Samsara

mi-a placut dar nu am inteles ce vrei sa spui cu “aparent prolific pe exterior”. adica am inteles eu ceva, in sensul de abundent, dar o sa spui ca-s porc si chestii.

Ai imbratisat monologul… criptezi ca sa intelegi numai tu… ce rost are scrisul in aieste conditii?

Flavia, tu ai făcut clismă vreodată?!

Încearcă! Să vezi ce mişto e!

Până atunci ia de vezi treaba asta:

youtu.be/9cadbY../

@greenfcknbin: Nu abundent, doamne fereşte.

@Adrian G: Vrei să fie totul atât de simplu? Poate face bine la diversitate şi ermetismul. Să nu ne plictisim.

@Cosa Nostra: Ai jucat în “O dimineaţă furibundă”.

O, Doamne! Cand vad ipicsia si angoasa lovinda orbeste intr-o femeie frumoasa si desteapta, iata ca mi se strepezesc toate alea. Azi planuiesc sa imi lucrez bratul si sa ii storc, metodic, puroiul din acnee.

Nu pot pentru ca sa spun ca imi displace textul si nu sunt foarte sigur ca inteleg mare lucru. Nu stiu nici macar daca sunt de acord cu putinul ce-l inteleg; dar e muzica, muzica, ma chere!

Angoasa vine, ca să treacă.

Mulțumesc!

refugiul in formulari complexe nu-i constructiv – textul poate aluneca inspre obscur. Formularile complexe starnesc admiratia dar si reactia vehementa a redusilor.

Stiu ca-s tare!

Câteodată-mi place să-mi dau un petec… pentru că pot. Ca să fiu contructivă, mă mai deconstruiesc ocazional. Nu o să rămân în obscur, vagul mă plictisește. Ca și exhibiția anostă, de altfel.

Eu sunt cea mai tare!

Eu nu am zis ca nu esti cea mai tare! Doar ca.. scrisul implica cel putin doi. Daca nu-i oferi limpezime cititorului, nu te mai citeste.

Corect! Ai dreptate, o să fiu mai limpede.

Aici, hormonu’ a bătut puțin neuronu’.

Văd că şi ţie îţi place biologia. Sau e doar un interes pur ştiinţific şi echilibrat detaşat de obiectul observaţiei, întins sub lupă?

@O iubesc pe nora: buna intrebare! Cand ma insor te chem sa-i faci inventaru’.

E boala detaliului, Nora. Am lupă la retină și la suflet. Câteodată nu te-ajută, ci te sapă.

Flavia, eu te plac atat hormonala, cat si cerebrala.

@Ce Ghevara Mea: tu esti indragostit. Nu se pune.

@Adrian G: Aah, ce mi-as dori sa ma indragostesc… crezi ca prezint ceva simptome?

ce ghevara noastră,

youtube.com/wat../

Flavia, welcome to the “ş”!!

Flavia: ştiu, ştiu. Am şi eu o sticlă pe aici pe undeva. Câteodată mă tai singură în ea, am probleme cu aprecierea distanţelor.

Da’ de ce scrii când cu Î, când cu Â?

Și eu am fetișuri pentru revoluționari… Nu că m-ar fi ajutat prea mult până acum.

Altă viață cu Ș!

@Nora: Nu știu, “de chioară” e un răspuns bun?

@andreea: “…et les femmes etaient folles de lui, toutes”. Merci, ma petite.

o fi din cauză că pe Flavia o bîntuie şi stînga lui ce guevara şi dreapta lui cosa nostra?

voxpublica.real../

@Flavia Constantin: Si eu am un foot-fetish. Facem schimb?

Flavia: .

Andreea: nu văzusem articolul lui Fumurescu. Oricum, interesantă observaţia. Să vedem cum scrie Dora.

interesantă pe naiba! sînt destul de “dreptace” şi iote cum scriu!

Pe mine, cel mai tare ma amuza confuzii grosiere de genul “sant”, sau “a” la inceputul cuvantului.

aşa a scris fiică-mea (8 ani), la dictare, ieri :

“ce ântuneric e!”

Păi zice că aia de dreapta scriu şi aşa, şi aşa. Numai ăia de stânga scriu doar într-un fel.

Da’ la Dora nu se aplică. Ea scrie cu â.

