Prostii

le amesteci. Io nu spun ca ghiveciu’ nu-i mancare! Da… prea multe icre negre si fasole… te pune pe ganduri. Apare intrebarea: oare nu o sa ne gazam? Nu-i bai dinspre gaze.. e bai dinspre hainele elegante pe care le purtam.

Ah, Don Juan sau dragostea pentru geometrie.

Ha?!

Geometria ca geometria, da’ Don Juan unde e?

Păi, e cea care vorbeşte în textul tău. Curbele căutând cu privirea forme angulare.

Au! Ruşine să-mi fie! Mă duc să-mi extirp testosteronu’! Cu forcepsu’-l scoţ. Moleculă cu moleculă.

Vreau transfuzie cu estrogeeeeen! Donează cineva?

Nuuu! Rectific. Eşti doña Juana.

Aia e mai rău, nu?

Deşi e primul lucru scris la zodia mea. În orice horoscop. Da’ nu l-am luat în calcul până să mă zdrobeşti tu cu el.

Hai, victimele să vorghească! Să spuie tăt.

După expresii, nu-mi dau seama de pe unde eşti de loc.

Să râză?!

Cosa, iubitule,

Nici eu nu-mi dau seama de pe unde sunt. Dar asta e o chestie muntenească sadea. Doar am împrumutat-o niţel.

A, da’ stai să vezi când o vedea muza arcele şi m-o întreba dacă n-am pupat în viaţa mea de-alea frânte, dacă am habar de arhitectura gotică. Numa’ niţel stăi.

Aoleu, deci statul la mănăstire te face rectangular. Sau, mă rog, să te mişti rectangular.

Mie una îmi plac şi rotocoalele.

Tu eşti o fiinţă porno. Eu (încă) nu.

Sau… ?

Îmi pare mai întunecos, mai poetic şi mai … eu, bolţi în loc de arce!

luati si urmariti.. lasati bombaneala.

youtube.com/wat../

Vai de capul vostru. Asa cum v-am lasat, si v-am gasit.

Oof, tangenta asta de mandria fortifacata. Hraniti inima cu teorie dezmierdati de neputincioase. Vreti prin articole voastre sa imbratisati cota superioritatii..Vreti sa rupeti firea din patrulea perete care va lasa demascati intre subversitate randuialei, firea obisnuitei si iluzia de caracter extraordinara?

Vrei sa deveniti un Napoleon prin act de justificare in existena voastra absolut eronata? Cine dreacu va credeti?Schiller, Raskolnikov? Jung?

Nu, nu si nu. Vai de mamele voastre..V-ati inchis viata pe degeaba.

existenţele noastre absolut eronate?

chiar că vai de mamele noastre!

Anti: bonjour. Ce mai faci?

Domnuuuuuu Antiiiii: vină să te pup!

Servus Joiana!

Domnu’ Anti, la noi la inundaţii am fortificat căminu’ cultural. Dunărea crescuse până la cote deloc dezmierdătoare. Unii au vrut să fure sacii de nisip ca să-şi facă plajă în spatele căşii, da’ au fost repede demascaţi.

Ghermănuţă, acilea de faţă, s-a crezut o vreme poiet prin puterea obişnuinţei şi a neputinţei. Da’ acuşa l-am descuiat io din iexistenţa lui ieronată. Se simte mult mai bine şi s-a apucat să cultive ştevie.

Te chemăm la primăvară la un borş. Vii?

Va slefuit societatea romaneasca mintile voastre? Ca credeti mai mari ca viata societatii insusi? A facut Romania si romanii un Zarathustra ambivalenta din e:ul vostru? Pentru ce sens?Zi, va rog frumos, Adrian, Ana, Cosa, Norico tati? Pentru ce sens?

Anti,

Să mor dă nu mi-a fost dor dă tine. Cum le zici tu, bibicule, mai rar cineva.

Anti. Daca reformulezi… ma prind in hora.

Domnu’ Anti, să nu joci cu Ghermănuţă. O să încerce să te pipăie pe ici, pe colo. Să nu zici că nu ţi-am zis. Eşti ca borcanu’ de magiun pentru el.

Anti. Io tot am incercat sa-mi exprim sentimentele cele mai profunde fata de ea. Cred ca nu ma iubeste si nu vrea sa faca dragoste cu mine.. si acuma incepe sa se scuze public – prin chestiunea ca as putea sa fiu pe invers. Ea vrea sa ma imbarligheste.

Despre Nitza? Io ti-am tot zis: albul nu e negru. Degeaba incerci.

Curat prostii!!!

nu sînt de acord. maneliştii sînt nişte epigoni. ai dragului meu Coşbuc

“Să-mi cînte lumea cîte vrea,

Mi-e dragă una şi-i a mea;

Decît să mă dezbăr de ea,

Mai bin-aprind tot satul”

şi…. ai Margaretei Pîslaru, na!

youtube.com/wat../

hm!

Eu nu pricep cu ce anume nu eşti de acord.

Nora,

Cu nimic. N-o vezi? Cum să-i mai intri-n voie?

Alan Ritzi,

Da’ spusei, omule, că sunt prostii. Tu ce-aşteptai?

Ana, eu cred că cititorilor le plac autorii demagogi. Cum le spui “what you see is what you get”, se şi burzuluiesc de parcă i-ai fi înşelat la cântar în piaţă.

Nu cititorilor. Nu lor.

Trecătorilor.

Ca la şotron.

eu acum nu sînt de acord din principiu. m-a sunat una şi m-a sondat dpdv politic şi am răspuns cu “nu sînt de acord” la toate întrebările.

aşa că am rămas setată. nu mă băgaţi în seamă.

Să vă întreb o chestie.

Mă sună o prietenă îngrozită. Are impresia ca are un şoarece sau un şobolan în bucătărie!

Argumente: acum două zile a lăsat o jumătate de portocală pe blat, a găsit-o pe chiuvetă, apoi, noaptea următoare pe maşina de spălat (blatul e lipit de maşina de spălat). Mutările jumătăţii de portocală s-au desfăşurat peste noapte. Azi găsi o banană (care se afla în coşuleţul cu fructe de pe mai sus menţionatul blat) cu coaja uşor roasă. Mă cheamă pe mine să mă duc la ea să-mi arate banana cu pricina. De ce naiba, nu ştiu! Cică să-mi dau şi eu cu părerea. Menţionez că portocala nu prezenta urme că s-ar fi consumat din ea.

Nu râdeţi că mie mi-e frică să mă duc!

De vreo două-trei nopţi, aude zgomote ciudate.

Eu îi prezentai şi varianta că s-a ţăcănit ea şi uită unde lasă jumătăţile de portocală, dar ea nu-i de acord. Mai ales că apăru şi proba bananei cu coaja roasă.

Acum: e posibil ca o rozătoare să se urce pe un blat? Să împingă o jumătate de portocală cale aşa lungă? Apelez la cunoştinţele voastre despre rozătoare şi experienţa voastră de viaţă.

Bine, iubito. Pupa-ţi-aş dezacordurile!

youtube.com/wat../

Are. Un rozător sau un djin.

Of! Văd că nici tu nu ştii nimic de dihaniile astea.

Of, mi-e şi groază să-i transmit părerea ta.

Ba da. Poate să urce, poate rostogoli. Ai uitat de Mărgelatu? Hamsteru’ pitic? Ăla putea să facă sute de kilometri într-o noapte. Rozătoarele pot multe. Şi nici nu sunt proaste. Deloc.

Deci are. N-o mai suspecta că s-a ţăcănit.

Să puie mâna şi să dea nepoftitul afară. Să nu se suie în moalele patului şi să urle ca fetele mari, că şobolanu’ nu e atras de gagici. Nu iese din ascunzătoare cu toate farmecele ei concentrate-ntr-o criză. Raţiune şi numai raţiune.

Dă-i cântecelul ăsta de la mine:

youtube.com/wat../

Mda. Se baricadă într-o cameră. Şi moare de foame acolo cât îi mănâncă dihania bananele şi portocalele.

Altă întrebare: când chemi o firmă de deratizare, ăia ce fac? Vin şi pun otrava şi pleacă? Sau pleacă numai după decesul scârboşeniei? Vin să verifice?

Ano, sa moara dusmanii tai cat m-am distrat! Bun sotronu! Si mi-ai adus aminte de djini era unu care ii vindea in Dubai, la sticla, din productia proprie a bunica-sii.

