Hai la Babel, neamule!

Mie azi îmi place “moşmoane”.

Păi, DEX-uieşte-mă, rogu-te!

@Noraaaaaaa, in sfarsit stie cineva de mosmoane!!!

Şi vă milostiviţi şi de mine?

M luat împreună cu Ş, rostogolite în gură dintr-o singură mişcare, molatecă. OA dulce, zemos până la uimire.

@Ana: sunt niste fructe foarte, foarte bune, au cinci samburi si gust de mar copt

Uite, Ana: bistrolila.ro/t../

Ah, a propos de fructe, ce sunt alea zarzărele? Eu ştiu ce sunt, dar sunt alţii, din alte zone din ţară, pentru care sunt corcoduşe! Ce infamie!

Să fie moşmoane! Le vreau!

Aoleu! Să nu mă lăsaţi iar borţoasă, că-mi iau câmpii!

să vezi acu` ce dă năvală neamu` la noi, babele.

Îuuuu! Te dăspuiaşi pă frigu’ ăsta? Te desprimăvărezi, Valonaş?

Daţi-i ceva să puie pă ea, că răceşte!

@Nora: si eu stiu la fel…

Dora: eu n-am mai mâncat de ani de zile. Tu ai găsit prin Bucureşti? Azi mi-amintii de ele. Cu ocazia unor nuci cu gorgonzola aruncate cu zgârcenie peste nişte penne.

Ie sinonime regionale, doamnelor. Vernaculare. V-am spart!

Ăsta e alt cuvânt care mă face să mă mişc, da’ aşa, mai menuet.

Ce rezonanță găsesc eu în ÎNȘIȘI !

Ia zi, Junghiule, că mă făcuşi curioasă…

Zarzărele sunt un fel de caise mai mici. Au puf din ăla, ca de caise, şi sâmburi pe care copiii îi sparg şi îi mănâncă. Să vă intre bine în cap! Uof!

Vă rog să contribuiţi la recâştigarea onorabilităţii acestor minunate fructe!

Uite aici: reteteculinare.../

ups! chiar aşa!

Pan_Dora, unde mi-e poza?

Nora,

Pentru mine, zarzărele sunt corcoduşele. Asta este. Unii le numesc chiar caise. E, abia atunci mă sperii. Oricum, ambele să fie verzi şi strepezicioase. Să fie clar!

uf…

@Nora: nu, in Bucuresti nu sunt…am cautat prin toate pietele, poate nu le place clima, nu stiu care e explicatia. imi pusese mama deoparte si cand am fost iarna, prin decembrie,la Satu Mare le-am gasit – orice cadou a fost doar un amanunt pe langa ele s-au comportat foarte bine pastrate la congelator si a strans si cateva seminte, poate reusesc sa le plantez prin Vrancea, la cealalta mama in curte

Valonaş,

Aşa, soro, că te ştiam fată mare, nu altă haia…

Să revenim:

Vreaaaaaauuuuu moşmoaneee!

@Ana: acum e deja tarziu pentru ele dar in toamna promit ca-ti aduc!

Asta e subiect cretin.

E mai cretin decat a lu handicapata aia noua. Dora… parca ii drogata. Noa’ imediat zice ca o jignesc! Da’ asa comenteaza..

Bogdaproste anticipat, Dora!

—————————————————-

Dădui o tură prin spam cu acest comentariu, da’ îl agăţai şi pe Adrian, că-l găsii rătăcit acolo.

Ana, esti sexy rau – cand tractezi oameni dinestia secsy k mine!

Da, mămică, aşa e. Sunt secsi de nu mai ştiu ce să mă fac.

Care-ţi e cuvântul preferat, ăla care te zguduie?

cuvant preferat? zbor, usor, fulg, dragoste, love, sex cat cuprinde.

Aşa, copile, bravo, eşti normal!

Io am un defect mare. Daca vad o femeie sexy.. o menajez. Asa am facut cu Dora. Tot mi-am inghitit limba! Noa.. atat! Cum greseste.. cum o percutez. Eleganta ii pentru aia care vor sa f00ta ceva. Nu pentru aia care vor sa dezbata.

Un infix nazal ce mă ‘(n)văluie într-o tulpină proto-indo-europeană!

