Luminita
Grosu

Pe vremuri, cu cât era mai neşlefuit, cu atât era mai bărbat. Ba palmele să-i fie mari, puternice, braţele - vânjoase, ba să aibă picioare musculoase şi lungi, care bărbos, vărsându-şi masculinitatea prin toate firişoarele de păr, care sălbatic, aspru, având acel ceva rebel, aproape animalic, în priviri… Astăzi, pentru a avea trecere în societate - substantiv feminin - bărbatul trebuie să fie dichisit. Plăcut ochiului. Estetic. Frumos. [ citeste mai departe ]

"Are balta peşte!", spune o vorbă… Contrar aşteptărilor, femeia ştie asta cel mai bine. Bărbatul însă, intimidat şi depăşit de agilitatea înotătorilor experimentaţi, cu greu mai găseşte un cârlig liber în care să se agaţe şi care să-l aducă, vrând-nevrând, cu picioarele pe pământ. Astfel, pe negândite, mult prea epuizat, se vede nevoit să se retragă din cursă şi alege ca refugiu lumea virtuală. Aici poate fi oricine şi, cu puţină iscusinţă, poate avea orice femeie! Iar el este conştient de asta. [ citeste mai departe ]

De ceva timp, am început să gust, la propriu, plăcerea de a merge la cinema. De cele mai multe ori, paşii mi-au fost îndreptaţi acolo de poftele de-a dreptul nebune de nachos. La fel s-a întâmplat şi în seara aceea când, dată pe spate de un trailer “lucrat”, însemnat cu un 8,4 rating pe imdb şi promisiunea unui festin porcesc cu porumb şi sos de roşii, am ales să înfrunt oboseala şi să-mi răsfăţ simţurile.

Nu ştiu ce spirite am nemulţumit, dar ceva sigur s-a întâmplat. [ citeste mai departe ]

În general, femeile nu (se) joacă deloc corect. Iar când vor morţiş ceva şi bărbatul le stă în cale... să te ţii! Nu de alta, dar nu se vor da în lături de la nimic. Vor apela la cele mai mârşave şiretlicuri de care sunt în stare pentru a-l manipula. Şi o vor face când cu zâmbetul pe buze, când cu lacrimi în ochi. Iar efectul va fi acelaşi. Desigur, dacă va ceda. Şi tare-mi e că o va face...

Ei bine, da. Se ştie, femeile manipulează! Cu tot sufletul. Vrând-nevrând. De cele mai multe ori vrând. [ citeste mai departe ]

Să fi avut vreo 12-13 ani când a murit Pichi, un Chihuahua de al cărui deces se face vinovată întreaga familie, îndopându-l, la propriu, până la refuz. Dar nu era chip să refuzi ochii aia mari, bulbucaţi, umezi şi pofticioşi. Ţin minte că primul gând a fost să port doliu în amintirea lui... Şi l-am plâns... Vai, cât l-am mai plâns! Nici nu vroiam să mai merg la şcoală... După nici o lună, am şi uitat de el. Ne-am luat alt câine, la fel de mic, la fel de gras, şi fiecare şi-a văzut de ale lui. [ citeste mai departe ]

Mai devreme sau mai târziu, toţi o facem. Fie că strâng în braţe, fie că se lasă strânşi, oamenii cedează, într-un final, îmbrăţişării.

Neobosiţii cercetători au ajuns la concluzia că bărbaţii care îmbrăţişează sunt de trei ori mai fericiţi într-o relaţie decât cei care nu o fac. Concret: minţile luminate de la Universitatea din Indiana susţin că bărbaţii care-şi îmbrăţişează frecvent partenera, şi o mai şi sărută, au (infinit) mai multe şanse să dezvolte o relaţie fericită, "sănătoasă", decât cei care nu o fac. [ citeste mai departe ]

Merg pe stradă, în linişte, ascult ce spun oamenii în jurul meu şi dau la o parte, cuminte, tot ce nu ţine de mine.

În port gândurile sub piele, nevăzute, la adăpost. Câteodată îmi fac răni şi gândurile mele de sub piele ţâşnesc printre firişoarele de sânge şi capătă chip. Pe cele rămase le simt adânc, împrumutându-mi senzaţiile lor. Port cu mine o grămadă de emoţii neclare. Încurcate. Tulburi.

Croită din petice, din când în când tânjesc după ordine generală. Alteori îmi sfărâm rostul, înlăturând orice urmă de disciplină. [ citeste mai departe ]

"O să-i ucid! O să-i ucid pe toţi şi o să-mi facă plăcere!", mi-am spus, în ziua în care mi-au apărut în faţa ochilor. Am privit neputincioasă dobitoacele minute în şir. Zeci de minute. Aş fi dat orice să pun mâna pe ele şi să le jupoi pielea aia verde! Răpănoasă. Numai văzându-le cum mă pândesc cu ochii ăia mari, galbeni, ieşind din orbite… Ah! Şi rânjetul... Vai, cât de grotesc îmi părea! Grohăit în necaz. Necazul meu. Înfundat. “Vă ucid, răpănoşilor! Ah, vă ucid!”

Atunci am pus pentru prima dată mâna pe praştie. [ citeste mai departe ]

Cică bărbatul trebuie să fie un pic mai frumos decât dracu’. Ce se întâmplă însă dacă femeia ţi-e croită pe acelaşi tipar? Ei bine, bucură-te, bărbate, e semn că vei fi fericit! Cum vine asta? Întreabă bărbaţii. :)

Da, poate şi tu eşti printre cei care şi-au luat nevastă mai aşa şi pe dincolo... Dar ce-i rău în asta? Femeia-ciumă face casa bună! Cum? Păi să vedem...

Când o femeie este atât de frumoasă încât pare decupată din revistă, şansele ca tu să-i fii alesul sunt mici. Foarte mici. Extreme. [ citeste mai departe ]

Vecinii - nu poţi trăi cu ei, nu poţi trăi nici fără ei. Nu de alta, dar nu ştiu câţi sunt în stare să trăiască în sălbăticie. La urma urmei, cui nu-i place civilizaţia?

Există oare cineva care să fie mulţumit de ei? Aţi auzit pe cineva spunând „Măi, tată, ce muzică bună ascultă vecinu’!”? Sau „Vecina mea vorbeşte atât de frumos încât îmi este ruşine să-i spun bună fără să pun ziua sau seara-n coadă?...” Eu... nu!

Personal, am îmbrăţişat ambele traiuri: şi la bloc şi la curte. [ citeste mai departe ]