurestiul, pentru ca nu vad niciun caine vagabond. On topic: n-am ce iubi la orasul asta in afara de prieteni si bani. Restul le gasesti peste tot, ba chiar mai frumoase, mai ieftine, mai gustoase, mai curate, mai prietenoase, mai civilizate si mai bune.

Stau aici de 14 ani, dar calatoresc des. Orasul continua sa ma surprinda neplacut aproape zilnic, prea rar ma surprinde placut. Stau aici din necesitate. Daca as putea face ce fac aici pe aceiasi bani in alta parte, as pleca fara nicio urma de regret. M-as mai intoarce in vizita, recunosc. Dar asta doar pentru ca m-am obisnuit cu orasul. Nu stiu pe nimeni care sa se simta ca pestele prin apa aici cand vine prima data.

Doamne, dar ce bine vorbeşte AN azi!!

aproape perfect! bravo, AN, eşti aproape… român, mai ai un pic!

Modern și Tradiție Veche…pe lângă bijuteriile arhitectonice lăsate de generațiile precedente,palate,statui,fântâni…Casa Monteoru fiind un somptuos regal ce am admirat…

Anul trecut am admirat ce nu au existau acum 21 de ani…când am părăsit eu București-ul…

Monumentul Eroilor Martiri,Giganticul instrument astrologic de la Biserica Sf. Gheorghe,Graffiti pe strada Pictor Arthur Verona(cum îi spunea atunci ? )Palmierii din fibră statică din curtea Palatului Mogoșoaia,Avionul Colentinei,Fântâna Oborului…și am uitat cum se numea atunci…acum fiind Pasajul Mecca Villacrose…?

Da, oriunde în lume sunt îmbinate trecutul cu prezentul, știați că în Philadelphia USA există un monument gigantic în formă de…cârlig de rufe ? Deci nu trebuie să ne autosubestimăm !

Ce nu au existat…

Nu mi-a placut niciodata foarte mult…nu m-am nascut in el..am facut doar 2 ani de facultate…insa din pacate nu se ridica la standardele unei capitale…eu sunt din Buzau…am fost uimit sa observ ca majoritatea celor nascuti in Bucuresti spuneau ca Buzau e in Moldova..asta este incultura …pe langa manele si domnisoare pline de fite si figuri ..te doare mintea…cultural…am vizitat aproape toate muzeele, am fost surprins neplacut sa vad cum intr-o vizita la unul din ele eram urmarit de parca as fi vrut sa le fur lingurile de lemn de pe pereti…Cat despre transport, este ok cat de cat, infrastructura este de vina, poate aer conditionat in mijloacele de transport ar lipsi. Hmm…si poate ar fi mai multe. Acum stau in Madrid..continui facultatea aici…din pacate..nu se compara cu Bucuresti care mai are mult de lucru.

“iubiti sau urati Bucurestiul?” – pai se poate una fara alta?

@Liviu – Pai ce faci, coane? Imi tii teoria chibritului, ca nu tre sa generalizam cu provincialii, dar tu dai pe-afara cu generalizarile la Mitici?

PS: Mi-a placut aia cu “daca nu va simtiti nu comentati”. Pariez ca ai si ragait dupa ce ti-ai transmis indemnul.

@Andreea – Numai la barbati ti-e gandul.

De ce fratilor nu doriti reconstruirea romaniei? Insula Ada Kaleh, Alexandria, Sarba Ocnului, Bucuresti interbelic etc etc. Asa cum au facut polonezi, Belgia, Si chiar maghiari.