În plus mi se pare senzual ,animalic, dar nu brutal : …ÎÎÎNȘIȘI…

Încearcă și tu …ÎÎÎNȘIȘI…

copil? nu vezi ca.. am 38? Am putea sa ne combinam…

Nu? Poate nu-l spui la fel ca mine! Nu ai un skype?

————————————————–

N-am skype. Ăla-mi lipsea.

Junghiul,

În-şişi, în-şişi… da, mişto. Sună sanscrit. Îmi place.

E animalul de deasupra noastră.

Cristi,

Nu putem, măicuţă, că io făcui 38 îm decembrie trecut.

normal pe naiba. nu vezi că îi obsădat?

Si… ce legatura are asta? Si eu am facut 38 iM noiembrie.

Dora, tu ai chemat-o pe Cristina Corpaci?

Nu mă grăbesc cu eticheta, muzică.

Da’-ţi aştept cuvintele, cuvincioarele, cuviincioasele şi, mai ales, necuviincioasele.

Dar dacă ție îți place caldarîm aș putea să fiu caldarîmgiu. In ceea ce privește caldarâm mă duce într-o confuzie. Chiar dacă ne tragem de la caldul Râm, în final ne-au dominat tot caldarîmgiii.

da’ de ce s-a deghizat Ghermănuţă?

d’aia pt ca m-a banat o maimuta care o scapat de la zoo si o ajuns la pupitru. Asta.. nu inseamna ca nu poa’ sa fie “un maimutoi”

sdfjlsd

Uite, Ana, Dora: forum.fermavese../

Alea de jos sunt zarzăre. Sunt păroase, nu sunt lucioase, cum sunt corcoduşele. Şi au şi sâmburi total diferiţi. Ca de caise. Corcoduşele îi au ca de prune.

La voi cum se numesc fructele astea cărora eu (şi dexul ) le zicem zarzăre?

din cauza la o gorila scapata de la zoo – ajunsa la pupitru.

Junghiul,

Mă seduci sau am băut prea mult pepsi ca să meargă stiloul roşu ca uns?

Caldarâmgiule!

Ghermănuţî, ce faci, bre? Nu ştii că io te miros sub orişice acoperământ? Păi, ce, stă în calea mea un nume?

Cristi,

Calm, pisi, calm. Hai la mine-n braţe, să-ţi treacă supărarea! Mai zi cuvinte frumoase. Hai, cumincior!

Nora,

Zarzăre le zic şi eu, da’ lumea le mai zice corcoduşe, iar caiselor li se spune uneori zarzăre. Ceea ce pe mine mă perturbă.

Cuvintele îmi creează în cap o armonie ce mă fascinează. Aș ovula de plăcere ,dar nu-mi permite pârdalnicul meu sex.

Joiana, intentia mea a fost sa fiu recunoscut. Ce tot o s_u_g_i??

Şi mie-mi creează fix aceeaşi stare cu a ta. Da’ n-aş ovula nici moartă!

Deci mă seduci sau ce facem?

Ana, io.. nu ma consider in grupa pregatitoare. Io iti propun sa ne jucam cu expresiile. Adica: sa punem dova cuvinte (unu langa altu) si.. sa exprimam oarece. Ex: “…. bleaga”

Zarzăre se chiamă și un domn în negru/Ca un car funebru

————————————–

Păi, ce faci, mă ameţeşti?

Deci: daca ti-ai gasit niste copilasi retardati cu care sa te joci.. io.. nu ma supar!

Ca apoi cu obidă să spunem fuse și seduse ?

——————————————-

?

Se duse…

———————-

Ana, hai că mai vine!

Şi se duce iară.

ba! ma ienervezi. Vorbeste cu toate dintile. Cred ca esti barbatu lu Joiana – tare va potriviti.

Nora,

Mă ameţeşti şi tu? Nu pricepui.

Aşa-s bărbaţii. Trestii călătoare. Of!

Ducele de Râpă îmi este numele. Nu sunt un duce care seduce.

Junghiul,

Bine, bine. Las’ că te seduc eu. Duc eu greul.

Vouă a ce vă aduce?

A soare mic de dimineaţă.

Gata sedus! Ce mai vrei?

A muşuroi reavăn.

Nimic. Sunt mulţumită şi sedusă la rându-mi. Fuseşi extrem de eficient.

