Marius
Pancu

E momentul ăla din miez de noapte când cobori în ritm alert scările unui bloc străin, saluţi portarul printr-o grimasă a bărbiei şi-ţi netezeşti reverele sacolui ca să nu trădeze nimic din povestea petrecută la un etaj oarecare. E momentul în care te gândeşti că ai fi putut rămâne, că n-ar fi trebuit să pretextezi şi aici, şi de data asta, un drum prea matinal spre birou doar ca, de fapt, să îngropi în tăcere la tine acasă o altă dimineaţă ternă. [ citeste mai departe ]

Ador femeile care adoră hainele. Pe cele care dezvoltă obsesii aproape religioase pentru obiectele de vestimentaţie pe care le au în garderobă şi îşi gândesc o ţinută pornind de la prima agrafă şi terminând cu ultima linie, abia punctată, pe modelul dressurilor. Pe cele care îşi asortează lenjeria intimă la restul outfit-ului, deşi, cel mai probabil, doar oglinda din dormitor va fi martorul străduinţei lor, în timpul ritualului de dezbrăcare.

O ţinută atent asamblată are valoarea incitantă a unei armuri, a unei centuri de castitate. [ citeste mai departe ]

Mi-am imaginat că iubirea cu un căluş în gură se trăieşte distinct. Că dacă ţi se dă, porţionat, dreptul la dragoste- nu dintr-o alegere deliberată, ci ca măsură punitivă exterioară-  te revolţi, te sfâşii, te transformi prin asceză în cel mai romantic dintre romantici, în cel mai avid căutător de dragoste.

Şi-am rămas surprins să constat că până la urmă  toţi trăim dragostea la fel de blazat. Că n-o căutăm mai abitir şi n-o valorificăm mai intens dacă ne despart de persoana iubită nişte gratii fizice. [ citeste mai departe ]

Între cele 2 puncte extreme se află o zonă pe care n-ai cum s-o iubeşti. E arealul revendicat de mărunţisurile de zi cu zi care schimonosesc personalitatea celuilalt, îi erodează  halo-ul şi îl aruncă în sordid. Acolo îşi dau mâna, într-o horă a prieteniei păguboase, capacul lăsat ridicat la WC, urmele de fond de ten de pe oglindă, sforăitul şi vinovăţia de după orgasm, firmiturile de pâine rămase pe faţa de masă  sau râgâitul scurt de după o băutură acidulată. 

Dragostea se sfârşeşte unde începe cunoaşterea. [ citeste mai departe ]

De sărbători, parcă o percepi diferit pe cea de lângă tine, o înţelegi mai bine, o iubeşti mai mult, deşi  e aceeaşi ca în restul anului. Poate că mirosul de scorţişoară interacţionează misterios cu parfumul ei şi se cristalizează în cel mai eficient afrodisiac ori poate că frigul acutizează simţurile şi e mai uşor să experimentezi cu fiecare centimetru de epidermă vibraţia dintre voi. [ citeste mai departe ]

Retardul comunicaţional pe care francezii l-au numit „l`esprit d’escalier” corodează subversiv relaţiile sociale, lăsându-te, brusc, fără nimic.

L’esprit d’escalier se referă la riposta câştigătoare de care devii conştient prea târziu, la replica genială pe care nu o mai poţi adresa pentru că ai depăşit momentul disputei, la argumentul hotărâtor pe care ţi-l aminteşti după ce ai stins conflictul printr-un zâmbet desenat cu raportorul. [ citeste mai departe ]

Vizibil supărat şi neputincios în faţa situaţiei, te anunţă că s-a îndrăgostit de altcineva. Reacţionezi cu decenţa cu care ai accepta înştinţarea şefului că de la data de întâi a lunii veţi înceta colaborarea.

Cel puţin astfel decurg lucrurile într-una dintre scenele peliculei „Marţi, după Crăciun”. Soţul e ruşinat, resemnat, afectat de nimicnicia adulterului  în care lâncezeşte deja de o bună bucată de vreme, dar conştient că nu poate remedia situaţia. Soţia încornorată îi ascultă explicaţiile şi dă dovadă de un calm dispreţuitor. [ citeste mai departe ]

Le văd în toate femeile, vorba poeţilor de la Taxi. Nu atât în sens cantitativ, cât mai ales în varietatatea sociotipurilor care alcătuiesc o nişă. Nişa femeilor atât de obişnuite cu suferinţa încât o caută voluntar chiar şi atunci când a dispărut cu totul din viaţa lor.

Le recunosc, în parte, între fostele mele iubite, între iubitele amicilor, soţiile cunoscuţilor; le intuiesc în mame reintrate în căsnicii sau în aventuriere care nici nu-şi mai dau şansa dupa-amiezii. [ citeste mai departe ]

Nu mă interesează argumentele economice, nici cele legate de o atare profilaxie, vehiculate în favoarea propunerii de legalizare a prostituţiei. Sunt, oricum, pe agenda zilei.

Aş fi însă de acord cu măsura, dacă profesionalizarea ar presupune o reîntoarcere la feminitate, la senzualitatea de budoar a secolului trecut. 

Prima condiţie pentru a ridica consumaţia carnală la grad de mistică inferioară tolerabilă, ar fi un training în feminitate. Damele de companie ar trebui să cunoască dincolo de tehnică sexuală, jocul narcotizării partenerului. [ citeste mai departe ]

Relaţiile au devenit azi un Iphone strălucitor , o rochie în tendinţe, un fard pe care îl laudă toate prietenele şi site-urile de beauty. Nimic mai mult.

 Relaţiile care se nasc din chimie şi sentiment , din atracţie totală şi înceţoşare a tuturor celorlalte simţuri se opresc undeva într-o adolescenţă timpurie.O dată cu înaintarea învârtoşată în pragmatismul vârstei devine desuet să mai aştepţi să te îndrăgosteşti  fară să-ţi propui  şi să-ţi programezi asta în prealabil. [ citeste mai departe ]