Șansa vieții

Lasa ceaiul, ia un Red Pul. Iti da aripi

Măi Bianca,

Uite, am vorbit urât la tine la articole, dar tu nu eşti fată rea.

Eşti neutră, abordezi subiecte aiuristice care nu fac rău nimănui şi în timp, după ce te mai încurajez eu puţin, poate vii şi cu câte un comentariu.

Să ştii că face bine câte un comentariu. Şi ajutorul meu face bine. Sunt aici autoare care s-ar fi lăsat dacă nu mă ţineam eu de ele.

Ai mici scăpări. Nu mă refer la virgule şi chestii de astea că nu e domeniul meu.

Uite expresia o funcție a timpului/spațiului nu se scrie aşa. Eu am înţeles ce ai vrut să spui. Spaţiul şi timpul pot fi considerate ca o entitate unitară în anumite abordări în fizică. Caz în care se scrie spaţiu-timp, altfel se înţelege că e funcţie sau de spaţiu sau de timp. Asta înseamnă / pus între ele.

Uite de ce, cu mici excepţii, aşa acum ţi-am spus, îmi place articolul tău:

Mi-a amintit de o teorie a mea pe care vreau s-o expun aici (sumar) ca să rămână posterităţii. Peste două mii de ani când or citi arheologii să zică bă, dă-i în pula mea, nu era numai mafioţi, era şi poeţi!.

Eu cred în independenţa de timp a subconştientului nostru. Nu e o poezie ce spun eu. Fiind independent de timp, el există pur şi simplu. Nu s-a creat la un moment dat (o dată cu noi). Nu putem spune nici măcar că există dintotdeauna deoarece asta ar implica tot o dependenţă de timp.

Ce implicaţii are. Păi, dacă suportul material al conştiinţei – creierul, ar putea avea o funcţie în plus, prin care să comunice cu subconştientul în mod desluşit, noi am trăi toate experienţele noastre trecute şi viitoare, în acelaşi moment. Am fi o constantă de trăiri.

Cea mai la îndemână demonstraţie este sentimentul de deja vu . Cred că toţi l-am trăit. Este starea aceea de o fracţiune de secundă în care ni se pare că am mai trăit acel moment. Cu starea sufletească, cu imagini, cu tot!

Această stare se produce atunci când, din nu ştiu ce motive, o mică cantitate de informaţie se scurge din subconştient în conştient. Informaţia pe care o aveam deja acolo, ne-a fost accesibilă.

În timpul somnului când creierul este relaxat se poate face acelaşi transfer. Când visele se adeveresc nu e o mare chestie. Vedem în somn ceea ce în subconştient există concret şi precis. Dar întrucât informaţia nu se scurge în conştient în mod clar, desluşit (necodificat) interpretarea ei nu ne e la îndemână. Adică nu putem să prevedem viitorul după un vis. Putem doar să constatăm similitudinea cu ce am visat abia după consumarea în realitate e evenimentelor visate.

Mă rog, n-am fost prea în formă, dar sper că ai înţeles.

În concluzie: curaj la comentarii. Nimic nu te îndreptăţeşte să stai ascunsă. Scrii cald şi, după poză, mai arăţi şi bine.

Te aşteptăm!

renata, … mie-mi pare o reclama mascata la ceai

Renate,

O ultimă încercare cu tine şi gata!

Măi, ai strâns în jur de 200 de vizualizări dintre care 80 ale mele şi ale tale.

Dacă eu fac un blog pe care nu scriu nimic şi de care nu ştie nimeni, după o zi voi avea mai mulţi vizitatori decât tine. Vizitatori care au scris greşit cuvinte când căutau pe gugăl şi au dat de blogul respectiv întâmplător.

Cititorii de aici te-au repartizat deja la cele care scriu articole neinteresante şi proaste. Eu zic că sunt superficiali.

Hai să-ţi mai spun o dată: vino cu comentarii, dialoghează cu noi! În felul acesta sunt atrase privirile tuturor.

Dacă sigla mea sau a unui comentator de-al meu apare acolo în dreapta la ultimele comentarii, vor intra toţi să vadă ce facem aici. E chestie verificată.

În felul acesta, cititorii au posibilitatea să vadă că articolele tale nu sunt aşa de aruncat. Cel puţin pentru cei cu gusturi pentru de astea.

Vino şi comentează!

Dacă nu ai timp, lasă-te de scris aici! Scrie la tine în oracol că şi aşa ţi-l vor citi mai mulţi!

Plus că nu ştiu nimic despre tine: cu ce te ocupi, câţi ani ai, dacă ai pedichiuri mişto şi alte astfel de chestii. De fapt, asta mă intrigă cel mai mult, că nu-mi dai posibilitatea să mă dau la tine!