Poate alte cuvinte mişcător-cântătoare…

un flirt retard. aaaa! Am uitat. aici se exprima doar cuvinte. Singure singurutze numa iele in pelea goala. retard fara colectiv.

Ia cu apică, micuţule.

Anaaa! Mai suflai praful de pe un cuvânt. Hududoi. Cu varianta ududoi.

OOOOO VAAAAAAI DEEEEE _____ MEA! Am atins o coarda sensibila?

Atunci mă duc…

Vă mulțumesc, Ana și Nora!

o gandire limitata in dimensiunea expresiei!!!!!! o gandire limitata in dimensiunea expresiei!!!!!!o gandire limitata in dimensiunea expresiei!!!!!!o gandire limitata in dimensiunea expresiei!!!!!!o gandire limitata in dimensiunea expresiei!!!!!!Daca vreti.. io va las sa-mi masati shalele geniale.

Du-te, dragule, că mai făcuşi o victimă.

Nora,

Aia ce e, că sună foarte plin şi miroase a lemn ud?

sa dezvolt? Mai bine va descriu ceafa! Puteti intelege mai bine.

Junghiul,

Lacrimile-mi năpădesc batista de dantelă.

Şi eu îţi mulţumesc.

asta ii teatru? Sau.. doar o joaca de gradinita? Care vine sa-mi complecteze in oracol? De ce mi-e antipatic Florian Pitis atunci cand recita?

Ana: e un soi de vale. Nu prea mare.

Junghiul nedureros: mulţumim şi noi, monsieur.

Ghermănuţî, stai, bre, potol că-ţi plesnesc stafidele.

Dar sufixul tocmai asta face, arată că e supradimensionată.

ce obositoare sunteti! Abuzati de formalisme. Va antrenati cu formalisme. Ajungeti sa va diluati autenticitatea/profunzimea – va compromiteti aderenta pe circuitul evolutiei intelectuale. Aseeeee se vorbeste! Ase vorbeste un om inteligent. Nu trebuie sa va cramponati in cuvinte pt ca.. o sa ramaneti saraci cu duhuhu. Ramaneti izolati in dialectu asta rahitic. pam-pam/parma-pam. hihihi-huhuhu.

Joiana, intelighentza nu se invata

Ana, ăla pe care îl ştiam eu, numit ca atare de oamenii locului, era mereu plin de noroi (mi-am stricat multe şoseţele pe acolo), vreascuri şi ierburi. Doar jos de tot, curgea un fir de apă.

Da, mie îmi sună urieşesc, un fel de poloboc plin cu pietre mari. Îmi place mult cuvântul. Hu-du-doi… (tu ştii că eu le cânt sacadat).

mai stau. mă mai gîndesc. vreau să-ţi fac o poezie. o ploaie de cuvinte, nu două-trei. nu ne jucăm.

Aşa. Ne iubim, nu ne jucăm, ce mama naibii!

Şi fiindcă te iubesc, te aştept, dar habar nu ai ce caznă e asta.

Da, aşa sună. Văd că dex-ul îl defineşte ca “Vale strâmtă și adâncă. Din scr. hudoudolje”.

Andreea: abia aştept.

Moşmoane?! Voi nu ştiţi ce înseamnă moşmoane decât din dicţionar?!

Păi, hai să vă spun eu: în limba română un om din o sută de mii îi dă acestui cuvânt înţelesul din dicţionar (cel de fruct) restul înţeleg prin moşmoane, pluralul de la moşmon – adică obiectul unei infracţiuni, al unei şmecherii.

De exemplu, dacă vreau să-i dau unuia un şmen şi am pregătit cocoloşul de bani făcuţi, acelui cocoloş îi zice moşmon.

Cum tot moşmon îi zice unui lucru furat de undeva. l-a prins cu moşmonu la el.

Un alt înţeles al cuvântului moşmon este cel de obiect de vrajă, de deochi. De exemplu un fir roşu pe care te pune o babă să-l legi la poarta cuiva pe care ea îl deoache ulterior. De aici şi expresia l-a moşmondit – adică i-a făcut vrăji.

Hududiu = ogaşi

A moşmondi ştiu, dar nu ştiam cuvântul-sursă.

Mulţumesc, baobabule!

Nici nu ştii cum te-aşteptam, că de la tine am învăţat o mulţime de cuvinte şi expresii.

