Viezure temporar

oricine tînjeşte în adîncul sufletului, de multe ori subconştient, după starea de viezure. cu atît mai bine dacă şi permanent. toată viaţa.

dar la fel de important şi plăcut este să şi ai pe cineva care să-ţi fie viezure, de preferat permanent.

dar eu mai fac o observaţie. de multe ori ne ajută copiii, în inocenţa lor, să redescoperim lucruri esenţiale, pe care le trecem altfel cu vederea.

Şi nu trăiam, ci îngeream.

măi să fie, mie nicicum nu-mi trece prin căpşor un asemnenea adevăr. toţi am îngerit pe undeva, cîndva. trebuia doar cuvîntul potrivit. iată-l.

cum să fi fost noi vreodată viezuri? n-am văzut în viaţa noastră viezuri cu cocoaşă.

iar de îngerit, nu ştiu dacă se putea în staulul în care am crescut.

Nici n-aţi avut nevoie, nerecunoscătorilor.

Nici nu-mi vine să cred cât de obraznici sunteţi. Toată vremea îngeriţi şi vă prefaceţi că nu voi, ci altcineva, altcândva. Nici n-aţi ieşit din starea de îngerire.

Cred că vă e tare somn la ora asta, dacă vă ţineţi de pozne de-astea. În seara asta pas la poveste. Să vă fie învăţătură de minte!

noi, obraznici? nerecunoscători? care dintre noi?

o fi cum spui, în nemărginita ta înţelepciune. dar noi ştim cât de uşor ne ierţi.

iar somnul ne-a sărit de şapte poşte, luminată stăpână, la nemaiauzita dojană!

Viezure, zoz, cochină, zâmbitorinc şi tot atâtea stări minunate câte suflete or fi.

Şi femeile astea de poveste la care ne oprim cu gândurile, mintea, sufletul. Femeile astea pe care le cunosc, nu le cunosc, nu le mai pot cunoaşte.

Nu mai reuşesc să scriu.

auzi tu, fluturaş? nu cumva tot viezure ai rămas? dacă ne uităm bine la poza ta, aşa o mutriţă şi căutătură de viezure ai…

şi parcă îngereşti tot timpul.

zoz, cochină, zâmbitorinc …

şi pe astea le notez undeva, că prea-mi plac.

Cris, dacă mai ai, nu te opri, te rog!

ce mă bucur, ce mă bucur!

Bonsoir, beauties!

măi dromăderuţilor, măi! voi sînteţi puşi pe şotii în seara asta. n-aveţi somn?

ce somn ne mai trebuie, fluturaş, nu vezi ce aleasă companie avem? v-aţi adunat atâtea beauties aici şi noi să plecăm la culcare?

Preafrumoasă și mlădioasă stăpână, nerecunoscători nu suntem și încuviințăm mai des la îngerit decat ne-ar sta poate bine. Dar acum ne-a apucat un fel de dor, un fel de alean, după unduitoarele noastre ținuturi.

Nu vrem a te supăra, dar cat mai întârziem prin aceste ținuturi cu ierburi misterioase, femei și oșteni mistuiți de patimi? Harun își plimbă privirea înnegurată asupra răsăritului, apoi roată se face și se întoarce la apus, iar tu nu te zărești de niciunde. Mâna i se încleștează pe aer și gura lui are gust amar, de tăciune după ce s-a stins focul.

viezure?

eu le zic copiilor cam aşa: găluşcă, biliboi, bibiloi, crocodil, părăluţă, castravete, pătrunjel, troscoţel, iepuroi, plătică, pepenaş, mîţă, păpuşoi, gogoaşă, păstrugă…

cam puţine diminutive, Amdreea!

găluşcuţă, găluşcuţică mică, păstruguţică sună mai…hmm.

a, nu, pentru că trebuie să păstrăm un pic de demnitate…

Astăzi, pentru creştinii ortodocşi începe postul Sfintei Învieri a Domnului Iisus Hristos! Perioadă de reculegere, cugetare, iertare şi rugăciune.

Încetaţi, vă rog. Cu chestiile astea indecente terminate în “-uţă”, “iţă”, “ică”, “aş”.

Sufăr de diminutivo-fobie.

ne mai reculegem mult? că ne cam dor genuncheii.

uups!

Nora e diminutivofobă. Bun de reţinut. Nici eu nu mă omor după ele, dar nici nu le arunc nisipului. Uneori îi regăsesc pe cei dragi mie în ele. Iar pe dromaderii ce ghiduşi îi regăsesc mereu.

Ba ne vom reculege. În noi, în casele, în lăcaşurile noastre. Nu în public. Vom cugeta, vom ierta, ne vom ruga. Flori ne-a reamintit celor care, poate, uitaserăm. Soarele cel măreţ în bunătatea de a se arăta nouă şi curăţia inimilor să fie cu noi!

@Şeherezada: Eu stiam ca tu spui povesti numai noaptea.

eu pot să ţin post fără probleme.

şase şase,

iar noi să facem nopţi albe?

Ştiu, Joiano, că poţi, dar postul e uşor când eşti dependent de verde, aşa, ca tine.

Dar postul nu doar hrană trupească înseamnă. Ştii tu, jucăuşo, că nu.

ţinem post, postim şi postăm.

ne conformăm.

Joiana, dar Seneca nu prea era de post. sau da?

Val_one, Seneca e de post. În schimb, Patapievici nu pot consuma, în această perioadă.

Şeherezada, sînt mai pioasă decât Fernanda lui Aureliano Segundo. În permanenţă-s cu ochii pe calendarul bisericesc! Muuuuuu!

Şi eu ce fac?

Cu voi aşa pioase?

Joiana,

am înţeles. ştiam eu că Seneca nu se mai găseşte în ediţia originală, pe pergament.

Nora,

bine că nu sîntem piuase

Multumesc pentru ca mi-ai acceptat comentariul-reamintire , Ana !

Am mai incercat intr-un loc dar … doar aici se pare ca a fost sa fie !

Tuturor numai bine , lumina si bunavoie, iar ” viezureala” sa fie o perioada cat mai lunga in viata noastra !

Flori,

Cum adică l-am acceptat? Era în aşteptare şi l-am văzut. Mulţumesc pentru el şi pentru gândul tău cel bun.

Ia uitaţi cum arăta frumuseţea în 1978:

youtube.com/wat../

:SHOCK: :SHOCK: :SHOCK:

mă rog, aţi înţeles voi…

Muză,

Ştii că eu mai greu. Care e sursa şocului?

muzulicii nu-i plac mieunelile. femeile nu trebuie să miaune nici măcar pe note muzicale. vocile feminine care-i plac muzulicii sînt joase şi tabagice. şi mi-am amintit (bine, ştiu că doamna e din Israel) de filmele indiene cu bărbaţi zîmbăreţi, femei oacheşe care lăcrimează şi se vaită non-stop şi elefanţi.

elefanţii sînt simpatici.

Da. Votez pentru elefanţi. Restul presupune… tăcere.

Doamna – care a murit cu multă vreme în urmă – avea ceva special. Cel puţin pentru mine. Un farmec pe care eu îl numesc scurt: Orient.

Aşa că m-am bucurat s-o ascult din nou, recomandată de cineva din alte locuri. Apropiate.

Iar ţie, o mică răzbunare:

youtube.com/wat../

şi ceva, mă rog, altceva:

youtube.com/wat../

vaaaai, Ana, să nu te supeeeeeri pe mineeeeeee!

lasă-măăăă să fiu mofturoasăăăă! te roooog!!

măcar tu. măcar aici.

(cine ştie, poate ar trebui să ascult mai mult, ca să-mi placă. dar nu pot să ascult prea mult.)