Glumeam, e o aberaţie. Cei mai mulţi scriu pur şi simplu cum au apucat, cum au fost învăţaţi. Şi prea puţini au vreo părere legată de cât de justificată e o scriere sau alta.

La Dora, daca dreapta e diferita de stanga, trebuie sa fie numai vina chirurgului. Sau are nevoie de o vulcanizare de urgenta.

articolul lui Fumurescu ii inestetic! N-am forta necesara ca sa-l citesc. Subliniaza, pune italice, boldeaza.. o scriitura ca un pom de craciun. D’astea sa cititi voi.

@Ce Ghevara Mea: se poate.

Doria e prevazuta cu san pe partea dreapta, pe cand stanga nu are decat un amarat de sin.

Comunistii isi trageau femeile de tite. Capitalistii beneficiaza de niste minunatii de tate (cata rotunjime…). Capitalist ma fac, cand oi fi mare.

Nu-s toţi aşa estetici ca tine, Ghermănuţă! Fii şi tu mai tolerant! Ce, eu n-am fost cu tine?

Aşa, nici mie nu-mi place scriitura italică. O prefer pe aia neaoşă. Da’ forţă am, iubire bibelou de porţelan.

Nu mai scap de psihopata asta! Ciiine m-a pus sa-i vorbesc?

Ce Ghevara: eu mă refeream la Dora. Şi oricum despre alte “estetici-inestetici” discutam aici.

@Ce Ghevara Mea: Un picior pe-o revoluție?

@Joianutzico, de unde ai mostenit calofilia asta? siuai de minunea satului!

Domnişoara Flavia, scuzaţi deranjul. Eu, ca o vacă numai suflet şi ceva mai multă carne ce mă aflu, mi-am făcut milă de băietul ăsta oploşit în satul nostru, la margine, în hala C.A.P-ului.

Îl iau de aicea mintenaş. Aveţi numai puţintică răbdare. Trebuie să scrie oricum o poezie pentru ziua comunei, da’ a zis că s-a încurcat la al treilea cuvânt. Noi, ca oameni cumsecade, am avut încredere şi l-am plătit dinainte. Că aşa suntem noi, nu ne place să ne tocmim. Douăzeci de colaci i-am dat şi o ulcică de lapte bătut. După ce le-a mâncat pe toate de făcuse o burtă ca un greiere, a dat pe gât şi o sticlă de Triumf altoită cu juma’ de spirt. Stau numa’ să-şi revină.

la caterinca nu is bun. Recunosc! La caterinca is buni Ponta si Antonescu. Dar daca vrei… ti-o dau din mai multe pozitii.

Nu vă mai supărați, fraților! Să conviețuim în pace, oameni cu animale.

Joiana, râd de mor, oricum ar fi. Să scrii o nuvelă )) Adrian, ești tare oricum. Nu te ofusca.

@Flavia Constantin: That’s a fair deal.

@Nora: Cred ca am incurcat borcanele. Fiecare, cu durerea lui

@Flavia Constantin: cat am ras astazi.. n-am ras demult

Lasă, Ghermănuţă, nu fi trist. Că găsim noi o ocupaţie şi pentru tine. Uite, mie de exemplu, mi se prind mereu scaieţi în coadă când intru pe ogorul lu’ nebuna lu’ Bicel. Ia, arată-mi degetele! Muu, cam anchilozate! De intelectual, deh. Da’ lasă. Că ne-om face pomană de-o pereche de mănuşi şi de nişte galoşi ca să nu te uzi la picioare. Te mai antrenezi tu şi când te-ai duce să-i pui nişte ventuze tuşicii că e cam răcită. Uite, ai acia nişte spirt (să nu-l bei şi să nu-ţi dai foc cu el).

Ah, te înveselişi? Bravo, că e om sau că e vită, fiinţa trebuie să fie optimistă în viaţă! Să reciţi ştii? Deşi mă cam îndoiesc după cum vorbeşti, parcă ai prune în gură. Hai că te îmbracăm frumos, în strai popular (parpalacul ăsta de poet misterios corcit cu Colombo şi cu Zorro îl laşi acasă) şi spui şi tu o poezie la zilele comunei! Îţi facem şi poză s-o arăţi la rude şi poate-ţi dăm şi o diplomă.