Cosa, ştiam de “a umbla cu moşmoane”, adică “a umbla cu farmece, a face lucruri necurate, în sensul de vrăjitorii”.

Dar sensul din “lumea interlopă” mi-era total străin.

Vreţi să nu facem apel la niciun instrument lingvistic şi să explicăm noi, ca pe un adevărat cuvânt-titlu, orice propunem?

Cosa,

Hududiu = ogaşi. Mă lămureşti?

Mosmoanele sunt nevestele mormonilor, care mosmondesc un mos.

Nici acu’, că eşti o văduvă cvasirespectabilă, nu te-ai săturat de nevestoşenie?

E tot variantă a lui “hududoi”. Mă nedumereşte “i” final al lui “ogaşi”.

Hm, cvasirespectabila? Sunt o adevarata mucenica! ia uite cuvant misto…

Aoleu! Şi (de) ce muceniceşti, mujer?

A, nu, mă scuzaţi, am greşit. Am vrut să scriu hududoi nu hududiu. Iar ogaşi nu ştiu cum se scrie. Am scris cum se pronunţă.

Mie îmi place zară. La noi chiar se foloseşte cuvântul. Definiţia din dicţionar e greşită. Mă întreb cine completează acel dicţionar, că dă numai rateuri!

Ia să vă văd, cine-mi spune ce înseamna “mociriţă”?

he, he, nu cautati in dex ca nu gasiti…

Ce e aia zară?

Svetlana, eu ştiu că nu e în dex . Că am căutat mai demult tot felul de cuvinte pe care nu le auzim decât în cântece. Cum e şi Mociriţă cu trifoi. Atunci, am căutat şi să văd ce e cu “lerul” (se întrebau într-o dimineaţă în ajun de sărbători şi ăia de la Guerrilla, nici ei nu ştiau şi glumeau că e invenţia lui Hruşcă).

Deci, ce e Mociriţa?

Da’ voi ştiţi de unde vine expresia “cât Berilă”?

Nici de “zară” nu auzisem.

Nu. Le luăm şi noi pe rând?

Ok, să ne lămurească Svetlana cu “mociriţa” şi Cosa cu “zara” şi vă zic şi eu ce e cu Berilă.

Mocirita este un loc care tine apa, vine de la mocirla-mocirlita.

Berila, cred ca vine de la una din cele mai vechi radacini indo europene, bor – bur care are sens de gaura, groapa. De aici vin bordei, burdusi (a indesa intr-o gaura), borcan, chiar si germanul bohr (gaura). Berila cred ca e ceva care inghite…

Ma uit in dex acum si acolo zice ca berila e un fost detinut. Da’ io cred ca e un sens adoptat.

Hm. Cineva din Ardeal mi-a spus acum că “mociriţa” e un fel de ogor cu iarbă. Nu ştiu dacă are vreo legătură cu “mocirla”.

Prin anii ‘30, a fost un criminal în serie acest Berilă. Nu-i mai ştiu prenumele. Mai întâi, s-a folosit expresia “a face închisoare cât Berilă”. Adică mult. Ăla a primit condamnare pe viaţă. Apoi, a început să se folosească referitor la stagiul militar pentru ca, în ultimele decenii, să se generalizeze de tot. Cel puţin aşa explica Rodica Zafiu într-un articol acum câţiva ani. A bea cât berilă, a dormi ca berilă etc. Şi nimeni nu mai ştie că era unu’ cu acest nume.

Când eram mică, şi eu credeam că “Miţa biciclista” e doar o vorbă.

da, e un anume loc dintr-un ogor, e ala care tine apa, stia ceva ardeleanul, dar probabil ca era orasean.

Cred ca numele asta de Berila e mai vechi decat criminalul, e radacina ber, bor, bur si sufixul (admirativ) “ila” . Borila, Burila sunt nume vechi .

Avea mama o ie de la bunica-sa. Superba. Eram mica-mica si curioasa tare sa aflu ce material e ala, fin cum nu mai vazusem vreodata. “Borangic”, mi s-a zis. Mi s-a parut atunci cel mai frumos cuvant.

Acum imi place si casmir.

Prelucrarea casnică (şi sănătoasă) a laptelui:

Laptele proaspăt se încălzeşte – de preferat în baie da apă, până pe la 45 °C, se pune în putinei şi se bate sănătos. Din când în când, grăsimea de pe deasupra se colectează separat, constituind smântâna proaspătă. E ceea ce se comercializează sub denumirea de smântână pentru frişcă (dar aia din comerţ nu e!).