Romania este singura tara care nu a daruit nimica in cultura dupa comunism. NIMICA!!!!!! In schimb am defrisat, am demolat, am ucis, ce dreacu.

urasc aglomerarea de masini din bucuresti – jumatate din ele apartin “provincialilor” (niste parveniti frustrati, in esenta lor). urasc faptul ca nu picura 3 picaturi afara si toti taranoii blocheaza intersectiile. tot ei accelereaza pe langa statiile ratb, ca sa-i stropeasca pe pietoni.

urasc taranii/samantarii cu “casa pe pamant”, care nu-si castreaza cainii, dar le fac vant puilor in lume, “ca se descurca ei”. tot ei blameaza blocurile (de parca ar fi unealta diavolului) si tot ei blocheaza accesul in oras in fiecare dimineata si mai si intarzie.

urasc ifosele curvistinelor, care la ele in judetul de bastina nu s-ar duce nici moarte in cluburi/discoteci, dar care aici sunt competitia centuristelor.

urasc cand ii aud pe parveniti/frustrati vorbind de “mitici” (vulpea care n-ajunge la struguri… zice ca-s acri).

dar vara (sau in apropierea sarbatorilor), cand ghiolbanii pleaca “acasa”, “la tara”, la munte sau la mare… bucurestiul e superb:

traficul decongestionat, strazile aerisite de oameni, lumea e mai linistita pe strazi. e bine, e calm. e frumos.

PS: si daca nu va place in bucuresti, de ce nu plecati?

Sint cetatean strain dar iubesc Bucurestiul, chiar daca a ajuns cum a ajuns astazi… L-am cunoscut pt prima data la frageda virsta de 17 ani (in sfirsitul anilor 70) cind m-am mutat in Bucuresti cu tata care a fost atasat la ambasada noastra in Romania. In Bucuresti am trait citeva dintre cele mai frumoase momente din viata mea… Am iubit Herastrau, am iubit bulevardul Magheru, am iubit Helesteului unde an locuit, asm iubit Opera, am iubit Opereta, am iubit Domeni, am iubit clubul A, am iubit Romana…am iubit…am iubit…am iubit… In Bucuresti pt prima data inima mea a batut asa de tare pt o fata… In Bucuresti m-am implicat pt prima data intr-un scandal care nu stiam despre ce era de fapt De atunci am venit si revenit si pina la urma am lucrat si eu non-stop in Romania pt citiva ani, back in the 80’s. Fiecare coltz de strada imi amintea si inca imi aminteste ceva petrecut acolo…in fata bisericii Catolice de pe Magheru am primit primul sarut din fata care mi-a furat inima, in fata la Atene am luat bataia mai sus amintita, pe Aviatorilor m-a oprit pt prima data militia si ca sa ma “ierte” mi-a cerut un pachet de Kent (nu stiau ca aveam pasaport diplomatic dar si eu nu l-am aratat, mi-a fost mila de ei…), la Herastrau am jucat pt prima data tenis cu o tenismana cunoscuta (Ruzici), in lacul Cismigiu am intrat in barcute si am vislat, tot acolo am auzit fanfara sa cinte in weekend, samd… Acum lucrez la o organizatie internationala si particip la un proiect care se desfasoara in Romania de citiva ani si vin in Bucuresti o data pe luna. Totul inca imi aminteste ceva frumos, iubesc totul chiar daca unele chestii sint -astazi- extrem de urite: in ochii mei e inca si va fi pt totdeauna Bucurestiul tineretei mele! Multumesc Bucuresti ca mi-a dat niste clipe asa de frumoase!

PS Dar la fel iubesc si Constanta, Brasovul cu Poiana lui, Suceava cu frumusetile ei, samd…

@Florin Bratu: Raspuns de bucurestean. Te-ai atacat imediat si ai vrut sa pari destept? Ti-am dat un exemplu oarecare si tu ai gandit ca un bucurestean. Sanatate si virtute, cine te prinde te si..

