RSS Feed

Mâncarea din anii 80 (re)interpretată azi (I)

vezi toate articolele de
09 May 2013 la 12:22 9 comentarii 2140 vizualizari.

Am primit de curând, cadou de la niște prieteni care au vizitat Turcia, un borcan cu dulceață de trandafiri.

Aroma, gustul și textura m-au teleportat înapoi în copilărie, în anii 80, bunica mea făcea astfel de dulceață alături de sucul de trandafiri și mai cunoscutul suc de soc. Era muncă și zbatere pentru că zahărul nu se găsea la discreție și cartelele nu acopereau toate nevoile de dulce ale membrilor familiei. Frate-meu era fan cremeș – crempită cum îi spunea bunica și țin minte că de cele mai multe ori, pentru lapte, bunica trebuia să stea la coadă de pe la ora 2 noaptea. Mă rog, alte vremuri, alte obiceiuri – acum avem lapte din belșug cu tot cu aflatoxină și conservanți.
Cum tot ce e bun a devenit: retro, vintage, tradițional, etc – am să fac o listă cu mâncărurile și produsele anilor 80 comparative cu cele ale anilor 2010, un fel de ce-am avut și ce-am pierdut culinar.Plus ce ne-a mai rămas și de ce.

Micii. Mai exact mirosul de mici (cu bicarbonat, cum altfel) alături de mirosul de bere la halbă proaspătă (probabil îndoită cu multă apă). La începutul verii (încă mai) apare aroma specifică pe la toate colțurile de stradă, exact ca acum 30 de ani. Uneori este amestecată cu cea de liliac sau iarbă proaspăt tunsă. Alteori cu mirosul de asfalt încins. Una dintre calitățile principale ale micilor constă în faptul că nu sunt specifici nici bogaților, nici săracilor. Nu sunt vreun indiciu al statutului social, nu implică o atitudine de vreun fel, promovează uniformizarea maselor. Se pot mânca și cu mâna și cu furculița, unii îi preferă înfipți în scobitori, cu clasicul muștar, poate cu puțin hrean, pâine, chifle, cartofi pai, neapărat udați cu bere însă nu exclud nici vinul: alb șprițat sau roșu, roșu. Și dacă sunt reușiți și dacă sunt puțin nefăcuți costă aproximativ la fel (am observat un fel de uniformizare a prețului) și au avantajul că pot fi mâncați chiar și în picioare. Oricum ar fi – mici mici, mici mari, mici arși, mici nefăcuți – produsul e pe placul tuturor, băștinași și venetici deopotrivă. McDonalds a scos la înaintare produsele McMici și DubluMcMici de 1 mai ca să acopere toate cerințele consumatorilor români. Au făcut probabil și un altfel de calcul, luând în considerare că piața micilor se ridică la aproape 50 de milioane de euro (după cum apreciază cotidianul Der Standard). Tot pe 1 mai am aflat că reţeta actuală după care se produc micii va fi interzisă de UE începând cu 1 iunie din cauza bicarbonatului chipurile. Well, rețeta originală din 1902 prevede trei grame de bicarbonat și practic de atunci am consumat micii astfel, nu ne-au crescut două mâini în plus și nici câte-un ochi în frunte. N-aș băga însă mâna-n foc că dacă vom schimba rețeta și vom adăuga alte felurite pulberi UE-istice vom scăpa la fel de ușor.
Urzicile. Se făceau (și încă se mai fac) după rețeta  spanacului, cu usturoi și lapte (dacă aveai) sau cu hrean ras deasupra. Se găseau din belșug (gratis) la începutul primăverii – am mâncat nenumărate kilograme cât eram copil pentru că un medic îi recomandase mamei să mi le prepare din belșug (eram un copil bolnăvicios și foarte slab) și încă aș mânca pe atâtea. Am găsit urzici (nu se pune problema) și în piață, recent doar că în mai 2013 ele costă 10 lei/kg.

Aspicul. Un fel de piftie, răcitură. Doar că uneori (sau de cele mai multe ori) era fără carne, se făcea cu gelatină din comerț (în locul oaselor fierte până la Dumnezeu și înapoi cum se spune) și se acoperea în aspic mai orice. Când se găsea carne pe atunci, de obicei consta în capete de porc rânjite sau picioare (adidași). Acum a devenit din ce în ce mai greu să mai găsești șorici, adidași și urechi de porc: sunt ieftine și se vând primele.

Saleurile. Cu diverse brânzeturi (dacă le găseai) sau simple și sărate.

Icrele. Sporite cu sifon sau apă minerală, cu miez de franzelă încorporat (ca să nu se taie și ca să pară din nou, mai multe). Uneori nici nu văzuseră burtică de pește – se puteau face pur și simplu din pește mărunțit la conservă (se găsea nu glumă) și amestecate cu griș. Cu puțină lămâie stoarsă nici nu prea sesizai diferența. Tot din pește mărunțit făcea mama niște cremă cu ceapă și unt – perfectă pentru aperitiv.