Andreea, Ofra Haza nu e din categoria aia. A filmelor indiene tip Bollywood. Chiar nu e. Caută versuri.

În fine, poate eşti tu alergică la orientale. Cum sunt eu la Whitney Houston, Celine Dion şi Mariah Carey. Şi altele asemenea.

Vocile tabagice îmi plac şi mie. Şi la ei, şi la noi.

Dar cine sunt eu să mă supăr pe tine?

Cum te-ai gândit la una ca asta?

Doar m-am jucat un pic.

Muză,

Fii cât vrei de mofturoasă. Ca acasă de mofturoasă. Te rog.

adevărul e că Ofra Haza nu e chiar aşa de mîţă. ca alte mîţe. şi acasă nu sînt mofturoasă. deloc.

A, nu?

Atunci fii aici mai mofturoasă decât oriunde. Şi răsfăţată. Şi cum ţi-e pe plac. Şi muză, că asta e meseria ta de bază. Ai pregătire de muză.

Nu suport nici vocile alea de populară, alea cu multe “li-li-li”. În fine, ştiţi voi.

Brrr!

Totuşi, asta pentru Andreea, da’ s-asculţi şi să priveşti până la capăt, da?

youtube.com/wat../

Nora, să-ţi iei sariul cel nou mâine, te rog.

youtube.com/wat../

Pentru ca Viezurelui sa-i fie panda mai usoara.

Pânda, Miere? Pânda?

Eh !!

o sa revin cu detalii …

(muza, apărîndu-se de furia Anei, înghesuită într-un colţ)

Anaaa, nu mai daaa!

uite, pentru “dezintoxicare”:

youtube.com/wat../

Nora, ai dreptate, tot timpul uit că se poate şi mai rău. pe mine, dacă mă obligi să le ascult pe tănticile alea de la 42, mor.

da, piesa de la #47 merită văzută pentru dans şi ascultată pentru ritm şi ineditul percuţiei (de observat profunzimea sunetului tobelor).

Ia luati si ceva da la baba Coala:

youtube.com/wat../

Bine, bine. Fie.

youtube.com/wat../

foarte, foarte eterogenă selecţie.. tz, tz, tz…

pe unde o fi Radu Popescu, să ne aducă pe calea cea bună?

Staţi aşa că putem înrăutăţi situaţia: youtube.com/wat../

Andreea, zi tu cu mâna pe inimă şi pe inspiraţie că nu-ţi vine să “shake” puţin.

parcă nu. doar un muşchi la tîmplă mi se zbate. puţin.

Uf, Andreea! Şi voiam să-ţi dau un băiat de la unguri, un belly-dancer. Da’ nu ţi-l mai dau! Deloc nu eşti “fremătătoare”.

Nu ştiu, Nora, ce-i cu muza. Tare năzuroasă e azi.

Nici n-a apreciat Saawariya, nici pe Rani Muherjee cântând Chabeela. Habar nu are ea că filmul ăsta are la bază Nopţile albe ale lui Dostoievski.

Mai nasol e că eu nu mă pot opri. Nu vreţi să ştiţi cum îmi face scaunul.

Acum sunt la asta: youtube.com/wat../

Dar, pentru Andreea, am altceva: youtube.com/wat../ (Sylvie Guillem în “Bolero”, cu baletul din Tokyo).

Andreea, dacă strâmbi din năsuc la Sylvie, nu mai vorbesc cu tine!

Nora, uite şi sursa de inspiraţie:

youtube.com/wat../

Până când am avut primul meu„viezure”sursa mea de inspirații a fost dansul indian al Narghita-româncă acceptată ptr.prima dată în istoria Indiei ca virgulă cântăreață de operă cultă indiană ! Apoi a fost dansul turcesc,arab…deși frecventam cursuri de dansuri populare în București…am fost bunicică ! De atunci mi-am pus numele de Sedy ….apoi a venit primul„ viezure” apoi al doilea,al treilea și încetul cu încetul s-a desprins farmecul…dar să privești un corp frumos și o perfecțiune în mișcări…vă rog accesați pe youtube.com/wat cu specificația pe tastatură: Sadie Belly Dance….ori Ballydance with Kaya & Sadie…

Baba Coala?!

Uite-o aici pe Coala:

youtube.com/wat../

Ana, in copilarie, aveam o carte de povesti care avea pe coperta un BURSUC!!!

Uite una si pentru tine, chiparosule:

youtube.com/wat../

ce făcurăţi?!

o luarăţi toţi pe arătură, încolo şi încoace, zdruncinaţi de ritmuri necuviincioase, care spre Africacacare spre Balcani şi vă abăturăţi cumplit de la subiect. iaca subiectul:

youtube.com/wat../

Mashallah!

Ce bine că ne-ai amintit de drumul cel bun, muneca preciosa!

Si mie mi-e dor sa mai fiu un pic de viezure…

Ştiu şi eu, porumbiţo? Tu eşti cine eşti, iar asta aruncă bună mireasmă zărilor. Tu ai zborul. Tot. Eşti cer.

La Multi Ani doamne dragi! O zi mirobolanta si caruselica!

Mulţumim, Jasmine! A ta se pare că a şi început.

Ne e dor de parfumul tău, dar cred că ştii tu bine şi de-aia ne laşi să te strigăm în patru zări şi să te implorăm soarelui.

eu nu v-as lasa, dar nu ma lasa termenele astea limita. insa am vrut neaparat sa va urez macar azi.

Jasmine, eşti o altă umbră a deşertului?

(Pe unde o umbla Joiana mea cea pieptoasă…)

Aici sunt, voinicule. Venişi de la turci?

M-a răpus doru’ şi umblu bezmetică prin vâltorile gândurilor. Să nu mă mai laşi singură, Jiene, că mă prăpădesc şi-mi tresaltă pieptul de vuieşte valea.

Venii, Joiană. Mi-i sufletul greu de cele ce văzui. Am smoală şi jale în inimă, catran în privire şi plumb în picioare.

Cântă-mi ceva, Joiană, să iasă din mine toata întristarea cea apăsătoare.

Nu, Iancule. Cântă-mi tu despre cum au înnebunit salcâmii, iubitule.

Joiană, mare-mi fu mirarea când urcam de la Vidin încoace, după ce îi scosesem un ochi pezevenghiului de Pazvante, să sâmt fior de primăvară şi pământul desţelenit.

Lăsatu-m-am în goana murgului fără încetare căci ceva îmi dădea ghes, o zbatere într-un colţ al inimii, o tresărire neîntreruptă a ochiului stâng. Treceam pe lângă sate şi cătune şi haiducii mei mă strigau să ne oprim, să-şi mai tragă sufletul, iar eu mânam tot mai departe, şi apă n-am băut, şi de mămăligă nu m-am atins şi nici atingere de muiere n-am cătat. Popii din 5 sate mi-au ieşit în cale şi au aruncat cu agheazmă în cale-mi în timp ce-şi făceau cruci smerite.

Erau pe drum flori, şi iarba a nouă. Dar toate fremătau şi îmi tulburau minţile şi alinare nu găseam nici în cerul cel siniliu.

Şi când se îndoiau crengile la Caracal, mă lipeam mai tare în şa. Şi când simţeam în obraz vântul, mânam mai tare. Zăbala săpa sânge în carnea murgului, dar nici că-mi păsa. Un şarpe îşi făcuse culcuş între inimă şi plămâni. Ştiam că are ouă şi mă rugam Maicii Domnului să nu iasă şerpii ăi mici până ajung la tine, Joiană.

Iancule, teamă mi-i de tine! Mi-e că sfâşia-mă-vei!