Asta nu ştiu, Nora. Eu am avut de-a face cu hamsteru’ pitic şi am ascultat poveşti despre veveriţe de pământ şi cobai. N-am habar cum fac… independenţii. Aici mizez pe opiniile tale.

Firmă? Hmm… Ce să zic? Poate c-ar trebui niţică şoricioaică sau ceva mai fiţos. Or fi de-astea acum, să nu care cumva să streseze animalu’. Dacă ea n-are copii sau animale (altele) în casă, şoricioaica e tot ce-i trebuie. Iar mortu’ va fi găsit în tranşee.

Of, e un şobolan, nu un terorist, ce dracu!

Iulia,

Mor eu de râs acum!

Dar îţi aminteşti de aia, da?

Duşmanii-mi poartă pică

Că n-au valoarea mea

Şi toată viaţa lor

Nu calcă-n urma mea.

Nu mai pooot! Djini la sticlă! Măcar era o sticlă normală, să n-o roadă pe margini când se enervează?

Nora (acum serios),

Da, e un şobolan. La noi le zice gherani.

Fără glumă, într-o vară, mie mi-a mutat sculele dintr-un sertar în altul. Toate! Şi aveam cleşti grei, ciocan şi multe altele.

Într-o primă fază am crezut că a împrumutat mama sculele cuiva care n-a ştiut să le mai pună la loc, dar apoi am văzut urmele de gheran. Am pus beliţa şi în două zile l-am prins. De fapt am prins-o. Era femelă şi se pregătea să nască, drept care îşi făcea cuibar.

Acum am mâţi. Trei. Nu mai vezi urmă de şoarec, nevăstuică sau gheran.

Spunei prietenei tale că nu e de glumă. Trebuie să pună beliţă deoarece cu bobiţe otrăvite nu face nimic deoarece gheranii sunt foarte inteligenţi.

Stai aşa!

La bunică-mea, în Ardeal, le zice ţâţorani.

Beliţa e cursă ori ce e?

Iulia,

A, şi nu te uit că m-ai lăsat singură, atunci, la Sinaia.

Până mor, vorba manelei.

Ana, nu, n-are copii, doar un câine în custodie împărţiţă.

Cosa: mi s-a făcut rău fizic citind ce-ai scris. De la esofag până la stomac. Habar n-aveam ce zici tu acolo.

Ce e aia beliţă?

@Ana

Ma asteptam la neprostii invelite in prostii.

Bun. Să dea câinele la celălalt custode.

Şi eu vreau să ştiu ce e aia beliţă.

Şi, da, cum ţi-am spus, sunt deştepţi ca focul.

Alan Ritzi,

Atât putui, om bun. Atât mă ţinu chimiru’. Mă iartă şi tu, creştine pravoslavnic.

@andreea # 27

prostii prostioare,la video-clip-ul sugerat ca Margareta Pâslaru este în realitate Anda Călugăreanu„O portocală”

iar dacă dai click pe Margareta Pâslaru „O portocală” scrie/cântă tot Anda Călugăreanu

noi am avut un şoricel. avea vreo 5 cm, era tare drăgălaş şi mi-a fost foarte frică de el, pînă l-am văzut şi m-am îndrăgostit pe loc. avea mustăţi.

noaptea se auzeau rîcîieli şi pîş-pîşuri. mînca biscuiţii din cămară. şi mere.

înr-o zi, am pus un biscuit pe jos în bucătărie şi l-am pîndit vreo juma de oră. a venit. am trîntit un castron peste el. hap!

apoi l-am dus afară, la iarbă verde. l-o fi mîncat vreo pisică…

Mulţumesc frumos pentru răspunsuri. I le-am transmis şi ei, a sunat la o firmă de deratizare. Vor veni ăia, pun nu ştiu ce lipici, nu ştiu ce plasă şi momeală cu otravă. Poate să dureze şi două-trei zile toată treaba.

Cică se întâmplă des când stai la parter. Eu tot la parter stau.

Doamne, Andreea! Eşti o eroină! Să prinzi bestia cu mâinile goale. Chiar nu glumesc!

bra-vo, Seva! bra-vo, Seva!

cred că voi nu ştiţi ce drăguţi sunt puii de şobolan.

sywh.freeforums../

Muză,

Aşa l-a prins bunicul meu pe Ionel. Tot cu un castron.

Cum mi-aduci tu aminte de viaţa aia frumoasă. Cu şoricei cu tot.

Valonaş,

Delicioşi. Miaaaauuu!

Val_one: mă scuzi, dar nu dau click pe linkul tău. Chiar nu vreau să văd!

Nora,

Dă, dă. Sunt tare frumuşei.

Ana, nu înţelegi. Eu nu pot să-i văd nici în poze, nici în filme, nicicum. Când trec pe lângă un pet shop, întorc capul. E fobie în toată puterea cuvântului.

Parcă ţi-am povestit de colegul meu de liceu pus de glume proaste? Care m-a fugărit cu un hamster în mână pe vreo câteva străzi? Eram la o colegă, ea avea hamster, eu nu intram la ea în casă decât după ce se asigura ea că ăla e în borcan, borcanul acoperit şi cu greutăţi zdravene deasupra, uşa de la cameră închisă.

Ei, am fost într-o zi pe la ea şi cu noi a mai venit un coleg. Ştia de frica mea. S-a dus, a scos hamsterul şi a venit cu el spre mine. Eu, glonţ, în şosete pe uşă. N-am mai stat să mă încalţ. M-a alergat pe câteva străzi, eu, care nu sunt vreo atletă, cred că am bătut toate recordurile de viteză. Ăla leşina de râs.

N-am ce face. Scuze.

Nu, ce scuze? Fii serioasă. Iartă-mă tu. Nu mi-ai povestit de întâmplarea cu hamsterul. Nu ştiam că e vorba despre o fobie. Gata, m-am cuminţit. E ca şi cum mi-ai spune mie de râme. Orice, până la râme. De fapt, până foarte departe de ele. Am leşinat, la patru ani, când cineva a aruncat pe piciorul meu una. Le pot vedea, dar prin ce trec…

Hai să te scot din asta. Vrei? Mă sună Rada, care e niţel răcită. Aseară am vrut să-i pun un supozitor cu Nurofen. S-a strâmbat cam tare. De fapt, a făcut un scandal în toată regula. Am convenit că va face asta singură, dacă eu n-am delicateţea necesară. Şi ce drac de delicateţe să am, dacă opoziţia ei e totală? Mă rog.

Revin. Mă sună şi mă-ntreabă când vin. Îi zic că într-o jumătate de oră. Ea-mi spune c-o doare. Eu mă sperii. O-ntreb ce. Sufletul, mami. Dar să ştii că te las să-mi pui supozitorul ca să-mi treacă.

Şi uite cum aflai eu cum pier durerile sufleteşti. Cu supozitoare.

Sunt frumuşei?! Cred că n-aţi avut de-a face cu ei. Sunt oribili, scârboşi, fac extraordinar de mult rău. Spurcă totul în jur. Ce să mai …!

Vai, Ana! Păi asta schimbă total semnificaţia lui “mă doare în cur!”.

Nora,

Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Cosa,

Hai, nu ne mai fierbe. Ce e beliţa aia?

Nu te supăra şi tu. Am doi prieteni, biologi eminenţi, care studiază rozătoarele. Ei mi le-au povestit. Nu i-aş vrea aproape vreodată pe şobolani, dar înţeleg de ce comportamentul lor, mai ales cel social, fascinează.

Dar să lăsăm asta, te rog. Norei îi face rău.

Nora cu şoarecii, eu cu omizile şi viermii…

Beliţa nu e o cine ştie ce haia, dar e simplă şi foarte eficientă.

O cutie mare de tablă – poate intra şi un mâţ în ea, care are o uşă închisă cu arc. Nu vă mai explic, aţi înţeles. Intră gheranu şi ţac! gata, e prins. Aduci mâţu (nu orice mâţ prinde gherani) şi-i dai drumu gheranului din beliţă. Să vezi spectacolu dracu!

@Ana, sigur ca-mi amintesc de “dusmani” N-am vazut cu ochii mei djinii la sticla, nush in ce fel de recipient erau, nu-i vindea pe strada, erau pe piata neagra, aia cea mai neagra… am fost aboordata si intrebata daca vreau unu’ doar cand m-au considerat persoana de incredere

Uite ca are si nora comentarii normale.Ori e oarsce subiectvism la mijloc ori o fi bolnava saraca.Interesant.

Joi de la Joiana.

