RSS Feed

Un inel

vezi toate articolele de
24 mai 2011 la 05:46 81 comentarii 948 vizualizari.

Cineva ți-a făcut la un moment dat cunoștință cu ea. Nici măcar nu îți amintești unde sau cu ce ocazie.

V-ați întâlnit apoi întâmplător pe stradă. Tu nu ai recunoscut-o, dar ea te-a îmbrățișat cu atâta entuziasm, că nu te-a lăsat inima să nu-i zâmbești. Stingher, în colțul gurii, dar totuși un zâmbet. Și, din acel moment, nu ai mai avut scăpare! Până să-ți dai seama ce se întâmplă, deja îți povestea despre primul sărut (a fost nașpa, tipul nu știa ce face!), despre râsul isteric pe care i-l provocase primul joint, și mai ales despre cât de mult o enervează fermoarele (nu înțelege de ce au fost inventate; nasturii nu erau buni?) Iar tu te rugai să îți sune telefonul, ca să scapi elegant de ea…

O săptămână mai târziu, erai la cafea cu un prieten. I-ai auzit tardiv râsul colorat: se instalase deja cu voi la masă. I-a înhățat mâna, scuturând-o puternic, și s-a prezentat. Apoi, fără să aștepte un răspuns de la el, i-a întors palma și s-a apucat să o studieze cu un aer atât de serios, de parcă soarta întregului univers depindea de ce o să descopere. Mda… Ești băiat bun, dar cam flușturatic… Să ai grijă de fata asta, nu merită să o rănești! Și dacă nu mă asculți, o să te bântui de pe lumea cealaltă! A râs cu poftă, te-a ștampilat scurt pe obraz (de fiecare dată avea același ruj roșu aprins) și a dispărut. Ai ridicat jenată din umeri, la întrebarea mută din ochii lui.

O vreme nu ai mai văzut-o. Îți ieșise complet din minte, ca o poveste nespusă. Erai prinsă cu examene la școală, cu teancuri de dosare ce se adunau pe birou și cu alergătura după un instalator, care să repare țeava din baie. Cu cearcăne mari, și chef de a omorî pe cineva, te-ai îndreptat în ziua aceea spre clădirea cu multe etaje, locul obișnuit de tortură. Era acolo! Te aștepta. Plină de familiaritate, ți-a sărit de gât, agățându-și din grabă cercelul în părul tău. Ăsta e semn, să știi! Că suntem legate! Nu i-ai zâmbit. Era prea mult… Cum naiba te găsise și aici? Dar ea nu te-a băgat în seamă, ocupată să-și răscolească geanta. Pierzându-și răbdarea, a răsturnat conținutul pe trotuar, apoi a extras victorioasă ceva din mulțimea de nimicuri femeiești. L-am găsit! Dă-mi mâna! Și, înainte să poți reacționa, ți-a strecurat pe deget un inel. Din acela cu multe mărgele colorate. Fluturând propria mână, ți-a arătat că are și ea unul identic. Acum ești sora mea! Oficial! Bucurându-se, ca un copil, de ispravă, a aplaudat zgomotos. Tu i-ai mulțumit rece și te-ai scuzat. Am întârziat la lucru! Ne mai vedem, bine? Pa! Și ai urcat nervoasă scările…

După o lună, ai primit un telefon de la părinții ei. Ai scos încet din sertar inelul, și ai plâns în tăcere. De ce au inventat fermoarele? Nasturii nu sunt buni? … cine a inventat cancerul? și de ce?…

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete: , , ,


81 comments
  • 1

    Frumos, dar trist. Foarte trist… Ea stia de boala, inca de la prima intalnire cu tine?

    …In fine, nu-mi plac lucrurile prea triste (fug de ele). O sa bat deci putin campii cu fermoarele: sunt utile! Dar mai degraba l-as bate pe ala care a inventat zabrelele alea din spate de la sutien. Parca purtati toate centura de castitate, nu alta. Cand ti-e lumea mai draga si vrei sa treci rapid la fapte, tre sa-ti storci mintea cum sa desfaci nodul gordian. :D

    PS: Da, stiu si cum a procedat Macedon. De-asta port cu mine un briceag. Just in case. ;)

  • 2

    @Florin Bratu: Stia.