Dragi tovarasi,

Bizar mi se pare ca nimeni nu scoate o vorba, o vorbuta, o vorbulita referitor la Groapa Marianelor in care ne-am trezit toti azi pe aici.

Adicatelea, daca am naufragiat, n-ar fi cazul s-o aflam si noi?

Si da, asta-seara n-am virgulite si caciulite la mine.

Nora, eu cred că ăştia ne-au închis azi grădiniţa pentru o acţiune DDD.

totuşi, fără glumă, parcă merităm o lămurire.

Ce e aia DDD?

păi, să ne gândim puţin. ce acţiune DDD se poate întreprinde într-o grădiniţă?

dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, parcă.

@koala: Pana si in Australia ascultati muzica lautareasca!

Aoleu!

Aveam sobolani si nu stiam eu? Imposibil!!!

Nu m-as fi simtit atat de bine printre rozatoare.

Nici intre paduchi, pureci si capuse.

Dromaderilor, staţi pe fază, ei?!

oricum, din ce observ eu la o primă evaluare vizuală, n-a fost vorba de RRR.

Pai atunci, ce urgie sa fi fost?

nu ştiu încă, Nora. sper doar să nu fi fost aşa ceva:

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../

Bă, ţâgane, mai ai pureci?

Nu mai am dom’ doctor

Bă, dă-te dracu, tu minţi!

Nu mint, dom’ doctor, mă jur! Nu mai am că i-au mâncat păduichii pe toţi!

E clar,

Cosa Nostra a naufragiat vaporul!

Asta daca nu cumva adminii le-au facut un cadou doamnelor de 8 martie, bagandu-le in cusca domnisoarei Svet.

Joiană, mare cumpănă avusei venind ieri încoace. Ajunsei eu într-un zăvoi şi, când să cotesc spre miazăzi, căzui, cu tot cu cal, într-o groapa adâncă de vreo 5 stânjeni, să zic.

Acolo, mă luptai ce mă luptai ca să ies la lumină. Nici când au venit peste noi lăcustele nu am simţit o aşa gheară în inimă. În groapă, era negură de parcă vârcolacii mâncasera soarele. Şi nimica nu s-auzea deasupra, mormânt era dedesubt.

Pe ai mei parcă îi înghiţise pământul. Făcătură a ghiavolului să fi fost aista?

Aoleeeeeeeeeu!

Dragostele mele toate, adunate-ntr-un jian, erau farmecele Stanchii, că mă luase cu dureri la inimă de atâta aşteptare. Ochii îmi secaseră, pieptul se zbătea, gândul mă uita.

Ai venit, Iancule, nebunule, dragule, frumosule!

Of, ce dor, ce chin, ce jale! Pe la poarta dumitale…

(Andreea, dacă eşti pe aici, astupă-ţi urechile)

Kaddish?

@Şeherezada: Nu prea. Are şi ceva de Cântarea Cântarilor deşi începe ca o lamentaţie.

Ce-are de-acolo?

Puii gemeni de gazelă sau boabele de struguri? Ori turmele de capre ce pasc pe dealurile Galaadului?

“De n-ar fi ochi și sprâncene, N-ar mai fi pãcate grele.”

Aşa grăit-a marele Omar:

Cu-o mână ţin Coranul şi cupa cu cealaltă. Sunt când de partea legii, când muşc din fruct oprit. Aşa mă ştie zilnic cupola cea înaltă: Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.

Virtuţile să-mi numeri doar una câte una. Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia. Nici vântul nu-ţi aţâţe, nici aerul mânia. Tu ştii: curat şi sincer am fost întotdeauna.

Cătat-am horoscopul în a iubirii carte, Şi-un înţelept strigat-a: „A fericirii parte Aceasta este: – o fată ca luna argintie Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie”

şi uite-aşa mă împoezaţi voi în fiecare zi, bursucilor, şi ies pe stradă, apoi, şi în loc de mireasma îmbobocitoare a primăverii, dau de cioaflă, frigălău şi cîini umblînd cu covrigi în coadă.

nu vreţi voi să faceţi ceva şi cu trista realitate?

De care parte a ei vrei să ne ocupăm, Andreea?

Ori s-o abordăm global, deci nediferenţiat? Cum ţi-ar plăcea?

Andreea, nu e chiar aşa.

Eu, bunăoară, am simţit ieri pentru prima dată în acest an mireasma de fum a unui grătar!

Ceea ce înseamnă că nu mai e aşa de frig. Putem decreta că a venit primăvara, nu mai stăm să aşteptăm năzuroşii ăia de ghiocei!

Pentru week-end meteorologii au anunţat că o să fie într-adevăr primăvară. Sâmbătă o să fie vreo 13 grade. Cu plus, bineînţeles.

eu nu cred pînă nu văd!

azi dimineaţă, pe drumurile mele, mi-au îngheţat urechile bocnă, mi-au lăcrimat ochii şi mi-a curs nasul. “te urăsc, frigule, du-te-n…!!” am spus şi frigul a chicotit.

despre realitate ce să vă zic, viezurilor?… nu de realitatea comună tuturor vorbesc, ci de realităţile voastre particulare.

of, personajelor…

bien sur, şi realitatea mea… drăguţa de ea!

a noastră e şi mai drăguţă.

Tu ai vrut, Andreea. O ştii pe-aia, nu? Fii atentă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se-ntâmple!

Vrei să-ţi spun cum îmi ascund de mine plânsul de mai multe ori pe zi? Vrei să ştii că noaptea visez puritate, lumină, dragoste la inimă, nu la periferii, moarte şi sărutări arzându-mi sufletul şi pârjolindu-mi minţile?

Sau vrei să-ţi spun că m-am înstrăinat de mine, că nu mă recunosc, că durerea asta m-a făcut altcineva, de care nu-mi place, de care aş fugi, pe care l-aş uita, dar asta nu se poate?

Ori poate vrei să afli cum topeşte nesoarele din mine deşertul tot al meu?

Parcă nu ţi-aş mai spune de cele mărunţişuri care-mi ascut zilele până dincolo de urlet. Aş ţine asta secret.

luminoasă şi luminată stăpână, dacă ai un nesoare, dă-ni-l nouă şi l-om duce în ţinuturile veşnic îngheţate din miazănoapte.

Nu, micuţilor, dragilor, nu. Cu răsuflările voastre calde mă mai îndulcesc aproape de surâs.

Nu se dă celor iubiţi durerea să ţi-o poarte. Ţi-o duci cât ţi-e puterea. De te va pierde ea, atât ai fost, asta ţi-e partea. De te vei ridica, vei încălzi la rându-ţi pe-aceia ce-ţi sunt dragi.

dacă e aşa, nu e bine, dar măcar e adevărat.

nu vă supăraţi pe mine, eu tare-s ciufută uneori.

dacă vreţi, mă ascund pînă vine primăvara…

Nu, Andreea. E rândul tău, lasă ascunsurile. Acum ne golirăm de văluri, c-aşa-ţi fu voia.

Spune.

o muză nu are cum, nu are voie să se ascundă nici preţ de-o clipă. la nevoie, vom răscoli toate ţinuturile în căutarea ta şi te vom reaşeza la locu-ţi cuvenit printre noi.

nu poci, dragi tovarăşi!

pen’că mă vede tot poporul!

dar alfel, e albastru. copiii însă sînt roz. bombon.

Inshallah!

Însă din noi scurseşi tot sângele.

mă făcu mama vampiroaică…

Şi nu-ţi mai plac venele albastre, înţeleg. Prea mult albastru. Mai frumoase alb-gălbui-clorâi.

Vezi, Andreea? Personajele sunt muuuuuuuult mai bune în curtea omului. Adevărul nu face bine la piele.