Sub nicio forma firma de deratizare! Aia sunt scumpi, delasatori si lucreaza murdar, cu atrava si alte alea.

Cel mai bine sa mearga la primul restaurant chinezesc si sa ia legatura cu bucatarul. Aia umbla innebuniti dupa asemenea trufandale, intr-o jumate de ora il prinde viu, au ei metodele lor. Si modul de preparare e deosebit, ii pun intr-un hol mic, de obicei ala de la baie si ii bat cu un bat cat sa-i innebuneasca de spaima pentru a se fragezi carnea, dupa care ii oparesc cu apa fierbinte si ii jupoaie. Preparea poate sa difere de la client la client, dar iasa niste specialitati cam ca ala din oala : cepapam.ro/nici../

Daca cumva au norocul sa fie femela gestanta, asa cum a avut Cosa, atunci totul devine un festin pentru ca fetusii sunt pusi la murat intr-un borcan si consumati mai apoi ca si acritura la friptura.

Am o prietena la New York(pe-acolo-s babani rau de tot si le spune Klotzani) care a gustat unul de ala si de-atunci numai de-aia viseaza. Arata cam asa: imageshack.us/p../

A propos de prostii si joculete… fire-ati atenti la chestia asta:

games.yahoo.com../

Folositi o coala alba de hartie pentru faza a doua “experimentului”, e foarte la la indemana. E misto, nu?

Aaa, acuma vazui faza cu soarecii si sobolanii. Nora, iti zic eu metoda cea mai simpla, rapida si sigura pentru a prinde rozatoarele astea.

E vorba de cursele alea cu lipici, care sunt extrem de eficiente. Eu am avut soareci mici de camp, intr-o casa de la marginea orasului. Mi-a recomandat cineva cursele astea, dar mi-a zis ca stie ca sunt eficiente doar pentru sobolani si soareci mari, ca pe astia mici nu e sigur ca ii lipeste suficient de bine ca sa nu scape.

Am cumparat o cutie cu doua placi cu adeziv din asta. Mi-a zis omul de la magazin sa iau nu mai stiu ce marca italiana, ca cica aia ar fi cei mai buni in domeniu. Pe cutii scria ca sunt pentru sobolani si soareci mari, dar in cateva zile am prins vreo 6-7 soricei de camp. Nu au mai reaparut, dupa ce a trecut perioada aratului.

Ei bine, cursa asta e extrem de buna. De ce? Pentru ca ii lipeste extrem de bine ca sa nu scape, una la mana. Ii gasesti atat de obositi de efortul de a scapa, ca sunt pe jumatate morti. Unul aproape ca isi smulsese un picior din articulatie, incercand sa scape. Unii chitaie atat de tare cand se zbat, ca te si anunta ca s-au prins in cursa. Cursa poate fi refolosita, adica il jumulesti pe individ de pe cursa si o asezi la loc. Nu au nici o problema sa se prinda din nou acolo altii, ba chiar am gasit si doi prinsi in acelasi timp pe o placa. Asa si scrie pe ea, ca e refolosbila. Apoi, nu necesita momeala, ca are ea ceva impregnat in lipiciul ala, care ii atrage. Si mai are un avantaj: ca, daca ti-e atat de scarba de ei, poti arunca placuta de adeziv cu tot cu sobolan, fara sa mai stai sa il scoti din cursa.

Ana, de cînd ai scris textul ăsta, eu citesc “pirostrii” în loc de prostii… cred că e o iluzie optică, la fel cu asta de mai sus.

Nora, să-ţi explic. să nu crezi că am pus mîna pe… fiară!!!

am folosit metoda aia cu cartonul strecurat între castron şi podea, am ridicat apoi cu grijă “instalaţia”, am răsturnat-o şi apoi m-am descotorosit de pradă. castronul a fost dezinfectat compulsiv şi obsesiv, mai apoi.

menţionez că în acel moment nu eram în casă decît eu şi copilul meu de 5 ani care s-a distrat copios cu această ocazie.

Ce Ghevara Mea,

69, ha?!

Muză,

Pirostrii? Mişto! Da’ n-am nicio vină. Nici măcar vreuna subliminală. Ţi-o fi frig, soro, şi de-aia visezi foc şi căldură. Sau ţi-o fi foame. Că nu poci a crede că ţi s-a făcut poftă de măritiş pe vremea asta năbădăioasă.

@Ana: frumos tare ce zici tu acolo, asa prostii sa tot faci ! Eu m-am împotmolit în “Zeul în veci geometrizează”. Dar colorez cum vreau eu

@Nora: deratizarea nu o recomand. Dacă își da duhul rozătoarea undeva într-un punct inaccesibil… după ceva timp sa vezi “miresme”. Pisica e sfânta (știau ceva egiptenii). Chiar dacă nu va exista contact direct intre cele doua parți, prezenta felinei va fi un semnal suficient de dur: în majoritatea cazurilor șoriceii pleacă. Dacă nu… înseamnă ca-s d-aia mari, și-atunci e bine sa te pregătești de lupta sau, de mai multe pisici

Pixel@u,

Frumos, frumos… zeul în veci geometrizează. Am s-o dau mai departe, cu voia-ţi. Pitagoreicule!

Tu colorează ce şi cum ţi-e placul, dacă te mănâncă mâinile a culoare.

Şi bine-ai venit în curtea din spatele casei! Aia cu zăpadă. Că nu-mi amintesc să ne mai fi conversat noi.

Da’ Joiana pe unde-o fi? Că mi-e dor…

sărutmana Ana,uite, planez și eu de ceva timp pe rândurile tale, dar nu prea știu sa clădesc stări din cuvinte, nu știu sa-mi rostesc visele asa de limpede ca tine. In taină, când și când mai colorez și eu câte ceva… Da, m-am contaminat cândva demult cu expresia aia ce am găsit-o într-o carte pe care o am și acum drept temelie In dar am primit, în dar sa fie și altora. Dar cu măsură !

P.S. ți-am lăsat un rând chiar la finalul “iertării nepăcatelor”… atât am avut curaj

A, mulţumesc, Pixel@u! Mă duc acolo. Aşa visez eu, în imagini din litere, forme şi culori. Numa’ ieri visai piersici. Cum ieşi şotronu’ din ele, n-am ştiinţă.

Cu măsură, cu măsură, de bună seamă. Mai ales că va fi o aducere-aminte. Şi-o pornire la visare… pitagoreică.

Geometria cuvintelor. Ca la Sf. Ioan. Şi ca la dreptul Simeon, că tot e şi ziua lui azi.

cu placere Ana, iata-mi “temelia”: scribd.com/doc/../

Da, nu ştiam cartea. Meridiane? Deci e o ediţie destul de veche. Mi-ar plăcea s-o parcurg, de nu e foarte tehnică. Mai ales că mă interesează chestiunea (!) numărului de aur, care, cu siguranţă, trebuie să fie tratată exhaustiv acolo.

N-are nimic ezoteric, mă rog, prea ezoteric, în ea, nu?

Iar apropo de Fibonacci, iată ce-a făcut Michel Parmigiani în onoarea lui:

premiumswitzerl../

Mda. S-a confirmat. Chiar e vorba de ce ne temeam. Azi banana era mâncată aproape jumate. A mai lăsat, intenţionat, nişte carne pe masă, dar de aia nu s-a atins.

Ce Ghevara: pare foarte bună ideea ta. Am dat-o mai departe. Merci. Se vede că eşti killer.

Azi vine tatăl ei în Bucureşti şi se va ocupa de problemă. Diseară doarme la mine, deci e în siguranţă.

Svetlana: vai, din partea ta aveam alte aşteptări. Să ne spui să iubim şi şobolanii că-s tot fiinţe, că nu avem dreptul, că natura, comuniunea, omul liber nedependent, fără frici, scârbe, pofte, chestii…

Mutatis mutandis, e o chestiune de credinţă. Eu n-aveam dubii încă de aseară. Ei ce dovezi îi mai trebuiau?

Nora, dar câinele nu s-a sesizat defel?

a apărut (parca) în ‘81. Abia prin ‘85 am “plonjat” în ea. E minunata, și nu e prea tehnica. Cred eu ca important e sa “prinzi regula”… Printre altele, mi-a demonstrat mai bine ca orice unitatea în Creație, “văzutelor tuturor și nevăzutelor”. Da Ana, secțiunea de aur e (cam) totul

și grecii, aia vechi…

Câinele nu era la ea. E partea din lună când stă la el.

