Ruxandra
Predescu

Mă gândesc când şi când la asta şi nu mă pot abţine să mă întreb dacă viaţa n-ar fi fost infinit mai uşoară fără atât de multă presiune şi încrâncenare socială. Că, vorba aceea, fericiţi cei săraci cu duhul, nu-i aşa?

Oare cum ar fi fost să trăiesc simplu, la ţară, în vreo comună, să fiu învăţătoare la şcoala locală, să am o casă mică dar pe pământ, doi copii cu vreun alt bugetar, o palmă de pământ şi un câine mare dar prostănac, ăla pe care-l iubesc şi drăgălesc toţi copiii? [ citeste mai departe ]

Sunt, dincolo de orice, o persoană onestă cu sine. Nu lovesc fără să fiu lovită, ajut persoanele în vârstă să coboare din autobuz, îmi împart merdeneaua dacă mă roagă un căţel hămesit, zic Bună ziua, Vă rog, Mulţumesc, Cu plăcere şi La revedere, cam tot ceea ce presupune convieţuirea de bun simţ într-o societate care te obligă, practic, la tot pasul, să încalci normele bunei cuvinţe.

Nu dau bani cerşetorilor, poate mai puţin la vârstnici, că mi-e greu să rezist, fac urât dacă se trânteşte uşa la lift şi reacţionez cel puţin maliţios la tupeul gros. [ citeste mai departe ]

Azi în Parlament se discută Legea Educaţiei şi, în timp ce scriu lucrurile astea, Băsescu tocmai trage un discurs pe tema asta. Zice că până acum nu s-a făcut reformă în sistemul educaţiei, ci doar cârpire şi că n-avem nici o Universitate în Top 500 mondial.
Nu insist asupra schimbărilor concrete propuse, le găsiţi peste tot pe internet, dar aş vrea să vorbim despre educaţie în ansamblul ei. [ citeste mai departe ]

Probabil că vremea ploioasă de afară ar trebui să mă îndemne fie spre vreo stare blegoaso-melancolică de oftat, îhâm. Sau spre altele, dar aceastea din urmă nu fac obiectul scriiturii de azi – “treaba mea!”, cum ar zice insuportabilul domn P.

În ultima vreme însă, am fost mai mult plecată de acasă şi prea mult plecată din mine. Aşa că am profitat de vremea tăcută ca să fac gălăgie. La propriu. Muzică tare şi reorganizare administrativă, toate bune pentru exorcizat o parte de draci. Că tot sunt Floriile. [ citeste mai departe ]

de weekend şi de gustibus (al altora, eu nu [ citeste mai departe ]

Disclaimer: am fost provocată să tricotez o ficţiune de vineri după amiază, despre cum aş găti peşte în imaginaţia unui domn. Here it is!

Domnule, întâi şi întâi, ca să stabilim lucruri, eu nu-s un vis erotic, deci să-mi ierţi ironia dintre rânduri, da’ na, n-ai specificat să fie materialul clientului, aşa că punem de la noi. O să încerc să fiu generoasă, totuşi.

Deci povestea nu începe direct la tine în bucătărie, pentru că n-aş fi avut cum să ajung acolo aşaaaa, out of nowhere. [ citeste mai departe ]

Nu-s bisericoasă, nici măcar un pic. Mă duc la biserică de Înviere, ca tot creştinul, dar numai pentru că-mi place slujba cu mulţi oameni şi am senzaţia, aşa, cumva, că poate suntem, totuşi, buni, pioşi, miloşi, frumoşi. Nu suntem, că ne înghesuim şi acolo, babele vor să stea în faţă, creştinii se împing şi de înghiontesc şi odată am auzit şi un „Hai Rapidu’!” ca răspuns la Cristos A Înviat! Nu mai ştiu în ce an era, dar sper că Rapidu’ n-a luat nici Cupa nici Campionatul în anul ăla, ca să moară fanul de obidă şi ruşine, na! [ citeste mai departe ]

Trăim disperat, agresiv, în viteză, ca-ntr-o junglă, agăţându-ne de liane într-o cursă nebună către luminişurile vieţii. Nu ne oprim, nu mai ştim, ori poate că inerţia e prea mare, e mai comod să ne săvârşim, decât să ne tragem sufletul. Furăm câte o secundă, poate două, în sfârşituri de săptămână, când se întâmplă adesea să fim mai ocupaţi decât la birou, încercând să ne suplinim cumva lipsa din propriile noastre vieţi. [ citeste mai departe ]

Mi-a plăcut ideea Pandora’s în accepţiunea (total lipsită de modestie, hăhăhă) de dar al zeilor pentru muritori. Un dar cu două tăişuri, exact aşa cum sunt şi femeile, ca doar nimic din ceea ce e bun nu vine fără un preţ!

Surpriză, însă, n-am să scriu (şi eu) despre exhibiţionism sau despre calitatea îndoielnică a unor articole de pe aici – sic! Clickul e la voi, aşa că trierea se va face, într-un fel sau altul, şi, Slavă Cerului, pe Pandora’s există abordări pentru toate gusturile. [ citeste mai departe ]

Tocmai am primit poza asta de la un amic, şi nu mă pot abţine, trebuie să v-o arăt, cu precizarea ca NU sunt de acord cu discriminarea, sub nici o formă.

Totuşi... cred ca lumea, în general, ar fi mai bună şi mai curată dacă undeva, cumva, o insulă pustie ar fi populată cu diverse specimene otrăvitoare, cu două, patru, mai multe, sau chiar fără picioare.

Revin mintenaş cu articolul zilei, azi vorbim despre Cutia Pandorei. Până atunci, însă, enjoy :)

Cu aşa CV, mă întreb oare ce job o fi primit (r)omul.. [ citeste mai departe ]