Sec. XXI. (După nişte întîmplări adevărate)

mă bucur să te văd din nou p-aici! scrii bine, ca de obicei. m.

Merci monsieur, merci, ca de obicei Nu mi-ai răspuns la întrebarea finală: atitudine? Cum? Cînd?

toate la timpul lor, laura!

[un] răspuns: uite, vezi, d-aia nu-mi iau eu permis de port-armă şi nici (măcar o) bîtă de baseball în maşină.

E foarte general ce spui tu, dar nu mă leg de asta. Pentru mine răspunsul e “de acum încolo, oricînd, cu oricine, cu riscul de a greşi”.

hihi! Şi soiul ăsta de pasivitate e o reacţie, Marcel. Dar am convingerea că se poate şi fără violenţă.

bravo! poţi conta pe sprijinul meu. numai că eu am fost şi sînt întotdeauna tentat să răspund disproporţionat unui afront. deci, te sprijin, dar ne asumăm amîndoi consecinţele!

De acord! Să înceapă asumarea!

Lauraaaaa!!

cine te-a pus la zid?!?

(Bun prînz!)

daca nu iti place ceva ,schimba acel ceva .Daca nu poti schimba acel ceva , atunci schimba-ti atitudinea .Nu te mai plinge.-maya angelou

andreea: uau! ce plăcere! ps. eu acum plec la prînz.

„să înceapă asumarea”…doar să nu se-nţeleagă „asomarea”.

val_one [...]: pentru unii ar merge şi asomarea.

@andreea: ) salut salut! ei aş, erau 7 matahale în spate care ţineau zidul ca voia să o ia sărmănelu la goană! (să-ţi fie de bine!) @florin: Ai prins esenţa! @marcel: Poftă bună! @val_numero_uno: hmmm, tocmai ziceam că fără violenţă! Deşi uneori şi varianta pe care o dai s-ar potrivi….

eu nu vreau să-mi asum nimic…

ba,eu mi-am asumat reducerea timpului liber.

Dar bineînţeles că nu trebuie să te expui în halul ăsta! Stai acolo frumos pe canapei şi fă rivuluţie precum tot omu normal!

@val: e cu folos reducerea asta? Eu mă gîndeam să îmi reduc la absurd unele taskuri.

all: am plecat la masă. pe (cît mai)curînd! m.

youtube.com/wat../

eu le înghit pe toate, zîmbind, şi pe urmă, mă culc şi visez.

visez că sparg capul respectivului, cu ranga, şi curge sîngele valuri-valuri. sau îi tai mîinile şi picioarele şi mă uit cum ţopăie trunchiul rămas. după caz.

cînd mă trezesc, mă simt muuuult mai bine!

@florin: Wow. Muluţumesc! (O să mă ajute să iau atitudine, am să îmi imaginez că sînt într-unul dintre locurile alea) @andreea: Păi nu te încarci la psihic? Sadico!

Cîntecul drujbei printre blocuri…e cevaaa…inimaginabil…ca la munte în România minus mirosul de brad. Cît despre atitudine…eu cred că nu mai luăm, deja ni se par normale mojicia și lipsa de respect pe principiul că oricum nu le recuperăm noi cei 7 ani de acasă. La ultima scenetă înca mai rîd… (mi-a plăcut aia cu mijloc de comunicare: spam! începe să devină principalul mijloc de comunicare)

@Anca: Exact asta discutam astăzi cu unul dintre colegii mei: cum frasu am ajuns ca anormalul (mijocia, nesimţirea, nepăsarea etc) să ni se pară normal, şi viceversa – sau mai bine zis “viţăvercea”?? Şi da, e foarte probabil ca reacţia mea să nu îl educe pe amfibian, dar în momentul de faţă pentru mine este mult mai important să nu fiu pasivă, să nu trec peste, să sancţionez. repet, cu asumarea eventualelor greşeli. Altfel ce naiba facem? Vorba băieţilor (Marcel şi Val adică): bîta de baseball? Asomarea?

Să recapitulăm:

Gagicile astea cum slăbesc un pic, cum îşi pun poze cu de-a-ntregul.

Apoi, văd aici numai poziţionaţi de partea nedreptăţiţilor. Pun pariu că fiecare din voi, în majoritatea evenimentelor la care aţi luat parte aţi fost de partea cealaltă.