Supa de salată. Una dintre preferatele mele, primăvara mănânc în prostie. Eu arunc în ea și jumări din slănină de casă, în principiu însă merge orice fel de afumătură. Era ieftină pe atunci, e ieftină în continuare. Supa de vișine, prune, gutui, mere. Incredibilă, ieftină și răcoroasă.

Langoși. Simpli sau cu: varză murată călită, leurdă sau alte verdețuri de prin curți, cartofi, brânză și smântână sau ca desert – cu gem. Creveți. Se prăjeau, se umflau și erau perfecți la televizor, la desene :) .


(va urma)

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



9 comments
  • 1

    De unde stii draga de mancarea anilor ‘80? De abia te nasteai pe atunci. Ce dulceata de trandafiri mancai tu la cateva luni?

    Stii ceva? Observ ca te faci din ce in ce mai frumoasa. Cum reusesti?

  • 2

    De braga si serbet iti aduci aminte, frumusete? Anii ‘70-’80. Eram mic pe atunci, tu erai nenascuta.

  • 3

    @Danny: cum sa nu? am prins si eu insa era foarte, foarte dulce si asta nu prea-mi placea

    Dora Constantinovici
    2013-05-09 12:57:20 | Raporteaza
  • 4

    @Danny: am spus anii 80, nu inceputul lor :)

    Dora Constantinovici
    2013-05-09 12:58:09 | Raporteaza
  • 5

    Serbetul era foarte dulce, se punea o lingurita de serbet intr-un pahar cu apa. Doar asa se consuma. Dupa ‘84-’85 n-am mai vazut serbet niciodata. Imi aduce aminte de copilarie. Nici macar nu stiu ce origini are. O fi turcesc, o fi frantuzesc, nu stiu. Consumam in special serbet roz de trandafiri, si de cacao.

    Consumand aceasta delicatesa, s-a nascut un mare sportiv-atlet roman: Anisoara Cusmir, daca-si aduce aminte cineva de ea. Mi-a fost vecina de strada. De 30 ani n-am mai vazut-o.

    Invece, anul trecut am gustat pentru prima data dupa tot atatia ani braga. A costa 2 lei paharul. Avea acelasi gust al copilariei mele. Frumoasa copilarie. Aduceri aminte.

  • 6

    Danny: eu braga am baut prima data acum 5 ani, in drum spre Vama Veche, in Mangalia si mi s-a parut extraordinara, la noi nu se facea :(

    Dora Constantinovici
    2013-05-09 13:30:07 | Raporteaza
  • 7

    Criza economica in timpul lui Ceausescu a inceput in anul 1980. In 1981 am inceput s-o simt si eu. Pana atunci fusese bine in Romania.

    Parintii mei ma trimiteau sa stau la rand la alimente. Cozile erau nesfarsite in special la lapte, zahar si ulei. Se dadea pe cartela, cred ca 2 kg. din fiecare, pe luna. In loc sa ma duc sa ma joc, eu trebuia sa stau cate 6-7 ore la coada in vacanta de vara a anului 1981. Nu-mi placea deloc.

    Apoi, romanii au dus-o din ce in ce mai prost din toate punctele de vedere pana in 1989, cu o mica pauza intre 1990-1991, cand a inceput liberalizarea preturilor in Romania. De 33 ani suntem mereu in criza, o criza generata si controlata de “politiceni”.

  • 8

    Nu se mai gasea nimic de mancare in alimentare. Iti dai seama, rafturile erau goale. Din cand in cand se mai gasea cate o conserva de mazare.

    La mare sau la munte daca te duceai si intrai in restaurante, n-aveau ce sa-ti dea la meniu. In Constanta, la restaurant “Orient” serveau numai merluciu, atat. Nici vorba de cotlet de porc cu garnitura de cartofi pai, orez, salata. Iar la Vatra Dornei in 1988, la restaurant se servea doar mamaliga cu oua ochiuri, ha!

    Dar, dar………….fiind romani, stiti prea bine ca pe dedesubt, se manca bine, atat acasa cat si la restaurant, mai izolat, mai pe intuneric, mai pe furis. Cine mancau mai bine? Sefii de partid, nu-i asa? Al carui partid? Al P.C.R.!

    Si acum, acum , de 23 ani, cine mananca mai bine??? Nu-i asa ca stiti, dar va este frica sa vorbiti, ca acum 30 ani?

    Cine mananca mai bine??? Tot sefii de partid-partide, cei ramasi de atunci si odraslele lor!!! Acum ati priceput, romanilor?

  • 9

    mâncarea din anii 80 era contaminata cu DDT; mai murea câte unul din cauza ca bea bere din sticla in care se păstrase verde de Paris. Berea din sticle in care se tinuse ulei era frecvent intâlnită, usor de identificat, greu de consumat si oricum avea efecte secundare minore

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
M-am născut într-o zi de vineri - 13
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!