Da’ până n-o înveţi ca pe apă, nu mai pupi nicio gogoaşă! Hai că vine doamna învăţătoare să te asculte. Dacă te porţi bine şi respectuos, vine moş Nicolae şi la tine.

@Joiana: incepi sa ma plictisesti.

Pfiu, Ghermănuţă. Ce trist. Să te plictisească singurul om, pardon animal care ţi se adresează, plin de empatie, compasiune şi impuls igienic deopotrivă. Mă rog, empatie mai puţin, am şi eu limitele mele. Da’ să ştii că nimica din ce-i omenesc (culmea!) nu mi-e străin. De-aia nu mă alungi tu, mititelule, şi de-aia rezist eu eroic.

Plictiseală, neplictiseală, crezi că îţi permiţi să faci nazuri? Uf, aşa eşti tu ca racul, unu’ înainte, doi înapoi, şi mândru ca mărăcinii pe maidan.

Hai, nu te mai alinta. Treci la treabă. Lasă fasoanele astea de fată mare.

Nu mai vreau! Esti prea mare! Esti ca o vaca.

Si aţi pus-o de-o scenetă. Sau fabulă.

@Flavia Constantin: Nu e usor sa eviti tragismul nici cand esti pe o plaja insorita sau cand faci sex cu iubitul, chiar daca esti cu ochii senini si mintea cat de cat lucida. E frumos sa dansezi chiar si cu nisip in ochi si in unghi de 90, important este ca obtuzii tai sa-ti vada ochii din nisip, daca nisipul din ochi nu reusesc. Daca nu poti sa-i dezobtuzezi, treci la altii, bineinteles, tot obtuzi, daca altfel nu se poate. Pentru ceilalti, mai putini obtuzi, nu e nevoie nici de dans, nici de camile, nici de desert, e nevoie doar de tine!

@DANNY: Ceilalţi au fugit în lume, cât mai departe de mine am senzaţia. Eu nu mai alerg după nimeni.

Mersi, predicţia ta arată foarte frumos, dar în scris, aş spune cu un trist cinism. În realitate e mai greu şi mai anevoios, de parcă ţi-ar intra nisipul şi-n gură.

Cine poate fugi departe de tine, Flavia? Mi se pare de neconceput, da-mi voie, ma chere.

Ca și-n scris, uneori sunt prea mult. Dar nu scuz pe nimeni. Rămâne cine poate.

Bine ca nu ai zis si “intra cine vrea”, ca cine stie ce comentarii mai primeai

Stiu ca doar ce am defulat o gluma de TIR-ist, dar cred ca toti incercam sa fim prea mult in scris, astia suntem. Eeeh, dar sa ne iertam intai pe noi insine, nu? Asta ar fi o practica a unei religii asa de frumoase si comode, ca mai ca as deveni rapid un fanatic. Why do we crucify ourselves? Ca tot vorbeam aseara cu cineva de chestia asta…

Da, și eu îmi pun întrebarea asta de ceva vreme… Cred că masochismul e un trend ascendent, cumva, oricât ne mirăm noi de noi înșine. De la un hatâr sezonier în existența oricăruia, devine un cult al durerii. Check out Meșterul Manole. Mi-a venit acum în cap.

Comoditatea ar trebui crucificată, în opinia mea. Ne instigă la lâncezire si stagnare. Dar na, eu zic asta în timp ce alții dau aprobător din cap și fac pași spre ce pare mai simplu și mai la îndemână.

si eu care credeam ca te referi la Samsara de aici: avaxhome.ws/vid../ …poate faci si o cronica a respectivei pelicule )

Hm, ciudat. Eu am impresia că suntem inimaginabil de toleranţi cu noi înşine. Că, în esenţă, suntem nişte nemernici şi ne absolvim atât de uşor… cu cele mai jalnice scuze din lume.

Bravos, parca se repeta discutia de-aseara, pe care doar ce-am pomenit-o. Faza cu comoditatea eu o comentam in felul in care am citit-o recent undeva: slabiciunea este cel mai mare pacat, si e de fapt mama tuturor pacatelor. O sa mi se spuna ca este ceva atat de simplu si de evident, cum ar fi, bunaoara, roata.

