sursa

“It is completely mad!”

Asa spune  un “user review” de pe IMDB despre “Green Wing“. Pe langa alte comentarii din aceeasi categorie(brilliant, surreal, mental, great, absolutely hilarious, superb, bizarre, sick, funniest TV show ever), intr-o unanimitate demna, probabil, de o cauza mai nobila.

E comedia dusa acolo unde au mai dus-o Monty Phyton, Matt Lucas si Ricky Gervais: foarte aproape de suprarealism. Nu e un serial la care te poti uita rontaind “crantanele”. Fie te ineci, fie uiti sa le mai mananci.

Primele episoade  provoaca stari contradictorii: “Are they serious? Asta e comedie, bataie de joc, experiment?” Dupa ce prinzi ritmul insa, nu te mai opresti nici macar dupa ce s-au terminat amandoua sezoanele, extras-urile si behind the scene-urile.

Personajele sunt simplu conturate, fara a ramane superficiale: nimfomana vecina cu menopauza, misoginul, pampalaul, nou venit-ul, baiatul bun, secretarele, the-quirky-single-middle-aged-man si Sue White; dialogurile “sharp and fast”(gasca de scenaristi, vreo opt, si-au facut treaba ca la carte), montajul asa cum trebuie sa fie in anii 2000plus: excelent; ideea de baza relativ simpla: ER si Grey’s Anatomy meets Little Britain si The Office. Sau: “a sketch-meets-comedy-drama-meets-soap” (Victoria Pile, casting director, one of the writers, producer).

Ah, si am spus “si Sue White” pentru ca Sue White e cireasa exploziva de pe tortul verde, scotiana dusa cu pluta, zeita fuckoffness-ului, cel mai liber personaj din istoria televiziunii si motivul(daca toatele celelalte enumerate mai sus n-ar exista) pentru care serialul asta e (neaparat) de vazut: