RSS Feed

Noul sport naţional – viza de flotant

vezi toate articolele de
26 feb 2014 la 18:53 9 comentarii 1207 vizualizari.

Când se rupe, li se rupe – parafrazez un text scris de soţul meu pe blogul lui, în contextul în care iar simt că domnii ce ne conduc îmi risipesc timpul. Din nou. N-aş fi fost într-atât de naivă să cred că odată cu articolul scris pe Pandora’s o să înceteze această practică cel puţin nepotrivită. O, nu! Dar parcă am avut gura aurită sau pocită, nu mai ştiu exact cum se spune, când ai o premoniţie. Călcat în răhăţel de căţel? Îmmm, parcă totuşi nu era cu răhăţel, era doar cu pocit. Pocit, în sens primar de urât, hidos, ca realitatea pe care o trăim în cele mai multe momente ale vieţii noastre.

Pocită-i realitatea mai ales când eşti părinte, că se presupune că eşti responsabil şi resimţi dureros când nu îi poţi oferi copilului tău ceea ce crezi tu că îi face bine. Când nu îi poţi lasa moştenire averi, te gândeşti să-i laşi măcar bastonul de mareşal în raniţă, să-şi facă el singur drum spre viaţa bună, înzestrat cu cea mai bună educaţie. Prin urmare, te porneşti la război. Război, frate, nu glumă! Cu toţi şi toate, cu încrâncenare, cu tot tacâmul.

Facebook. Zilele noastre. Status aproximativ din lista mea de prieteni … “care locuiţi pe străzile x, y sau z să ne faceţi un pustiu de bine şi să ne luaţi în spaţiu?” Doamne, ce-a ajuns şi FB-ul ăsta, loc de anunţuri publicitare la grămadă, se vând maşini, se cumpără lucruri, se tranzacţionează vize de flotant. Opaaaa, dar stai aşa, vize de flotant?

Telefon. Zilele noastre. Un prieten, reproduc aproximativ conversaţia: “fată, ştii pe cineva care locuieşte pe străzile x, y sau z – altele, nu cele de mai sus, dar mi-a fost lene să scriu a, b sau c – că am o prietenă, vrea un luat în spaţiu pentru o zi, doar o zi, să-şi dea copilul la şcoală.” Culmea e că în cazul ăsta persoana chiar mai avea un copil înscris la şcoala respectivă, dar din nu ştiu ce motiv, se mutase şi copilul numărul doi nu mai avea dreptul să înveţe la aceeaşi şcoală cu fratele din dotare.

Luptă crâncenă pentru şcolile bune. N-am să dau cu piatra, nici măcar n-am s-o ridic, pentru că şi eu am căutat soluţii pentru fiul meu cel mare, altele decât şcoala de stat. Altă gâscă, în altă traistă, noi locuim la ţară, am avut alte alegeri de făcut. Dar pentru primii ani de şcoală ai lui am avut de tras big time. Am avut de tras pentru că era la şcoala unde învăţasem eu, unde cotizasem la rându-mi ani de zile, unde am cotizat şi pentru el în fiecare an – 5 la număr – şi chiar şi după două generaţii cotizante în şcoală nu s-a întâmplat nimic să le facă viaţa copiilor mai bună. Aici mă refer la o nenorocită de centrală care să încălzească apa de spălat pe mâini cu speranţa că vor întinde mai puţini muci şi vor boli mai puţin. Ah, cred că abia aici sunt naivă. Ca o paranteză, odată mutat la şcoala cu apă cadă a bolit, moderat, o singură dată.

Deviem. Una peste alta, cu ochii aţintiţi bec la PSD PNL USD PC UNPR SMS şi alte aripioare dizidente uităm că în Bucureşti a început o altă bătălie – sângeroasa luptă ce va rămâne în istorie – lupta pentru flotantul de elită. Cel mai bun flotant al ţării, în speţă al Capitalei. Pentru că vrem ce credem că e mai bun pentru copiii noştri şi poate nu vom avea ghinionul, ca părinţi, să ne calce în picioare vreo doamnă Blându. Ori să nu ne lăsăm, alegerea e a noastră, întotdeauna.

P.S. Vreau să mă documentez pe fenomenul homeschooling în România. Cine mă ajută cu opinii?

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



9 comments
  • 1

    e mai ales vina părinților pentru situația asta. snobismul și prostia se plătesc. vorba unui profesor: copilul care vrea să învețe poate să o facă oriunde

  • 2

    Nu sunt absolut convinsă de această teorie, nu-s nici pregătită să dau cu piatra în părinţi, fiind eu însămi mamă de doi. Cel mai probabil copiii vor învăţa oriunde, dar au nevoie de un set minim de condiţii. Aş schimba o scoală unde este frig, unde nu este apă caldă, unde profesorii refuză comunicarea sau impun cotizaţii, cu una altfel. Am făcut-o deja :)

    alt Ioana Silistraru
    2014-02-26 20:56:15 | Raporteaza
  • 3

    Mai tii minte cum incepe serialul “Beverly Hills 90210″?