@Nora: Da, si eu cred ca asa sunteti

@Nora: Auci, tocmai scrisesem un comentariu, cand cred ca Pandora a avut un moment de cadere nervoasa. Ziceam cam asa: ca, vorbind serios despre auto-absolvire si auto-crucificare, pot sa marturisesc cu mana pe inima ca le practic intens, chiar extrem, pe amandoua. Si, ce mi se pare patologic este ca le alternez atat de des, ca nu pot decat sa imi aduc aminte de perioada tristetilor si bucuriilor onanismului copilariei mele. Eeeh, ce vremuri!

Hm, ce sa zic, eşti o fiinţă exemplară. Iei, pui, iei, pui, ieşi bine.

Eu sunt masochista masochistelor. Zgîriaţi-mă, muşcaţi-mă, dar… iubiţi-mă!

Veșnica dualitate, disecată la nesfârșit. Cuțit cu două tăișuri, magneți cu poli opuși, Făt-Frumos și Spânul… Nu avem cum să apreciem lumina fără întuneric sau… hai că înșir clișee ca Ceaușescu.

Sufletul e ca o desagă, din care te bucuri să dai văzând că e așa plină. Până ajungi la… fundul sacului. Și disperi să pui la loc, dar tu nu știi să iei, numai să dai.

Joiano, masochista simpatica, daca ma lasi sa te mulg un pic, promit ca-ti invinetesc un ochi si te musc de coada. Te risti la o mameleala, perversa mica?

Domnule, eu nu prea vă cunosc, dar sunteţi un porc. Aşa se vorbeşte cu o doamnă?

Şi iubirea, şi iubirea, cum rămâne cu iubirea? N-ai dumneata mâini pentru câte ţâţe am eu!

E trist daca ceilalti au fugit in lume cat mai departe de tine. Totusi nu cred acest lucru, e doar o simpla si inocenta senzatie. Dar daca aceasta senzatie isi face de cap in mintea ta si nu-ti da pace, atunci ia lumea in maini, stoarce-o ca pe o rufa spalata si vei vedea cum praful se va deosebi de nisip, obtuzii de lumina si realitatea de vis. Nu trebuie sa alergi dupa cineva, tu trebuie sa fii acel ” prea mult” in scris si-n viata si lasa-i pe ceilalti sa alerge inspre tine. Vei vedea cum unii se impiedica, iar altii vor spera. Cat despre nisip, el tot timpul va intra undeva, deoarece este minuscul, fin si prea miscator pentru o lume atat de obtuza.

Joiana,

nu vrei tu să te duci să-l cauţi pe Jianu? Ăla e potrivit pentru tine – bărbat dintr-o bucată. Adoarme imediat după şi sforăie vârtos.

Aici avem ceva interesant, în sfârşit.

Ce Ghevara Mea,

vrei, te rog, scumpule, să-mi închizi fermoarul la rochie, la spate. Vezi că începe de jos, de jos, de tot. Cum unde mergem? La un… party.

@Joiana- Doamna, daca as spune ca sunteti o vaca, ar fi, cu siguranta, un truism; iar pentru dumneavoastra, probabil, un compliment. Cat despre iubire, cu totii stim ca duceti lipsa de ea. Vorba bancului: daca si pe tine te-ar trage cineva de tate in fiecare zi, dar te-ar iubi doar o data pe an, nu ai avea si tu ochii tristi, ca Joiana?

@Messalina- Dupa preludiul de la ugerul Joianei, ce munca poate fi mai placuta pentru degetele mele, decat trasul fermoarului? Numai sa nu fie prea jos, asa cum zici, ca ma trase un curent la mijloc, in grajdul vacutei…

… avansuri virtuale?

Flavia, nocturna pasare ne mai esti… adicatelea, aia e ora de comentarii? Altfel, da, avansuri nevinovate…

Aş zice mai degrabă matinală. Sunt productivă când se crapă de ziuă.

Interesant… n-as fi crezut ca te trezesti tu atat de devreme. Eu, unul, nu pot sa ies la produs atat de matinal (nu luati in seama TIRismul). Sa inteleg ca ne asteapta ceva nou?

Ceva nou tot o să vină, dar mai am niște priorități academice legate de scris.

