O jumătate, vă rog!

Pe de altă parte, nu ţi se vede poza colo sus la titlul articolului. Şi nici în inutila bandă mişcătoare, cu toate autoarele, de jos!

Nu ţi-am spus niciodată cât de mult îmi place cum scrii.

Îţi spun acum. Foarte mult!

@Ana: Nici eu nu ţi-am spus. Mie îmi place de tine mai mult!

@Cosa Nostra: O să o rog pe Andra să remedieze, pentru că eu nu mă pricep. Am stricat-o, dar tu mă ştii chiar şi aşa.

Bianca,

Mie nu (de mine, se-nţelege). Dar de tine mult de tot şi de Lenuş… pe ea doar sărut-o, că ştie ea de ce.

Şi să trăiască surrealismul! Nu?

Ce-ai Bianca?! Doaaaaamne fereşte! De unde să te ştiu eu chiar şi aşa?!

Lasă asta! Articolul e cam mişto. Felicitări!

Păi a zis premierul ca mai avem un pic si iesim din criză.

Îmi place şi mie textul. Chiar dacă nu sunt de acord cu tine.

Mie, din contră, în timpuri “nefaste”, toate îmi par mai gustoase!

@Nora: N-are a face cu gustul meu. Exista oameni care-şi reduc, din prudenţă, tot. E mai safe şi mai ieftin la jumătate. Eu am gust bun

Hm, prudenţă?

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată.

@Ana: Mama mea şi părintele lui Apolodor vor fi mereu cu mine

Şi Zenobia, nu?

Îi simt pe-amândoi, Bianca.

Fericită eşti fiind copilul ei şi încă o dată alegându-l pe el.

???!!!

@Cosa Nostra: Ce e?

“O jumatate de vodca, va rog, ca mi-e sete. Dupa aia scriu un text pe Pandora”

Mergea si o poza ilustrativa, jumatate imbracata, jumatate pe jos

@costelus: ceilalţi cititori au imaginaţie, n-au nevoie de ilustraţie sau întăritoare alcoolizate

am si eu, dar vreau confirmarea

Nimic!

O să vin şi eu cu o comentatoare nouă şi o să discutăm chestii pe care le ştim doar noi, iar voi o să muriţi de ciudă!

@Cosa Nostra: Pai ce, doar eu, Ana şi Nora îl ştim pe Gellu Naum? Că între noi nu ne cunoaştem

La altceva mă refeream!

Dar îmi place că eşti aici … permanent!

La oole Kindăr ar fi fost bine să facă jucăria de ciocolată!

Odă jumătăţii mele: agonia.ro/index../!

Şi-acum că v-aţi culturalizat, să ne-ntoarcem la ce ne doare, adică la jumătăţile de măsură. Un jmeker la vremea lui zicea, citez: “fericit nu e cel ce are multe, fericit e cel ce se mulţumeşte cu ce are”, adică ăla care are necesităţi mai puţine.

Şi-acum să vedem ce necesităţi avem noi, animalele sociale, vorba lu’ taica Platon:

-necesităţi fiziologice: papa caca pipi nani;

-siguranţă;

-iubire şi aparteneţă;

-stimă, admiraţie, etc-uri d-ăstea;

-şi colac peste pupăză, vorba lu’ Maslow, cică stare de “transcendenţă”, în care omul superior simte exuberanţă dar şi o durere cosmică, universală datorită nivelului mare de evoluţie

Acuma să fim serioşi, Platon a omis un cuvânt esenţial: “Omul este un animal CONDIŢIONAT social”. Conform lui Maslow primele 4 etape nu sunt mare brânză, dar pe om îl doare când cele 4 nivele nu sunt satisfăcute corect. Păi iată şi “condiţionarea”:

-nevoi fiziologice, mâncare, băutură, sex, somn, confort caloric al corpului (temperatură)… tu le ai deja. Dar ţi se bagă în cap că trebuie să mănânci pizza şi hamburgher la Mec şi ţi se face foame de ălea, ţi se bagă în cap că nu ai parte de sex cum ar trebui şi normal că eşti nemulţumit, ţi se dă un regim climatic modelat pe nivele mediatice şi normal că te simţi inconfortabil.