Şi nu mă gândesc doar la drujbe şi alte alea. Mă gândesc la ce aţi trăit prin birouri, prin parcuri, prin bucătării, prin paturi.

Ipocriţilor !

o, asumare! tu, nu esti decit un cuvint!

Păi prin toleranță am ajuns acolo! Că am zis: dă-i pace că poate omu nu a dormit bine, lucrează mult și are salariul mic.(ceea ce nu ar trebui să scuze în nici un caz!) Votez asomarea! da numa în vis cum zicea Andreea … deși eu prefer să visez cum emigrez.

@cosa nostra: un estet finuţ, precum de obicei De unde aţi dedus partea cu slăbitul? Apoi, aţi pierdut pariul (în caz de contestaţie, aduceţi dovezi), dar apreciez destuparea la minte – rar lucru. Cam întindeţi coarda cu paturile, dar şi asta e precum de obicei. Cu pluralul sînt de acord. @duchovnycul de la 12 pm: hai să-l facem acţiune, ce spui?

@Anca: ) O toleranţă prost înţeleasă. Şi, în ciuda aceste toleranţe, românii sînt foarte intoleranţi şi cu un chintal de idei preconcepute (părerea mea).

of, Laura, acu ţi-ai găsit şi tu să apari, după 20 de ani, şi eu nu pot să stau la taclale deloc, că uite, arde, tocmai azi, de nu pot nici să respir…

dar cum de apăruşi tu exact cînd dispăru altcineva?

@Laura Bucur:

Si mie imi place stilul telegrafic,dar al tau parca e prea,prea….

Chestia cu drujba e prea gogonata zau asa!Se vede ca nici tu si nici personajul tau nu prea ati desfasurat o activitate lucrativa compusa dintr-o succesiune de operatii,te-ai gandit cumva ca poti face cu surubelnita ceea ce faci cu drujba?Pai cum sa stea o echipa intreaga de constructori in loc,ca sa adoarma un copilas.Madama din povestire trebuia sa gaseasca o solutie rapida,sa fuga la mama,la o vecina,in parc,etc.Asa ar fi fost omeneste….Cat despre babele spalate la creier,aia era o reactie cat se poate de previzibila,ca sa nu mai spun ca 90% din tinerele romance,la batranete vor fi la fel,poate mai rau.Sant bisericile pline de tinere cu minte scurta si cu broboade pe cap. La restul scenetelor,pur si simplu nu inteleg ce mesaj vrei sa transmiti?Ca de ce isi ia medicul concediu?Ca asistenta e nesimtita?

@andreea: ha? ce vreai a spune drăguţenie? Habar nu am, o fi ţinînd de afinităţile elective, vorba lu băiatu ăla, Goethe parcă.

@Radu Popescu: - stil prea prea telegrafic? Asta e, dacă nu îţi place nu citi, sau nu comenta. - gogonată? Este o comunicare a unei situaţii petrecute în ţara noastră. Nu e bine sau rău sau inadecvat ce s-a petrecut, s-a petrcut pur şi simplu, şi nici nu este nimeni responsabil cu găsitul de soluţii, şi nici nu am senzaţia că ar trebui să experimentez lucratul cu drujba ca să pot folosi termenul. - mesaj? Chiar nu am de gînd să îţi explic, serios zic

@Radu Popescu: A, PS: bănuiala mea e că nu ai copii – drept zic? (Şi îmi calc pe inimă şi zic: nu, miza nu era “Hai să oprim un şantier ca să doarmă un copil”, în caz că vei dori să îţi legi răspunsul de acest aspect)

mi se pare absolut neinteresant. asta e adica lipsa de bun simt?

pai hai sa-ti dau si eu niste mostre:

suni la cabinet pentru o programare. asistenta iti raspunde si iti spune ca e in pauza, dupa care iti inchide telefonul in nas, fara sa mentioneze cand anume se termina pauza aia. incerci peste o ora, nu mai raspunde deloc.

vecinul isi repara casa. de doua luni. in fiecare zi, la sase dimineata, incepe ciocanitul si “drujbaiala”, inclusiv duminica! le spui de copil, iti spun ca le este imposibil sa se opreasca, ca sunt in intarziere!

stai la rand, la supermarket, sa zicem. daca doamna vanzatoare vede in spatele tau vreun “brother” sau vreo “sister”, tu devii imediat invizibil.

doua masini, venind din sensuri opuse. surpriza! cei doi soferi se cunosc si, cum isi dau seama ca nu s-au mai vazut de mult timp, se opresc in mijlocul drumului si se pun la taclale, in spatele lor oprindu-se zeci de alte masini. acum, intrebare: cand poti ajunge si tu la serviciu? raspuns: exact cand vor ei!