  • 4

    eheeei, cosa, stii tu cum a fost in ‘77, când am avut cel putin 20 de colegi de an bolnavi de hepatita A? dar cum m-oi fi simtit in ‘84 când doi colegi de camera (din 8!) au facut hepatita A? ai facut vreodata testul rapid pt hepatita A?

  • 5

    Înseamnă că de atunci ai rămas aşa!

  • 6

    da, ca atunci era egalitate: paduchi si la elevele de la pedagogic (ii luau de la copiii cu care faceau practica) si la alea de la MIU. Baietii nu luau, ca erau tunsi scurt.

  • 7

    E treaba acelui părinte dacă vrea să își ia copilul din condiții care îi par precare și inadecvate unui mediu de învățământ și să îl ducă acolo unde crede că e mai bine pentru el. Chiar e o acțiune de apreciat, mai ales că e rară.

    Mă întreb dacă nu cumva această idee de a lăsa copilul oriunde și de a nu lua atitudine, de a nu face ceva pentru a schimba lucrurile care clar nu sunt în regulă (condiții insalubre, violență etc.) ascunde de fapt obediență, frică sau indolență din partea părintelui.

    Dacă vreți să aduceți și argumente gen: ”Noi nu am murit. Și la vremea noastră învățam și trăiam în condiții mult mai grele! Las să stea acolo, îi prinde bine, îl călește!” Atunci nu mă miră cum de reușesc politrucii să amețească și să-i prostească până și pe intelectuali. Mâncăm pâine mucegăită de atât de mult timp că nu mai știm cum e cea proaspătă. Plus că nici dinți de mușcat nu mai avem, că s-au tocit.

    Homeschooling în România? Înseamnă părinți care își iubesc foarte mult copiii, părinți care au calculat foarte bine tot ce implică (dedicare, timp, bani, resurse educaționale etc.) și sunt foarte hotărâți să pună bazele unei educații altfel, în mediul hrănitor pe care ei l-au pregătit pentru acest scop: ACASĂ.

    Știu, unii aici își rotesc ochii în cap, și comentează indignați în sinea lor și mă așteaptă cu pietroaie după colț. Stați calmi, nu vă afectează, de ce vă bateți capul? Aveți copii la școala de stat, clasică, de fițe, de nefițe, dați mită la profesorii care nu educă și îi faceți varză pe cei care schimbă ceva în viitorul copiilor voștri, așa că ce vă pasă de copiii altora?

    Școala acasă e de neconceput pentru mulți. Până și o parte din cei care cochetează cu ideea se întreabă CUM pot reuși și până unde. Pentru orice proiect te pregătești. Sau, dacă copilul tău este agresat fizic și esti singurul care poate face ceva și nicio școală din țara asta nu îl va respecta și îngriji și educa așa cum dorești, iți iei instantaneu copilul din fabrica școlară și din clipa aceea decizi că educația lui este complet în mâinile tale.

    Instruirea acasă pe care sute de familii din România o fac copiilor este un act îndrăzneț, nebunesc, gândit, responsabil, un efort constant al ambilor părinți sau al celui rămas singur, o bucurie constantă, o provocare continuă, un drum (cu satisfacții imense și reușite) pe care dacă ai mers o bucată de vreme cu greu îl mai părăsești. Este o decizie pe care toți avem dreptul să o luăm.

    Până unde poți educa acasă? Până la terminarea liceului.

    Profesorii sunt și în afara școlii tradiționale. Cursurile există și în afara școlii tradiționale. Un copil acasă NU ESTE IZOLAT, are acces la variante de învățare din cele mai diverse. Își poate urmări pasiunile și în același timp își dezvoltă abilitățile și își crește nivelul academic prin materialele didactice pe care părinții le asigură de la edituri, școli private, cursuri fața în față, cluburi de arte, cluburi de pasionați, cursuri online. Copilul format prin educația acasă participă la concursuri, face proiecte și teme, poate învăța orice materie care se studiază la școală și știe multe lucruri pe lângă.

    Copilul instruit acasă este sociabil, tolerant, cu bune maniere, disciplinat, ascultă de autoritate și e mai pregătit pentru viață căci el trăiește tot timpul în ea, implicat, activ. Sunt destule relatări pe bloguri sau la comentarii în care părinți sau prieteni ai unor părinți care educă acasă povestesc de situații în care s-au dovedit cele de mai sus.

  • 8

    mama-in-era-var../

  • 9

    Foarte adevarat!

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan moarte Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!