Nemuritoarea Cristina Tacoi

Am citit cartea,numai eu ştiu cu cîte lacrimi! Dumnezeu să-i odihnească pe amîndoi.

am citit ‘prima carte, ultima carte’, la vremea aparitiei. am recitit-o, dupa o vreme. nici nu stiu daca o mai am, prin casa. imi este imposibil sa scriu o parere, aici, acum. e multa durere in acele pagini. reportervirtual../ manifestaricult../

mi-am amintit… atunci n-am putut termina cartea, ma coplesea tristetea – atunci, cind habar n-aveam ce inseamna tristete…. Acum mi-am amintit si de mama, si de mine…. si de vremurile de atunci Multumesc, Mihaela Raileanu !

mihaela, poate scrii si despre cazul acesta, celebru, in alt fel, in epoca: romanialibera.r../.

la fel de sfîşietoare este confesiunea mamei din „Andra”.

repet link-ul de mai sus romanialibera.r../

5 @val_one: mai spuneti, va rog, amanunte despre carte. poate imi amintesc de ea.

“Incearcă să iubeşti fiecare clipă care trece, căci aşa cum pare ea, utilă sau inutilă, este de o valoare nespusă, dar de o incertitudine totală.” Catalin Bursaci

@c: Andra a fost o fetiţă de o rară inteligenţă şi sensibilitate,care s-a sinucis la 16 ani din cauza neînţelegerii de care s-a lovit la şcoală şi în familie.

9 @val_one: nu, nu stiu despre cazul asta. cum se numeste cartea si de cine a fost scrisa? chiar vreau sa o citesc!

“Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine… Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit.” Catalin Bursaci

Odihneasca-se in pace amandoi!

si eu am citit cartea in adolescenta si m-a impresionat. Si mai am o carte, Zbor frant, a unei studente moarte intr-un accident tragic, incarcand sa scape de un viol… cred ca Adriana o chema…

Cat de mult m-a impresionat “Prima carte, ultima carte”, povestea uni tanar atat de puternic in lupta cu cancerul…talentat, frumos,poate chiar prea frumos sa moara asa de tanar…. mai am si acum cartea…am recitit-o chiar… doamne, cati ani au trecut de cind am citit-o? tin minte ca atunci mi-am zis ca : daca exista Rai, Catalin cu siguranta are parte de el. Dumnezeu s-o odihneasca pe d-na Cristina! Multumesc Mihaela

Am cunscut/o pe Cristina Tacoi. Juca un rol episodic…eram pe un platou de filmare la Buftea. Nu pot descrie in cuvinte, discretia, gratia, inteligenta relatiei umane cu ceilalti, smerenia, toate aceste insusiri ale unei prezente cu adevarat parca de pe alta lume.Era atit de tacuta. Atit de receptiva fata de oricine ii vorbea.Intilnirea cu ea a fost o lectie de viata.Ce pacat ca se va pierde amintirea ei intr-un anonimat…Noi cei care am cunoscut-o fulgurant o vom pastra in meomoria noastra afectiva cu uimire si smerenie..dar dupa ce noi nu vom ai fi..ce pacat!!!!

@C,scuze de întîrziere(munca!).Autorul cărţii „Andra” este Mihai Stoian.E de prin anii `70.

bun articol, foarte trist subiect, probabil cel mai trist din cite exista…

“..Trecatorule,te rog fi fericit.. Si incearca sa iubesti .. Fiecare clipa care trece! Caci asa cum pare ea..utila sau inutila.. Este de o valoare nespusa, Dar de o incertitudine totala!”.. Cuvinte care te ating!..sunt scrise pe mormantul lui Catalin.. Acolo se odihneste acum intreaga familie! Si doamna Cristina..care atat a luptat ca numele lui Catalin sa dainuie acum..doar cartile si cuvintele frumoase scrise de voi ..o sa mai aminteasca de ei! In rest ..se va asterne uitarea! Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

14 @val_one: va multumesc! am sa caut cartea!

16 @Margot: stiti unde anume se odihneste vesnic catalin bursaci?

@c: cu plăcere

coltulcolection../

@c: Comuna Plenita din Dolj localitate iubita de Catalin ..vorbeste despre asta in Cartea lui

Cristina Tacoi, actrita si scriitoare, a murit pe data de 26 aprilie 2010, ora 21, dupa o lunga suferinta, intrun sanatoriu particular din Craiova, unde era ingrijita sub supravegherea sorei ei. S-a nascut la 8 iunie 1933, in comuna Plenita, deci ar fi implinit peste sase saptamani 77 de ani. Acum corpul ei secatuit de suferinta odihneste in cimitirul din Plenita, alaturi de fiul ei, Catalin Bursaci si de sotul ei, fostul actor Andrei Bursaci. (Aceasta pentru exactitatea datelor si faptelor.)

Letitia Iubu

Epifanie ? (rengay pentru sora mea)

Ultima noapte in casa parinteasca – triluri de pasari

Sunete celeste rasuna pretutindeni

Canta toate pasarile cerului – recviem pentru sora mea

Batai de aripi zboruri frante la stanga, dreapta, sus, jos,sus

Ramas bun casa draga, Ramas bun, dragi pamanteni

Doar luna plina In noaptea urmatoare – vazduhul tacut.

Letitia Iubu

La momentul cand am scris rindurile despre Cristina Tacoi subiectul era insuportabil de trist. Am simtit ca nimic nu mai putea fi spus dupa. Trebuie sa cunosti macar o persoana care te iubeste atit de mult ca sa ai o cit de vaga idee despre cum a fost viata acestei femei. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe amandoi.

@c: de acolo am aflat. Sint foarte putine lucruri publice despre amandoi.