După ce nu mai iese grăsime, ceea ce rămâne – un lapte mai slab, se lasă o zi sau două la acrit obţinându-se vestita zară sau laptele bătut (e evident de ce îi zice aşa!).

Aceasta poate fi consumată fără reţinere şi de către domnişoarele la cura de slăbire şi de către diabetici deoarece nu are procent ridicat de grăsime.

Pentru şmecherii sănătoşi şi cu pulile tari, mai bun este laptele acru. Acesta se obţine din laptele normal în care se adaugă smântână şi se lasă la acrit o zi sau două. E foarte gros, gras şi buuuuuun, de nu te mai saturi.

În comerţ i se zice sana (dar aia e o pârâtă de făcătură).

Dacă vreţi vă spun şi de ce voi – orăşenii nu aţi beut niciodată lapte, zară, lapte acru şi nu aţi mâncat nici smântână până acum!

Deci a nu se confunda laptele acru cu laptele bătut (zara – care e tot acru).

Mie imi place mai mult curasta!

Da, e orăşean.

Sigur că numele e mai vechi decât criminalul. Eu de expresie întrebasem, nu de nume.

Iar expresia, pare-se, vine de la o condamnare pe viaţă la muncă silnică. Omul omora brutari. Vreo 20.

Voi foloseaţi “parc-ai venit de la Palilula, aşa de aiurit eşti!”?

Cosa: să înţeleg că zara e diferită de zer? Zerul e zeama aia care rămâne de la brânză, nu?

Edle: şi eu am aflat de existenţa borangicului tot cam ca tine. Străbunica avea o ie. Fragilă, fragilă. O mai avem şi acum, dar pe alocuri s-a destrămat. Dacă ai face imprudenţa să tragi mai tare de ea, s-ar face fâşii. Şi când mă gândesc că-n clasele primare mă “găteam” cu ea când eram singură acasă şi mă mai fâţâiam şi pe la joacă aşa…

Mociriţa este o suprafaţă de pământ din jurul bălţilor şi lacurilor de revărsare. Când sunt ploi sau când se revarsă râurile, mociriţele se umplu cu apă. După care se usucă – rămânând cu umiditate mare, apa rămânând doar în bălţi.

Da, avea dreptate ăla. Dacă anul e foarte ploios, mociriţele pot fi mlaştini permanente.

E lesne de dedus că mociriţele conţin cel mai gras sol şi pe ele creşte cea mai bună iarbă pentru păscut plus nelipsita limba broştii – o buruiană cu flori galbene cu alb, mici şi frumoase.

Noi adunam peşte – încă viu, din jurul bălţilor după retragerea apelor. Ce nu adunam noi, adunau păsările sau putrezea îmbogâţind solul mociriţei.

desc.ro/limbabr../

“Ceas boală!”. Asta e expresia mea favorită. Ce este veche de peste două milenii. Cu asta îmi place să-l îl “asmut” în “colb” pe cosa nostra, ca pe o juncă “obidită” în “şale” cu “coşeri” plini cu “cataroaie”.

covăsit. lapte covăsit. cînd mergeam la bunici, îmi dădeau să beau. de fapt, se mănîncă, nu se bea. cu lingura.

dar cînd se întîmplă ceva aiurea în familie, zicem că “s-a covăsit situaţia”.

Nora, chiar am s-o intreb pe maica-mea daca o mai are. Asa ceva merita pastrat.

ăsta cine-o mai fi?

Svetlană, curasta e produsul suprem al vacii. Dar e foarte puţină şi rară – normal!

Borangicul e firul de mătase naturală. Nu e o pânză decât dacă se face pânză de borangic. Dar nu se face.

Expresia ie de borangic desemnează o ie ale cărei râuri (rânduri – sau flori) sunt cusute cu borangic.

Da, Nora, zărul – zerul pentru boieri, e lichidul vânăt ce rămâne după toate extracţiile. Inclusiv după brânză. Se dă la porci. Chiar dacă e curat oamenii nu-l folosesc ca şi aliment. Pe vremuri ciobanii se spălau cu el. Şi probabil încă se mai spală în unele zone.

staţi că am mîncat şi eu curastă! acum îmi amintesc. e îngrozitor de grasă. mi s-a făcut rău.