    “Zabrelele” alea sunt testul de admitere pentru un barbat ;) sau proba practica…

  • 3

    Incredibil, nici la ora asta nu dormi??? :D :D

    Pai te mai tin de vorba (ma mai pregateam sa comentez ceva si bine c-am dat refresh)…

  • 4

    @Florin Bratu: Pai ce sens mai are sa dorm acum? Deja mi-am baut cafeaua pe balcon, admirand rasaritul ;)

  • 5

    Buuun. Uite ce-mi place mie la un text de-acesta: ca te ajuta mai bine sa cunosti pe cineva, din contraste. Si nu ma refer la “prietena”.

    Sa ma explic: (1) Daca in mod vadit nu te-a lasat in pace, chit ca tu erai indispusa, e semn ca n-o arati totusi brutal pe fatza, ca esti delicata si rabzi.

    (2) Ca ai varsat o lacrima si ti-ai rememorat episodul, e semn ca si strainii te misca, oricat de agresiv si-ar fi impus altadata prietenia.

    (3) Ca ai ilustrat povestirea asta, din care o minte superficiala ar putea intelege ca esti de fapt insensibila si personajul negativ, arata ca nu te sinchisesti de …mintile superficiale. Si bine faci. :)

  • 6

    Trebuie sa fiu intr-o pasa extrem, dar extrem de proasta ca sa resping fatis pe cineva. Tine si de educatia primita (politetea nu este facultativa), si de o empatie uneori mult prea pacatoasa (nu ma pot opri sa imi imaginez cum m-as simti daca as fi eu cea respinsa)…

    Dar din povestea asta stii ce am invatat? De fapt ce mi-am reamintit? Sa nu judec niciodata oamenii cu usurinta. Oricui i-ar fi parut ca fata este putin dusa de acasa, sau ca nu are notiunea de spatiu personal, intim.

    De atunci am cunoscut multi oameni faini exact asa: comunicand lejer cu necunoscuti!

  • 7

    Si ca veni vorba de chestii triste, sa-ti fac o confesiune (dar ramane intre noi, ca io-s barbat ruman, tre sa par macho, Gigi Duru, insensibil etc, cunosti tiparul :) ).

    Aveam chef intr-o noapte sa ma uit la un film. Toti se dusesera la culcare si n-am gasit altceva prin casa, la ce nu ma uitasem, decat DVD-ul “A Walk to Remember”, la care se uita fiica-mea. Cand eu, iti dai seama, as fi dorit ceva actiune, picioare-n gura, cunosti stilul. ;)

    Ei bine, n-am cuvinte sa-ti spun cat m-a miscat prostioara aceea de film pentru adolescenti, cu un subiect totusi trist-siropos si lejer naiv. (Daca nu l-ai vazut, ia-l neaparat!) Mandy Moore joaca excelent, dar parca si mai mult l-am apreciat pe tip, pe Shane West.

  • 8

    Acum am dat de #6 si-astept sa vad daca stii de filmul anterior. Exact despre asta era vorba, referitor la ce spui in paragraful al doilea (“Dar din povestea asta stii ce am invatat…”).

  • 9

    L-am vazut de 3 ori. Si, pentru ca-s femeie si am voie, am plans de fiecare data.

  • 10

    Te-am luat, l-am vazut de 4! :D Dar am avut de fiece data o scuza, ca mi-am luat fetele alaturi, sa am pretext. :P

  • 11

    Si ai dreptate, te impresioneaza mai mult povestea lui, pentru ca e idealul pe care nu prea il gasesti in realitate.

  • 12

    :lol: that’s the spirit! Oricum, au noroc fetele cu tine! Mai rar! (stiu ca oricum nici tie nu iti pasa daca o sa comenteze cineva pe aici ca nu esti macho)

    dar filmul, sa stii ca il pot vedea si eu azi a patra oara, ca il am pe DVD ;)

  • 13

    #11 – Nu, mi-a placut cum a jucat in special cand se-ntorcea cu masina, dupa ce i-a spus ea ce are. Felul cum a basculat apoi dintr-o parte intr-alta, de la viata usuratica, de golanash, la cea de om serios.