…dar noi am invatat sa-i toleram, pentru ca nu avem incotro.

trebuie sa mentionez ca toate astea NU se intampla in romania.

@Laura Bucur:

Esti f previzibila,dupa cum mi-am inchipuit,am copii,chiar mai multi,aproape de varsta ta,niciodata nu i-am protejat excesiv,chiar si de zgomote,ar trebui sa stii,dar banuiesc ca n-ai de unde, ca un copil sanatos si obosit,doarme si pe zgomot.Eu am un principiu dupa care mi-am trait viata:traiesc eu,dar ii las si pe altii sa traiasca!

Cat despre literatura,ai dreptate,de gustibus…dar pana nu citesti prima oara,nu stii daca sa mai citesti sau nu.O sa fie NU!Oricum,nu am facut altceva decat sa profit de binefacerile internetului si sa iti raspund…doare?

P.S@edle76: Fac pariu ca nu ai inteles nici ce-am scris in primul comentariu “Hai să oprim un şantier ca să doarmă un copil”, ba chiar il opresti pentru ca daca nu tai cu drujba intr-o anumita faza a operatiei,toata lumea sta si asteapta…Mai,mai informati-va cand scrieti despre ce nu va pricepeti.

@edle76: Scuze,adrisant necorespunzator,era pentru Laura Bucur.HEI,Laura, si asta-i pentru tine!!!!!

a_sumare, a_sumar_e, a_sum_are, asu_mare, as(s)_um_are …

@edle76: nu cred că lipsa de bun simţ trebuie să fie interesantă Nu sînt momente ieşite din comun, ce e ieşit din comun e că nu se ia atitudine în mod constant. Şi asta mă scoate din sărite: sînt convinsă că şi în alte părţi se petrec măgării de-astea, dar eu trăiesc în România şi m-am săturat să vad pasivitate şi cap plecat fiindcă “ş-aşa nu putem face nimic”. @Radu Popescu: Să îţi trăiască fii şi fiicele şi să îţi aducă numai bucurii. Am presupus greşit, în concluzie. În mod ciudat prncipiul de viaţă după care ai trăit nu transpare din comentariile tale tău. Simt o durere covîrşitoare în urma lecturii a ceea ce mi-ai transmis. Eşti mulţumit acum că ai profitat cum se cuvine de binefacerile internetului?

@asumare: bună asta! fină ultima ironie.

radu popescu,

(adresant corespunzator )

aveti dreptate, nu poti opri un santier pentru ca doarme un copil, dar era vorba de atitudinea constructorilor aici. si a celorlalti…

Decor: lumea (dura a) santierului. Undeva prin centrul Münchenului.

Actul I

Iulian – sef de santier. Rich guy – translator.

Rich guy: Iuliane, iarasi au trimis nemtii plangere ca nu respectam normele de protectie si nu avem grija de cofraje. Nu e mai simplu sa le facem ca sa ni luam de pe cap ?

Iulian: rich guy, daca mi-as putea plati muncitorii in regie, jur ca as parfuma cofrajele. Si mai bine … tot santierul ! Dar stii ca trebuie sa-i platesc la norma, asa ca … ce mai intrebi ? Eu sunt platit ca sa produc cat mai multi bani lui Nea Mirel (patronul). Alte principii se accepta doar in proiectare ….

Actul II

Aceeasi plus un lacatus cu degetele unei maini retezate plus directiva lui Mos Mirel “cine nu produce…. imediat acasa !”

Rich guy: Iulian, ce ai de gand ? Iulian: Bai, eu nu sunt bulaanggiu ca altii. Daca pot, il acopar. O sa vorbesc si cu ceilalti sa nu ma dea in gat la Nea Mirel.

Trei saptamini a suit lacatusul nostru scarile de pe santier agatandu-se intr-o singura mana si carandu-si uneltele (cum oare putu ?) in ciotul drept pana cand odata cu “Sefu, trimiteti-ma acasa !” cortina a cazut nedrept peste speranta unei vieti mai bune.