Întotdeauna mi-a fost ruşine că nu am vizitat Bucureştiul. Am ajuns în oraşe de departe, până în Africa. Am cutreierat mai toată România (mai am de bifat Timişoara şi Iaşi), dar destinul nu m-a lasat niciodată să mă bucur sau să mă întristez în Bucureşti. Exceptând aeroportul Otopeni, gara de Nord şi Palatul Copiilor (în care am pus piciorul acum aproape zece ani, deci nu ştiu dacă se ia la socoteală). Capitala a fost pentru mine oraşul acela despre care se scrie că e gălăgios şi poluat, dar spre care trebuie să te îndrepţi dacă vrei să beneficiezi de cât mai multe oportunităţi în carieră. Mai aveam în cap şi Bucureştiul descris de ai mei, Bucureştiul studenţiei lor, cu Regia şi prajiturile şi îngheţata de lămâie, cu Teatrul Naţional şi plimbările prin Cişmigiu, un Bucureşti pe care mi-l imaginam ca pe un tânăr cu mustaţa abia mijită, mirosind a şerbet, cu o eşarfă pătrăţoasă şi verde la gât. Acum câteva zile am ajuns din nou în Bucureşti, tot pentru puţin timp ca de obicei, dar mai multe decât cele două-trei ore petrecute până acum la aeroport sau la gară. M-am plimbat pe Lipscani şi mi-a plăcut forfota…uneori Clujul e prea liniştit, prea tăcut, prea mohorât. Mi-au plăcut bătrâneii aranjaţi la patru ace, sorbind un ceai cu gheaţă la terasă. Dar când am ieşit de pe Lipscani, farmecul acela aproape interbelic s-a destrămat în clipa când am văzut spoturile publicitare imense, luminoase, lăfăindu-se pe clădiri. Mi s-a făcut brusc frică. Oamenii treceau strada fără să se asigure, o maşină era să intre într-o fată din faţa mea, care stătea pe marginea trotuarului. Mă simţeam vulnerabilă pentru că am trăit atâta timp după alte reguli. Cu geanta trântită pe umăr şi fără nicio grijă. Nici somnul nu mi-a adus alinare. Bulevardul Ştefan cel Mare a vuit toată noaptea. Ca o furtună pentru care nu eram pregătită. Mi-au mai plăcut parcurile şi străduţele acelea cu nume de oraşe dintre Aviatorilor şi Calea Victoriei. M-am enervat când am aflat că trebuie să plătesc 12 lei pe un suc la o terasă cu scaune din plastic şi apă pe jos doar pentru că era într-o zonă centrală. Mâncarea acolo costa cât la Ritz în Paris şi acolo măcar eşti tratat ca şi cum ai fi rege. Cred că m-aş fi obişnuit până la urmă, dacă aş fi ales să locuiesc în Bucureşti. Dar perspectiva de a trăi cu frica în sân tot timpul nu îmi prea surâde. Pentru că eu nu ştiu să mă fofilez, să fentez. Eu cred în verdele semaforului şi în bunăvoinţa oamenilor, pur şi simplu. Mama nu m-a crezut. Ea crede în Bucureştiul ei, pe care l-a iubit atât de mult.

@ Anti Nationalist

“Romania este singura tara care nu a daruit nimica in cultura dupa comunism.”

Vorbe de semianalfabet OTV-ist care crede ca cultura inseamna Sergiu Nicolaescu, Arsinel si Corina Chiriac. Hai sictir!

@ toti cei care nu iubesc bucurestiul

Unde p-l-m mai poti sa mergi in Romania de dimineata pana seara timp de o luna la concerte, teatru, filme, expozitii, fara sa revezi acelasi spectacol? La Dabuleni?

Aaa, nu va intereseaza aspectele astea? Atunci mars la coada vacii si nu mai mancati rahat.

@adrenalitera: Nu la Dăbuleni, da cu siguranță la Cluj si Sibiu…

Ah, Iulia, te-ai plimbat pe la “capitale şi ţări”, bag seamă. Da, e superbă zona. Argentina e preferata mea.

Şi da, să stai în blocurile de pe arterele mari te cam lasă fără somn. Ştiu ce zic, am stat vreo 3 luni chiar lângă Inter. Auzeam toate cursele de motociclişti.

Cât despre “ferit” şi “fofilat”, de la un punct încolo devin gest reflex. Nu le mai conştientizezi.