Pun vălul la locul lui. Pauza s-a terminat.

pfiiiiiiii, şi era de fapt vorba despre autocritică, aici. a mea! căci uneori tare-mi pare că zburdatul pe cîmpiile din poveşti ma face să-mi uit nelustruite armele cu care aş mai putea tăia vreo două-trei capete de balauri adevăraţi…

Pe mine povestea mă ţine departe de mine, cea care nu mă văd cu ochi buni. Mă lasă un pic să mă uit. Numai puţin. Să uit de mine, vreau să spun. Nu mă creşte, nu mă descreşte. Mă încălzeşte sau poate nu mă lasă să mă răcesc. Şi-atât şi tot e foarte mult.

ştiu. şi pe mine la fel.

dar alţii îşi suflecă mînecile şi ies AFARĂ, la luptă.

Ăuuu! Ce-i aici? Priveghi?

Da’ ce lupte să luptăm? Zi-i pă drepte, surioară. Tu zi şi luptăm.

Iancule! Aici e de noi, voinicule. Aici e bătălie pentru sabia ta. Îţi dau şi flinta. Numa’ să ştim şi noi ce luptăm.

cea mai importantă luptă. aceea cu daimonul personal.

Tu noapte si luptam!

Şi unde AFARĂ să ieşi frumoaso? Afară din cine? Din ce?

C-asta e luptă nedreaptă, mereu schimbă duşmanu’ armele. Te-adulmecă, te mângâie, te pupă şi tot cu astea te rupe-n două cel puţin.

Joiano,

asta e diferenta dintre o vaca crescuta numai intr-un grajd si una care zburda pe campie. O mai si musca taunul!

Da’ ce lapte da…

afară din poveşti. eu aş vrea; nu prea pot, însă.

Ehe, Till, da’ Joiana nu e vacă. Laptele ei nu e din uger.

Iancule, spune-i tu, nestrămatule, cum ţi-e gura dornică de laptele cel care nu curge, ci aromeşte.

Vin, Joiană. Amu’ am nişte treburi pe la stăpânire.

Te-aştept, nărăvitule la cele bune şi dulci ale sufletului şi… nu numai.

Să le povesteşti oamenilor laptele meu în vorbe de dor.

Când se termină episodul acesta?! Că a devenit cam jenanto-plictisitor!

luptăm, Till, dar nu cu arme care fac răni şi stricăciuni. noi folosim altceva. dacă-ţi schimbi oglinda, o să-ţi dai seama.

@Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ:

121: “Tu zi şi luptăm.”

N-am avut alta rima…

Iertăciune, Till, dar ăsta e imperativul verbului a zice.

Dar tu noapte e mult mai poetic. Dacă-mi dai voie, o să mi-l însuşesc. Mulţumesc.

@Joiana:

Corect Joiano, era doar un joc de cuvinte, un calambur , cum vine vorba si nu un indemn la lupta cum isi inchipuia Fluturas.

Asta voiam. Sa zic!

Lupte nu. Da’ ia spuneţi voi ce v-ar plăcea?

O spovedanie n-ar fi bună? Să vedem cine e primul!

eu.

acum trei zile am furat o plăcintă.

De la cine?

Acum trei zile nu mi s-a mai sculat vestita pulă pe nepişate.

După aia mi s-a sculat degeaba!

de la o colegă. are 27 de ani, nemăritată, nu e din Bucureşti şi săptămînal îi trimite mămica 20 de kile de mîncare gătită. apropo de mămici.

E ca şi cum ai furat un fruct dintr-o livadă. Să-ţi fie de bine!

Hm, m-am tot gândit. Nu găsesc nimic.

Aşa de pierdută să fiu?

n-ai poftit la nimic din ce nu-i al tău? ha?

Ba da, ai dreptate tu. La băiatul ăla de aseară de la Gogol Bordello. Dar e atât de departe de mine încât nu se pune.

Iart-o, Doamne!

bravos!

adică eu mă chinui cu făcutul mucenicilor şi tu mergi la păcătoşii ăia!

Pe mine maica-mea ma enerveaza rau tare. Na, ca am spus-o! Da’ incerc s-o tolerez, ce sa fac!

Voua vi s-a intamplat?

mama, nu. dar compensez monumental cu soacra.

Muză,

Au ieşit buni măcar? Că eu nici n-am mirosit mucenici anu’ ăsta.

Dana,

Dar să vă lămuriţi ai încercat? Nu prea merge asta cu toleratul, nu-i aşa?

Nora, zi-mi si mie, te rog, cine-s pacatosii. Ca n-am auzit de ei. Trebuia?

Andreea:

Edle: da, aproape săptămânal. Reuşeşte şi prin telefon, ba chiar şi prin gura altora.

La mine e invers. Eu sigur o enervez, dar mă rabdă. Nici măcar nu-mi spune.

Sunt o trupă de gypsy punk. Nu cred că ţi-ar plăcea.

Uite una mai soft de la ei: youtube.com/wat../

Mie-mi plac: sunt coloraţi, sunt adunaţi din cele patru vânturi, sunt calzi şi vii. Şi nu poţi sta locului la concertele lor.

Ana, merge, merge, dar si cand se poticneste! Atunci sa vezi scantei! Norocul meu ca o vad o data pe an.

Dana,

Eu nu ştiu să tolerez. N-am organ, vorba muzei. Dacă nu înţeleg, s-a terminat. Nu ştiu unde se învaţă tolereza.

Ori înţeleg omeneşte, ori asta este. Pa. Şi zi o dată pe an şi tot iese foc de artificii? Tot trebuie să vorbiţi. N-aveţi încotro. Trebuie să lămuriţi de ce ieşiţi cu suliţa una la alta.

Nu alesei bine. Mie-mi place piesa aia, dar nu e reprezentativă pentru ei.

Asta e mai bună: youtube.com/wat../

Au avut un mix şi cu Madonna (La Isla Bonita) în turneul ei.

Ei, Ana. Eu cu mama lămurim. Dar nu ne ţine mult lămurirea. Câte o săptămână aşa.

Ana, foarte buni mucenici. da de ce nu faci? că cei lichizi se fac ţaca-paca. dacă pot pînă şi eu, care mai degrabă aş mătura centrul capitalei, decît să fac mîncare!

Daaaaa, da, da, da, daaaaa! Deci gypsy!

Fac, muză. Ăsta e primul an când n-am făcut.

Andreea, pentru tine:

youtube.com/wat../

nu merje…

Nora,

am ascultat un pic. Nu suna rau deloc. Imi place Wonderlust King.

Ana,

Ea e singura persoana pe care o tolerez. Pentru ca e mama.

Scantei ies rar, pentru ca am o rabdareeeee, de ma si mir uneori! Si de lamurit am cam lamurit totul. I-am spus foarte clar cu ce mi-a gresit, cum si cand. A durut-o, dar trebuia sa stie.

Şi tot pentru tine. Şi să nu te înverzeşti când ţi-oi spune că de când eram copil mor după Alexandru Mica.

să invocăm (doar) spiritele bune. aşa:

youtube.com/wat../

Nora,

La noi e invers. Mama lămureşte cu mine, da’ nu prea are cu cine.

@Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ: Personajul de la începutul videoclipului seamană cu Obama!

Tu esti o norocoasa, Ana!

Da’ sa stii ca i-am dat si mamei sa citeasca Viezurele.

Eu sunt. Chiar sunt.

Dar ea? Că ea e blândă şi bună şi ne trec durerile numai când suflă asupra noastră, iar noi suntem nişte împieliţaţi-turbaţi-colerici-nerăbdători. Şi ne ia cu binişorul mereu, să vadă întâi în ce stare ne aflăm, nu cere niciodată nimic, se dă pe sine cu totul, ne poartă grija toată vremea.

