iOanaPiscociu

O poveste despre armament, artificii şi mase plastice.

Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.

Dragă colega, te-ai străduit degeaba să cauţi cei mai mari producători de armament. Nu ştiu ce surse ai avut tu, dar îşi spun cu regret că informaţiile sunt perimate ; [ citeste mai departe ]

Azi e Roblogfest. Dragoş Novac ne-aşteaptă în Fratelli de la 19:00. Dacă, totuşi, nu reuşiţi s-ajungeţi, vă teleportăm noi virtual ;) aşa că urmăriţi-ne aici

Pentru că am câţiva colegi care vor merge pentru prima oară în clubul din Tei şi au dileme legate de vestimentaţie, las bonus un live act al celor trei DJ "rezidenţi" din Fratelli.

Enjoy it: [ citeste mai departe ]

Mi-am simţit genunchii ca de ceară topită. M-am trezit că-i îndoi, iar spatele mi-alunecă încet pe uşa metalică a liftului. Vorbele doctorului îmi răsunau fade ca şi cum ar fi vorbit o limbă străină. Arătam de parcă aş fi stat pe scaun, dar mă sprijineam în aer. "Rh". Sub năduful aerului încărcat de medicamente şi dezinfectanţi m-am aşezat pe marginea pervazului de la etajul 7. [ citeste mai departe ]

Prima dorinţă împlinită pe anul astă: o statuetă pentru Christoph Waltz care pentru mine a jucat “rolul principal” în pelicula lui Tarantino. N-am apucat sa văd toate filmele nominalizate anul ăsta la Oscar şi nici n-am făcut predicţii, nici pariuri ca anii trecuţi, dar mi-a plăcut la nebunie prestaţia austriacului. [ citeste mai departe ]

-         Nu. Nu vreau. Lasă-mă! Lasă-măăă! am răcnit din toţi plămânii şi m-am tras din mâinile umflate ale bărbatului borţos.

-         Hai, nu fi zmucită. Nu-ţi fac niciun rău.

Deşi nu reuşeam să-i văd faţa, am simţit un zâmbet iscoditor cum îmi tăia speranţele precum mănunchiurile de pătrunjel mărunţite sub lama cuţitului în puţinele zile în care din bucătăria mea ieşeau aburi de ciorbă. Îmi simţeam inima în gât. Namila mă prinse de mână şi mă trase mai aproape de portiera jegoasă a Mercedes-ului cabrio în 4 uşi. [ citeste mai departe ]

A răsunat cu patos vocea de dincolo de scaunele scârţâinde de lemn, pe care zăceau în admiraţie trupuri masive de spectatori. „Off! De ce n-am 1,85 ca să-i pot vedea grimasele”. Îmi lungesc gâtul. Încerc să mă ridic de pe scaun, dar laptopul mi-alunecă din braţe. Am ratat faza. M-aşez din nou. Scaunul scârţâie iar, eu scot telefonul să dau repede un tweet.„Tineretu´ ăsta” aud şoptindu-se tuşit din stânga mea, în dreapta prietena mea e şi ea pe twitter.

SEOB ar fi trebuit să ţină tot spectacolul în Foaierul galben. [ citeste mai departe ]

M-am trezit intr-o dimineata cu fata spre soare. Sute de clipe visate mi s-au derulat printre gene precum cadrele nemontate ale unui film de Coppola trase undeva pe “Strada Franceza” din Buftea – studiourile Buftea. Sunau frivol sunetele pline suflate-n saxofon precum aroma dulce piperata a boabelor de cafea sparte in clocotul fiebinte de hot masala. Poate pentru ca e dimineata in mintea mea ametita si insomniaca.

“Pisi!”..  “Pisi Blond”.. “Suzi”.. “Zuzi”.. “Blondi”.. o mana de condimente drept alint. Imi plac condimentele… in toate formele si combinatiile.. [ citeste mai departe ]