În atenţia tuturor

Diana, tu ai scris bine acolo – am înţeles ce vrei să spui.

(Mai puţin partea cu “nu-mi plac scrisorile de intenţie, încerc să fug de anunţurile de recrutare care cer declaraţii de genul, pe lângă CV…” Am eu o problemă: îmi ies bube cînd văd expresia “de genul” lăsată liberă să zburde prin ogradă.)

Problema e că cei pentru care ai scris, cei care ar putea învăţa ceva de aici, n-o să înţeleagă o iotă! Dacă ei nu-s în stare să-şi croiască un CV decent, cum crezi că o să se descurce prin labirintul verde-nflorat al frazelor tale?!

Diana,

Niciodată n-am ştiut să scriu un CV. Despre scrisoare de intenţie nici n-a putut fi vreodată vorba. Pentru mine, zic. Pe-ale altora le-am făcut neclipind. Eu am avut rar nevoie de-aşa ceva şi de fiecare dată am stat cuminte lângă cineva care îmi spunea tot de fiecare dată: „Nu şti să te vinzi. Habar nu ai.“ Şi îmi arăta ce trebuie să fac, dar ştii cum? Pas cu pas.

Nimic n-am învăţat din asta. Dacă mă pui acum să-mi scriu CV-ul, o să fii convinsă că l-a făcut un preşcolar.

Să-ţi mai spun că-mi place textul tău? Nu-ţi mai spun fiindcă toate îmi plac. Hai să facem o convenţie: să considerăm că asta ştim deja.

…„nu ştii…“. Evident. Îmi cer scuze. Nu mi-e bine şi atenţia e la cote foarte joase.

poza in ceve? “cum te vezi peste cinci ani?”. nu-i de mirare ca primesti raspunsuri idioate. presupunand ca sunt inginer mecanic, care este relevanta intrebarii fata de munca pe care trebuie s-o fac? tot un amarat de inginer o sa fiu. daca ma lasa nevasta, insa, imi las plete si imi dau doctoratul in studii medievale. durerea c.

Aia cu cinci ani mă enervează şi pe mine. Şi enumeratul de calităţi, din care musai nu trebuie să lipsească spiritul comunicativ şi faptul că îţi place de mori să lucrezi în echipă.

eu i-aş pune să-mi spună ce cărţi au citit în ultimii 2 ani şi ce muzică ascultă.

Aoleu, Andreea!

da, sau aia cu “povestiti cum ati rezolvat o situatie dificila”. wtf?!

neh, neh, neh, Nora!

ştii, depinde: dacă ar trebui să lucrez eu cu ei, sigur i-aş întreba! în felul ăsta aş evita să colaborez cu cineva care crede că “Un veac de singurătate” e bulşit.

… aşa cum mi se întîmplă acum.

@andreea: eu dupa ce am terminat de citit “un veac…” m-am urcat gol pe un scaun si am vorbit doua ore despre simbolismul alchimic al marii opere. mi-am dat seama spre final ca, din motive obiective, nu ma asculta nimeni si m-am dus la bucatarie si mi-am facut un senvis cu branza si rosii.

Uite, şi colegii mei spun că Beatles îi plictisesc şi că filmul european e de rahat, iar Avatar “rules”, dar asta nu-i face mai puţin eficienţi în ceea ce fac.

Evident, mă enervez când bem cafeaua împreună, dar asta e!

Eşti mai teroristă decât mine!

dr. nene, păi poate eşti reîncarnarea lui Melchiade! ia vezi! da’, măcar senvişul a fost bun?

N-am inteles asta cu “Adresele de mail bubuiau de lipsă de inspiraţie.” Pai mai bine sa aiba omul nume.prenume@yahoo.com decat cum am vazut la unii mirel_radoi_4ever@yahoo.com. )

@Tudor: Dragă Tudor, În cazul prezentat de tine,respectivul se poate regăsi în celebritatea fotbalistului:) Persoanele de la care a pornit articolul aveau preferinţe oarecum triviale.

ok, diana, mi-a placut (sincer). era insa cat pe-aci sa-ti lansez un challenge, sa dovedesti ca ai totusi mai multi neuroni decat altele: sa te prezinti, cumva, tu (ca la critici si mistouri toti suntem buni).

am dat insa de prezentarea/biografia din dreapta. hmmm, pai sa vedem: 1. “mulţi ani de când am terminat Dreptul şi nu profesez în domeniu”. aha, inconsecventa, nepractica, delasatoare, ar zice destui 2. “cam tot aşa de copy”. WTF, ce expresie e asta? o fi prin Romania, sau e greseala de tipar? 3. “6 ani de când fac ceea ce îmi place”. adica? druguri, sex, somaj de protest?

PS: mi-a placut recent un afis publicitar, cu cinci adolescenti suparati in pozna: “V-ati saturat sa va tot bata la cap parintii vostri tampiti? E momentul sa actionati! Luati-va un job, platiti-va facturile, gasiti-va casa voastra! Si faceti-o acum, cata vreme mai sunteti inca atoatestiutori!”

@Florin Bratu: Dragă Florin, Le iau pe rând: 1. Mulţumesc pentru sincerul “Mi-a placut”. 2. Citind întrebările tale, mi-am dat seama că prezentarea mea expirase(de la vârstă la ceea ce-mi place). Ca să fie pe aceeaşi lungime cu starea mea de acum, am făcut modificările:). 3. “Mulţi ani de când a terminat Dreptul şi nu profesez în domeniu” = am fost un an printre avocaţi, un fel de internship,am experimentat, nu m-am regăsit, am hotărât să revin mai târziu. 4. “Cam tot aşa de copy”; copy=joaca de-a necuvintele şi cuvintele, fără Nichita Stănescu, doar cu imaginaţia şi vorbele mele:)) 5. “6 ani de când fac ceea ce îmi place” – nu am detaliat pentru că sunt atât de multe lucruri care intră în afirmaţia asta. M-am lăsat în voia cititorului. in loc de P.S. Paler zicea într-o carte de-a lui( Viaţa ca o coridă, cred): “Nepricepuţi în nimic, afişam o competenţă globală.”

@Diana –

apreciez ca nu te-ai suparat, dar e pacat ca ti-ai redus acum biografia la …nimic. ti-am sugerat doar ca, da, nici mie nu-mi plac scrisorile de intentie sau prostioarele acelea birogratice de selectie a capetelor de corvoada.

sint insa cazuri cand ai doar 2-3 minute sa te prezinti pe scurt cuiva, ca sa stie de unde sa te ia. observi ce greu e totusi sa gasesti acea introducere, sa treci si mesajul adecvat?

@Florin Bratu:”Şi nimicul e ceva.”:)

neah, vrei doar sa pari misterioasa toate vreti

Cum aşa? Parcă femeia era fizică şi bărbatul metafizic. Sau o fi invers?