    Iar “idealul” il gasesti frecvent, dar mult prea multe fete sau femei nu cauta unde trebuie. Sau efectiv nu prea stiu ce vor. ;)

    #12 – :D Am partea mea de macho, dar inca din copilarie ma uitam cu amuzament la toti masculii ce faceau pe Tarzan. Si lasa, ca ani de zile, in adolescenta, aveam un bun prieten care se lauda cate femei avusese el (iar io eram virgin), pana sa aflu mai apoi ca tot eu am spart primul gheata. Povestile pescaresti de la Tarzanii romani nu ma mai impresioneaza. ;)

  • 14

    Aaa, pai nu la idealul ala m-am referit. Stii doar ca si eu am sustinut acelasi lucru legat de cautatul aiurea…

    Am vrut sa spun ca in general oamenii fug de responsabilitatea de a sta langa un muribund, mai ales daca nu sunt legati / obligati. La idealul asta m-am referit ;)

    Despre Tarzan, cunoastem, cunoastem :lol:

  • 15

    “responsabilitatea de a sta …”

    Hmm, iata, aici te contrazic categoric. A stat din dragoste, aceea era dragoste! Cand iubesti cu adevarat, “responsabilitate” suna de-a dreptul peiorativ, (parca-i o obligatie, ceva facut cu forta).

  • 16

    Nu de situatia din film vorbeam, ci in general, in viata. Iar bolile sunt multe si urate. Si uneori “a sta” implica ceva foarte greu de dus. Vorbesc din experienta acum.

  • 17

    Ai vazut filmul asta? youtube.com/wat../

    Este un fel de “A Walk to Remember”, dar cu adulti, nu adolescenti.

  • 18

    Mda, acum depinde cat de departe impingem lucrurile. :)

    Imi amintesti de alte replici dintr-un film vizionat recent. Il intreaba ea pe el: “Daca as fi bolnava, ti-ar mai place de mine?”. “Da, desigur”. “Si daca n-as avea maini si picioare, iar fatza mi-ar fi arsa de acid, ti-ar mai place?”

    Iar el, dupa un moment de tacere: “…Nu. Dar am ramane prieteni”. :P

  • 19

    #17 Nu, dar stiu de el. N-am avut cand sa-l vad, dar o s-o fac. (Duh, acum mi-ai spus si despre ce era vorba, cand io stiam doar trailller-ul :( )

  • 20

    QED! ;)

  • 21

    Lasa ca nu-i vorba de acelasi lucru. Si are cu totul alt stil, dupa cum se vede si din trailer. ;)

  • 22

    Eu n-as numi-o responsabilitate, atata tot. Adica de fiinta iubita te leaga multe altele si, oricat te-ar bulversa fiziologic unele lucruri, e-o parte din tine care moare oricum cu ea.

    Ca s-o spun mai altfel, cand iubim cu adevarat ramanem langa celalalt si pentru noi insine, in mod egoist. Pierzandu-l pe celalalt, pierdem implicit o parte din noi insine.

  • 23

    Apropo, filmul e foarte vechi si pare demodat azi pentru cei tineri. Insa pentru noi astia mai batrani a existat “Love Story” la vremea lui, care ne-a dat gata…

  • 24

    #22: Total de acord cu ce ai spus. Folosisem cuvantul nu cu nuanta de obligativitate, ci de raspundere, asumare. Iti dau un exemplu, ca sa ma intelegi. Multor bolnavi in faza terminala de cancer trebuie sa le administrezi morfina, au dureri cumplite.

    #23: ;)

  • 25

    Iata, de acesta vorbeam: imdb.com/title/../

  • 26

    :D Observi ca mi-am pus si avatar.

  • 27

    Filmul l-am vazut, chiar daca e facut cu 10 ani inainte sa ma nasc eu ;)

    Avatarul il vad doar in admin, nu si pe blog…

  • 28

    Acum a aparut! Pfff, ce albastru esti! Si mai ai si intrebari fara raspuns :lol:

  • 29

    Apare (n-a avut timp sa se propage peste tot).

    Pai (ca-s mai varstnic :) ) io te-as sfatui sa mergi sa dormi si tu putin. Plus ca n-as vrea sa monopolizez toata conversatia pe-aici.

    Mi-a facut placere si mai vorbim.

  • 30

    De dormit, ti-am zis ca nu mai dorm acum, e deja lumina afara :) Dar ma apuc de lucru imediat…

    Si mie! Ne auzim!

  • 31

    Cancerul a fost inventat de cercetatorii britanici pentru a putea inventa dupa aceea leacuri pentru cancer si pentru a descoperi ulterior ce alimente il provoaca sau il previn.

  • 32

    Frumos textul tău, Geanina. Şi doare.

    Uneori, când văd cum poţi să mori încet sau abrupt, silenţios sau supărător de zgomotos, lângă oameni care spun că te iubesc, îmi vine să nu mai ştiu dacă ne pasă cu adevărat, dacă mai ştim să deschidem ecluzele pentru a simţi naibii ce e cu ăştia de lângă noi, nu doar din ce spun şi ce fac, ci departe, dincolo… chiar la ei.