Mama nu are copiii pe care i-ar fi meritat, deşi frate-meu e mai bun, mult mai bun decât mine.

Ana, doar nu crezi că ea crede aşa ceva.

cum nici eu nu cred. nici una, nici cealaltă.( )

Şi dac-ar crede, nu spune, fluture. Aşa e ea. Să nu ne supere.

Bunică-mea era altfel. Aprigă, iute, frumuseţe mititică şi neobosită. Nu i-a fost uşor cu mine. Deloc. Dar eram cam la fel. Repede ne veneau nervii, repede ne treceau. Şi era şi cam abruptă. Ce să mai, când avea ea stare de-un fel, era complet nediplomată.

Într-un an, de Florii, eram toţi la masă. Ei doi, noi patru şi iarăşi patru de la fratele mamei. Şi încă o dată patru: copii, de data asta. Noi şi verişoarele. Tata m-a certat pentru ceva. El nu ceartă tare, că n-are nevoie. Doar se uită. Are doi metri şi zece.

Eu doar m-am înnegurat. N-am îndrăznit mai mult. Bunică-mea s-a ridicat şi le-a spus tuturor (amândoi copiii ei şi toţi nepoţii, plus bărbatul; să nu crezi că nora şi ginerele n-aveau pretenţii) aşa: Dintre voi toţi, eu pe Cami o iubesc. Să fie clar.

Mi-a venit să m-ascund. Nu mi-a mai trebuit nici tortul decorat cu flori roz de păr. Toţi aspirau la dragostea ei. Şi pe toţi îi iubea, dar nu se sfia să-şi declare/asume public preferinţele.

In schimb, e o bunica tare buna.

Daca, in ceea ce ne priveste, a fost mereu dura si exigenta, cu nepotii e cu totul alta poveste. E topita dupa ei. Si asta compenseaza, cat de cat.

Ăla-i departe, dar pe ăsta poţi să-l ai imediat. Şi-i la fel:

youtube.com/wat../

Vezi, Dana? Este imens. V-aţi învăţat voi două să fiţi mai „şmirgheloase“ una cu alta. Poate sunteţi prea bune prietene şi vă certaţi parte-n parte. Nu e aşa de rău. Sau nu e rău deloc.

Eu aş vrea să-i semăn mamei, dar îi semăn mult bunicii şi enorm lui Ioji, tata. Zici că suntem făcuţi numai din muchii tăioase. Părem aspri fiindcă suntem direcţi. Fata mea nu mă simte aspră, ci doar pretenţioasă, uneori. Dar îmi zice: Leagănă-mă, mamule, şi povesteşte-mi ceva de când erai tu mică. Sau: Ştiu că tu mă cerţi ca să mă-ndrepţi, că dacă m-ai lăsa de capul meu ar însemna că nu-ţi pasă.

Hello people ! Fusăi cam ocupată…dar ce-i aici ? Șeherezada pornește o spovedanie,păi am înțeles că ar fi arabo-turco-siriană ce se ploconește lui„Inshallah” ce-i specific creștinilor ! Apoi Nora o dă cu Gogol Bordello, un gypsy american cu o trupă formată din țigani internaționali inclusiv un evreu ? Păi,acum desigur Cosa iritat(știți căt iubește el țiganii,evreii) ?Pe urmă veni Val_one cu „ivocarea spiritelor”ce m-am uitat 45 de secunde și mi s-a zbârlit părul măciucă…canibalii naibii ! Ei bine și Cristi … iete fleoșc…că seamănă cu Obama ? Apoi certuri vestite între nurori și soacre, culminând cu mucenicii ori mai degrabă cu cele 40 de păhăruțe ? Apoi dacă e party…party să fie…vă cânt un cântecel ?

Mie asta-mi spune ca ai facut treaba buna!

Sa-ti spun ceva: si eu nazuiesc la cuvintele astea! Sunt o mare rasplata.

Of! Seva, cântă-ne, că murim de uscăciune fără cântec. Da’ mi se zbârli păru’ de la Vasilică din Bârlad.

Vezi că intri numai în aşteptare. Fii atentă: intri în cont cu nume şi parolă, apoi te duci sus, în capu’ paginii, şi dai „vizitează sit“. Click acolo şi intri din nou pe prima pagină. Alegi articolul la care vrei să comentezi şi intri pe el. Şi gata.

O fi Gogol departe, dar nici cu țiganii ăia #172 n-ai nimerit-o Cosa…vai,vai,vai ! Ea, Nora, are gusturi cu mult mai selecte…gelosule !

Sevaaaaaaaaaaaaaa!

Tu citişi ce scrisei io? Că tot din aşteptare te culesei.

Gypsy-ul ăla e de loc din Ucraina. Mais passons.

Seva, cântă-ne, Seva!

Seva, sub ultimul comentariu, de fapt sub cuvîntul Comentează scrie:

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va înregistraţi, sau sa va logaţi daca aveti deja un cont. Comentariile anonime vor intra in moderare.

ceea ce înseamnă că trebuie să te loghezi de fiecare dată cînd deschizi pagina pandoras folosind numele şi parola de user al contului pe care ţi l-ai făcut. logarea este valabilă pînă la închiderea paginii. în felul ăsta, comentariul tău intră direct, fără să mai aştepţi să ţi-l scoată cineva din aşteptare.

na, că l-am înroşit pe tot!

Minte, Sevă, nu te lua după ea!

OK….deci un cântec de nuntă,să înveselim atmosfera ! …cîrîncîtîng-tîng-tîng…..știți voi,improvizați…

Ridicând paharul cu un fler retoric

Recunosc cum sunt organizatoric

Doamnelor și domni,toți „assez-vous”

Eu știu patru limbi nu e„deja-vous”

Muncesc la arabi șapte luni din an

Mulțumesc din suflet șefule,șucran !

Vom avea o nuntă ca-n povești la noapte

Mi-am tras un costum de stau mâțe-n coate,

Miresei i-am luat ce scump„outfit”

Căruță de bani zău, am cheltuit !

Și la domnișoare le-am luat scumpe rochii

Eu nu vă spun asta ca să vă scot ochii,

…Vă prezint acum pe veneratul naș

Nu e un secret,primar de oraș !

Acum vă prezint și pe socrii mari

Putred de bogați în euro dolari,

Socrii mici îs aici cu al lor alai

Patronii de fermă„Fuga din Serai” !

Țin să mulțumesc la doamne florărese

Au făcut buchete frumoase și dese,

Că nu s-a vândut o floare în oraș

Au făcut covoare din flori până la Balș !

Acum vă rog frumos ca să fie bine

Să veniți cu toți numai limuzine,

Pentru cei ce au un venit precar

Vor fii transportați cu autocar !

În fruntea coloanei cu motocicliști

Să nu fie trafic,accident să riști,

Sfaturi pentru doamne…toate„body-guards”

Când purtați la gât…aur..„emeralds” !

Un control sever nu o să vă ierte

Nu permit la nimeni,șișuri,baionete,

Avem surprize mari,ce întrece culmea

Reporteri de radio și televiziunea !

Vor lucra cu spor să facă un„clip”

Dansând domnișoare suplu din buric,

Invitați de seamă,să nu faceți gafe

Să îi deranjați cu autografe !

Printre noi va fii: Cristi-ben-arabul

Contele Iulică,alias Nababul

Prințul Caranda,Mister Kenyada

Armator Armeanul,Miss Balcaniada !

Înțoliți la fix toți la patru ace

Costume Armani ori „a la Versace”

Taraful vestit al fraților„Gringo”

Apropo, patroni ai Casei de bingo !

Muzică ? Arabo-turco-sârbo-greci

Băuturi selecte din Franța și reci,

Mâncăruri selecte toate clasa întâi

Să mâncăm să dăm cu căciula în câini !