Pentru că le tineţi “hangul” unor indivizi ca acest cosa nostra. Sunteţi nişte jurnalişti “puchinoşi” şi “stuchiţi” de mâţe birmaneze “cordite” cu cozi de şobolani.

Atunci te rezumi la iaurtul de băut de la Danone. Ăla sigur nu are niciun strop de grăsime animală, nu are nici lapte. În schimb e plin de emulgatori.

Apoi te vaiţi de ficaţi, de inimă şi colesterol.

Şi aş mai putea să vă spun şi de ce e mai sănătos să frigi cartofii-n untură decât în ulei.

N-am mâncat niciodată ce ziceţi voi. E un fel de brânză-smântână?

Cosa: nici n-am zis că se mănâncă zerul.

Voi ştiţi cum se numeşte cel mai bun muşchi al vacii? Eu am auzit-o de la cineva priceput la “măcelărie”.

Pzzdulice.

Mi-e foameeeeeeeeeeeeeeee!

N-am mâncat decât o banană, şi aia costelivă şi micăăăăăă.

Nora,

Şi eu am auzit la fel.

nu mă acuza de pomană. mie îmi aduce cineva de la ţară 12 litri de lapte pe săptămînă, brînză şi smîntînă.

ştiu foarte bine să fac diferenţa între astea şi cele de la magazin.

curasta aia e ceva… prea de tot.

Hm, daca aia de vaca e grasa, ce sa mai zici de aia de bivolita…

Fiţi atenţi aici!

Îşi găseşte Rada sâmbătă-dimineaţă o bubiţă pe picior şi mă-ntreabă ce e aia. Îi spun că nimic important. Şi apoi, devin eu serioasă, poate fi debutul pubertăţii.

Ea:

Mamiiiiiiiiiii, nu vreau s-ajung pubertoasăăăăăăăă!

zerul care-i barbatul zarei se foloseste in constructii.

Nora, curasta e primul lapte dat de vacă imediat după ce fată. Şi e total. E cel mai bogat în tot felul de chestii. E cel prin care vaca transmite viţelului anticorpi şi alte bazaconii. Cam ca şi la oameni. Nu mă prea pricep.

Cel mai bun muşchi de vacă nu e pizdulicea. Pizdulicea nu e muşchi, e … pizdulice, la propriu.

De la animale se foloseşte cam totul. Se zice valorificare superioară (adică foloseşti tot). Şi pizdulicile şi momiţele fac parte din acest concept. Şi nu sunt rele deloc. Am mâncat la arabi nişte găteli de astea excelente. Dar arabii … sunt arabi. Ei respectă mâncarea şi ingredientele cu sfinţenie.

e minunata curasta insa de cand mi s-a spus ca practic ii iau vitelului mancarea din fata botului…nu mai mananc

Smântâna pe care ţi-o aduce de la ţară nu e smântâna de care vorbeam eu. E obţinută prin fermentare. Fermentarea are rolul de a o întări şi de a da senzaţia că e mai grasă. Ei, s-au şmecherit şi ăştia care fac comerţ cu produse lactate de prin curţi.

da si o inmultesc cu iaurt…

Nu-i iei viţelului nicio mâncare de la bot.

Vaca face foarte multă curastă în prima zi şi, eventual, a doua. Nu poate viţelul mânca atât de multă, iar de mâncat după aceea n-o mai mănâncă. Şi laptele care urmează după e foarte bun pentru viţel.

Dacă oamenii, la ţară, colectează curasta, fii sigură că aşa şi trebuie. Nu ar mânca ei dacă ar risca să păţească ceva viţelul. La ţară, dacă-ţi moare viţelul e o tragedie umană!

Cosa, la noi se spune corasla. Acum, dupa ce ai explicat, mi-am dat seama despre ce-i vorba.

pfiii, m-am prins!

păi ăsta e colostrul ăla de trebuie să-l pape nou născuţii!

@Nora#114 zeama de la brânza sărată se numește zer,iar zeama rămasă după ce s-a ales urda, se numește șist !

și mocirița se mai spune și suhat,o pășuniță mică cu apă puțin adâncă unde se adapă vitele !

andreea,de fel colastru este laptele matern de nu prea o bună calitate,fiind stătut/stagnat în sînii mamei,fie că nu „s-a muls/alăptat copilul prea des…

Mda, e clar. Nu cred să fi mâncat vreodată curastă.