  • 33

    Un prieten de-al meu a murit de cancer anul ăsta în ianuarie. A ţinut în el toată povestea până când n-a mai putut să se ascundă fizic şi a început tratamentul. Pe noi ne-a protejat dintotdeauna, de câte ori îl vizitam el era cel ce-mi înveselea ziua…

    Ciudat rău: youtube.com/wat../

  • 34

    Mulțumesc, Ana!

    Am vrut să doară! Preventiv! Ca să nu mai doară pe nimeni când e prea târziu. Poate un cititor își va aminti azi să dăruiască măcar zâmbetul acela stingher, în colțul gurii. Vede el ce iese…

    Sunt sigură că ne pasă, dar suntem ca un domino: eu am uitat să-ți arăt, tu uiți să-i arăți, el uită să-i arate…

  • 35

    @Habarnam: Sunt foarte rari cei care o pot face. De asta eu nu o uit pe ea, nici tu pe el…

  • 36

    Geanina,

    Ştiu că ai vrut să doară. Bine ai făcut.

    Eu mă gândesc însă la cei despre care spunem că ne sunt dragi şi pe care-i doare, poate nu o boală, poate nu una terminală, dar ceva îi rupe în bucăţi, iar noi nu simţim, nu mai ajungem la ei şi ne mirăm apoi când îi vedem doborâţi.

    Nu ne mai uităm la oameni ca la oameni, ci ca la item-uri. Dar ne rezervăm mirarea nesinceră de după. Şi oricum trecătoare, ca un fard prost.

  • 37

    @adrena #31 – Eu stiam de SIDA, nu si de cancer.

  • 38

    Ana,

    E doar pârdalnicul ăsta de Babel modern de vină… eu asta văd când mă uit pe geam :(

  • 39

    Este, Geanina, este.

    Dar nu cu limbajul ăsta ne vedem/simţim unii pe alţii. Cu ăsta mai degrabă ne ascundem unii de alţii.

  • 40

    Cuvintele nu pot prea mult şi nu ştiu cum de am ajuns să dăm atâta importanţă acestui limbaj aproximativ.

    Poate fiindcă am învăţat că sunt arme numa’ bune de ţinut în buzunare şi ne sunt credincioase şi mereu la-ndemână.

  • 41

    youtube.com/wat../

  • 42

    Hellooo……………..mai traiesti ?

  • 43

    Da, Danny!

  • 44

    Ce faci draga ? Stai pe ascuns si urmaresti totul din umbra , nu-i asa ? Ma bucur ca ai raspuns ! Ce noutati mai ai ?

  • 45

    Heheee, pai hai draga, ca-i nevoie si de niste pareri mai dashtepte pe subiectul ala nou cu sindroamele :) .

  • 46

    @DANNY: Nu stau ascunsa, am fost foarte ocupata.

    @Florin Bratu: Sa citesc! Si imi dau si eu cu parerea, asa cum o fi, mai desteapta sau mai putin ;)

  • 47

    @Geanina Vlad: Chiar doream sa te intreb , de ce nu participi la articolul Laurei si al Oanei ? Subiectele sunt destul de interesante , mai ales ca tu ai studiat psihologia si avem nevoie si de parerea ta . Parca simteam eu ca esti pe aici , pe undeva , in miez de noapte , se pare ca mi-ai transmis ceva , de la acele insomnii sau poate de la primul sarut ? Ups !

  • 48

    @DANNY: Esti prea deschis tu catre Univers, de asta percepi orice energie ;)

  • 49

    @Geanina Vlad: Ai dreptate , chiar acum ma aflu in spatiu si ma uit de sus la pamanteni ! Ha , ce frumos aberez !

  • 50

    @DANNY…nu,nu aberezi…ci visezi ! Dacă visezi ai speranțe…DREAM !

  • 51

    @DANNY…if you have dreams ? You have everything !

    Legacy,Democracy,Betrayal,Strength, Justice,Love,Desire,Fortune and Glory.

    Aceasta este Roma !

  • 52

    Cât despre poveste ? Tristă…sunt persoane care suferă în tăcere,desigur nu dorește mila numănui…ci prietenia.

    Dar oare așa poți avea alături o soră ori un prieten,cu secrete în suflet ascunse ? Știindu-și „sfărșitul” oare nu a fost puțin egoism din partea muribundului/dei ?

