Mihaela
Pana

Solidaritatea breselei artiştilor transpusă în videoclipuri este o reţetă de succes pentru promovarea unei piese/unui album. Fiecare contributor este o garanţie a succesului pentru materialul pe care îl promovează prin prezenţa sa, iar notorietatea materialului promovat astfel îi susţine capitalul de imagine.

De ce spun asta? Pentru că vă pot oferi câteva exemple în care funcţionează foate bine formula magică: VH2 - Fiecare zi fără tine (albumul VH2 - "Greatest Hits" – CD& [ citeste mai departe ]

Povestea Alexandrei despre poveşti a picat la fix într-un moment în care tocmai descărcasem pe blog nişte istorioare tare dragi sufletului. Cele mai frumoase femei din viaţa mea, cele care m-au hrănit spiritual pe drumul vieţii. Vi le împărtăşesc. Poate vă răscoliţi sufletul şi regăsiţi cele mai frumoase femei din viaţa voastră. Aşteptăm poveşti :).

Cele mai frumoase femei din viaţa mea - prima parte până la 18 ani

Orice femeie cred că are un model feminin care să-i inspire la un moment dat acţiunile. [ citeste mai departe ]

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu apuc să văd Bucureştiul în roz prea des. Sunt mereu pe drumurile lui, dar niciodată nu am avut ocazia să-l privesc ca pe un obiectiv turistic. L-am colindat într-o singură Noapte a Muzeelor, dar ziua niciodată. Motiv pentru care iniţiativa de a merge într-o excursie #prinBucureştiulmeu m-a atras la prima strigare. [ citeste mai departe ]

Azi, un copil împlineşte 6 ani. Nu ar fi fost un eveniment notabil dacă pe ultimii 5 nu i-ar fi trăit cu perfuzia în venă. Este vorba de Vlad Andrei Decu, alintat de noi #Vladut. Internauţii îi fac un cadou, organizându-i un tweetmeet cu cântec.

Vlăduţ suferă de o formă de anemie severă - talasemie majoră. Mama lui îi spune povestea. Şansa la viaţă constă într-un transplant cu celule stem. În urmă cu un an, s-a născut surioara lui care este perfect compatibilă. [ citeste mai departe ]

Suntem în luna copilului şi tot aud poveşti triste cu copii pentru oamenii mari. Că sunt abuzaţi, că sunt singuri, că abandonează şcoala. Sunt oameni vizibili în societate care militează pentru drepturile copiilor. Se investesc bani în campanii pentru a responsabiliza oamenii cetăţii. Nu văd nici un efect.

Nu există dimineaţă în care să nu văd la metrou copii care fac bani. [ citeste mai departe ]

Am locuit cu gay şi cu lesbiene şi vă pot spune că sunt oameni. Dincolo de această frontieră pe care mulţi nu ajung s-o depăşească, parada exponenţilor a ceea ce se pretinde a fi minoritate sexuală în România este departe de valorile celor pe care vor să-i reprezinte.

Sunt un om tolerant de felul meu. Societatea în care trăiesc m-a obligat să-mi reprim repulsiile şi să accept oamenii aşa cum sunt ei. Frumoşi, urâţi, buni, răi, deştepţi, proşti, bogaţi, săraci. [ citeste mai departe ]

De ce trebuie să existe o zi pentru sărbătoarea muncii? Şi mai ales de ce să o sărbătorim prin leneveală? Nu ne putem odihni când simţim nevoia? Nu ne putem bucura de munca noastră atunci când avem cu adevărat motive (în ziua de salariu, de exemplu :D)?

1 Mai este prin definiţie o zi liberă şi nu o zi a libertăţii. So? Credeţi că ar mai fi cazul să ne bucurăm la o zi liberă în contextul actual în care ţara noastră înregistrează şomeri pe bandă rulantă? Nu e aberant? În prezent, ordinea lumii s-a schimbat de la acel 1 Mai din 1890 încoace. [ citeste mai departe ]

Gata! Oricâte opinii s-ar scrie despre poporul de neanderthalieni ce suntem, nu vor schimba cu nimic problema. Ne trebuie semne de civilizaţie ca exemplu. Nu pe hârtie sau aici pe monitor, ci în viaţa reală. Aşadar, trec la acţiune! Primul caz a fost rezolvat aseară la metrou.

Să numim episodul: Şi l-am prins cu ciocolata-n gură.

Aşteptam metroul la Unirii. Lângă mine, un grup de trei tineri muncitori. Îmbrăcaţi sărăcăcios, cu uneletele muncii după ei. Păreau a fi de la deratizare. [ citeste mai departe ]

Avem o problemă: câinii comunitari. Sunt peste o sută de mii de câini în Bucureşti, peste zece mii de oameni muşcaţi şi poate alte mii care sunt pur şi simplu terorizaţi de teama lor. Avem o problemă şi mai mare: cetăţenii nu pot găsi un consens pentru rezolvarea problemei.

Şi mai vin eu cu o problemă personală: Am peste 20 de câini în jurul blocului. Mi-e frică să merg seara singură pe stradă. Încerc să-mi sincronizez programul de viaţă în funcţie de tabieturile câinilor de la bloc. [ citeste mai departe ]

De când am primit scuipatul francezilor peste ochi, mă tot şterg şi îmi spun în gând că au dreptate. Sunt mult prea dezamăgită de sistemul ticăloşit care a fost, care este şi pe care-l văd cu ochiul liber la putere pentru încă vreo sută de ani de acum încolo. Pentru unii e vesel, pentru alţii e trist, că doar aşa-i pe scena vieţii.

Am îngheţat timpul prezent cu norul vulcanic de deasupra lui preţ de o viziune şi am o veste tristă despre copilul tău, cititorule: [ citeste mai departe ]