In difference I trust

Me too. So what?

Ieri după-amiază ţi-am citit câteva texte, oprindu-mă la cel despre care spui că nu-ţi aparţine, ştii tu, acela despre ce faci când simţi că ai ajuns la capăt.

Mă gândeam să scriu un comentariu la el şi să te-ntreb de ce nu mai scrii, dar am văzut că a trecut multă vreme şi am crezut că nici nu-l vei citi, aşa că am renunţat, dar m-am gândit câteva ore la ceea ce am citit.

Ieri te-am citit prima oară, iar azi tu scrii. Dacă aş fi scris acel comentariu aveam acum şi probă pentru cum funcţionează telepatia între doi oameni care nici n-au auzit vreodată unul de altul.

Mă bucur să te citesc din nou şi îţi doresc să fi făcut alegerea cea bună pentru tine; să-ţi fie bine acolo unde mergi, fără comete de regrete, mă rog, cozi de comete.

Vrei sa stii O DIFERENTA, una deloc neglijabila? Este legata de faptul ca TU chiar spui ceva atunci cand scrii, spre deosebire de altii, care doar bat campii sau enunta banalitati criminale pentru cine are rabdare sa ii citeasca.

Congrats.

Ce ma bucur ca ai revenit! Mi-au placut tare mult unele din articolele tale din trecut si de fapt datorita lor am vizitat pandora’s. Si blogul am vazut ca ti l-ai inchis

Da’ acuma zau daca te inteleg: aveai o asa conjunctura favorabila sa ramii in alta tara, totusi te-ai intors la rahatul din Romania? Mama, erai drogata sau ce? Stiu oameni care pleaca disperati din Romania, oameni care la 30-40 de ani o iau de la zero, n-au nici casa, nici job, nici macar studiile nu le sint recunoscute si se apuca sa faca din nou facultatea. Oameni care aveau o casa si un job bunicel in Romania. Nu regreta nici un moment. Inginer in tara la drumuri si poduri cu 5 ani de experienta a lucrat in alta parte ca muncitor necalificat. Batea cuie la -20 de grade. Vreo citiva ani!

@ adrenalitera: constientizam. Deci, e bine. @ Ana Barton: wow! Iti multumesc, Ana. Cred in telepatie si-mi place modul in care ii conecteaza pe oameni. Cu plecatul, nu inca, din pricini administrative. @costelus: multumesc frumos! Nu regret ca n-am ramas atunci, cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Si eu ma bucur sa va regasesc!

Antonia, tocmai îi povesteam unui prieten aseară de textele tale, tot ieri descoperite, iar altuia, cu puţină vreme în urmă, despre… coincidenţa asta.

Mă bucur că scrii din nou aici, asta fiindcă sper că acest text este doar primul dintre cele ale reîntoarcerii.

Cele administrative se vor rezolva, că ăsta e rostul lor, iar tu vei pleca fiindcă ăsta e rostul pe care vrei să ţi-l faci.

Pot îndrăzni să bănuiesc că plecarea din ţară are o delicată legătură cu revenirea ta pe Pandora’s? Anticipezi dorul de… româneşte?

Tu scrie-ne scrisori de-astea, iară noi îţi vom răspunde.

Antonia – Acum cativa ani un text ca al tau mi-ar fi mers si mie la suflet. Pana azi insa cred ca am citit zeci de asemenea plangeri absolut similare.

Un sfat celor care mai scoateti pe tapet asa ceva: veniti rogu-va si cu ceva cat de cat inedit.

@Ana Barton…iară nouă cine ne răspunde…că dispăruși o vreme…ne-am dat de focul morții pe unde-ți umblă piciorușele acelea de gazelă…

@Seva – Am impresia ca Anei nu-i place de Seherezada, atata tot. Poate-i geloasa pe concurentza.

Mai Ana, da’ eu ti-am zis de nu stiu cind de articolele Antoniei. Credeai ca-ti dau linkuri spre manele sau pornografie? Ia vezi, pe asta l-ai citit. Nici n-am avut curaj s-o intreb cum de a putut scrie asa ceva.

pandoras.realit../

@Florine…da,așa este ptr.că Șeherezada asta i-a furat stilul Anei…un fel de plagiatură…

Offf…cum adica sa nu aduci bani de acasa peste 40 de ani?! Dar in Vest cum crezi ca e? Aduci FIX bani de acasa, respectiv din pensia TA privata, pt ca cea de la stat este minima. Vorbim de cateva (putine) sute de euro/dolari/lire. Nu poti trai in Occident cu pensia de la stat, tocmai de aceea te priveste de unde ai bani la pensie. Fie o schema privata, fie cumperi o casa, fie….deci paralela asta nu e buna.

@Antonia – Sa-ti spun ce nu-mi miroase mie sanatos in atitudinea ta…

Prezinti din start “ocazia” aceea oferita ca pe masa intinsa, de la Al de Sus. Cand stiu destui care, dupa ce s-au instalat de la zero prin occident, fara vreun ajutor sau chiar suport moral de la cei din tara, au oferit altora concret BANI, GAZDUIRE, MASA etc etc (deci chestii MATERIALE, facute mai mereu cu efort si sacrificiu personal), pentru ca ceilalti sa faca pe mofturosii.