    Lăsând în urmă„dulcea răzbunare,remușcare” ? Un fel de pedeapsă a respingerii…balanța de la început nu a fost egală !

    Eu una nu aș fi plâns la aflarea veștii…aș fi fost chiar mânioasă,cum,de ce mi-a lăsat piatră pe inimă,regrete…așa cred eu.

  • 53

    @Seva Tudose: Nu a vrut sa lase regrete, ci sa daruiasca ceva: putina intelepciune! La fiecare intalnire a dat ceva (fara sa astepte nimic in schimb): o imbratisare, povestea unei vieti, promisiunea unui inger pazitor :)

    A ridicat mai degraba o piatra de pe inima, decat sa puna una…

  • 54

    @Geanina….chiar dacă ai ieșit cu alt articol”Naufragiu” totuși revin la”Un inel”

    Nu a vrut să lase regrete ? De ce nu s-a dovedit întrutotul o prietenă deschisă,de ce a trebuit să sufere în tăcere ?

    Dacă pe tine te-ai trata cineva extraordinar de frumos/dulce… cu mult peste așteptările ori limitele unei prietenii MUTUALE,și ție nici nu-ți trece prin minte să împărtășești aceleași simțăminte…cum te-ai simți ?

    Te citez:

    „…locul obișnuit de tortură. Era acolo ! Te aștepta…”

    ”…Tu i-ai mulțumit rece și te-ai scuzat…”

    Alt exemplu:dacă cineva(cu o boală terminabilă) pune ochii pe mine și zi de zi mă așteaptă,mă venerează,mă cadorisește cu mici atenții simbolice neașteptate saccadat,enervant de des…neașteptănd nimic de la mine și eu curând aflu că s-a prăpădit…de ce m-aș simți vinovată cu ceva ?

    Doar că s-a dedat la „promisiunea unui înger păzitor…?” al meu ??!

  • 55

    @Seva Tudose: Este greu sa intelegem ce se intampla in mintea cuiva cand stie clar ca nu mai are mult de trait.

    Fiecare dintre noi poate doar sa faca un exercitiu de imaginatie, sa presupuna ca afla ca va muri peste X zile si sa se gandeasca oare cum va reactiona. Dar pana nu te afli in postura respectiva, nu ai cum sa stii ce ai face exact.

    Din nefericire, am cunoscut multi oameni aflati in situatia asta. Pot sa iti spun ca majoritatea se deprima, se inchid in ei, renunta sa mai traiasca, simt nevoia sa ii vada si pe cei din jur ca sufera, sa ii faca sa se simta cumva vinovati ca le vor supravietui.

    Depinde de multi factori: varsta, personalitate, caracter, suportul familial samd.

    Insa exista si categoria celor care vor sa traiasca fiecare zi ce le-a ramas, la maxim. Si atunci se descatuseaza de conveniente, tabuuri, prejudecati, fac totul pe fast forward. Sar etape, nu mai tin la aparente, sunt deschisi la tot si toate. Dar mai ales simt nevoia sa lase urme, sa faca gesturi care conteaza…

  • 56

    @ Seva:

    P.S. Noi ne traim viata pe principiul “este si maine o zi!”.

    Daca nu i-am spus azi ca-l iubesc, lasa ca ii zic maine, sau in alta zi.

    Daca nu am chef de tine azi, las ca te sun peste o saptamana.

    Daca acum sunt obosita, nervoasa sau stresata, te trimit la plimbare, te expediez, ca nu mori din atata lucru.

    Apoi, ne supunem mai mult regulilor, convenientelor. Pentru ca avem nevoie de ordine, de limite clare, ca sa functionam cum trebuie pe termen lung. Consideram ca e deplasat si periculos sa ne deschidem fata de necunoscuti, sa le permitem usor accesul in spatiul nostru intim. Am invatat sa nu mai avem incredere unii in altii, sa nu ne mai privim in ochi. Daca cineva e amabil, automat ne gandim ca urmareste ceva, are un scop ascuns…

    Ei bine, cand nu mai ai nimic de pierdut, crezi ca toate “ritualurile” astea mai au vreun sens?

  • 57

    Geanina, ai inteles-o foarte bine pe prietena ta. E cutremurator cat de profund ai inteles ce a simtit.

    Ar mai fi un aspect. Atunci cand stiu ca ai o boala incurabila, din pacate, oamenii, chiar si cei mai apropiati, se indeparteaza. Mai sunt cativa care raman, dar raman din mila. Astfel, bolnavii primesc fie mila, fie respingere sau raceala, nu viata. Ei vor viata. Toate acele nimicuri care alcatuiesc viata, seva, spiritul.

