Pandora's » Simona Macovei

Destinatia X

Simona Macovei — Mon, 28 Jun 2010 13:51:58 +0000

Acum cateva zile, cineva cu ceva experienta de viata si de business in tara asta, imi spunea: “Daca as mai avea anii tai, ai vostri, primul lucru pe care l-as face ar fi sa plec din tara asta.” Cuvintele persoanei respective imi tot trec acum prin cap izbitor de des. De ce? Pai ecuatia e simpla: am 25 de ani, inca o viata in fata, sunt multe lucruri care-mi plac, dar aici nu le mai pot face pentru ca asa vrea tara si sistemul din Romania, leul scade, traiul se inrautateste de la o saptamana la alta, un job nu mai gasesti nici sa-l pici cu ceara, plus tot ce mai e pe lista masurilor de austeritate, aplicabile de la caz la caz. Deci, de ce sa nu te cari? “Macar incerci”, spunea aceeasi persoana de mai sus. Ma gandeam apoi, unde ar trebui sa pleci in conditiile date? Unde ar fi bine sa pleci sa te poti dezvolta frumos, sa ai parte de respect si civilizatie, de un dram de siguranta si de niste oportunitati. Ei – daca ai avea aceste lucruri, atunci cred ca ai dormi mai bine noaptea decat o faci in patul de acasa din Romanica, unde gandurile n-au ora de somn sau de stand-by, unde atunci cand deschizi televizorul stirile tot mai proaste, si la propriu si la figurat, iti umplu casa de “Doamne, ce ne facem?” Ca numai asta tot aud, indiferent unde ma duc. Nu fac exceptie nici oamenii cu afaceri, care pana nu chiar de mult, pareau stabile, pe picioare, cum se zice pe la noi. Investitorii vor fugi mancand pamantul, caci na, nu mai e rentabil. Angajatii devin pe zi ce trece , “jumatatile” de angajati ori nu si-au luat banii, ori nu stiu cum sa mai dramuiasca acea bruma de bani de pe ultimul fluturas de plata. Asta e tara in care traim. Si cand ma uit ca oamenii nu ies in strada sa-si apere si sa-si ceara drepturile, dar au energie si dorinta sa iasa in strada si sa ceara libertatea otv-istului Dan Diaconescu. Si la naiba zic, tara asta chiar isi merita soarta.
Desi am avut ocazia si alta data sa plec din tara mea, ca multi alti oameni, am ales sa raman (acum ii inteleg si am tot respectul pentru doctorii ce au parasit tara si nu numai). Iar acum imi vine in minte vorba unei persoane dragi mie, care a ales de asemenea acum mai bine de 25 de ani sa ramana la ea in tara: “Mai bine fruntas in tara ta, decat sclav in tara altuia”. Poate ca atunci a fost o alegere buna, acum insa, in anul 2010 in Romania, nu stiu daca problema se mai pune asa. Sa pleci din tara asta acum, cred ca este mai ales o chestiune de respect. De sine. Sau poate m-am inrait eu prea tare cu tot ce vad in jur. Deci? Destinatii? Sau totul o sa fie pana la urma bine si lumea va ramane iarasi impinsa de iubirea neconditionata pentru tara?

Un loc de munca in 2010?

Simona Macovei — Wed, 16 Jun 2010 13:06:49 +0000

Cu doi ani in urma, resursa umana reprezenta instrumentul cel mai important pentru firme si companii. Va amintiti ce standarde aveau atunci cei intervievati? Isi negociau salariile numai in moneda euro, desi nu era nici atunci, si nu este nici acum pe piata autohtona. Si nu numai ca negociau, aproape sau chiar impuneau: “Vreau atat sau nu vin”. Punct.
Mai simplu de atat se poate? La momentul ala, cand piata urla de activitate, cand praful intra in case pe sub usa, si-n debara, de la “mormanul” de santiere din Bucuresti si din tara (si asta e doar un exemplu-era cel mai vizibil, in strada cumva), da, era simplu sa te duci cu hartia numita CV in brate si sa spui scurt si raspicat o suma pretentioasa. Si mai mult decat atat, in multe cazuri angajatorul sa spuna da.

Dar si acum resursa umana este foarte importanta, fara de ea nu se poate. Numai ca acum termenii s-au schimbat.Reduceri de personal (nu ma refer la institutiile de stat), program mai extins de lucru, caci unul nu poate face cat doi, executiile mai clare – ca sa nu zic ordine- iar despre salarii ce sa mai zicem? Amintesc doar, poate cea mai intalnita replica din acest punct de vedere: “Mai bine mai putin, decat nimic”.