Prăjituri și torturi firma „Marioara”

Trabucuri din Cuba chiar și„marijuana” !

Doriți alte relații ? E pe Internet

Dublu F C M…Bebe cu bănet,

Să fiți generoși s-a deschis un cont:

Patru,zero,șapte,zero,unu,opt…

…..

”Aoleo…ce tristă soartă…of,of,of,of,măi,măi,măăăăi

Limuzina e la poartă…of,of,of,of,măi,măi,măăăăi

Să plecați la aeroport….ahăăă…măi,măi,măi,măăăi

Ce grijă am să vă port….aoleo…măi,măi,măi,măăăăi

Doamne ,suflet rău mai ai…of,of,of,of,măi,măi,măăăi

Că pleacă până în Hawaii….of,of,of,of,măi,măi,măăăăi !”

Noi, cei care vrem să ne exprimăm liber, am mai câştigat o mică bătălie împotriva viclenilor paraziţi care nu pot dormi la gândul că-i urâm şi că arătăm pe faţă această ură.

A scris unu un articol pe Voxpublica, dar l-a făcut varză aşa că vă spun eu pe scurt cum a stat treaba:

În Virginia, unii – care îşi spun Ku Klux Klan, au făcut o demonstraţie la care au ars câteva cruci, au ameninţat, au strigat lozinci antirasiale, antiguvernamentale, et c.

Autorităţile s-au autosesizat pe ele, şi i-au dat în judecată. I-au condamnat – ca la ei, la sute de ani închisoare.

Ăştia au făcut recurs la curtea supremă – federală şi ce credeţi?! Curtea a declarat ca neconstituţională decizia statului Virginia şi i-au eliberat pe ăia. Motivul: primul amendament – cel referitor la libera exprimare a opiniei.

Explicaţia: atâta timp cât manifestările antirasiale, xenofobe, et c. nu au efect imediat, adică nu fac rău cuiva imediat, atunci se consideră exprimare liberă a opiniei.

Cum ar veni, dacă depăşeşti viteza pe autostradă, nu te poate condamna nimeni ca şi cum ai fi accidentat pe cineva.

Altfel s-ar ajunge – cum de altfel s-a şi ajuns, ca oameni care-şi exprimă simple opinii să fie condamnaţi.

Acum câtva timp, în Franţa, un mare om de cultură francez a fost eliminat de pe lista personalităţilor culturale de către ministerul culturii franceze, la insistenţele unei organizaţii pro-semite, care susţine că în anii 30’ acesta ar fi avut o atitudine anti-semită într-o lucrare a sa.

Punct!

@Seva Tudose: Ha, ha, ha, pai daca seamana cu Obama.

@Ana @val_one…am încercat de zeci de ori ,am un Dell nou așa că nu știu ce nu este în regulă.Am primit și confirmarea pe e-mail-ul meu de două ori de la Pandora și totuși de câte ori scriu văd și eu că nu apare imediat ca la Voxpublica.Dar mereu îmi apare așa:

PANDORA*S Înregistrare pe site

Nume utilizator Tudose Prenume Seva Nume: Tudose Sit …? Parola: ……….. Confirmați parola: ……….. Imagine de validare 96a7a intru:96a7a Înregistrare(dau click) Autentificare/Ți-ai pierdut parola ?

Mereu același lucru din nou și din nou ! Nu apare altceva cu:”apoi sus la vizitează sit ori din nou prima pagină,alegi articolul și intri…”

Nu,nu cred că lucrează…nu pot trece de acel stadiu de înregistrare,autentificare,logare…se repetă în disperare la fel ! Este de-a dreptul agasant,presupun că dacă nu este„banat”comentariul meu din alte motive,știu că va apare eventual cu o întârziere oarecare ori cel mai rău cu o întârziere de o jumătate de zi…Cred că am să o deranjez din nou pe D-na A.B.Matei…ceva nu este normal…

Sevă, ce tot faci, măi?! Hai să te ajut cu înregistrarea, să teminăm naiba odată!

Trimite un mesaj aici crmarculescu(at)yahoo.com şi-ţi fac eu contul imediat!

Seva,

Îţi recomand invitaţia de la #188 cu încredere. Se va rezolva imediat.

Ce trebuie să ştii este că în momentul în care vei fi autentificată, deasupra ferestrei în care scrii comentariul trebuie să apară următoarele cuvinte: Logged in as Seva Tudose.

Stai, bă Sevă, că ştiu unde greşeşti!

Cred că tu încerci să te autentifici intrând de fiecare dată tot în pagina de înregistrare.

Ca să nu te-ncurci, uite îţi pun eu direct. Intră cu link-ul următor, scrie numele de utilizator şi parola, selectează căsuţa de selectare unde scrie amintire date şi apasă autentificare.

După asta o să te ducă pe o pagină cu datele contului tău. Dacă vrei să modifici ceva, modifici. Apoi vezi în stânga sus unde scrie Pandora’s mare şi vizitează site mai mic. Apeşi pe oricare dintre ele şi gata!

Dacă faci aşa, următoarea dată când intri pe blog nu trebuie să mai faci nimic, te autentifică direct.

Dacă nici aşa nu te descurci, trimite-mi un mail acolo unde ţi-am spus.

Am uitat să-ţi pun link-ul!

Uite, intră aici:

pandoras.realit../

Seva, acum am înţeles mai bine unde greşeşti. secretul este în această frază pe care o găseşti sub ultimul comentariu:

„Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont”.

poţi observa două cuvinte-cheie scrise cu roşu. dai click pe „logaţi” şi intri în meniul de autentificare, adică aici: pandoras.realit../ unde introduci doar numele de utilizator (Seva Tudose) şi parola, apoi dai click pe „autentificare”. în partea de sus a meniului de autentificare ai o bară neagră (sau albastră) pe care scrie „Pandora`s, vizitează site”. dai click acolo sau deschizi o nouă pagină „pandoras” păstrînd-o pe asta cu autentificarea deschisă. poţi s-o închizi numai după ce reintri pe site.

nu mai folosi „înregistrare”, ai făcut-o o dată pentru contul ăsta.

dacă urmezi indicaţiile mele, vei avea sub comentarii scris aşa:

„Logged in as Seva Tudose. Deloghează-te.”

iar comentariile tale vor intra direct. succes!

???!!!

Spuneţi-mi şi mie o poveste, că m-am enervat rău în jumătatea asta de zi.

Cine mă miluieşte?

cum eu nu prea mă pricep să bricolez poveşti, obişnuiesc să le caut aiurea.

am găsit într-o revistă o enigmă. am incercat s-o descifrez., dar nu prea mi-a ieşit. mă gîndeam să punem mînă de la mînă să-i dăm bietului om un răspuns:

Domnule Director,

Subsemnatul Serban Ioan Traian cu domiciliul in str. Sibiu, muncitor in cadrul atelierului x va aduc la cunostinta urmatoarele:

In urma cu multi ani m-am casatorit din dragoste cu o vaduva care avea o fata de 18 ani.Tatal meu dupa casatorie m-a vizitat de mai multe ori, ca pana la urma sa se indragosteasca de fiica vitega, cu care in cele din urma sa se casatoreasca, fara a-mi cere consimtamantul.

Deci fiica mea vitrega mi-a devenit mama vitrega, iar tatal meu ginerele meu. Sotia tatalui meu, care in acelasi timp este mama mea vitrega, a nascut un baiat care este nepotul meu, fiindca eu sunt sotul mamei fiicei mele vitrege,dar acest baiat este si fratele meu.