@ Deea

La Sibiu in perioada festivalului de teatru, asta da. In rest nu. Iar la Cluj nu e adevarat. Oferta culturala (cel putin ce ma intereseaza pe mine: tatru concerte) este mult mai saraca. Cat am fost student am profitat de Bucuresti la maximum si mi-e un dor nebun sa imi iau o luna de vacanta si sa umblu dement de dimineata pana seara la tot ce poate sa ofere orasul asta. Ca de altfel orice capitala a lumii, sa nu crezi ca am vreo iubire pentru Bucuresti in special. Am iubire pentru capitale.

@adrenalitera: Eu locuiesc strategic, la distanțe egale de Cluj si de Sibiu, călătoresc frecvent în ambele (în special când e ceva de văzut) si în ultimii ani (cinci-sase) e o adevărată explozie a vieții culturale, mai ales cea asa, usor underground, de la spectacole de teatru în locuri inedite până la expoziții de arte plastice mai iesite din comun, concerte, festivaluri (crede-mă, sunt o grămadă de festivaluri, nu numai ăla de teatru, ai uitat de jazz tot la Sibiu, TIFF si muzică de cameră la Cluj plus o grămadă de alte chestii care sunt abia la început). La Bucuresti sunt mult mai multe teatre, e adevărat, dar oricum nu ai ocazia să vezi, tot anul, atâtea spectacole noi si trupe de teatru câte vezi la sibiu în 2 săptămâni

@ deea

Ai si tu dreptate, nu zic nu.

Nora, exact, pe la capitale si tari Si nu zic ca dupa ce am vazut putin din Bucuresti nu m-am gandit “ce-ar fi fost daca”.Cand vine vorba de orase, ma indragostesc repede…

Deea, la Cluj sunt fie explozii, fie timpi morti. Nu stiu cum se face ca programul meu e liber doar atunci cand nu e nimic de vazut/ascultat/admirat. Pe cand la Bucuresti cred ca zilele si noptile in general sunt mai pline. Nu stiu daca si mai frumoase, totusi.

Ei uite ,asta îmi place Doamne unde sunt eu acum,într-un oraș de mărimea capitalei românești…cu o populație de 2/3 milioane de locuitori,cu zgârie nori, bănci(un oraș financiar)teatre (Andy Warhol)festivaluri…

Celebrități Gene Kelly,Universități Carnegie Mellon,stadioane,complex cultural-sportiv locul 5 în lume)aeroport locul 5 în USA,cu numărul de poduri(locul doi în lume,după Veneția)peste un râu cât Dunărea noastră dar ce șerpuiește printre dealuri muntoase,văi adănci și câmpii ! Cu auto străzi suspendate și cel mai costisitor bulevard construit în USA pe ”burta” muntelui.

Și da,de aici s-a pornit războiul fie pacea dintre englezi,francezi(colonizatori) și indienii nativi și pe aici trecut-a George Washington…

Și locuiesc la 35 de mile(cam 50Km) in 30 de minute sunt în buricul orașului…dar acasă Doamne…grădină de flori,arbuști,pomi, cu pond de apă…într-o pădurice unde auzi toate păsărele codrului…și din camera de oaspeți admiri apusul de soare…

În spatele casei,brazi, boltă de viță de vie,grădină de zarzavaturi…roșii,ardei,dovlecei,castraveți,pruni,meri, cu terasă cu mese, grătar,șezlonguri…foc de tabără…

Și totuși călătoresc mult să văd și alte locuri exotice,urbane,aglomerate ori în pustietate…

Ah,ce mult aș vrea…să mai văd și eu Din urmă pașii, umblat-am de la Coșbuc la Leu… Cu vecini de bloc la un grătar,în parcul Herăstrău Cu casetofon,cărți,voie bună și bere la…hârdău ! Pariuri la table pe „duble„ de pe pod să sar… Pierdut-am,mă țin de cuvânt…în apă un par ?