Actul III

Rich guy si un dulgher cu fruntea facuta zdrente (de o barna desprinsa din plafon) la doctor. Probabil al 60-lea accident in acel an.

Mana dulgherului intins pe masa de interventie stranse pe cea a translatorului de parca s-ar fi agatat de propriai viata. “Rich guy, mor !” apuca sa zica. “Inca nu e timpul !” ii spoti eu. Si da … alarma falsa ! Coma. Cortina cazuse doar din greseala…

Ultimul act

Rich guy si dupa buna-vointa Laura Bucur.

Rich guy: Venerabila Doamna ! Nu toate lucrurile sunt astfel, precum par. Ganditi-va ca si altii au copii. Insa spre diferenta de dvs poate la acest moment urca scara intr-o singura mana pentru ei.

LB: ?

@rich guy: cred că aţi deplasat un pic subiectul, la fel ca alţi stimaţi lectori. Dacă descrierea unui şef de şantier care scuipă vă duce direct la concluzia că fiţoasa de mine habar nu are ce e aia şantier şi ce muncă se face acolo, aţi presupus fără dovezi. Părinţii mei (plus prietenii lor de familie) au lucrat toată viaţa pe şantierele patriei, aşa că vă rog nu veniţi cu poveşti despre şantiere şi ce se întîmplă acolo şi cam ce poţi păţi, că stăm pînă poimarţi. Fără supărare, dar mi se pare că faceţi exact ca babele descrise – chiar nu v-aţi prins că aberaţia nu e, aşa cum aţi sărit, nici refuzul, PERFECT DE ÎNŢELES, al omului şi nici şantierul în sine, ci atitudinea femeilor acelora care concluzionează că dacă o femeie pune întrebarea respectivă NU E ORTODOXĂ?

@all: Plec, vă doresc o seară excelentă şi tolerantă în sensul bun, nu în ăla… ştiţi voi care. Sau… o seară tolerabilă?

Laura, da’ mai vii, da?

@edle76:

Draga mea,constructorii sant doar niste …constructori,nu fac parte din corpul de balerini…E adevarat ca nu prea stiu sa comunice,dar si casele trebuie reparate,si acum,spune drept,de cate ori iti repari o casa in viata?poate odata,deci ca vecin asa trebuie gandit.

Laura Bucur

“chiar nu v-aţi prins că”

Nee, nici eu nu mă prinsesem, da’ am zis că de-abia m-am trezit şi mă prind eu mai greu. Babele, deci. Da’, uite că tot nu mă prind de faza cu băiatu’ ăla cu spamu. Hai că mă duc să-mi fac o cafea.

@Laura Bucur:

Draga mea,nu trebuie sa te simti jignita,eu am vrut sa iti spun ca ma deranjeaza stilul tau de scris,si nu numai al tau ci al tuturor care se lamenteaza de ce rai sant oamenii,de ce rau e in Romania,samd.Nu mai pot sa citesc asemenea lucruri care ma deprima.Mai bine hai sa facem ceva pozitiv,si in fiecare zi mi-ar place sa citesc ce lucruri minunate a facut ieri, Laura,edle76,richguy,,etc.sant convins ca fiecare are de povestit si lucruri frumoase.

O seara buna si tie!Sa stii ca nu mi-am incalcat niciodata principiile.

Ba pe aia cu babele am inteles-o, dar ce cauta femeia in acel loc NU !

Si daca-i vorba de supararea satului pe roaba inimii, atunci prefer clasicul Zorba…

@Laura Bucur: “Părinţii mei (plus prietenii lor de familie) au lucrat toată viaţa pe şantierele patriei, aşa că vă rog nu veniţi cu poveşti despre şantiere şi ce se întîmplă acolo şi cam ce poţi păţi, că stăm pînă poimarţi. ”

Stau si citesc si recitesc fraza asta si nu-mi vine sa cred cat de naiva poti sa fii ca sa scrii asa ceva… Stii,eu am un var in America care e abonat la un ziar antiguvernamental,acelasi la care este abonat si Neil Armstrong,deci nu-mi explicati mie cum e cu Cosmosul… (dupa Karinthy Frigyes)

rich guy,

sumbra povestea. actul trei e de-a dreptul de groaza.

ai trecut prin multe…

radu popescu,

mda… mereu uit. nu stiu de ce am eu pretentia ca lumea ar trebui sa aiba un pic de bun simt. ma duc sa-i intreb daca vor o bere!