Pixel@u,

De când n-a mai fost Daniel Barbu la Meridiane, prafu’ s-a ales. Şi colecţia Biblioteca de artă… de ea-mi pare cel mai rău.

Iar grecii, cu cât mai vechi, cu atât mai bine, sunt nedespărţitorii lumii. De-aia-i iubesc. Curajul şi inconştienţa inocentă a androginului iniţial, nu?

Nora,

Aham!

Auzisem de cartea asta de la soră-mea. Ei i-a plăcut f. mult.

O vreau!

ce să zic!! şi atunci, de ce au făcut pixelii pătraţi?!

of, prea dulce Ana, multe s-au dus… și duse sunt. Acum totul e “made”. Sau “omfg” ori “wtf”…

și când te gândești cât au furat grecii de la egipteni… măcar au știut ce sa fure. Nu ma refer la ptolemei, aia au făcut altceva.

Ready-made, deşi ăla e un curent.

Să-l numim sincretism, iar nu hoţie?

Şi să nu uităm nici de copţi, da?

Au! Şi iar îmi amintii de Akhenaton! Iar şi iar… ca-n fiecare zi.

Ana, o întreb pe soră-mea dacă o are sau o luase de la cineva.

Andreea, e mai “ieftin” asa. Dar sa știi ca la televizorul ala alb-negru ce-l ții în pod (sau l-ai “reciclat”), punctele (înșirate pe linii) erau rotunde…. Azi, cum e pixelu’ asa e și semnalu’… cum e turcu’ și pistolu’

Săru’ mâna, Nora!

Chiar mi-a făcut Pixel@u poftă.

eu am o fereastră care are exact proporţia de aur. dar dă spre un bloc gri, hidos, plin cu gospodine grase care scutură mileuri pe geam toată ziua. deci, e degeaba proporţia!

Ana, vezi (si) aici: okazii.ro/cauta../ sau aici: anticariat-unu.../

eu pe-a mea n-o dau !

Stăi, că nu te delapidam! O citeam şi eu pe ici, pe colo.

Noraaaaaaaa! Pe tine mă bazez.

Andreea, ca și tine, gospodinele alea grase sunt construite pe baza de ” treaba aia de aur” ori în tot cazul, ca sa croșeteze mileuri, sa deschidă fereastra ori sa scuture/fluture diverse, folosesc asta: world-mysteries../

cum ar veni, Producătorul nu poate fi învinuit de cum e folosit produsul.

și lasă, ca am văzut io niște produse d-astea….

Ana, sa-mi ierți neputința, n-am zis ca e exclus…

Io vreau cartea! Io, ca Woody Allen: M-aş întoarce în uter. Al oricui.

Pixel@u,

asta îmi aminteşte de nu ştiu care film (poate ştiţi voi) în care domniţa aristocrată avea orgasm pentru prima dată şi exclama revoltată:

“e imposibil! nu pot să cred ca ţărănoii şi slugile au parte şi ei de aşa ceva!!”

offf, Ano… mă omori tu pe mine. De unde să-ți fac eu rost de ala de ziseși tu ? N-am curaj nici sa întreb… ma tem ca lumea mai mult ca sigur o să interpreteze greșit solicitarea și-atunci sa te ții ! Nu mă risc…

Pai de-asta ți-am dat link-urile alea, nu e mai bine o undita decât un peste ? Eu asa știu… Sau am înțeles eu greșit ? Dacă nu și nu, găsim noi o soluție.

Muză,

Aristocraţia gustului, nu altceva.

Pixel@u,

Aşa sunt eu învăţată (de mine): să spui ce vreau. De ce te sperii? Mulţumesc pentru linkuri. Şi care e ăla de zisei io? Spusei numa’ dă cartea ta. Aia vreau! Da’ las’ pe mine. Vreau, am. Te-nvăţ cum să faci?

Andreea, îmi pare rău, nu știu de filmul ala. Dar cred cu tărie ca senzația e universală. Am probat, (empiric ce-i drept) deci e posibil sa fie asa. Ba mai mult, judecând după numărul copiilor generați de familiile sărace, eu cred ca-i mai ceva ca la aia cu bani și carte multa ori sânge albastru. Am impresia ca “e totul” sau, dacă vrei, un soi de axis mundi în jurul căreia gravitează totul. Asta e, “stâlpul casei”. Nu e element constructiv/arhitectonic mai ceva ca asta…

Ana, nu mai are cartea. A dat-o şi n-a mai văzut-o.

Ană, al tău sunt. Rogu-te, învață-ma. Acum ca te-am auzit pe tine îmi dau seama ca nu știu…

dar pe asta o ştiţi?

anticariat-acad../

nu

Păi, fii atent. (Şi nu te mai da şi tu, aşa, din prima! )

Spui ce vrei fix când vrei. Tonul e cel mai important. Te uiţi în ochii omului (mă rog, în mijlocul cuvântului, după caz) şi te esenţializezi în dorinţă. Iar felul în care curge volitivul din tine nici nu sperie, nici nu atacă, nici nu generează recul. A, şi în niciun caz nu laşi pe nimeni să-ţi ceară să justifici de ce vrei ceva. Nu e dreptul nimănui. Are forţă, îţi dă. N-are, n-ai pierdut nimic. Mai ales, n-ai pierdut timpul în care ţi-ai fi dat seama că ai de-a face cu un om evaziv.

Muzică,

Nici eu.

Nora,

Îmi pare rău. Las’ că mi-o dă Pixel@u.

uite Ana ce zice Nora, ai văzut? Deci nu sunt eu ipohondru. Promite-mi ca n-ai sa ma nenorocești !

————————————————————–

Nu promit, că s-ar putea să-mi cază vreo cărămidă-n cap pe drumul de restituire, dar nici pe lângă cap nu-mi trece să nu ajungă înapoi la tine. E bine-aşa?

Muză,

Spune-ne despre cartea ta, rogu-te.

vai mie, ma simt ca o cetate cucerita. Ma dor toate zidurile din cauza asediului dorinței tale. Mai am de ales ? As mai avea o singura scăpare: sa n-o găsesc (cartea). Ha, ce gând pervers. Cum ar veni, moare da’ nu se predă !

Să nu-mi faci mie apologia laşităţii, domnule! Nu mie!

Dă cartea, că nu sunt cariu!

De-aia nu merge, bă, ţara. Că aţi uitat generozitatea aristocratică. Nu mai ştiţi să fiţi amfitrioni, vă mulţumiţi să fiţi gazde. Avu dreptate muza cu orgasmu’. Să fie primit!

Găsesc eu cartea, fii pe pace. O vreau, o am. (Zise ea imperială, pocnindu-şi condurii de marmura veneţiană şi aruncându-şi crinolina în urmă.) [Cortina]

…vai mie. Doamne, ajuta necredinței mele. Fie, primesc. Alege când, cum si unde. Dar sa fie Duminica. In cursul săptămânii nu exist. Nici acu n-ar trebui sa bântui pe-aici…

uite ce mi-ai dat sa trăiesc: youtube.com/wat../

ferice ție, ai învins…

Ana, ştiu că ai posibilităţi tehnice, dar te rog eu, nu mai scrie în comentariile altora. Chiar şi cu explicaţiile de rigoare tot crează confuzii.

Sau dacă o faci, fă astfel încât să se vadă clar că sunt doi într-un comentariu. Fă un semn, o ceva!

—————————————————————

Corect! Doar mă jucam. Ai dreptate. Mai ales că am şi observat astfel de confuzii. Mulţumesc.

uite Ana ce ai făcut. Am avut eu senzația ca nu suntem singuri…Acu, a văzut toată lumea înfrângerea mea. Sau triumful tău. Depinde cum privești, năstrușnico !

Bine. O duminică. Una dintre următoarele. Nicidecum troienită şi geroasă. Mulţumesc, Tristan (sau Troilus?).