Nu stiu daca sa fiu sau nu de acord cu acest lucru. Cu ce nu pot insa sa fiu de acord este faptul ca acum oamenii fac mult mai usor ceea ce nu le place (ori unii nu fac deloc). Multi au un job cu o activitate care nu le place sau nu li se potriveste sau etc….mai gasiti voi situatii, sigur ati intalnit. Si acum imi vine in minte expresia unei persoane dragi mie: “Ce e munca de fapt? Prostitutie. Prestezi ceva pentru bani”. Asa e, logic si realist vorbind, este corect. Dar atunci de ce sa mai faci si ceva ce nu-ti place? Pentru ca e mai usor de spus DA acum. Pentru ca nivelul de trai este cel care ne impune sa spunem DA unui post cu care poate n-avem nici cea mai mica legatura, si nici cu pregatirea, nici cu studiile, nici cu experienta acumulata…
Interviurile? Cum mai decurg ele? Mi-as dori sa se faca un studiu real in privinta aceasta. Sa vedem, nu neaparat ce s-a schimbat, dar mai ales cum s-a schimbat. Tonul, expresivitatea, gestica, atitudinea, mimica, tinuta, si da, privirea….. De dominat stim acum cine domina, in niciun caz cine domina si conducea un interviu acum doi ani. Acum, angajatorul este cel care are fraiele, desi in aceste conditii de piata ma indoiesc ca-I face tocmai placere sa fie intr-o astfel de postura. Insa, din pacate, asa se intampla.
Aud multe voci, si voci chiar tinere, care spun: “Sa stii ca mie imi pare bine ca e asa, criza, recesiune, prea ne-o luasem in cap, prea aveam multe, prea era totul cam pe tava”. Alte voci, deopotriva mature si tinere , se intreaba cand se va remedia totul, cand se vor mai intampla lucruri, cand incasez si eu factura cutare… si exemplele pot continua. Oare “lectia” asta, ca altfel nu stiu cum sa-i zic, chiar e buna, chiar ne va invata ceva, oare va schimba asta ceva in mentalitatea oamenilor, care acum (multi dintre ei) fac ceva ce nu le place pentru painea aia de pe masa?! Vor tine cont oamenii de ceea ce le place sa faca, vor face ceea ce le place sa faca, vor risca intru-totul sa se dedice dorintei lor?! Stiti cum se spune, cand faci ceva cu placere, faci si bine, deci ai rezultate. Si vorba unui domn pe care l-am intervievat acum ceva vreme: “In business aduni ceea ce sadesti”. Cred ca nu doar in business.

Multa sete!

Simona Macovei — Mon, 31 May 2010 17:00:30 +0000

Sete de apa. Sete de razbunare. Sete de dor. Sete de bine. Si am putea continua… Da, ultima parte , “sete de bine”, a ajuns sa-mi rasune in creier in ultima vreme insetat de des. Si nu ca ma lamentez sau incep sa ma plang, ca n-am d’aia sau d’ailalta, as mania daca as spune asta. Vreau doar sa spun ca pot mai mult, vreau mai mult, pot oferi, pot face multe lucruri pentru mine, dar si pentru societatea asta. Insa intrebarea imediat urmatoare este: “care societate?”. Asta in care traim, plina de escroci, de la mai marele prim om al tarii (sa-i traiasca suvita cazuta), pana la ultimul limbric in costum si cravata, calcate pe bani multi la curatatoriile de haine probabil infiintate doar pentru ei. Caci, deh, in Romania cred ca si curatatoriile de toale pot functiona cu circuit inchis, ce naiba, pentru ei, care au grija sa ne duca in strafundurile resemnarii, se poate, nu-i asa?! E ca si cum isi trimite accesoriul cu doua picioare, cu mult par vopsit in cap si cu care doarme eventual noaptea, la salonul de infrumusetare, de asemenea cu circuit inchis.

Ai capacitate, cunostinte, studii, ai citit, esti inteligent, informat, creativ si simti ca poti mult? Asa, si ce daca?!! Asa iti raspunde sistemul romanesc la tot ceea ce inseamna un om de calitate, capabil, cu potential, ambitie, putere…si sa nu uitam de bun simt. Romania “gazduieste”, ca sa zic asa, multi oameni de acest gen. Si acum pun si eu intrebarea stupida a sistemului autohton: Asa, si ce daca?!! Eu nu-i vad. Eu vad in fiecare zi la televizor, in ziare, reviste si alte canale media, tot ale lor (majoritatea) numai incapabili care se contrazic de la ora si minut la zi sau luna, ce mai conteaza…. Vad un om, in functia de presedinte, care de fiecare data cand ne “preda” de la pupitrul lui aproape ca ne zambeste ironic din coltul gurii sugestiv – “v-am facut fraierilor, asa va trebuie!”. Ma rog, poate exagerez… sau nu. Mai vad oameni din linia intai a conducerii noastre, iar aia de la cap la coada au fete de sclavi, executanti cu instrumentele mereu pregatite, respectiv cu scuipatul cald pe limba si carpa de lustruit la purtator-de marca, evident.

Tara asta este de fapt a lor, a celor din prime time, cu sau fara fete care dau bine pe sticla sau daca au ce cauta acolo, dotati ori ba cu rotitele de invart creierasul care sa poata purta numele lor, public de acum, numele care ne conduc de fapt. Ei, cum n-au ce cauta acolo, au functii, au “govern”, au parlament, au buget, au imprumuturi, au toate instrumentele, ei sunt sistemul…. Bun, si restul, cei din prima categorie de mai sus, cei capabili, care pot face multe, cu oamenii de calitate ce se intampla, unde sunt, ce fac ei de fapt? Mananca din niste lei amarati “donati” de el, de stat? Rahat, am terminat cu intrebari. Pacat, pentru noi, evident, ca n-are cine sa ne raspunda la ele, oamenii in functii au alte treburi, de preparat si tunat Romania Lor, cu L mare, va rog! Dar cred ca stim deja ca n-are cine sa ne raspunda…resemnare sau….?!?