Seva, merci.

Mai … zarzarele sint caise salbatice, ce-ti ies daca arunci simburi in pamint. Daca vrei caise, trebuie sa altoiesti zarzarul. Corcodusele sint un fel de prune mici, cresc cu miile pe copaci. De obicei nu prea sint mincate asa, ci la tuica.

Da, ia sa vedem, a auzit cineva de cas dulce sau de innacreala?

“lichidul vânăt ce rămâne după toate extracţiile. Inclusiv după brânză. Se dă la porci.”

Haha, stiu de asta, m-am amuzat ca acuma se ia zerul ala, se pune in el faina, zahar si cerneala, si se vinde la prosti drept iaurt

ce dracu ma, tre’ sa scriu toate cuvintele cu puncte intre ele?

Sinteti penibili!

Scrie, că te scot eu. Încă sunt aici.

costeluș, cașul de regulă este dulce și niciodată sărat și neacrit cu zeamă de lămâie ori maia.

Sevaaa, colostrul, laptele matern din primele 48 de ore, e foarte bun pentru copii. Are multe imunoglobuline, vitamine etc. Eu n-am, dar am citit în cărţi.

E atât de bun încât a apărut prin farmacii şi de-ăla… sintetic. Cu probiotice. Şi pot să ia şi adulţii.

Mai primisem eu o mască de păr cu placentă. Bleah!

Mama zicea că a avut tuse măgărească atunci când era copil. Şi că i-a trecut cu lapte de măgăriţă. Nu ştiu dacă e mit sau realitate.

Şi eu am auzit la fel, Nora, dar tot nu ştiu dacă e adevărat.

Nici ea nu poate băga mâna în foc. Dar aşa a rămas legenda în familie. Că încercaseră tot felul de leacuri şi abia când a băut laptele ăsta (de care zice că era oribil), şi-a revenit.

Să ne spună Cosa lui cu ce i-a trecut.

Ori v-am spus că am avut în administrare fabrica de lapte?! Ştiu toate şmecheriile care se fac şi nu pot să cred că lumea e atât de proastă şi mai mănâncă produse lactate industriale.

Hai, spune tot, că mai avem şi copii pe-acasă!

Nora,atunci când mama are furia laptelui după 2/3/4 zile de la nașterea copilului,acel lapte este recomandat obligatoriu oricărui bebeluș.De la bunica și mama mea am aflat de colastru răufăcător,dacă se întâmplă acestea:

Mamele nu se îngrijesc/eliberează sânii de prea mult lapte deodată și atunci acel colastru în loc să fie benefic este„brânzit” dăunător copilului. De acea se recomandă formarea sfrâcului cu pompițe de muls sânul matern/a încuraja alăptarea naturală a bebelușului.

Unele mame își formează sfărcurile cu mici masaje înainte de naștere(nu prea mult ca să nu pornească lactația prematură.

Nora, crezi că mi-au spus?! Uite o s-o întreb pe mama să văd ce zice.

Apropos de tot felul de leacuri şi de boli. Vă spun una de vi se face pielea ca de găină. Imediat, staţi un pic.

E, vreţi să vorbim despre ţâţe? Sunteţi siguri?

Seva, sist bituminos?

Seva, ca de obicei, aiurea-n tramvai. aveţi tramvaie pe acolo, Seva?

Frateee, şi nu renunţă…

Cosa: lumea nu e proastă. Lumea n-are alternativă. Ce, crezi că eu nu ştiu că Napolact (ăsta e brandul pe care îl tolerez cel mai bine) e o porcărie? Uite, Andreea ia 12 kg de lapte pe săptămână. Păi, cine s-ar deranja să-mi aducă mie un kg jumate de lapte pe săptămână, un kg de brânză şi încă unul de iaurt? (cam atâta consumăm când suntem mâncăcioşi).

La mine, laptele e de pus în cafea, iar iaurtul e de mâncat când ţi-e foame, dar nu prea tare.

Cosa,

Te ador! Mai ales când îmi vorbeşti precum copiilor. Să mor io dacă nu mă simt răsfăţată. Nu glumesc.

Pruastă!