  • 58

    Seva, ce nevoie ai sa ti se spuna? Daca timpul pe Pamant i s-ar curma neprevazut, intr-un accident, ideea ramane aceeasi, neschimbata. Esenta este viata si atat.

  • 59

    @Jasmine:

    E greu sa cuprinzi cu gandul toate tiparele posibile de interactiune intre muribunzi si cei dn jur. Sunt atat de multi factori ce influenteaza, exact ca in orice alt aspect al interactiunii umane…

    Da, necunoscutii sau cei care sunt simple cunostinte se indeparteaza. Dar este normala reactia lor.

    Pe de o parte este ca si cum ai privi in oglinda si ai vedea umbra mortii zilnic. Noi nu suntem fiinte proiectate sa luam moartea de mana si sa o scoatem la o inghetata. Toate instinctele noastre urla autoconservare, supravietuire. Pentru tineri este un concept abstract, ceva indepartat, deci, evident, si reciproca se aplica, si ei tin distanta de orice evidenta a mortii. Mai tarziu in viata, cand ii simtim apropierea, invatam sa stam cu ea la discutii simplu, fara sa ne mai formalizam…

    Pe de alta parte, fug pentru ca le e teama sa nu gafeze. Nu stiu ce sa spuna, cum sa se comporte si, majoritatea, nu vor sa raneasca mai rau! Nu cred ca o fac din nepasare sau indiferenta, ci dintr-un amestec de rusine cu respect. E si putin egoism, isi protejeaza ego-ul de recunoasterea faptului ca nu are repertorii pentru orice situatie.

    Mai cred ca inconstient simtim ca ar fi intruziv sa ramanem. Ca este o lipsa de delicatete, ca actul impacarii cu moartea este ceva mult prea intim, iar trei (muribundul, moartea si noi) ar fi o aglomerare nefireasca…

    Cat despre cei care raman, putini o fac din mila. Sunt de o parte cei care sunt curiosi. Acea curiozitate morbida ce aduna trecatorii in jurul scenei unui accident rutier, sau cea care ne face sa ne uitam la filme horror. Iei pulsul, traiesti indirect/partial senzatia, dar stii ca te afli in siguranta.

    Majoritatea raman insa din dragoste sau prietenie. Ambele, in forma lor veritabila, presupun lipsa de egoism. Deci anuleaza toate motivatiile amintite mai sus.

  • 60

    Geanina, ultima fraza pare rupta din basme. Din pacate, realitatea nu e asa frumoasa. Sunt foarte foarte foarte rari cei care nutresc dragoste si prietenie. Majoritatea ofera prietenie si dragoste de conjunctura. Dar e ok, important este sa tindem catre ideal.:)

  • 61

    Jasmine, recunosc, eu sufar de idealism incurabil! :lol: In loc de sita, m-am nascut cu un navod cu ochiuri fooarte largi. Trec prin el multimea de defecte, si raman mereu numai calitatile oamenilor pe care ii intalnesc. Oricat m-ai rani, eu tot frumosul si binele din tine il vad…

    Nu am invatat niciodata cum sa ma protejez, dar nici nu vreau. Zice-se ca cei care fug de suferinta, rateaza fericirea… ;)

  • 62

    Dar, lasand la o parte idealismul meu, iti spun ca afirmatiile de mai sus se bazeaza pe experienta proprie si pe observatii directe. Mama are cancer, trei bunici din patru mi-au murit de cancer, iar eu am facut voluntariat multa vreme la oncologie, mai mult cu copii, dar si cu adulti.

    Chiar exista dragoste si prietenie, daca oamenii au stiut sa le primeasca la timpul potrivit in vietile lor, si sa le cultive…

  • 63

    @Geanina Vlad: :) Si eu sufar de acelasi idealism. Cat de contradictoriu ar suna, acest ideal nu ma impiedica sa vad realitatea. Geanina, tu ai vorbit din postura observatorului, si ai fost foarte empatica. M-ai uimit.

    Hm. Eu stiu cum e sa ti se spuna ca mai ai foarte putin nisip in clepsidra. Intamplator, mi s-a oferit alta clepsidra. Dar stiu exact ce simti si simti mai acut comportamentul celor din jur. Nu te mai minti, in primul rand.