In acelasi timp, sotia mea adevenit bunica deoarece este mama sotiei tatalui meu, iar eu sunt nepotul sotiei mele. Nu mult mai tarziu, sotia mea a nascut un baiat care a devenit cumnatul tatalui meu fiind frate vitreg cu sotia tatalui meu si in aceasta calitate este si unchiul meu.copilul meu este fratele mamei mele vitrege, iar prin mama mea vitrega, sotia mea a devenit bunica si eu am devenit bunicul meu propriu.Avand in vedere cele de mai sus, intreb: copilul meu, care in aceasi timp este unchiul meu, cumnat cu tata si frate cu mama mea vitrega, are drept la alocatie de stat pentru copii?

Cu Stima, Serban Ioan Traian

scuzaţi lipsa diacriticelor, n-am timp să editez un text atît de lung. am păstrat şi grafia originală.

În ciuda durerii de cap care m-a cuprins urmând încurcatele iţe ale unei situaţiuni familiale aşa de complexe, ridic totuşi o nouă problemă: domnul Şerban Ioan Traian are dreptul la pensie?

eu zic că dacă există iubire între ei, se poate trece peste orice!

Da, Andreea! Dar să nu uite totuşi că dragostea trece prin stomac.

Şi că fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara ta!

nu, Nora.

fie pîinea cît de rea,

tot ţi-o fură cineva.

Scuză-mă, val_one, nu mi-am “up-datat” proverbele.

La fel de important e ca ea să nu uite că, în casă, cântă cocoşul al cărui cap stă pe gâtul ei.

Ce poză naşpa!

@Nora:

Da, da, ala a lui Eginald Schlattner…

nu, Nora, proverbul cel mai potrivit aici este

“spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să spun cine eşti!”

@andreea: Eu aş zice: “Ai grijă cu cine te însoteşti căci nu vei mai şti cine eşti!”

Deci, ca să ne înţelegem:

logopedics.info../

Da, asta era povestea pe care o aşteptam. Şukran!

Cu taica Sigmund.

binedarînsă…

copilul-fiu-unchi-cu-tatăl-frate-cu-mama-vitregă are dretul legal la alocaţia-de-stat-pentru-copii?

Are, Val_One, dar numai dacă e cuminte. Altfel…

Alocaţia de stat pentru copii se dă fiecărui cetăţean cu vârsta de până la 18 ani, indiferent de relaţiile de rudenie cu terţi.

zbîc!

Copii, aţi văzut ce se întâmplă în Japonia?

da, Ana. stau cu ochii mai mult pe canalele de ştiri.

În primul rând zbâc!

În al doilea rând, zbâc tu, nu eu!

cronică de la faţa locului:

delaepicentru.w../

se actualizează permanent.

Mulţumesc, Val_One. Nu-mi pot reveni.

Şi mă gândesc la faptul că fiecare nouă jumătate de oră va aduce veşti şi mai rele de acolo, dacă nu chiar şi din alte părţi ale lumii.

Şi noi ne supărăm din toate prostiile. Să-mi fie ruşine!

Cutremurul japonez – prostii ?!

Te-ai grăbit.

Eu mă supăr din nimicuri, iar acolo e o nenorocire pentru atâţia oameni. De-aia să-mi fie ruşine.

Cum ai putut să înţelegi că… Dumnezeu ştie.

Nu vezi că am renunţat la poză pentru că era zâmbitoare? De ce crezi?

Tiil,

ţi-am mai zis eu să vezi ce faci cu oglinda aia a ta.

era de ajuns să te uiţi la comentariile precedente şi ţi-ai fi dat seama la ce s-a referit Ana.

Da, este extreordinar de trist cu acest cutremur-tsunami a atins Hawaii și se îndreaptă către California,se crede că ar face ravagii unui orășel Crescent City…se pregătește evacuare…

Seva,

Ia vezi tu mai sus, că ne-am străduit să-ţi spunem cum să faci să te loghezi.

Muza pă unde-o fi? Că ieri zicea dă trista realitate. Asta dă azi cum o fi?

şi mai tristă

Aşa. Nici nu ne-am fi gândit ieri că o să vină „acest“ azi.

Am citit si eu, pana la urma…

Ce nenorocire!

ştiu. plus ce ţi-am scris ieri, pe mail.

Muză,

Stai aşa că nici la mine nu e minus aia. Tot plus (ce-ţi spusei atât aici, cât şi acolo).

Dar azi chiar m-a zdruncinat rău Japonia. Şi m-am simţit mică (deci neînsemnată, se-nţelege), dar o mare ingrată. Şi cam nesimţită. Plus că-mi dau cam multă importanţă. Şi mi-a fost (nu s-a dus deloc, ba chiar creşte) mare ruşine.

Ştiţi ce am observat?! În viaţa asta, în orice situaţie ne-am afla, avem lângă noi şi ajutorul – rezolvarea.

Şi am mai observat că, de cele mai multe ori, nu-l vedem, nu ne vine să credem că e acolo, sau, de cele mai multe ori, îl vedem, dar orgolii mărunte nu ne lasă să-l cerem!

Şi n-am spus poveşti aici. M-am referit la ceva concret! Cine are urechi să audă!

Uite, eu nu m-am uitat la filmulete. Stiu ca e un cutremur, un dezastru. Dar pentru mine, deocamdata, ce se intampla in Japonia e o abstractiune. O tragedie ca cele din carti, fara chip. Ma misca mai mult azi un om bolnav si singur.

Tot azi mi-amintii ca stiu pe cineva care sta in Tokyo. Nu e ruda, nu e prieten. Am intrebat totusi pe cineva daca stie ceva de respectiva persoana. Era bine. Ma rog, cat poti fi de bine intr-o asemenea

situatie.

Nu am diacritice.

Da, e

mai mişto

aşa! O să

încerc şi eu!

Vă mulțumesc @Cosa #188 dar nu înțeleg, nu sunt snoabă ! Vă mulțumesc Ana#189 „iți recomand cu încredere de la 188/cosa”… well…ar cam fi aproape „UN AN” de când Cosa Nostra a fost să spun„dulce” recalcitrant cu mine de fiecare dată,calificându-mă…întrecând orice record mondial al…„Wtmf” ?! Cum eu să îi răspund la e-mails ? Automat va avea adresa mea de e-mail…îți imaginezi cu ce mă va bombarda pe e-mail când vrea mușchii lui ? Ana tu știi toate astea ? Varianta lui Val_one lucrează în sufletul meu…dar am intrat de zeci de ori,valonaș…nu merge ! Spuky… Dar destul cu nimicuri ! Eu știu că deși va fi mai târziu comentariul va apărea eventual ! Vă pup dulce !

Nora: stii ce regret de multe ori? Ca nu sint prezentate la televizor, in detaliu, imagini socante. As prefera ca, in cazul unei explozii, sa vad bucati de oameni, asa cum sint in realitate: o mina aici, un picior acolo, o jumatate de cap dincolo. Asa o stire seaca de genul “astazi la ora cutare s-a produs o explozie care s-a soldat cu atitia morti” devine, cum ai zis tu, o abstractiune. Noua nu ni se poate intimpla asa ceva. Mult mai interesante sint detaliile concrete despre Moni sau Iri.

Sorry, Ana San

iarta-mi con-fu-ziunea!

@costelus:

Asta denota ca ai o mare lipsa de fier si de magneziu.

Da-i cu spanac si cu telina. Ajuta!

Sevă, tu n-ai înţeles nimic din viaţa asta!

Cum crezi tu că aş putea sta eu să pierd timpul trimiţându-ţi ţie mail-uri cu înjurături?! Câţi ani crezi că am?!

Eu am vrut să te ajut – pentru că, după cum vezi, nu te descurci. Atât: să te ajut. Aş fi uitat de tine şi mail-ul tău în secunda zero.

