Vocea lui “Trebuie”

O intrebare:

Tu ce crezi ca regreta un barbat mai mult ? Ca a “ratat-o” pe una sau alta sau ca nu are un copil ?

Subintelegand ca pana la un anumit punct (si de timp) Ea are in mod firesc prioritate in mintea lui si considera ca un copil vine de la sine.

Bun venit, Marinela!

Legat de intrebarea ta, nu prea poti inlocui “trebuie” cu “simt”. Ideal ar fi sa se suprapuna la modul fericit (ce ne dorim sa fie in consens cu ce se asteapta de la noi)…

Daca vorbesti de sentimente, oricum niciun “trebuie” nu le poate crea la modul artificial. Nu iti iubesti partenerul sau copilul pentru ca trebuie, oricat ti s-ar spune asta

Legat de normele sociale (sa te casatoresti si sa faci copii), ele se mai schimba (si, implicit, si presiunea de a te supune lor). Este evidenta diferenta azi, fata de trecut: convietuirea in concubinaj, casatoriile “de proba”, divorturi, mame singure (care nasc, chiar fara a avea un partener stabil) s.a.m.d.

Chiar si varsta la care se casatoresc femeile si au copii s-a schimbat (datorita emanciparii, posibilitatii de a face cariera), implicit natura presiunilor grupului (familie si prieteni) – se insista azi mai degraba pentru a nu “iesi” de pe “piata” si a nu rata “ceasul biologic”, nu pentru ca “rade lumea ca ramai fata batrana”…

Si, chiar si legat de copii, nu mai e aceeasi presiune ca pe vremuri. Masurile de contraceptie larg accesibile, posibilitatea de a avorta, suprapopularea, cresterea sperantei de viata, conditiile economice au afectat si normele sociale in privinta asta…

Depinde de educatie, de personalitate, dar cred ca azi este mult mai usor sa faci ceea ce simti, fara presiunea acelui “trebuie” din trecut. Este parerea mea, evident!

@ Geanina Vlad

Scuze pentru intrebare, dar chiar crezi ca textul asta merita a fi comenta? Mie mi se pare penibil. O povestioara ca o apa chioara care ilustreaza o banalitate cat casa: garantia esecului.

@adrenalitera: Daca am comentat, inseamna ca am considerat ca merita, nu? Ce intrebare e asta?

Stii ca definitiile si masurile noastre pentru penibil difera… deci nu-i grav

Si mai stii si ca eu “sufar” de empatie, tu de “egoism” (ambele autodeclarate). Crezi ca e chiar atat de greu sa spui cuiva un “bun venit” si cateva randuri, daca tot a facut efortul sa ti se adreseze? Uite pe mine nu ma doare nici mana, nici nu mi s-a tocit tastatura

Poate ca Marinela are de scris niste lucruri interesante, dar nimanui nu ii place sa vorbeasca la … pereti

PS: viata nu este niciodata banala, sunt doar aburiti ochelarii celui care o priveste

@ Geanina Vlad

1. Evident, intrebarea era retorica.

2. Da, nu-i grav, e chiar interesant.

3. Empatia si egoismul nu se exclud decat in telenovele.

4. Nu e greu deloc sa spui “bun venit”, uita ca spun, na: “Bun venit, Marinela!”. Cu toate astea textul tot penibil este si nu capata calitati speciale doar pentru ca e primul.

5. Astept chstiunle interesante pe care le are de scris Marinela.

6. Viata nu e banala, dar unele texte despre viata categoric da.

Vezi ce usor e sa ne intelegem?

Aa, si sa nu uit, apreciez ca ai etichetat numai textul. Aveam emotii ca iar folosesti vreun epitet cu tinta umana

Hmmmm.

@Geanina Vlad:

Iti multumesc pentru primire. E placut sa fiu aici. Cat despre text, eu vorbeam despre cat suntem de incorsetati in atatea reguli sociale, cum de multe ori luam decizii pentru a ne alinia celor de langa noi. Daca ai in jur de 30 de ani, probabil simti presiunea asta. Am prietene care vor sa se marite pentru ca le trece vremea, sa faca un copil din acelasi motiv. Spun doar: hai sa facem lucrurile astea cand simtim ca suntem pregatiti, nu atunci cand trebuie.

@ adrenalitera:

Iti multumesc pentru mesaj. Nu am pretentia ca ceea ce voi scrie aici va placea tuturor. Asa cum, cred, nici tu nu visezi la asta cand e vorba de textele tale. Diversitatea e splendida si zic sa ne bucuram de ea.

Altfel, iti spun doar ca in nici un caz despre garantia esecului am vorbit eu aici. De fapt, in general nu vei citi la mine despre esec, ca sa lamarim asta de pe acum.

Apreciez mesajul tau. Ma va face mai atenta la ceea ce scriu.