Cum vara e pe plecate,zilele sunt numărate

Cu familia laolaltă la ștrand în bazin cu apă,

Și cu nici un fel de jenă,să înnot ca o balenă

Trebuie să știi să tai apa,la fel cum ai da cu sapa !

Trebuie să te concentrezi,în gând saltul îl creezi

Aproape să mă cufund…am dat cu capul de fund,

…Cred că gâtul s-a scurtat…două luni nu l-am mișcat

Voi copii să nu încercați,dacă des nu practicați…

Bălăceala e nefastă…mama are o zi proastă…

@prietenelor lui Seva Tudose (Andreea si gasca) – Rogu-va spuneti-i voi printr-un email sa ne mai scuteasca de “poemele” sale, ca se face singura de tot rahatul.

Eu sunt bucuresteanca get-beget, nascuta si crescuta aici. Ce sa zic, Bucurestiul nu este un oras exceptional, dar are totusi farmecul sau In ceea ce priveste bucurestenii, sunt destui care lasa de dorit, deh, noroc ca mai exista si altii – de toata isprava

Eu sunt bucuresteanca, nascuta si crescuta aici. Ce sa zic, Bucurestiul nu este un oras exceptional – oricat ne-am dori asta insa chiar are farmecul sau – farmec care poate este cel mai bine perceput chiar de catre bucuresteni Iar in ceea ce priveste localnicii, din pacate sunt destui care lasa de dorit, dar sunt si unii care sunt oameni de toata isprava

Sincer Bucurestiul este cam de cacao . Ma refer la oamenii care il populeaza . M-as fi carat de mult din haznaua asta daca nu era viata culturala si locurile de munca mai bine platite

@Florin Bratu…uite cum va fi:tu lasă-mă-n pace…

Mai jicnit la ”Lazy Sunday” #118…”buldoagă moralistă a forumului ăstuia marginal” cuvintele tale.

Iar m-ai jicnit la„Lazy Sunday” #120…și te-am ignorat !

Văzănd că nu-ți dau satisfacția ta „marginală” ai venit aici jicnindu-mă iar la #34 inclusiv pe Andreea cu ea ce ai,ori unde este legătura între Andreea și eu ?

So mind your own business,for me your are nobody (this is the last comment from me to you)

Iubesc Bucurestiul , dar fara bucuresteni , cum iubesc Romania , fara romani ! Aberant rau de tot , cred ca din cauza caldurilor calduroase ale soarelui prea solar…………………….

daca bucuresti e un oras plin de mitocani si etc…nu trebuie sa ratati targovistea!bucuresti e mic copil pe langa targovistea asta infecta

Eu zic ca la nivel de civilizatie Bucurestiul a evoluat in bine in ultimii ani. In trafic lumea s-a mai civilizat, se intampla mai des sa imi tina cineva o usa deschisa la o intrare in bloc, a inceput sa se mai respecte regula de a stationa pe partea dreapta pe scarile rulante, sunt mult mai multi biciclisti pe strazi.

Ce nu imi place e ca se construieste oriunde si se darama cladirile istorice, lipsa acuta a parcurilor si spatiilor verzi.

Citind toate comentariile ,inclusiv al meu,cel cu cutremurul,am tras concluzia ca Bucurestiul este un oras de vizitat (numai in anumite zone)dar este preferabil sa nu locuiesti in el si nici sa zabovesti mai mult de o saptamana.Daca depesesti acest termen nu vei mai avea pofta sa-l vizutezi a doua oara!

@Liviu: Limba romana pura sau limba literara se considera a fi vorbita pe teritoriul judetului Prahova !

Am si eu un Bucuresti pe care il iubesc si urasc in acelasi timp; cert este ca imi este mereu dor de el facebook.com/me../

@imi vreau orasul inapoi, fara taranoi!!!: Opreste-ti taranoii si spala-te cu ei pe cap , orasul il vei vedea pe lumea cealalta …………..

Cititi aici ce spunea marele Ion Lucian despre Bucuresti ringincentrulve../