Nu eşti, şi nu vei deveni vreodată, atât de importantă pentru mine, încât să pierd câteva secunde pentru tine în viaţa reală.

Singura atenţie de care beneficiezi din partea mea e aici în acest nesemnificativ virtual!

Eşti aproape la fel de proastă ca această jigodie vicleană costeluş. Eşti pierdută, n-am ce să-ţi mai fac!

Seva,

Eu ţi-am spus să iei cu încredere invitaţia. Tu ai ales să fii mefientă. E dreptul tău. Lucrurile stau simplu: dacă ai fi luat-o, ai fi fost ajutată să nu mai rămâi în aşteptare. Şi asta foarte repede.

Am încercat şi eu, şi Val_One să te lămurim. Eu, cel puţin, se pare că n-am făcut-o prea bine. Cât priveşte temerea ta că ai fi fost bombardată cu e-mailuri, consider că e complet nejustificată. Sigur nu s-ar fi întâmplat una ca asta. Nu în viaţa asta.

Şi eu te pup şi sper să se rezolve asta cu aşteptarea. Eu te voi scoate mereu de acolo, dar e păcat să stai zeci de ore în aşteptare; e frustrant. Care mai poate fi plăcerea unei conversaţii, a unui răspuns, dacă replica ta stă mai bine de o jumătate de zi fără să fie văzută?

P.S. Mulţumesc pentru cântecel. E uluitor, ca întotdeauna.

Nora,

La mine lucrurile au stat altfel. M-am uitat la înregistrări şi am simţit că suntem cu toţii frunze-n vânt şi atât de ridicolă mi-am părut mie însămi făcând caz de cele mai banale întâmplări. Neplăcute, da, dar trecătoare. Ca şi noi.

Şi încă un lucru: apele luând cu ele vieţile oamenilor m-au încremenit.

Till,

Poate ai dat de mulţi săriţi pe lumea asta. Neştiind tu nimic despre mine, fiind eu o persoană complet necunoscută, poate ţi s-a părut nesurprinzător să fiu un om crud şi nepăsător. Ba, mai mult, să iau în râs un dezastru. Sigur sunt oameni din ăştia, deşi eu, din fericire, n-am întâlnit.

Numai că mie mi s-a părut clar ce-am spus şi, mai ales, cum am spus. Se pare că n-a fost chiar aşa.

Viaţa noastră în contextul Vieţii şi lumea noastră în contextul Lumii, devin nesemnificative.

Dar e o contextualizare nerelevantă:

Ce importanţă ar mai avea în ce îmbraci fetiţa înainte de a pleca dimineaţa la şcoală, raportat la problema crizei mondiale?!

Dar uite că are!

Pentru noi contează ce e lângă noi şi ne afectează pe noi! Şi e bine aşa. Altfel n-ar mai avea rost, fiecare în parte, să ne apucăm de nimic. Pentru că ar fi atât de nesemnificativ!

Undeva în lume mulţi oameni suferă. E normal să ne gândim la ei, eventual să-i ajutăm – dacă suntem în măsură.

Dar, pe mine mă doare genunchiul de azi-dimineaţă. Iar ăsta e cel mai grav lucru dintre toate ce se întâmplă pe lumea asta, acum!

Aşa vine primăvara. Cu dureri de oase şi de muşchi. Ceva cald, de lână, pe genunchi. O frunză zdrobită de varză sub lână.

Sigur că ne doare ce e lângă noi. În noi. Dar pe mine asta m-a făcut să mă gândesc iar, cam uitasem, ce e drept, la cât suntem de fragili. Şi care sunt împărăţiile, de fapt. Ale lumii ăsteia, desigur.

Şi iarăşi oamenii luaţi de ape. M-a durut.

Ceva cald de lână pe genunchi?!

Am 50 de ani, nu 150!

Şi ce dacă?

Genunchiul vrea căldură, orice vârstă ai avea. Şi cel mai mult îi place lâna pură. Ai tu aşa ceva prin casă, nu mă-ndoiesc.

Genunchiul dă căldură şi vrea să şi primească. Marii parfumieri ai lumii ăsteia, unii chiar mai trăiesc, spun asta femeilor. Să-şi parfumeze spatele genunchilor şi, astfel, parfumul se va ridica în valuri şi va cuprinde partea de sus a corpului. Pielea fină a „încheieturii“ genunchiului „ştie“ cel mai bine să pună în valoare ingredientele pure ale unei fragranţe. Căldura acelei zone scoate tot ce e mai bun dintr-un parfum.

Aşa fuse mai bine? Mai convingător?

Si cei langa care traiesti zeci de ani iti rezerva surprize, darmite cei necunoscuti complet, asa ca nu-mi lua in nume de rau suflatul in iaurt!

Rogu-te!

hm, hm…

eu acolo mă ard, cînd stau la soare.

în spatele genunchilor.

Acum să nu-mi spui că te-am făcut muiere.

Am vrut doar să-ţi arăt că genunchiul vrea uneori multă căldură fiindcă mai pierde fiind atât de generos cu ea.

Till,

Nici vorbă. Tu eşti nou. Pentru mine, cel puţin. Dacă erai dintre aceia care au citit ce-am mai scris şi ce-am mai comentat, nici nu ţi-ar fi trecut prin cap c-aş lua în râs o asemenea nenorocire sau oricare alta ori chiar vreo mică supărare a cuiva. Dar nu mă cunoşti. Nu-i bai.

Batâr ne-am lămurit.

Te arzi, muzică, sigur că da. Că-l fierbi, nu-i dai cu drag. Şi el îţi spune că te hazardezi.

pauză de poveste

poveste scrisă acum două ore de fiică-mea (7 ani). respect ortografia ei.

povestea pentru fratele meu.

odată, fratele mau a povestit nişte parasoveni deale lui. zice că

la un război a fost şi el nu mai spune la care dar mai zice că la şi cîştigat dar asta nui adevărat şi zice că a luptat cu turci cea ce nui adevarat că aşa şi pe dincolo, dar a ajuns la un punct şi deacolo nu lam mai crezut deloc.

şi sa dus la antrnament la hochei şi acolo lea spus celoralţi dar nici ăşta nu lau crezut.

atunci el sa dus pe cmp şi acolo sa întlnit cu o uaie şi ia spus şi ei.

şi uaia la crezut şi aşa au trăit iei fericiţi pnă la adnci bătrîneţi.

şiam încălecat peoşa şi vam spus povesta ma!

Doamne!

Şi „fratele meu“ ce zice?

Dar „uaia“?

Acum, serios: „uaie“ ar trebui să scriem. Trebuie vorbit cu ăştia de la Iorgu Iordan pentru următoarea ediţie a DOOM-ului.

Eu n-o să mai scriu de acum înainte altfel. Nu glumesc!

Fetiţa ta mi-a deschis… urechile.

da, Ana, morala e că fiecare trebuie să-şi găsească uaia lui personală.

Vai de ea de morală! Că te face să urli. Dacă n-o găseşti?

dacă n-o găseşti, o cauţi.

sau faci altceva. inventezi ceva. construieşti altceva.

Da. Altceva. Alt-ceva. Al tău ceva. Uaia.

Haruki Murakami – „În căutarea (u)oii fantastice“

Uite cum mi-am amintit de cartea asta. Mulţumesc, frumoasă muză!

Andreea, n-o intrebi pe fiica ta daca nu cumva vrea sa fie autoare Pandora’s?

Mie mi-a placut povestea.

Încerc de câteva zile să scriu un comentariu deştept şi nu-mi vine!

Mi-au dispărut toate sursele de inspiraţie. Mă rog, inspiraţiune!

Haha, Tare povestea

Mie imi place povestea.