-nevoile de siguranţă: tu te simţi bine în casă şi ţi se dă la ştiri că vine prăpădania de sfârşitu’ lumii, că gripă aviară, că alimente radiate, că nush ce naiba explozii solare, şi gata ţi se duse bruma de siguranţă avută. Te apucă o paranoia inoculată mediatic.

-nevoia de stimă, entimentul de încredere, adecvare, competenţă, etc. Păi tu te simţi bine până când îl vezi p-ăla că re plasmă şi tu nu ai (să-mi iau şi eu), aia are nush ce inel sau ţoale fashion, ţi se spune la TV că dacă n-ai BMW eşti prostu’ proştilor şi normal că ţi se duce stima de sine…

-ei bine, numai cine trece cu brio peste etapele astea ajunge să fie mulţumit cu aşa-zisele “jumătăţi” de măsură.

Primele 4 nivele sunt controlabile şi manipulabile, doar vârful piramidei trebuinţelor ne mai salvează ca specie. Dar pentru asta trebuie să căscăm bine ochii: youtube.com/wat../

Bianca nu prea le ai cu psihanaliza.Pai daca ajungem sa judecam omul si dupa cum casca inseamna nu facem decat sa injosim pe fiecare in parte.Diversitatea este necesara,iar modele de comportament social avem destule.Schimbarea de dragul schimbari se numeste moft.Fiecare are datoria sa incerce,dar nu are dreptul sa persiste in aceiasi greseala.O greseala fiind in cazul de fata falsitatea.Esti o fata desteapta.Sa ai noroc in dragoste!

~~~~O jumătate de măr, nu contează care, că-s de import şi se strică mai greu. Şi nici mamele vitrege nu mai sunt ce erau odată.~~~~

Sunt de import dar cu ajutorul tehnologiilor avansate se coc in Romania

@Sorinel: Ce psihanaliză, a cui, pe cine judec? E o poveste generală, de criză, cu redimensionarea aşteptărilor şi a consumului. N-am cerut schimbarea nimănui, pentru că nu cer. Nu prea cred în noroc şi nici că ai înţeles textul, dar mulţumesc că m-ai citit.

“Criza înjumătăţeşte lucrurile, lăsându-le fără gust şi formă, doar ca să fie. ”

Colac peste pupăză, ne mai stresează acuma şi drăcovenia aia care -teoretic- se înjumătăţeşte greu.

@junghiul: care?

Imi cer scuze,daca v-am lasat impresia ca nu am dat importanta cuvenita celor scrise de d-vstra.Dar se mare ca nici eu nu prea le am cu redimensionarea asteptarilor.

@Sorinel: ) sa nu dramatizam. eu scriu povesti, nu lucruri importante. Daca li se cuvine sau nu atentie, e la latitudinea fiecaruia. Daca aveai asteptari mai mari si le-am dezamagit, sper sa-mi rascumpar greselile cu urmatorul text.

@Bianca Oanea: U235

Haha, junghiule, sa vezi cum isi intreaba Bianca colegele “tu, ai auzit de vreo formatie sau altceva U235?”

@junghiul: @costelus: da, disperata imi intreb colegele daca e o oja noua sau un autobuz

Sper ca nu te-ai suparat

@costelus: nu, ca mi-au raspuns )

Mi-a făcut o deosebită plăcere să dialoghez cu tine. Pare un clişeu, dar tu ştii că eu nu vorbesc din complezenţă.

Acest comentariu nu va fi afişat şi e bine să rămână aşa.

Eu n-o să mai intru pe blog. S-a terminat o etapă.

Rămâi cu bine!

Nu se poate!

Haha, vad ca tii la gluma, pacat ca nu esti blonda insa