“Am spus, atunci, un “Nu!” hotarat…”. Ce sa zic, parca te vad cum ti-a dat patriotismul de fatada pe-afara, cu pieptul bombat…

Nu mai insist, dar si din “Terminasem ASE, insa imi doream altceva” sau din ce ti-ai scris in biografie, pari o persoana care nu prea stie ce vrea si nu pretuieste destul ce “i se ofera”. Ii plang cu-adevarat pe cei care prezinta sanse unora ca tine. Donner de la confiture aux cochons, zice francezul…

Si scuza-mi tonul, dar m-am fript si io insumi altadata cu oameni carora le-am platit calatorii, i-am gazduit si le-am trimis bani, spunandu-mi ca ii vor folosi sa plece, si-apoi si-au luat casa si masina pe-acolo. Pentru ca nu dupa mult timp sa ceara altii, ca …”viata e grea”.

Ana Barton ? Te salut ! Ai lipsit vreo 4-5 zile , oare ? Multe lucruri s-au intamplat in lipsa ta . Cum o mai duci ? Am inteles ca ai si servitoare , o duci pe picior mare , asa sa fie , oare ?

Mult succes Antonia, n-ai sa regreti ca pleci!

Daca nu-s indiscret, unde?

@Nothing: Da, ai dreptate. Dar acolo stii asta de la bun inceput, nu te trezesti la 50 de ani ca ai muncit o viata si ca nu o sa-ti ajunga banii de intretinere. Generatia mai tanara de la noi a inteles asta si se poarta in consecinta, adica multi cotizeaza la o pensie privata. Incearca sa-i explici asta si tatalui meu, dupa ce a muncit o vaita. @Florin Bratu: nu te inteleg, sincer. Nici gand de patriotism. Nu il am, multumesc. Si pe gratis nu m-ar fi tinut nimeni acolo, daca asa ai inteles. As fi scapat de cautat, dar mi-as fi platit chirie, mancare, ar fi trebuit sa-mi caut un job. Sincer, unul dintre motivele pentru care nu am ramas atunci a fost situatia de aici, cu familia. Si da, nu am negat niciodata, in fata celor care ma cunosc, faptul ca am facut ASE nu la dorinta mea. Uneori, lucrurile sunt mai complexe decat reiese dintr-un text simplut, cum e al meu. Imi rezerv, insa, dreptul de a nu spune mereu tot. @costelus: Iti multumesc. Stiu ca n-o sa regret decat daca, peste ani, o sa ma intreb “Cum ar fi fost daca?”. Culmea, nu m-am intrebat pana acum asta in legatura cu episodul de acum cativa ani. Daca o sa fie, o sa fie peste Ocean.

Ce n-ai inteles, Antonia?

Ai povestit singura ca trei saptamani ai stat in vacanta la unii care ti-ar fi pus la dispozitie (fie si partial) casa, masina etc. Si inteleg ca tot ei ti-ar fi propus sa ramai acolo, la care-ai iesit cu Nu-ul acela hotarat.

E dreptul tau, desigur, sa iti alegi ce vrei. Dar pentru mine oamenii aceia (de care n-ai zis nimic) raman de laudat, nu ifosele tale. Mai ales ca, peste ani, vad ca ti-ai schimbat opinia.

@Florin Bratu: Nici o secunda nu mi-a trecut prin cap ca incercarea mea de text ar fi un prilej pentru a-mi fi laudate ifosele. Si n-as merge atat de departe cat sa le spun ifose. Uneori, se mai numesc alegeri. Pe care le faci, in functie de contextul din acel moment si dincolo de orice ifos. Ifos e cand vreau la un film si nu la altul sau cand caut or rochie asa si nu asa. In cazul de fata, a fost vorba de o alegere. Da, oamenii aceia sunt de laudat, n-am sustinut altceva. Si nu, peste ani nu mi-am schimbat opinia. Am stiut ca, la un moment dat, voi incerca si in alta parte. Doar ca nu atunci a fost momentul. Oricum, inteleg, in linii mari, si punctul tau de vedere si, cu exceptia trebii cu ifosele, sunt de acord cu tine.

Antonia, ai luat-o prea personal, dar in fine (culmea e ca la doi-trei ani dupa plecare sanse sunt sa vezi lucrurile din aceeasi perspectiva).

Interpretam doar atitudinea unui autor al unui text pe net, in conditiile in care avea sansa unor rude prin strainatate. Cand atatia si-ar “cumpara” si azi asemenea rude (ca sunt ca “pilele” din Romania).

Scuze daca te-am suparat. De fapt …n-am de ce, ca-i doar un punct de vedere la un text. Gandeste-te ca atatia altii si-au vandut tot ce aveau sa poata pleca, nu i-a ajutat nimeni, au trecut chiar Dunarea inot (am un amic care asta a facut). Si de regula am vazut ca tocmai cei care au luxul unor alternative isi permit sa le refuze.

Desigur, n-o sa regreti vreodata ca n-ai plecat atunci. Daca insa tot te-ai decis mai tarziu sa pleci, vei constata mai apoi ca practic era totusi mai bine s-o faci mai devreme.

Nu mai insist. Sincer, succes si bafta pe viitor.

“nu-s prietena cu Romania, nu ma recunosc aici, nu-mi apartine si nu-i apartin. N-am simtit niciodata ca sunt de aici..”

Esti clasicul debusolat, fara valori si apatrid care s-ar simti la fel de bine oriunde-n lume, numai sa fie frigiderul plin si strazile curate. Nu ar fi mare pierdere pentru tara asta daca toti cei ca tine ar pleca.

Mai faci si confuzii grave intre “tara” si cei care o locuiesc. Adevarul e ca Romania e atat de buna si de frumoasa, incat noi nu o meritam pe ea!