“Asumare, ce maret suna acest cuvant!” (Muyakovski, Romanika de noapte)

PS Accept si asomarea in locul asumarii.

@Laura Bucur:

Buna ziua,

In loc de biserica, obiectul santierului putea fi oricare altul. particularitatea acestui exemplu poate fi probabil spalarea pe creier a unora. cat despre norme de zgomot si confort, ele exista. iar orice incalcare a lor se face printr-un simplu apel la 112 sau primarie, sau institutia care a eliberat autorizatiile. insa, o conditie sa le poti reclama este sa cunosti reglemetarile legale. deci, google, verifici legislatia etc…aceasta actiune se aplica oricarui caz in care simti ca te deranjeaza ceva printr-o incalcare de lege, reglementare. daca faci referire doar la bunul simt, ei bine, poti sa treci peste de la bun inceput – este un bonus de cele mai multe ori.

Ipocriţilor !

Ipocriţii lor !

Ipocriţi bă ! Ipocrim măria ta !

A ipocri sau a nu ipocri. Ipocresc, deci exist.

Ciudat e ca ipocritul striga ipocritii. Nu ratezi ocazia sa-ti arunci laturile peste tot…

cosa,

da’ de ce, maria ta?

Răzvan,

Da-i-ai limbi în ceaşcă lu Coala !

Edle,

Tu ai de dat un răspuns la un comentariu.

Aici de ce, ce !?

cosa, nu numai ca ti-am raspuns ( aseara), dar ti-am facut si declaratii, acum o secunda. aici, de ce ma faci ipocrita?

Edle,

Deci:

Nu te-am făcut ipocrită pe tine ! Eşti pe locul doi, cum aş putea !?

Şi nu, nu mi-ai răspuns. Dar nici nu eşti obligată !

@ Vaya # 48. Comunicare artificiala (fara grai si suflet). Noi… doar niste entitati cu nevoi xesuale si materiale.

edle76,

din pacate au fost si povesti in care cortina a cazut definitiv. Daca le-as fi povestit, mi s-ar fi reprosat ca prea apas pedala emotionala…

Orisicat…. povestea nu este nicidecum una romaneasca. Ti se lipeste un A4 pe usa de la intrare “vezi ca in data cutare, la ora cutare, avem de facut lucrari”. Basta !

3-ul e si mai si ! Pazeste-te, zic eu. Cine stie ? Daca sunt un potential stalker ?

Rici guy

Comunicarea artificială se face adesea şi prin viu grai. Vreau să zic că nu comunici cu cineva doar că-i vorbeşti. Păi tu crezi că Laura Bucur chiar a “comunicat” cu babele ălea? Nee..

rich guy,

slabe sanse. stau cam departe.

Vaya,

Pai n-am de gand sa te contrazic….

Pe mine m-a nedumerit sincer aia cu tentativa (circulara) de adulter. Nu mai poate ursoaica de caini !

.. nu sunt original, dar asa imi vine …. baaa, ipocrite si iarasi ipocrite !

# 68

Evident, nu aveam cum să-mi adresez mie însumi un mesaj. Eu ştiu ce zic şi fără să-mi zic ce zic. Îşi asumă cineva clona? Atitudini?

la # 68 Auleuuuu ! Domn’ vaya, sunt eu rich guy !

Scuze, nu stiu de ce am postat cu nick-ul tau.

Eu sunt hârşăit în lupta cu clonele.

La un moment dat ajunsesem să scriu aşa dar şi cu bold şi cu alte fonturi. N-au mai avut ce să-mi facă.

Acum nu se mai poate. Au anulat papagalii ăştia formatarea comentariilor. Nişte penibili. Şi se mai miră că nu le merge saitul !

Edle76,

primul obstacol …. prima mea definitie. Ma intereseaza xesul, nu femeia. Si de primul nu duc lipsa.

Vrei atitudine?

Poftim atitudine: youtube.com/wat../

rich guy,

eu ma bucur pentru tine. dar ce te-a facut sa-mi impartasesti mie asta?