E-mailul ăla de-l văd eu e unul pe care-l şi verifici?

da, acu sunt o leaca tristan și îngrijorat. Da troll (troilus, d-ăștia) nu sunt. Da, acela e locul unde porumbeii îmi aduc mesaje de prin alcovuri, cabinete ori temnițe secrete, iar găinațul intra direct în spam. Aștept răvașul, Domniță…

Am zis Troilus, om bun!

ce să-ţi spun, Ană… am avut-o, am pierdut-o…

era carte de căpătîi pentru viitorii desenatori, arhitecţi, pictori, sculptori, scenografi, regizori, creatori de imagine de film, criminali în serie, sculeri-matriţeri şi mulţi-mulţi alţii…

ah, mor. Când vad în juru-mi câte nenorociri se întâmplă cu cărțile…

Muză,

Pentru noi:

youtube.com/wat../

Andreea, și sa-ți mai spun o chestie dramatica, m-a fermecat Ana și am uitat sa fac precizarea necesara la momentul oportun: pixelii nu sunt (numai) pătrați. Sunt și dreptunghici, în funcție de device sau rațiuni tehnice ale display-ului în cauza. Si atunci sa te ții, asta dacă vrei sa rotești un simbol circular (cu un conținut oarecare), de exemplu…

Nora: deci am reusit sa te surprind!

pixal: cartile nu se-mprumuta! frunza verde de dai, n-ai…

Pixel@u, 119: hai că nu e aşa tragic. Mă gândesc, poate oamenilor ălora le-or plăcea rău de tot şi de-aia nu le mai dau înapoi. Deci, cărţilor le e bine. Şi mai sunt de vină şi eu, că uit ce dau şi cui.

Pixel@u,

Ceva nu e în regulă cu e-mailul ăla.

nu e Ana, verifica. Am fost la masa….

Nu pot sa cred ca exista o femeie atat de inteligenta ca Joiana. Din cauza asta m-am indragostit de ea. Inteligenta ei o jucat rolul unui factor decisiv. Deci: inima mea e data iei. No cunosc dar vreau so cunosc. Ii asa faina cum gandeste. “Zece pictori se tot mira cat e de frumoasa”

youtube.com/wat../ Io stiu ca ea nu-i sensibila si ii pragmatica si se uita la Florin Chilian ca la un zalud.. da nu-i nimic… io o iubesc si asa. ZEEEEEEE-CEEEEEEEEEEEEEE!

da Svetlana, asa e… nu știu ce m-a apucat. Ca eu sunt un om echilibrat, nu dau, nu iau, nu,nu nu. Eu cred ca-i pe baza de făcături ce se întâmpla acu. Asta pe lângă cununiile legate. Sau m-or fi ajuns blestemele, ori cum se zice, mi se trage de la păcatele tinereții. Știu ca am furat și eu niște cărți. De joc. D-alea cu femei goale… M-a prins la scoală cu ele, a fost tămbălău mare

@ Nora: da ma, da de ce sa dai….

Doamne!

Unde-o fi Joiana pe zăpada asta?

Eu chiar m-am îngrijorat. Dincolo de dor.

Cred ca tie ti-e dor si de mine! Asa de dragastoasa esti!

Mare lucru de nu.. o ramas impotmolita impreuna cu Mos Craciun. Am auzit ca… de cand o inceput criza economica, mosu o inceput sa cam renunte la reni. Cica.. Joienele is mai ieftine.

Îmi ierţi francheţea, dar de tine nu.

Numai că asta nu-nseamnă că n-ai putea să faci să-mi fie.

Vezi, nu răspunde înainte să-nţelegi că nu aştept osanale, ci conversaţii omeneşti sau păreri exprimate cvasielegant.

Sunt bine, doamna Ana. Mulţămesc de grijă. Nu-mi vine mie de hac niciun troian.

Pixel@u: eu nu sufăr mai multe lucruri pe lumea asta, dar la loc de frunte e grija exagerată pentru obiecte. De orice fel. La urma urmei, puţine sunt de neînlocuit. Eu împrumut. De toate. Ah, şi puţine “reguli” sunt mai meschine decât “X nu se împrumută”. Ba se împrumută. Toate. Mâna încleştată e un spectacol trist.

Exact cum.. Joiana nu poate sa zambeasca (nu are organ pt asa ceva) asa nu pot eu sa o tin in lesinuri – toata ziua. In realitate sunt cu totul altceva. Consider internetul: prilej pentru evadare. Seriozitatea, eleganta (poate nu suficienta) si sobrietatea imi acapareaza prea mult, realitatea. Pe net ma prostesc. Am vazut aseara “Michael Jackson The life of an icon”. Cica.. era foarte timid in realitate dar cand se urca pe scena.. devenea alt om.

Aliluia!

Îmi începui ziua gândindu-mă la tine şi la sufletele de creştini care oftează în urma farmecelor tale.

Cum merge piaţa de jurnalism, frumoaso?

O revenitu Joiana. Servus Joiana. Eu tot iubesc la tine. Mergem la cafeaa?

Nu ştiu, Adrian. Cum zici tu. Eu sunt la fel şi în afara pandora’s. Fix la fel. Ba nu, ceva mai colorată sublingual, ce-i drept. Mărturisesc!

Dar în rest, nicio diferenţă. Uf! Mai am ceva de mărturisit. Nu sunt drăgălaşă deloc atunci când mă enervez. Sunt tsunami. Ceea ce aici nu se vede.

Nu prea bine, doamna Ana. Deşi întrezăresc pe acia câteva subiecte, da’ aştept să se coacă şi să iasă spuma de scandal.

Ghermănuţă e ielegant ca un lucrător de la Drumuri şi poduri sau de la o societate de cadastru. Încă nu mi-e clar. Şi capabil de conversaţie ca o nevăstuică în durerile facerii.

Ghermănuţă, zât, pocitule!

Nora, citita ești, deșteaptă ești, ești multe și se vede cu ochiu’ liber (numai de bine). Da nu prea știi de gluma. Nu ai fi singura, dar tu ai multe circumstanțe atenuante. Sa nu te superi pe mine, nici tu, nici altcineva. Categoric, undeva greșesc și eu (vezi, eu recunosc). Fii buna și da-mi și mie voie sa exist, nu ma vopsi în negru ca sa-mi poți spune drac, iar mai apoi sa ma exorcizezi în grup sau individual, asta (vorba manelei) ca sa se vaza valoarea. Iți mulțumesc pentru clementa și înțelegere

Surprize-surprize. Poate… in realitate nu ti-as face fata!

Joiana. Treaba ta – pe langa ploapele fara sot – si nimnei nu o za te iubeasca cum o fac io. Am mai iubit io.. o naroada.. la veatza mea!

Pixel@u: încă nu ştiu dacă să mă supăr sau nu. Mă mai gândesc şi voi vedea cum evoluează lucrurile.

Deh, aşa sunt eu, am alergii multiple, zgârcenia e doar unul dintre agenţii alergeni la care sunt sensibilă.

Mă tem că nu-ţi pot promite nimic. Petele nu le pun eu însă, sunt doar răspunderea purtătorului. Nici cu exorcizările nu mă ocup. N-am veleităţi de Domestos.

Mărturisesc, nu văzusem comentariul tău de la 127. Doar 128 care-mi părea, drept să spun, cam în pom.

Pixale, mie imi era adresata palma, da’ si io glumeam, binenteles…hm, mana-nclestata, imi place!

A-ha! V-am prins!

Descleştareaaaaaaaaaaa!

“zgârcenia e doar unul dintre agenţii alergeni la care sunt sensibilă.”

ca sa-ti traduc: una din pasiunile mele estem shopingu’. Daca nu ai portofelul umflat.. te rog sa nu ma mai bazai la cap. De ce? Cum de ce?!?!?!??!? Pentru ca nu esti genul meu!

Svetlana: Ba nu ţi-era. Dacă ţi-era, ziceam clar “Svetlana”. Atacurile pe după copac nu sunt specialitatea mea şi nici mâna nu mi-e aşa lungă încât s-o iau pe ocolite.

Şi nu era nicio palmă. Ce, te ustură obrăjorii? Mie-mi pari bine merci.

Pixel@u: revino-ţi. Aduc apă, săruri, oţet?

Io recunosc, draghe Joiana. Nici intr-o viata nu as avea cum sa-ti ajung performantele dinesciene.

Imi lipesc mana-nclestata pe obrajiorul febril si degetele se desfac molatece. Sunt bine merci.

Poftim! Ghermănuţă începe iar să se smiorcăie pe aci. Adevăru’ e că săracu’ a auzit de mii de ori faza aia cu “nu eşti genu’ meu”. Da’ nu-i trece prin capu’ ăla de-i atârnă pe-o parte că era chiar adevărat.

Într-o vreme, se ducea furiş la primărie şi lăsa o floare pentru doamna Geta. Ba o muşcată, ba câteva fire de muşăţel, ce-i ieşea şi lui în cale. Doamna Geta s-a enervat până la urmă şi i-a zis răspicat “Băiete, nu eşti din genu’ meu! Du-te învârtindu-te!”.