    La mine, acea majoritate care a ramas din pura prietenie si care a continuat sa ma priveasca ca pe un om viu, s-a restrans la un singur om. Era prietenul unui fost iubit, culmea. Si cu el, spre deosebire de altii, nu aveam legaturi stranse. Si totusi, acest singur om a ramas la fel.

    Toti ceilalti au continuat sa fie “prieteni” dar au devenit reci. Nu mai primeau ce le daruiam mereu si, ca urmare, au continuat doar sa pastreze aparentele. Ceilalti multi din jurul meu nu au stiut prin ce treceam.

  • 64

    Geanina,

    Nu am invatat niciodata cum sa ma protejez, dar nici nu vreau. Zice-se ca cei care fug de suferinta, rateaza fericirea…

    Atunci aştept să vină. ;)

  • 65

    @Geanina Vlad: Imi pare rau sa aud asta. Unii se si vindeca de cancer. Important este sa nu cedezi si sa continui sa fii viu, sa fortezi celulelor sa invie. Nu e deloc usor, dar, poate daca te vei gandi la mama ta ca la un om sanatos, viu, va incepe si ea sa se vada vie. Esti studenta la psihologie. Precis cunosti cazul baiatului bolnav de leucemie, parca. Acest baiat s-a jucat la calculator un joc in care ucidea toate celulele bolnave. A continuat sa se vada invingator si a primit remediul. A reusit.:)

  • 66

    @Jasmine: #63 Stiu ca e ciudat sa fii asa un amestec de idealism si pragmatism. De asta prima fraza din biografia mea, chiar daca usor autoironic, este “Niciodată nu am înțeles cum la 1,64 m reușesc să fiu cu capul în nori și cu picioarele pe pamânt în același timp.”

    Depinde cum le dozam, cred eu. Cand las realismul sa primeze, pierd din vedere frumusetea oamenilor (si asta nu se poate recupera/repara). Cand dau prioritate idealismului, de multe ori sunt ranita (dar asta se estompeaza cu timpul, nu se moare din suferinta). Deci aleg constient sa merg pe varianta a doua si nu regret niciodata.

    Despre situatia ta, intuitiv cred ca motivele celor care s-au indepartat le poti cauta printre cele spuse #59. Dar ai dreptate, am uitat sa amintesc, la categoria celor care raman, oamenii cu un simt fantastic legat de adevarurile simple ale vietii: viata trebuie traita, iar moartea e ceva normal. Suna cliseistic, dar am intalnit extrem de putini oameni de genul asta. Cred ca acel amic era unul dintre ei ;)

    #65 – Am amintit de situatie doar din dorinta de a nu-mi asuma creditul pentru o empatie iesita din comun fata de muribunzi, in lipsa oricarei experiente directe. Da, simt oamenii in general, dar la capitolul asta conteaza mult sa te si afli (din pacate) in preajma luntrei lui Caron.

    Mama e norocoasa, are in jur oamenii potriviti ;)

  • 67

    @Ana: Ne luam de mana! :lol: Asa-i ca nu e nimic infricosator in asta? ;)

  • 68

    Oooo, ba este! Iar frica e o formă de guvernământ. Satrapie, nu glumă.

    Tot cred că îi voi organiza curând o lovitură de palat. O voi răsturna şi nu-i voi prelua puterea, ci o voi înlocui cu altceva. ;) Ceva mai puternic decât ea pe care nu-l pot dibui din cauza terorii ei şi a neputinţei mele. Dar nu rămân lucrurile aşa. Să se mai bucure de ultimele ei clipe de domnie. :twisted:

  • 69

    @Geanina Vlad: :) Poti vedea in acelasi timp si frumosul si “uratul”. Nu e nevoie sa alternezi. Doar sa accepti ca ambele fac parte din noi.

  • 70

    Ana, m-as oferi cu o ghilotina, drept ajutor :lol:

    Din pacate, stiu ca este o regina cu un singur supus :( Fiecare dintre noi e cu palatul si suveranul lui, fara exceptie! Cat pe ce sa iti cer “reteta” (in caz de succes), cand mi-am amintit asta…

  • 71

    @Jasmine: Eu stiu ce spui, dar au ele asa o incapatanare de apa si ulei :roll:

  • 72

    @Geanina…mi-a plăcut explicația pshihologică la#56… frumos spus. Toate se contopesc în dureri,dor de viață,regretele celor nefăcute… cel mai mult mi-a plăcut un film(ca o Biblie)

    „LAST HOLIDAY” Cu Queen Latifah…merită văzut…

  • 73

    I must convey my gratitude for your generosity supporting folks who really need help on this issue. Your personal commitment to passing the solution all through became incredibly productive and have constantly empowered somebody much like me to achieve their targets. Your personal informative advice indicates a whole lot to me and far more to my mates. Many thanks; from everyone of us.