@cosa nostra: …

Profesore… N-are rost sa te chinui , esti de ” neclonat “. Cine-l citeste pe Cosa_Nostra de ceva timp , stie cand intervine pe articole

Edle76,

numai desfasurarea dialogului si fara intentia confesarii.

Nu ma intereseaza persoana, seductia, “continutul”, samd, deci (din fericire) nu fac o obsesie pentru cineva.

Spre impacare… nici nu trebuia neaparat sa afisez faptul, ce-i drept.

rich guy,

nu e cam aiurea sa nu te intereseze deloc “continutul”?

Edle76,

din perspectiva mea, nu !

Nu cred ca n sanse si nici in repetarea unor imprejurari in viata. Am fost de doua ori indragostit sau – ca sa fiu in subiect – interesat de continut.

Si in nici un caz nu cred ca dupa x disocieri, se infiripa (la schimbarea prefixului) cultul asociativ sau gasim in noi dorinta de dedicatie (si desi o sa ti se para hilar, eu chiar cred ca in cele din urma suntem fiintele sensibile ale Domnului…. dar asta este cu totul altceva),

La subiectul “furacioaselor” m-as fi putut alatura comentariului ca este doar unul din efectele spiritului de imitatie cand ne amagim cu sigla de calitate a uneia sau unuia. Am trait astfel de situatii in care “descoperirea” era cat se poate de indirecta.

De fapt, nu stiu cati sau cate chiar descopera pe cineva sau ceva in viata asta. Sau cati sunt dornici. Altfel, declarativ cu totii suntem deosebiti.

Nu lua chiar in serios comentariul pentru ca imi dau semna ca este in ultimul hal de subtire.

nu mai bine facem noi un club?

Ba da. Pe ce chestie !?

80@andreea: io club, tu clubi (clubezi), el clubă (clubează).

clubul neliniştiţilor

… noi clubulim, voi clubuliţi, ei clubulesc

eu sînt la 83

Băi! Ce e cu clubismele astea pe-aici?

În afară de faptu’ că-i facem trafic lu’ Laura pentru un articol destul de slab, de altfel…

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../

Vreau sa fac niste precizari: pe acest santier (nu ma intereseaza CE se construieste!) se lucreaza de cativa ani de dimineata pana seara cu mici intreruperi datorate lipsei de fonduri sau aparitiei unor zile notate cu rosu in calendarul ortodox. Am acceptat pe principiul “live and let live” chiar si zgomotul infernal al “agregatului” de taiat caramizi care ne “mangaia” urechile de dimineata pana seara. In momentul in care au pus drujba (nu semana cu o surubelnita, deci am presupus ca era drubja)in functiune am avut impresia ca am fost teleportata pe un aeroport de pe care decoleaza 3 avioane si aterizeaza 2. N-am facut reclamatie tocmai pe principiul ca putem sa ne vedem fiecare de treburi si sa ne respectam unii pe altii si am incercat sa rezolv amiabil problema cu “cersitul” a 2 ore pe zi, NU FARA SANTIER, CI FARA DRUJBA! Babele (da, in nesimtirea mea le numesc babe!)care imi sarisera in cap cu argumentul suprem “subminezi ortodoxismul” facusera acum cateva luni reclamatie la primarie deranjate de zgomotul leaganelor dintr-un parc de copii. Nu m-am plans, ci AM FACUT CEVA: am mers sa discut civilizat, nu sa acuz, ci sa caut o solutie convenabila pentru toata lumea. In rest, despre cresterea copiilor astept niste sugestii de bibliografie ca “preceptele” de crestere a copiilor de acum 30 de ani chiar nu ma intereseaza. A bon entendeur, salut! P.S. Azi intre orele 13,50-15,30 a fost relativ liniste.

Doamna cu pardon copilu

“Azi intre orele 13,50-15,30 a fost relativ liniste”

Vedeţi, doamnă, că s-a rezolvat? Eu cred că babele alea s-a lăsat de “ortodoxism”, cum spuneţi, şi s-a dat la papistaşi, de aceea s-a civilizat. Mai aveţi şi alte necazuri cu ortodoxismu’?

PS Ce facem totuş cu băiatu cu spamu? Sugestii? Atitudini?