E bine oricum să mai ies din mine și să îi analizez pe alții. Mai învăț și eu câte ceva.

A, și mai ales, trebuie să am și eu un ritm de expunere, nu? Nici 1000 de oameni nu m-au citit încă.

Vai, Ce Ghevara Mea!

Eu te vedeam ca pe un armăsar înflăcărat şi tu suferi de lumbago şi curenţi, bietul de tine… O prişniţă, ceva?

@Flavia- Da, e interesant sa analizezi oamenii, doar ca aici nu stiu cat poti sa vezi si sa intelegi din ei. E arhicunoscut faptul ca internetul distorsioneaza, ceva de speriat. Sunt si unii care scriu si comenteaza deschis, relaxat si autentic; dar sunt putini si nici ei nu sunt asa mereu.

@Messalina- Bai, da’ un armasar inflacarat nu mai are si el dreptul la slabiciuni, raceli si nevralgii? Si baietii plang cateodata, Messalino. Daca aveai macar ceva cultura muzicala, si tot stiai asta. Da, baga o prisnita si lasa-ma sa ma mai joc un pic la fermoarul ala, ca zic ca de data asta il dovedesc.

Nu mă duc, Messalino. Am şi eu mândria mea, de vacă. Dacă i-a trebuit cucoană de oraş să nu mai auz de el! Mi s-a părut mie că bolea şi după una, o aia venită din deşert, unde nici mărăcinii nu cresc. Da’ după aia a venit noaptea aia din vâlcea şi am mai uitat.

Ce Ghevara Mea: nu ştiam bancul ăla. Dar te cred pe cuvânt că, deh, ce-i al tău e al tău: pari mai şcolit ca mine.

Nu analizez Internauții, încă îmi place să mă uit ochi în ochi.

Şi mie, da’ nu tot timpul. Sunt ruşinoasă.

Da, e mai interesanta analiza live. Sunt pentru.

Bun. Ţi-ai mai revenit, Ce Ghevara Mea?

Hai să te învăţ, că te văd cam nepriceput. Rochia e foarte strâmtă. Pocneşte. Trebuie să te laşi în genunchi în spatele meu. E drept, nu mă poţi privi în ochi, dar cred că-ţi place şi aşa. Ţii cu mîinile cele două părţi ale materialului şi cu dinţii apuci frumos fermoarul şi-l tragi în sus. Te rog să ai grijă să nu prinzi în el sforicica de la chiloţei. Aşaaaa, ridică-te, netezeşte-mi rochia bine… stai să-mi ridic pletele. Ai reuşit?

Ce Ghevara dragule, de ce tremuri? Ai şi febră?

Of! Joiana, cred că ţi-l las ţie şi pe ăsta…

Viața bate filmu’. Și internetu’.

Messalina, te gasesc cumva printre fetitele de pe chat? Crezi ca tremuriciul vine.. asa… cum pocnesti din degete (pardon!) tastatura?

Messalino: nu-l vreau. Nu mă iubeşte. În cel mai bun caz, cică o dată în an. În rest, ochii plânşi şi coarnele plecate.

Messalino, nu tremuram, da’ eram doar putin emotionat. De ce? Pai, am gresit si ti-am prins in fermoar sforicica de la chilotei, ca parca ai cobit, gura pocita! Acu’ arati de parca i-ai folosi drept ata dentara, sper sa nu te roaza prea tare prin cele parti.

@Flavia- Asta cu viata care bate filmul si netul, parca e un fel de rock-paper-scissors. Sau, un fel de vandam vs bruslea vs cuc noris.

In cealalta ordine de idei, miauuu, tare mi-ar placea sa te privesc in ochi.

Eşti o calamitate, Ce Ghevara Mea!

Pune mâna pe un cuţit şi taie sforicica, acum! Doar n-o să mă laşi aşa, bondage-ată! Mersi… Nu că mă rodea, dar erai în maaaaaare pericol…

Ce iti mai plac atatarile si preludiile ! Cum or fi, numa’ sa fie !Cunoastem .

Şi cum crezi dumitale că s-ar putea întâmpla asta?

Fără miau. Pisicile sunt pe toane. Nu mai am loc nici de-ale mele.

Nesfarsite sunt caile Domnului. ceghevaramea@yahoo.com.

Esti de comaaa:)))