Magda
Gheorghita

Am fost la Marşul Panarmelor. Fără să spun că sunt de la presă sau că eram acolo în interes de serviciu. De fapt, aş fi mers oricum pentru mine. M-am întâlnit şi cu o fostă colegă. Cea cu care fusesem şi la protestul organizat de jurnalişti anul trecut în faţa Ministerului Finanţelor. Singura.

Când am ajuns în faţa Tribunalului Bucureşti, nu vedeam unde se întâmplă marşul, îmi închpuiam o mare de oameni. Am reperat mâna de persoane prezente, care s-a transformat încet-încet într-o mică mulţime. Mi-ar fi plăcut să fie mai multă lume! Poate la anul. [ citeste mai departe ]

Devine un pic apăsător "românismul" ăsta al nostru sinonim parţial cu lipsa totală de atitudine. Că aşa suntem noi, vorbim, dezbatem, suntem nemulţumiţi, dar prea greu ne urnim să ieşim în stradă.

De aceea aş merge eu la Marşul Panaramelor. Prima oară când am auzit despre eveniment, am crezut că vor participa fetele de pe centură, care îşi vor cere oareşce drepturi. Am aflat între timp că este vorba despre un fenomen internaţional "SlutWalk".

Şi-au anunţat prezenţa, pe Facebook, 600 de femei până acum. De ce? [ citeste mai departe ]

Dintre toate felurile de sărut din lumea astea, perfectul e tot cel cu ochii închişi, ridicată un pic pe vârfurile picioarelor, nu? Dacă ar mai crede în poveşti, eu aş inventa sărutul poveste. La propriu. Chiar şi ochii închişi pot să spună poveşti, cu zâne pe tărâmuri îndepărtate.

Sau cum ar fi să-i spui, uite, eu dacă închid ochii  pot să te duc în ţara minunilor?

Katie Alves nu este un expert în make-up. [ citeste mai departe ]

Când eram copilaş, mă uitam cu interes la cei foarte ocupaţi care, pentru a-şi aminti de ceva, îşi făceau un semn. "Uite, îmi fac un semn!", spuneau doctoriţele de la policlinică, îşi scoteau pixul, neapărat unul foarte frumos, la care mă uitam fascinată şi îşi făceau un "x", unele pe inelarul cu verigheta, altele în plamă, undeva lângă degetul mare.

Mai ţin minte nişte contabile, care făceau la fel. Bărbaţi care să-şi facă semne nu ţin minte, poate bărbaţii au mai multă ţinere de minte. [ citeste mai departe ]

Azi dimineaţă domnea o atmosferă tensionată în redacţie. Care cum venea, pufnea, "iar mi-a cerut ăla legitimaţia".  "Ăla" este coşmarul dimineţilor noastre, agentul de pază zelos şi care stă la pândă. O da, stă la pândă, nu-ţi cere legitimaţia chiar mereu, ci numai când are el chef. Şi hai, băieţii ca băieţii, dar noi, fetele, mai schimbăm genţile, o mai uităm. Dacă a rămas vreun angajat pe aici  care să nu-i spună vreo două, cu siguranţă nu a rămas niciunul ne-enervat, ne-agasat. [ citeste mai departe ]

Scriu textul ăsta cu gândul la cuplul Dominique Strauss-Kahn - Anne Sinclair. Pentru că, presa spune că fostul şef al FMI a putut fi eliberat graţie averii soţiei sale. Deci soţia lui i-a plătit cauţiunea şi stă cu el într-un apartament păzit, deşi el este acuzat de agresiune sexuală. Nu pot ieşi între zece seara şi şase dimineaţa, nu pot primi mai mult de patru persoane în vizită şi orice ieşire a lui DSK trebuie semnalizată cu şase ore înainte.
Bărbatul spune că nu a fost agresiune, că a fost consimţit. Deci ceva s-a întâmplat. Iar ea îl susţine. [ citeste mai departe ]

În urmă cu vreo două săptămâni vorbeam despre eşarfe. Spuneam ca a trecut ceva vreme de când nu mi-am mai cumpărat una. Iar în cadrul discuţiei, am aflat că nu numai eu sunt fascinată de eşarfe, şaluri şi fulare. Ci şi muuulte alte fete. Cam toate care erau la ţigară şi cred că este un eşantion reprezentativ. În general port eşarfele în contrast cu hainele, să fie pata de culoare, aşa îmi place mie. [ citeste mai departe ]

Mă tot frământă de ceva vreme o problemă. Ce se alege de gunoiul pe care eu îl reciclez? Că mă tot încăpăţânez, de trei ani de când stau la aceeaşi adresă, să strâng peturile,  sticlele, ziarele şi revistele şi să le duc, din când în când, în containerele din faţa blocului. Asta în ciuda sfatului unei vecine, care când mi-am luat mobila mi-a spus să arunc ambalajele direct de pe terasă, că oricum pică în faţa porţii de la ghenă şi or să le ia ăia de la REBU.

Vocile sunt diferite. [ citeste mai departe ]

Întorc capul la stânga, îl întorc la dreapta şi îmi întreb colegii, tu de unde ai învăţat limbi străine? Păi din filme, frate, îmi spune lumea. Aşa am ajuns majoritatea să înţelegem italiană sau spaniolă, fără vreo oră la şcoală, iar pentru limbile pe care le studiam, câte două ore pe săptămână, una în caz că am fi chiulit, desigur nu era suficient. Am făcut şase ani de rusă şi abia ştiu să spun cum mă cheamă. Nicio oră de italiană, dar înţeleg şi la o adică, strânsă cu uşa, am şi reuşit să vorbesc. [ citeste mai departe ]

Bloggerii sunt o categorie aparte de oameni, e drept. Nu sunt nici jurnalişti, nici it-şti, sunt părerologi, părerea mea şi cel mai important, nu uitaţi, este faptul că au un iq mult peste medie, medie formată din proşti .
Când spun bloggeri, nu vorbesc de noi ăştia care avem un blog pe care mai scriem, din când în când, ci de cei care trăiesc din asta sau pentru asta.
E bine să scrii tot ce-ţi place, când îţi place, cum îţi place şi să faci şi bani din asta. [ citeste mai departe ]