Personaje: un el cu ochelari gen matrix; o ea cu multe cumparaturi, un copil zglobiu, babe, multe babe

Decor: un autobuz cu etaj

Mijloc de comunicare: viu grai

Autobuzul ajunge in statie. Urca ea, cu plasele intr-o mana, cu copilul in alta. Cere doua bilete dus pana la statia X. Ii da o bancnota soferului si ii spune copilului, care era deja la jumatatea scarii, sa nu urce la etaj. El ii da doua bilete si un rest. Ea, uitandu-se la bilete: cel mic nu are reducere? El, enervat de intrebare: nu mi-ati specificat ca are reducere. Ea (gandindu-se: asta e nebun, e un copil de sase ani!): dar nu se vede ca e un copil? El, impasibil, un sfinx cu ochelari negri: eu nu vad nimic. Ea: va mai trebuie o pereche de ochelari. Tot ea: bine, acum sper ca ati vazut, imi schimbati biletul? El: nu. Vi l-am dat pe acela, de ce sa il anulez? trebuia sa specificati ca e vorba de un copil; asta sa va fie de lectie pentru data viitoare. Ea, printre dinti: cum va numiti domnule, sa stiu cine m-a servit asa de politicos? El: eu nu am un nume. sunt un numar: 183.

Respectiva se retrage pe un scaun plina de nervi, asteptand sa ajunga la destinatie. Parca pentru prima oara cele 15 minute dureaza cat o ora. Primeste cuvinte de consolare de la babe (ale lor nu e ca ale noastre) si recomandari neaparat sa faca reclamatie. Cand autobuzul ajunge aproape de casa, apasa pe butonul care ii indica soferului ca trebuie sa opreasca in urmatoare statie. Coboara cu multele-i plase intr-o mana, cu copilul in cealalta, abtinandu-se sa spuna obisnuitul “Multumesc!”

Cortina se lasa.

M-am gandit sa va invelesc ca si pe la altii se petrec lucruri ciudate.

@morringain(91): erata: inveselesc in loc de invelesc. Iar o sa-mi sara careva in cap, intrebandu-se cum de m-au admis pe la universitate

morringain,

nu cumva era orb şoferul? ştii, ca negrone ăla din Star Trek…

@Andreea: nu am intrat in nici un zid sau masina.

morr

da mi-a plăcut că vrei să mă înveleşti, că mă duc să fac nani. noapte bună…

@Andreea: vezi 92. Am obiceiul prost sa pap cateodata litere, silabe si chiar cuvinte. Asta cand nu le inversez ordinea in cuvant/propozitie.

@Laura Bucur: Sa iei atitudine inseamna sa astepti un vineri 13 si apoi sa pui mana pe drujba!

Pi ha! Ce de-a antren am pierdut!

Ceva mai inteligent n-ai găsit de spus?

doamne cita aciditate! Au gasit altii ceva mai inteligent de spus, recomand cu incredere

[...] by Morringain, pe Pandora’s [...]

Ce faci Bucur, ne trimiţi prin bălării !?

Dacă îţi place de noi hai să comunicăm aici.

Nouă ne place de tine, să ştii !

@Laura Bucur: Uite ceva misto,de impacare

youtube.com/wat../

Bucur

Eu ştiu că au găsit alţii, da’ eu voiam să găseşti şi tu ceva inteligent. Cu o floare nu se face primăvară (proverb ortodox).

wordreference.c../

Cosa Nostra are la bază familia, denumită astfel după teritoriul pe care îl controlează. Fiecare familie este condusă de un Capofamiglia secondat de un asistent denumit Consiglieri și de Capidecina. Un capidecina controlează activitatea unui grup restrâns de „oameni de onoare”.

Conducerea Mafiei, cunoscută sub numele de „Onorata societate”, este organizată sub forma unei piramide, asemănătoare cu cea din marile companii moderne:

1. Capo di Tutti Capi; 2. Capo di Capi Re (titlu care este acordat în semn de respect unui membru senior sau retras al Mafiei); 3. Capo Crimini (cunoscut drept Don sau „Nașul” unei familii); 4. Capo Bastone (este cel de-al doilea rang după Capo Crimini); 5. Consigliere (consilier, sfătuitor); 6. Contabile; 7. Caporegime sau Capodecina (locotenent care conduce un grup de cel puțin zece „soldați” sau Sgarrista); 8. Sgarrista sau Soldato („soldații” care duc la îndeplinire asasinatele comandate); 9. Picciotto („întăririle” soldaților); 10. Giovane D’Onore (membru asociat al Mafiei, de obicei fără sa aibă vreo origine italiană).