  • 74

    I intended to create you one bit of observation so as to thank you so much the moment again on the marvelous suggestions you’ve documented here. It was simply extremely open-handed of you in giving unreservedly what exactly a number of people would have offered for sale as an e book to earn some cash for themselves, particularly considering the fact that you might well have tried it if you considered necessary. Those advice likewise acted as the fantastic way to comprehend other people online have the same passion similar to my very own to figure out many more with reference to this matter. I’m sure there are many more fun situations in the future for folks who go through your site.

  • 75

    I actually wanted to type a small note so as to say thanks to you for some of the nice steps you are writing on this website. My extensive internet investigation has at the end of the day been honored with high-quality details to go over with my relatives. I ‘d assert that many of us readers actually are unquestionably endowed to be in a remarkable website with very many marvellous individuals with useful points. I feel really fortunate to have discovered your entire website page and look forward to so many more excellent moments reading here. Thank you again for everything.

  • 76

    I want to show some appreciation to this writer for bailing me out of such a circumstance. Just after exploring throughout the search engines and obtaining views which are not pleasant, I was thinking my entire life was done. Living minus the answers to the difficulties you’ve sorted out by means of your main posting is a serious case, and the ones that might have negatively damaged my entire career if I had not encountered your web page. The understanding and kindness in dealing with a lot of stuff was priceless. I am not sure what I would have done if I had not come across such a stuff like this. I can at this moment relish my future. Thanks very much for your specialized and result oriented help. I will not be reluctant to endorse your web site to anybody who needs and wants counselling on this topic.

  • 77

    I must convey my appreciation for your kind-heartedness in support of men and women who absolutely need help on this particular issue. Your special commitment to getting the message along turned out to be remarkably helpful and has regularly allowed many people just like me to realize their ambitions. Your entire important suggestions denotes a whole lot to me and further more to my peers. Best wishes; from all of us.

  • 78

    I wish to show my admiration for your kind-heartedness in support of those who have the need for help on your subject. Your very own commitment to passing the solution up and down ended up being astonishingly productive and have specifically permitted most people much like me to achieve their aims. Your entire informative key points means a lot a person like me and especially to my fellow workers. Thanks a lot; from all of us.

  • 79

    I must express some thanks to you for rescuing me from this predicament. As a result of researching through the the net and obtaining opinions that were not powerful, I was thinking my entire life was well over. Being alive without the presence of answers to the problems you have fixed by means of your main posting is a serious case, as well as the kind that might have adversely damaged my entire career if I hadn’t come across your blog post. Your expertise and kindness in touching all the things was very helpful. I’m not sure what I would have done if I hadn’t discovered such a step like this. It’s possible to at this point look forward to my future. Thank you so much for this specialized and effective help. I won’t hesitate to refer the website to any individual who would like guide about this matter.

  • 80

    I needed to write you this bit of word in order to say thanks a lot yet again for your extraordinary advice you have contributed at this time. It has been certainly surprisingly generous with you to supply extensively exactly what a lot of folks might have sold for an ebook to help with making some bucks for their own end, even more so since you could possibly have tried it if you ever considered necessary. These pointers additionally served to become a great way to comprehend the rest have similar desire just as my own to figure out very much more when it comes to this condition. I believe there are some more pleasant instances ahead for many who find out your blog.

  • 81

    My spouse and i ended up being so fortunate that John could do his web research through the ideas he gained while using the site. It is now and again perplexing just to choose to be making a gift of things that some others might have been trying to sell. We really do understand we now have the website owner to give thanks to for that. Those illustrations you have made, the easy site menu, the relationships you will make it easier to create – it is everything extraordinary, and it is leading our son in addition to the family understand that topic is satisfying, and that’s pretty important. Thank you for all the pieces!

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Facebook
Niciodată nu am înțeles cum la 1,64 m reușesc să fiu cu capul în nori și cu picioarele pe pamânt în același timp. Experimentez tot ce e vechi, pentru că de nou îmi e frică. Am obiceiul să iau apărarea celor care nu mi-o cer și să îmi spun părerea când nu sunt întrebată. Fac toate lucrurile importante pe jumătate, dar mă chinui și le termin pe cele fără sens.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan moarte Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!