Atuncea s-a hotărât Ghermănuţă să facă avere şi a intrat în afacerile cu ciorapi remaiaţi. Şi-a dăşchis un atelier chiar lângă primărie. Când au apărut ăia de lycra era în culmea fericirii. El n-aflase că erau ciorapi pe toate drumurile şi că nimenea nu-i mai duce la cârpit. În fiecare duminică, îi lăsa lu’ doamna Geta o cutie cu 5 perechi de ciorapi remaiaţi până când a pus mâna pe el ş-a încercat să-l spânzure de clopotniţă în zâua de Sfinţii Mihail şi Gavril.

Trei luni i-am dat să mânce cu paiu’. Abia atuncea s-a prins şi el că doamna Geta nu-l plăcea.

Mă bucur, Svetlana.

Joiana. Nu mai scrie asa mult pentru ca nu te citesc. Un rand-doua.. ca un “x si 0″. Eu nu ma intind cu tine la partide de sah. Esti prea complexa pentru mine. bun! Am citit prima fraza.

Da! Toate imi spun “nu esti genul meu”. In schimb.. eu le spun la toate ca.. is genu’ meu. Tu esti genul meu! Doar ca nu stiu cum areti.. si.. esti nenorocita spiritual. Asta din urma se poate traduce: pragmatism marlanesc. Intocmai ca o ciobanitza.

Te pricepi sa numeri oile si faci orice ca ele sa aiba iarba proaspata. ORICE. OOOOOOOOOOO. Orice.

gata! am de lucru. meri in lanturi.

nici eu nu sunt raspunzator pentru ce intelege fiecare, mai mult decat ce scrie acolo.Dar vezi, Nora, am dreptate. Imediat te-ai simtit insultata. Ti-am mai zis, nu sunt aici ca sa ma cert cu nimeni, sa jignesc, sa ma dau mare eventual facand pe altul prost. Las pe altii sa faca asta, eu Nu functionez asa. Nu pentru ca sunt timid, ci pentru ca pot. Nu incerc sa te perii, sa-ti intru in gratii. Nu “te citesc” de ieri, de azi. Nici pe tine, nici pe altii, am vazut (atat cat se poate)(fara sa judec) pe fiecare in parte. De-asta ti-am zis ce ti-am zis, fara urma de rautate, ca si in alte dati.

Nora, daca-mi (mai) permiti, nu vedea pete acolo unde nu sunt.

Svetlana, nu sunt “pixale”. Nici tu nu esti svetslana… fii buna si foloseste pseudonimul meu asa cum il scriu eu. Dupa cum vezi, eu asa fac cu “al tau”. Nu e o jignire (sper) sa cer reciprocitate. Nu ?

Insultată? Despre ce vorbim aici?

Pixel@u, cred că micul episod capătă mai multă atenţie decât ar merita.

Vezi că şi eu glumeam. Nu te-ai prins unde anume, nu?

Dar oricum e bine de ştiut că ţi-ai delimitat poziţia, scopul şi durata.

Nu vleau lăzboi! Nici măcal lăzboiel! Vă loooog!

Nici nu vei avea.

Da’ cu un cocktail molotov avem voie? Aşa, amical… După aia, ne pupăm bineînţeles.

Tot piaţa endependenţi?

Să nu fie cu echimoze şi nici cu pupături de-alea sugite, cu urme de două săptămâni.

Se poate aşa? Auzi, da’ molotovu’ e cu gheaţă sau fără?

Nora, ma bucur ca era o gluma. Mi-ar fi parut rau sa fie altfel. Crezi sau nu (desi nu vad de ce n-ai crede) am toata consideratia pentru tine, ca si pentru altii. Lucrurile se mai regleaza (sper) si pe parcurs.

Ana, pe frigul asta gheata ? …mai bine ceva fiert

Gheaţă fiartă!

…e cu alcool ? Ca atunci e flambata, nu ? NU mai tin minte…

Da, cu alcool. Ţuică fiartă cu gheaţă aşijderea. O merge?

Pixel@u: te înveţi tu şi cu mine. Nu e nici dracu’ aşa negru darămite eu.

Nora, e tot ce-mi doresc. Sincer Si nu numai cu tine.

Dracu’ nu e negru, dacă-mi permiteţi, e albastru cu verde.

Ah, şi e fierbinteeeeeeee!

Aşa-mi place şi mie. Oamenii să se pupe, să bea ţuică fiartă cu piper şi să se fraternizeze unu’ cu altu’ şi toţi între ei.

Joiana,

Tu eşti fată de la ţară. Ce e cu orgiile astea?

Cu piper şi cu chimen.

youtube.com/wat../

Pixel@u: mai bine asta: youtube.com/wat../

Deşi poate îi dă idei socialiste…

Pixale draga (uite, fac o concesie) te tii cam batos, nu pot sa-ti scriu numele corect ca eu am o tastatura nordcoreeana care nu are tasta “@” ( ca aia n-au voie sa trimita imeiluri).

Dar iti dau o satisfactie pentru aia, poti sa-mi pocesti numele cat vrei, ca io nu ma supar, de ex. Ana ma facu Sveltana, chestie de care sunt mandra!

frumos, liber, dezinvolt. Eh, eu sunt mai de moda veche

Sa stii ca pseudonimele nu sunt asa importante ca numele ca de aia sunt pseudo:) Si de ce ai pus “al tau” intre ghilimele? Ce, eu n-am dreptul la un pseudonim?

Svetlana, nu ma tin batos, si nici n-am sa-ti pocesc vreodata pseudonimul. Fraier cum sunt, cand eram mic mi-a zis cineva:”ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Iar eu l-am crezut. Vorba ta, am idei putine si fixe

noi sa fim sanatosi. In traducere libera pixel@u ar fi pixelatu’. Un soi de Margelatu, varianta de net. Mai virtual, asa…

Gata! Am revenit! Ciobanita draga si scumpa. Eu te inteleg. Iti inteleg limita orizontului. Te invit oleaca mai sus – in deal.

youtube.com/wat../

dar oricum, Svetlana, de ce nu dai tu un copy-paste pseudonimului meu de sub postarea mea ? Nici nu mai contează de unde-i tastatura

da` ai stat ceva să te gîndeşti…

Andreea, și ție ți-am răspuns în 2 rate (la partea cu pixelu’ pătrat). Nu stau toată ziua pe net. Daca-ți răspund peste 2 ore înseamna ca “m-ai încuiat” ?

Facut-a vreunul/vreuna experimentul ala? Mai, mai copii, voi va cam jucati de-a scoala si de-a temele pentru acasa, mai. Bagati-va-ti mintili in capetele alea, ca va ia mama si tata naibii, dragii mei. Na-va experimentul, din nou:

games.yahoo.com../

____ ____ | | / \ ____________|____|_____/ \ | | | | | | | |____|___|___|____|____| | | | \ / |____| \____/

Hai la joaca!

“wow i saw my ex. negative as always” nu asta imi pare exceptional. Esceptional imi pare faptul ca cineva o dat like si unlike. cineva asa de multi incat abia incap intr-un tren cu 20 de vagoane. Deci: atatia prapaditi care bombanesc acolo… FARA SUPARARE! Joiana mea e mult mai inteligenta. La pariu ca nu se apuca sa “voteze” comentariile elaborate de acolo.

Pot să-ți vând un po(i)nt, Ana?

You don’t have to have a point to have a point because everyone has some kind of a point, whether it shows or not .

Norocoasă ești, dacă, jucîndu-te cu unghiuri și triunghiuri, nu te-ai trezit izgonită in The Pointless Forest.

youtube.com/wat../

“Nimeni să nu intre aici, dacă nu-i geometru”

Nu o mai suparati pe nora-posesoarea adevarului absolut-si incercati sa-i intelegeti ironiile, sunt fine .Mai are mici probleme hormonale dar se trateaza cu succes.In rest, desteapta foc.

Vă doresc să vă treziți cu youtube.com/wat../

obliiiiooooooo…

făcui experimentul, Ghevărule, făcui! văzui o fată colorată şi frumoasă care alunecă spre dreapta, în sus. alunecă de nu putui s-o prinz deloc!

mie cel mai mult îmi place să ă joc cu prostioare din astea:

stereogrammes.o../

(aţi văzut?!! azi noapte a fost un detectiv pe aici!!)

Daaaaa, asa mi se intamplara si mie. Nu putui s-o prinz, neam! Da ce e interesant, ca era colorata. Si ca se vedea foarte clar, ca si cum ar fi ramasara intiparita pe retina.