Bucur

Lasă un pic nasu în jos şi hai să ne înţelegem. Uite că îmi bag picioarele pentru zece minute în trebile pe care le am şi îţi explic de ce m-am deranjat să “comunic”, vorba ta, cu tine. După cum vezi, de cînd te-ai tirat tu (# 45) şi pînă cînd te-ai întors, mai mulţi comentatori am făcut analize socio-literare pe textu’ tău. Deci te-am luat în serios, chiar dacă am mai băgat şi cîte-o başcă, aşa cum stă bine unor băieţi deştepţi. În schimb, cînd dumneata te întorci în mijlocul pullimii comentatoare, singurul lucru pe care-l găseşti de cuviinţă să ni-l “comunici” este un sictir aruncat din vîrfu buzicilor. D-aia te-am întrebat: ceva mai inteligent nu aveai la îndemînă? La replica ta cu copy-paste, aş fi putut să-ţi răspund că fiecare text îşi are comentariile (comentatorii) pe care îi merită. Dar încă îţi mai acord prezumţia de inteligenţă.

Deci: sîntem la un colocviu (că de aia cre’că ne-ai cerut “atitudini”) sau ne ţii un curs? Că dacă e curs, eu mă duc în ultima bancă cu cosa nostra şi ne rîdem.

@cosa nostra: eu cred ca s-anume coaceti ceva! v-ati expimat pozitiv! nici nu stiu ce sa fac… sa recunosc secretul ca imi place de voi? …sa nu recunosc?… (Simona Tache nu-i balarie, da?) @Radu Popescu: iti multumesc, si iti doresc dimineata din asta: youtube.com/wat../ @adi: hm. E si asta o informatie! @Vaya: ce ma fac cu tine? Uite, nu, nu aveam nimic mai inteligent la indemina. Asta e, bate-ma, omoara-ma (si daca gatesti bine da-mi si de mincare, daca nu nu.) Pe de alta parte citeam articolul Laurei Laurentiu, si are dreptate: voi, cei care comentati, sintei multi, si ne cereti uneori … nici nu imi dau seama ce. Sintem si noi oameni care traiesc momente, unele mai inspirate altele mai putin. (Ca sa nu mai mentionez ca daca am scrie superb si inimaginabil cu toatele, mereu, voi ce ati mai amenda? V-ati plictisi de moarte, sunt convinsa ). Eu nu scriu pe Pandora’s pentru vizualizari sau comentarii sau sa fiu cea mai desteapa/ didactica/ cu nasu’ pe sus din curtea blocului, si nici nu am nici o experienta sau formatie de jurnalist. Scriu fiindca mi s-a parut un proiect foarte bun, fiindca imi doream soiul asta de expunere la argumente si pareri, fiindca – inclusiv acum, cind se vorbeste espre disparitia suflului vital al platformei – cred ca un asemenea spatiu virtual poate deveni un formator de opinii si un indemn spre actiune. Da, recunosc: e un lucru bun sa ceri mai mult, tocmai ca sa obtii mai mult. Lectorii cu cele mai acide comentarii sunt probabil, dupa cum se comenta si la articolul Laurei Laurentiu, cei cu viziunea mai clara si cu un execritiu deja format al exprimarii unei opinii. Fie si la adapostul unui pseudonim. Dar parerea mea este ca efectiv nu merita sa iti aloci timpul ca sa scrii chestii de genul “Ah dar cit de slab articol! Infiorator” sau “Desi nu am habar ce ai facut pe lumea asta sau ce crezi despre Tom si Jerry, am citit niste cuvinte pe care ai avut tupeul sa mi le indesi sub ochi si am conchis ca esti o persoana naspa si nu mai joc cu tine” – nu daca vrei sa conversezi, sau sa ma motivezi sa fac ceva mai bun data viitoare. De asta am pus linkul catre articolul Simonei Tache. Si uite ca imi bag si eu picioarele in treburi si rup de la gura copiilor ca sa comunic cu tine. Sintem chit? (nu chitul lui Iona, totusi): youtube.com/wat../

O seara excelenta tuturor!