Să-mi fac un semn, să nu uit!

Nu ştiu, Magda, cum o fi, că eu am mereu mâinile pătate de cerneală. Albastră de cele mai multe ori, dar şi roşie destul de des.

Şapte instrumente de scris sălăşluiesc în orice geantă de-a mea. Trei stilouri, pentru mine, două cu cerneală albastră şi unul cu roşie, şi alte patru „scriitoare“: două rollerball-uri şi două pixuri, fiindcă adesea oamenii îmi cer ceva de scris şi nu ştiu de ce mie în mod special. De vreo doi ani nu mai am creion.

Mi-o fi scrisă în frunte pasiunea pentru instrumente de scris.

Niciun altfel de reminder vreodată. Nu ceas deşteptător. Seara îmi spun că trebuie să mă trezesc la o anumită oră şi asta se întâmplă natural. Sunt şi excepţii: dacă întârzii mult în noapte, dar asta este foarte rar, îmi iau totuşi marja deşteptătorului, pentru siguranţă. Sau dacă am avut o zi încărcată şi neliniştită. Altfel…

Asta înseamnă că am îmbătrânit, Magda? Că trăiesc în alt ev?

eu inca mai umblu cu penarul dupa mine, am aruncat o privire inauntru si, pe langa stiloul pelican care albastreste degetele, mai am patru pixuri cu gel albastru, negru, rosu si verde (verdele este singura culoare care scoate amploaiatul de la ghiseu din abulie, in cazul in care va plac experimentele sociale la scara redusa), creioane mecanice de 0.5, 0.7 (favoritul meu) si 0.9, un creion h pentru desene, o guma foarte mare pe care scrie “pour les grosses erreurs” (guma – gluma, i hope you get the joke!), o lama x-acto pe care o folosesc la conferinte, in general, pentru decupaje in forma de animale, memorii usb, rigla, echer, raportor, compas (2 buc.), calculator, surubelnitze mici, doua baterii reincarcabile, pointer cu laser (mai ales pentru pisicile prietenilor) si o unghiera (semn de nevroza obsesiva, probabil).

A nu, Ana, nu ai imbatranit, ai stiut sa pastrezi lucruri de valoare. Valoare umana pt mine. Cum ar fi stilourile. Eu ma tem ca astea le pierd. Mai caut, cand trebuie sa completez formularele pentru intretinere ceva de scris si-mi gasesc stiloul preferat. Unul pe care scrie J ecris donc je suis. Ma uit la rezervele alea care cred ca s-or fi uscat. Si mi am amintit si de cel mai smecher stilou al meu,adus din Austria, alb cu vacute mov, ca la Milka. In Romania nu se gaseau rezerve. Aveam una singură, originala, pe care o incarcam cu seringa. Slava Domnului, seringi aveam. Cat despre creioane… pentru noi era luxul suprem sa avem un creion mecanic Rotring. Acum prefer creioanele de la BIC, alea colorate. Si mi place ca au guma si pot sa sterg. Mai scriu pe masuta cate un numar de telefon… Si visez la un set de carioci, tot de la BIC, stii, seturile alea frumoase, cu varf subtire. Ana, pasteaza ti stilourile toate si rollerball-urile si pixurile! Sa ti spun asta desi sunt extremmmm de geloasa ca te poti trezi fara alarma si nici nu uiti lucruri. Era o vreme cand stiam toate aniversarile pritenilor si numerele de telefon pe derost. Acum am reminder pt toate si nu stiu nici numarul mamei. Stiu, rusine sa mi fie!

dr.nenea. ai penar? waw! dr nenea si ana, uitati cum facem, iesim toti trei in oras, voi stati de vorba si imi dati penarele voastre, sa incerc toate pixurile si stilouri si creioanele, sa scriu, sa desenez, sa umplu un caiet intreg, caiet neaparat cu arc si…. hai ca atat de tare ma aprinde gandul asta, incat devine pervers

Şi eu încă umblu cu “cerneală” după mine. Bine, n-am atâtea variante ca Ana. Un stilou, cerneală neagră. De cele mai multe ori, am şi un caiet (cu arc, bineînţeles) sau o agendă.

Cu pixul nu-mi place să scriu, iar cu creionul am scris ultima oară acum câţiva ani, când învăţam nişte litere noi şi trebuia să şterg des. M-am simţit iar în clasa întâi.

Ah, am o slăbiciune aproape bolnavă pentru creioanele cerate. Am şi acum un set, sunt doar mină, lemn deloc şi au un înveliş de plastic, cu o chestie pe care apeşi ca să “împingi” vârful. Uffff….

Bun. Atunci ne-om vedea la trei stilouri, un caiet şi un penar. Şi facem şi concurs: cine scrie mai urât.

N-aveţi nicio şansă.

@Magda Gheorghita: da, am un penar verde pe care il port permanent dupa mine si in care tin minimul pe care l-am descris mai sus. as fi preferat unul din lemn in locul celui din panza dar nu am gasit unul suficient de mare iar cele chinezesti cu acoperitoarea moale si desene nu sunt suficient de rezistente. raspund cu mare placere invitatiei tale la mini-party cu penare. un mic schimb de gume colorate la sfarsit ar fi chiar un bonus neasteptat

@Ana Barton: eu ma declar déjà invins: nu numai ca scriu frumos dar sunt si perfect capabil sa intretin o discutie civilizata despre diferentele fundamentale intre antiqua si fractur si implicatiile idologice ale preferintei pentru una sau cealalta.

Dragilor, sa stiti ca s-au inventat medicamente noi si mult mai eficiente pentru voi. Daca va temeti de medic sa stiti ca psihiatrul nu face injectii, asa ca puteti merge la o consultatie fara griji.

@florian: ba face injectii, floriane. psihologul nu face. daca tot suntem la capitolul asta n-ai avea si adresa unei clinici de lobotomie?