Si care-i dedectivu’ respectivu’, soro?

nu vezi? în dreapta, la comentarii, cu portocaliu…

Andreea, dilema mea, e plus sau minus infinit?

ce mai contează… eu, cînd mă gîndesc la infinit, mă apucă durerile de burtă.

Nu vaz nimic cu protocaliu, la niciun comentariu. La care comentarii? Ce portocaliu? Cred ca sunt defazat rau, astazi. Scoateti-ma din bezna intunericului ignorantei.

Eu cand ma gandesc la infinit mi-aduc aminte de analiza matematica si m-apuca si pe mine durerile de burta de dinainte de examene. Are careva o bucata de hartie igienica?

lasă, Ce, nu-i nimic important, dormi la loc…

(da` am intrat pe saitul lui şi am văzut că “urmărirea” costă minim 150 euro pe oră. păi tre` să fiu dilie rău să dau atîţia bani! doar am destule polonice şi făcăleţe prin casă!!)

Doamne!

Complexanţilor!

Ce Ghevara Mea,

Io am făcut iexperimentu’, da’ am crezut că trebe altceva să văz şi n-am mai zis nimic. Nu m-apucam de prins femei. Am zis că sunt defectă şi-am tăcut mâlc.

Junghiul,

Mulţumesc!

Hocus-Pocus,

M-ai încuiat!

Ia! Matale al cui eşti, domnu’ Laurenţiu?

Sunt de acord cu matale. Şi io cred că e ceva ruşinos să ai hormoni. Câh! Matale n-ai deloc, nu-i aşa? Se vede şi, mai ales, se simte.

Ana, tu oricum vezi monstruos si simtesti enorm Da’ asta e un compliment, ca sa ne-ntelegem. Doar ca-l fac asa, ranjindu-ma, ca sa nu cadem in patetizme si sentimentalizme.

Sa nu zici ca tot elefantii aia roz ii vedeai si ca acum coborasera de pe pereti si se jucau pe calculator. Ca s-ar putea sa vad si eu la fel si le dam testul peste cap la astia.

Of, Ce!

Io m-am proptit în nasu’ femeii. Că aşa sunt eu, frustrată. Dacă am nasu’ mic, iar tata îmi spunea în copilărie să trag de el, că se face mare, io nu-mi pot lua ochii de la nasurile oamenilor.

Dar l-am făcut de trei ori. Că e prea mult pentru mine să mă concentrez 30 de secunde.

Gata! M-am enervat! Aia e Beyonce Knowles. Să fie clar! Sau Mama Omida.

Joiana. Ai vinit? Noa.. poti sa pleci. De ce? Pentru ca nu spui nimic inteligent. Deci: astia ce nu spun nimic inteligent.. sa mearga in pwla mea.

Adrian,

Dă-le dracu de pwle! Sunt recurente. Pari obsedat.

Pai, da. Tu, decat sa te concentrezi 30 de secunde, mai bine te relaxezi vreo 30 de ani la rand, fara sa te afecteze in vreun fel performanta asta. Fiecare cu abilitaturile sale personale, nu comentam.

Ce,

Mă cerţi, iubire? Da’ de ce?

M-am concentrat, numai pentru tine… 89 89 89, de trei ori. Şi, în loc să mă apreciezi, tu ce faci? Mă şi vezi dolcefarnienteză.

mi-e friiiiiig…

iote-l! a apărut iar! detectivul!

Ei, doamna Ana, vrabia mălai visează, iar castraţii mădulare lungi, bălăngănitoare ca lanţu’ la talangă!

Io am frisoaneeeeeeeeeeeee!

Am mers pă jos doi kilometri. Mi s-a urcat în frunte frigu’. Nu mai pooot!

Doamna Andreea, înainte să ieşi din casă, după ce-ţi dai matale cu parfumior, bea o ţuică repejor. Ca să nu miroşi, poţi mesteca nişte ace de brad!

Io aşa fac. Şi tare bine mi-e.

Ooof, paranoja, paranojkaia. Anicika, mai ia prafurile alea de simtu’ umorului, ca ti-am zis ca tu simtesti enorm. Si punte-ti ochelarii aia care nu vede numa’ dujmani, darargaia… Pardon, daragaia!

nu pot, Joiană. dacă beau o ţuică, am o privire aşa… deliberată. nu se cade să ies cu ea afară din casă.

Ulâtule! Lăule! Polcule! N-auzi că mi-e lău?

N-auzi că flisonez, ial nu de la vleun olgasm intempestiv, ci de la mels pe jos în nămeţi?

Uite, doamna Joiana, o doamna cu patru picioare pe pamant, adanc infipte in zapada concretului. Dansa nu isi permite driftinguri si derapaje, fie ele si controlate. Baga o tuica, isi pune o gluga pe post de bustiera si purcede voiniceste prin zapada, manca-i-as ugeru’ ei de fata frumoasa.

Noooon, llllien de llllien! Je ne leglllllette llllien!

Flisonezi ca flisonezi, da bagasi nasu’ la tuica coanei Joienica, stimabilo.

Lasaaaaa… ca.. nu tuica ii cauzeaza lipsa de inteligenta. Joiana ii asa.. de la natura.

Io? Nuuuuuuuuuuuuu!

Eu m-am pomenit cu maică-mea ieri de dimineaţă la mine, aşa cu noaptea în cap. Mi-adusese o şubă. Că îmi tot plângea de milă că toate ale mele sunt ca “foiţa de ceapă” (aşa zice ea), că mă îmbolnăvesc etc. Şi cum nu mă credea că mă ocup să-mi iau ceva mai zdravăn, a trimis-o pe soră-mea la cumpărături, obligat-forţat, să-mi ia ceva. “Că ce-ţi iau eu nu-ţi place!”. Acum sunt belfer!

Nu ştiu ce-au păţit mamele astea. Că ieri mama colocatarului ne-a sunat să ne roage să ne facem provizii. Ea l-a şi crezut pe Igaş, cu nămeţii lui ca-n ‘54.

eventual nişte literaturăăăă… mai deşucheatăăăă…

Si ninga zapaaada, va-ngroapeeeeee!!! Hac, da’ si patinele mele sunt cam neascutite, derapeaza mai ceva ca Bambi pe lacul inghetat.

Ana. pwla a devenit un brand national scuze!

Dedicatie pentru shuba ta, Nora. Vezi, ca indivizii astia o poarta fara chiloti

youtube.com/wat../

Pwla? Niciodată!

E numa’ un simbol. Să-l puie ăştia pă steag. Să aibă faţa lu’ Fouad al Balerinii lu’ Năcăjitu dintre Jieţe.

Şi scrie şi tu francofil, poula. Saxonii ăştia, dom’le.

ce e, dacă visezi că alerg, şi alerg, şi alerg, printr-un fel de grajd fără capăt, printre ţigani care îşi ţesală caii, şi caii fornăie, şi n-am loc, fug, fug, fug şi mă strecor printre ţiganii care au toţi (ce banal!) mustăţi pe oală şi pălării cu boruri largi, îşi mîngîie caii şi eu fac slalom printre ei, printre ţigani, pe pereţi sînt pături în dungi colorate… pfuuu… tot visul am alergat… se uitau după mine şi strigau: “da` ce atîta grabă, domniţă?!”

Scuzaţi,

Dădui o tură prin aşteptare.

viseZ, of course…

Oh, domnişoară… erată?

cred ca te paste o reparatie capitala la scocuri, sau trebuie sa iti cumperi un cazan de rachiu.

Ce ie alea scocuri, Till?

S-cocuri. cocuri în formă de S

Merci, musique.

Merci, Ce. Şuba a jubilat din umeri.

Andreea, eu zic să-ţi iei un cal şi să te faci jocheu. Pariez pe tine la curse.

Poţi să-l trimiţi la păscut în Tineretului.

gata! Incepe sa ma prinda rusinea. Si.. ce rost are sa mai folosesc cuvantul.. daca nu deranjeaza pe nimeni?

Mersi, Till. Tot DEX-ul îi fruncea. Mă lămurii junimist.

Adrian,

Iegzactissimus! Să inventăm un cuvânt, care să accepte varii tropi pe lângă sine, şi care să însemne fix simbolu’. Şi nu mai facem ture nici prin aşteptare, nici prin spam.

Propuneri…

zbleang-balang si zbleang-baTang

Lung. Inoperabil. Onomatopeic. Metalic.

Altceva.

Cocar, carbaxan, mataranga, stromeleag, maciucambas, corcodel.