@c: Imi pare rau, nu pot vizualiza linkul. daca mai vezi mesajul asta spune-mi te rog despre ce era vorba. Cred ca in acea perioada sint teribil de multe povesti reale dureroase.

@c: gata, am intrat pe link, multumesc.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace. Dumneau sa-l odihneasca in pace pe iubitul ei fiu, Catalin. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe sotul ei, Andrei.

Vineri, cand am aflat (de la mama mea) am fost nespus de trista si am anuntat alti prieteni din tara care citisera ‘Prima Carte, Ultima Carte’ sau nu numai.

Acum multi ani, copil fiind, de cate ori mergeam cu bunica mea la cimitir sa aprindem lumanari pentru cei din familie care plecasera dintre noi, obisnuiam sa ne oprim si la mormantul lui Catalin si sa prindem o lumanare.

Ca multi altii, am citit cartea lui cand eram in liceu(desi copilarind in Plenita si familia dinspre mama fiind chiar inrudita, stiam despre el mult inainte) si m-a marcat pentru totdeauna.

Am avut o singura ocazie sa o vad pe Cristina Tacoi jucand intr-o piesa de teatru la Craiova (in turneu cu Tatrul Nottara) si am citit si (foarte putin din pacate) din poeziile si proza ei.

Din tot sufletul condoleante!

Nu are cineva cartea in format electronic? Am cautat eu, dar n-am gasit-o.

De-abia azi, 27 mai, 2010, am aflat de moartea actritei si scriitoarei Cristina Tacoi, mama lui Catalin Bursaci.Intrand pe acest blog. Prin faptul ca dumneaei inca traia, ma mai amageam ca , intr-un fel, mai traieste si Catalin. (Lasand la o parte faptul ca , pentru unii dintre noi, el va trai mereu prin cartea pe care ne-a lasat-o.)Sincer, si acum imi mai spun ca gena lui nu a pierit si nici nu va pieri : are o verisoara , care are un copil… Conform cartii lui are chiar doua verisoare, care, in momentul cand scria, se aflau la Craiova, respectiv Cluj… Vestea despre moartea Cristinei Tacoi m-a intristat foarte tare. Si da, e adevarat, a jucat in filme putine ,din pacate. Mi-o amintesc, insa, perfect in rolurile din “Binecuvantata fii, inchisoare”, “In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura” , “Morometii” asa episodice cum au fost. Mi-l amintesc si pe Andrei Bursaci, tatal lui Catalin, in “Am fost 16″ , “Caruta cu mere” (unde apare si sotia lui pret de o clipa), “O vara cu Mara” , “Racolarea”, “Pintea”. De fapt, “Pintea” a fost primul film in care l-am vazut constienta fiind ca era el , dupa ce citisem genericul cu atentie, si mi-am dat seama imediat cine era Andrei Bursaci acolo, dupa asemanarea cu Catalin. Acum… Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti trei ! S-au intalnit in Ceruri…

Intamplator am ajuns aici, nici nu pot crede ca avem oameni de asa mare calitate, inclusiv toti cei care au scris aici. Chiar am avut o clipa de fericire, ca am avfut ocazia sa citesc si ceva minunat. Va multumesc tuturor ,celor care a-ti scris aici.

Îmi amintesc cu mare bucurie ,dar și cu o infinită tristețe cum am descoperit în anii 80 cartea lui Cătălin Bursaci,și mai ales cum am citit-o în lacrimi…Sunt cărți care se citesc cu sufletul și ,,Prima și ultima carte”face parte din această categorie.Mai am și acum cartea,are coperțile rupte,e întreagă,dar n-am mai putut s-o recitesc.Mă doare fiecare rând scris acolo…

Pentru ca s-a implinit un an de cand Cristina nu mai este si imi este foarte dor de ea si de Catalin si pentru ca am vrut sa dau cateva citate din cartea lui la o rublica speciala si nu am reusit am sa le dau aici: “Asa ca problema noastra nu este iubirea,profesorii,sau parintii,ci o problema mai adanca – a sufletului singur care trebuie sa poarte in carca legenda luptatorului singur…” Catalin Bursaci Prima carte – Ultima carte. Si o poezie scrisa de mine pentru ea cu vreo doi ani inainte de a muri pe cand era bolnava; CANTEC DE TOAMNA Soare cald,lumina blanda / se aseaza azi in tinda / frunza iar se risipeste / si lungimea umbrei creste / clopotele bat mairar / ceata apare la hotar / privirea cauta-n zare / un voinic venind calare / venind de departe-n vant / cu pletele fluturand / chemat de tine in gand / sa-l mai vezi odata-n sa / inainte de-a pleca / vei pleca cu ciocarlia / care deseori / te-a inveselit in zori / vei pleca cu turtureaua / ce se leagana pe ram / in alunul de sub geam /vor pleca si ele-n zbor /spre hotarul fara nor / te vor insoti in duh / platind vamile-n vazduh / vei pleca spre-acea lumina / care te face mai buna/ vei pleca-n amurg de toamna / iarna nu o sa-ti mai cearna / la casuta din poiana / viscolul n-o sa-ti mai bata / la fereastra ferecata / vei dormi sub glia grea /troienia atunci de nea.” Numai ca nu a plecat in amurg de toamna ci in plina primavara cand liliacul a inflorit si gradina presarata cu boabe de margaritar.Dar in privinta pasarilor a fost un adevarat miracol.In ultima si singura noapte in care corpul ei a mai stat in casa parinteasca pe care a iubit-o atat de mult pasarile cerului au cantat pe toate tonurile si trilurile pe care nu le-am mai auzit niciodata nici inainte nici dupa. Dumnezeu sa te odihneasca in pace si sa ma ierti daca am gresit cu ceva. Liti