Carbaxan? Hmm…

Hai să inventăm ceva al nostru. Un element de jargon. Nemaiîntâlnit. Să nu-l ştie nimeni. Un jargon ultraexclusivist.

bagaciosu.

Adrian,

Prea explicit. Un cuvânt nou, fără conotaţii intrinseci. Sonoritatea nouă-nouţă. Să nu te ducă nicăieri cu gândul.

Eu îl ştiam sub forma “carbasan”. Oricum, “maciucambaş” e premieră absolută.

Merci, Ce Ghevara, sună foarte amuzant. Deşi suspect de drăgălaş.

Nora…

placochinul, iuburîtul, forezinminul, adîncopisul, clocosursa, straşnibagul

Iuburâtul….

Genial!

Straşnibagul!

Epocal!

Adâncopisul!

Nu mai pooot!

Mai dă!

reumaticul

Reumaticul!

Vaaai, ce mişto! Ăsta e emoţionalul, drăgălaşul, neajutoratul.

bun! Da la pasarica? fifilica, filfilica, filfiloaca, crapanita, crapanoasa.

Francul, truverul, podarca, posluşnicul, zdrângul, vremelniţa…

Stăi, Adriane!

Că noi nu ne băgăm turturelele. Nu facem concurs. Noi avem nevoie de machiaj pentru erecţie, ce dracu.

Deci, să fim bărbaţi!

A-poca-lipsul …

…cu derivatia Apucalipsul.

Sveltana,

Hai, hai, de la tine aştept ceva mai… krieg.

Ceva dur, cu aromă de buncăr.

Gata! Io… m-am rusinat! Lucrurile astea se discuta in doi. Sa va fie rusine! Pe aceasta cale.. va spui ca.. eu folosesc anumite cuvinte.. din revolta si nu din pasiune.

Mai bine sa vorbim despre pasarici!

???

Kurbelwelle?

Joianăăăăăăăăăăăăăăăă!

Vină, că s-a ruşinat băiatu’! Şi e şi insurgent.

Sveltana,

Bun. Da’ mai scurt şi numa’ din consoane dure n-ai?

Fără l, fără l…

Nu prea mă mai interesează. Orişicum, observ că nu mai am iexclusivitate pe subiect ceea ce nu-mi place deloc. Io eram un fel de ministresă pe relaţia cu mâzgile de mlaştină şi ţineam la meseria mea. Eram dedicată, implicată, truditoare, toate alea…

Voi imi rastalmaciti vorbele. Mie imi plac discutiile care vizeaza fiziologicul feminin. Da… ce treaba am io cu.. mataranga nush cui? Pt ca… e vorba despre “mataranga” la modul general. Nu despre mataranga mea – povestita intr-un cadru intim.

Astept ca… partea masculina sa.. intervina in forta!

Daca si Joiana radiaza feminitate.. inseamna ca eu sunt popa in Ciugudi.

Joiana,

Frumoasa frumoaselor! Ah, poza aia cu tine, de-o puse muza, mă răscoleşte şi acum.

Exclusivitatea ta e inalterabilă. Noi aspirăm, nimic mai mult. N-avem nicio şansă.

Dar ceva cuvinţele substitutive n-ai?

Am revenitara… cu alte idei, bineinteles, ca eram pe fuga.

Stalpucasnicul, viatzaductul, rusino-fala.

N-am. Io nu lucrez cu înlocuitori.

Nora, daca pentru tine “maciucambas” suna suspect de dragalas, ma las la mana mea, cum se zice . Nu stiu ce ar mai suna impertinent pentru dumneavoastra… poate “stalpavnicul? )

Ce Ghevara: ce să fac dacă ar sufix de diminutivare. “Aş”. “Băieţaş”, “beţigaş”, “fluieraş”.

vaaaai! eu îl citeam cu “s” nu cu “ş”!

fă ceva cu diacriticele, Ce!

Ce Ghevara: te rog să ne lămureşti imediat. Că uite la ce iluzii optice se ajunge.

Fetele, bine mai. Suntem niste simpatici, important e sa ne avem bine.

youtube.com/wat../

E cu “s” simplu. Multumite, fetili?

Hai, că n-a dat nimeni cuvântul magic.

Mai încercăm?

Aaa, Ce Ghevara, acum sună de-a dreptul latino. Mucho mejor.

Malagambas

Joiana.. precis o fost batuta cu “fluierasul” in cap – atunci cand o fost mica. Din cauza asta nu stie (dar nici macar nu incearca) sa socializeze. Nici io nu ma pricep la socializare.. in special cand il vad pe CHE ce clipuri ne pune sa urmarim… da.. macar incerc. Asta e ca vecina mea de 10-11 ani. MUTA. O salut si ea.. se uita ca la felul 13 – e muta asa.. in general. Ma sparie acesti oameni.

Adrian, imi pare rau ca nu ti-o placut clipul cu pricina. Era… nu stiu cum sa zic… dragalas?

CHE, daca ala e dragalas.. asta inseamna..???

youtube.com/wat../

Nu, uite aici declaratii dragalase

youtube.com/wat../

Mai bine ascultam niste muzica. Sa muara Joiana de ciuda.

youtube.com/wat../

Sa moara gandacii de bucatarie, cat si iarba rea din holde piara. Da’ cu Joiana n-am nimic.

Ba, zic asa: sa traiasca coana Joienica, ca-i dama bine. La cine nu-i place cacafoniile respective, sa se poarte ca cand nu le-ar fi auzitara.

Hai, bre, că vă pleoşteşte Ghermănuţă oricâte halea de “maciucambas” aţi avea.

Începe să facă şi pe digeiul aicea de parcă ar fi la el la Buninginea ş-a primit căminu’ cultural moştenire. Că la birt îl dau ăia în şuturi afar’.

youtube.com/wat../

Joiana,

Au!

Mulţămesc, domnu’ Ce. Să trăieşti şi matale că te văd băiat valabil, cu vână şi cu suflu.

Esti unica si irepetabila. Stai ca vorbesc aiurea. Esti doar.. toanta si cu gusturi muzicale… discutabile.

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../

Aia era numai o introducţiune la asta:

youtube.com/wat../

Ghermănuţă, abia acuma au ajuns bre la tine alea cu oldiz băt goldiz? Lele, că rău o mai duci.

youtube.com/wat../

plastic/elastic, papuci si dramatism

youtube.com/wat../

mda.. se poate spune ca o duc rau. Sau.. ca… asta e conditia mea.

youtube.com/wat../

Iata ceva frumos:

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../

Bai, i-as da patrunzatoru’ la bijboaca la domnisoara Kimbra. E inspiratoare de amor nebun.

youtube.com/wat../

Ia de-aici, Ce. Să mai ieşim dracu şi din erecţie.

youtube.com/wat../

Aaah, cica sa iesim din erectie, auzi. Pai daca imi mai arata Imelda pedichiurile ca in clipul ala de pe nu stiu ce articol al tau, ii bat omleta la cour pana se ridica codul galben de ninsoare.

Of! Şi cum să te scot?

Cu Mahalia Jackson sau cu Dinah Washington?

youtube.com/wat../

S-o puie Cosa pe Domnica Trop.

youtube.com/wat../

uite-o si pe Domnica

youtube.com/wat../

Cu Imelda May nu iesi din erectie. Imi pare de o senzualitate accesibila. O femeie normala, fara fite (banuiesc – din cauza asta nu-i asa mediatizata) etc etc

youtube.com/wat../

) Svetlana, se vede ca ai 16 ani.

Dar nici cu Ana Popovic nu iesi din erectie, nicio sansa.

stai sa vad

Merge! Buna de iubit! Dar as prefera sa taca.

Săracu’ Ghermănuţă! Iar linge monitoru’ şi pe vremea asta poate rămâne cu dânsa lipită pe geam. Cu limba adică.

Joiana, esti de un COMIC involuntar . Adevarul este ca.. te-am pus capra la faza aia!

uite unu’ voluntar

youtube.com/wat../

unu ce? umor sau comic?

Get a life! Nu mai arde ti gazul pe degeaba ca tot proaste si prosti ramaneti!

Jooooooooooiiaaaaaaaaaaaannnnnnnnnnnaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Unde Dumnezeu esti? Hai incoa sa-ti dau o palma in coarne!

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../

asta imi pare ca are o voce de matusa.

Da, bre, nu e ca muzica de la nunţi pe care o asculţi tu la Buninginea. Nu e nici Maicăl sau Doga. Şi nici “Românii au talent ca Ghermănuţă”. Nasol. Te cam încuie, ha?

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../