Seva: nu colostrul în sine e rău, ci doar acumularea lui în sân. Inflamarea aia se numeşte mastită şi am înţeles că doare al dracu’. Şi da, e musai cu pompă.

Hai să ne oprim aici că oripilăm poporul.

Ana #154,

Nu cred că este un lucru greu de făcut,eu când fetița mea care avea trei ani și a făcut o hepatită acută,locuind în București,mă deplasam la bulgari/țărani/fermieri pe lângă Titan/Balta Albă și…

„uite nene,vreau o canistră cu lapte de vacă,îți plătesc dublu, dar o mulgi în fața mea,altfel nu cumpăr !” și făceam eu caș proaspăt,brânză dulce,lapte bătut…ptr.fetița mea cea scumpă !

Doamnelor & Domnilor,

Dacă vreţi, încercaţi varianta regională pruastă. După ce că întăreşte şi scoală papila, mai şi sună mişto.

păi, Nora, faci repede vreo 2 bebeluşi şi o să iei şi tu 12 kile.

eu m-am temut că o să le interzică să mai vîndă.

Ete, pompă, Nora. Se rezolvă cu bebeluş înfometat zdravăn.

Seva,

Eu doar nu ştiam dacă e adevărată aia cu măgăriţa. Sunt sigură c-ai stat să vezi cum mulge ăla vaca pentru copilul tău. Şi foarte bine ai făcut.

Andreea: 12 kg, ha? Răutate!

Ana: nope. Sunt sâni care “produc” mai mult decât consumă bebeluşul. Şi n-are legătură cu mărimea cupei!

@Nora, orpilăm poporul ? OK.știai că acum tații au dreptul să asiste și la nașteri…să filmeze…să-l ia în brațe prima secundă a vieții

oricum trebuia să plec !

Mie-mi spui? Fix despre aia vorbeam şi eu.

Dar, da, dacă ăla micu’ e leneş, atunci pot fi probleme. Cred că la ele te refereai tu.

Seva,

Fii serioasă. De ce să pleci? Azi lucrezi?

Ştiu că taţii au dreptul ăsta, dar, sincer, nu prea cred că le face bine să fie atât de aproape. Şi nici mamelor. Nimănui. Tradiţia e alta şi ar trebui ca oamenii să mai ţină cont şi de ea. E sănătos aşa.

Nu, Ana, eu testam altceva şi am aflat: Alexandra şi ai ei măscărici de doi lei, au înregistrat doar proasta în filtru, nu şi proastă – cu ă. Deci folosiţi fără reţinere diacriticele şi n-aveţi nicio treabă!

pizdă, pulă et c.

Ştiu, ştiu, Seva.

A propos, aţi văzut că îi obligă, mai nou, şi pe taţi să-şi ia concediu de paternitate? Cel puţin o lună?

Nora,

Habar n-aveam.

@Svetlana #158 șist ,da

1-ȘIST=zerul rămas după ce s-a ales urda;

2- numire generală pentru rocile metamorfice și sedimentare care au propietatea de a se desface ușor în foi cu suprafețe paralele.

@andreea #159,ce faci arunci securea de război ? „Seva,ca de obicei airea în tramvai…”

Vorba lui Ana câtre Cosa:nu fi urâcioasă !

evz.ro/detalii/../

ăla e şişt. de unde vine şi şiştar. şi se zice “proprietate”.

ce pot să fac, măi, Seva?

Bun, iată:

Eu nu transmit niciodată o informaţie ca fiind adevărată dacă o aud de la cineva. Oricât de multă încredere aş avea în persoana respectivă. O dau mai departe, dar cu specificarea că am auzit-o la cineva.

Ceea ce vă spun acum am trăit eu. Şi cred în ceea ce am trăit fără nicio ezitare.

O vară de-a mea (medic) a născut o fetiţă acum douăzeci şi opt de ani care nu asimila nimic, nu putea respira, bătăile inimii erau ciudate. A stat două luni în spital aici. Apoi au mutat-o la Craiova unde a mai stat o lună tot degeaba. Apoi au dus-o la Bucureşti de unde, după altă lună, au trimis-o acasă pentru că nu aveau ce să-i facă. Situaţia era critică şi era mai bine să moară acasă. Aşa le-au spus părinţilor. Nici măcar nu au reuşit să-i pună un diagnostic. Aparent organele erau bune, dar … nu funcţionau bine.

Eram cam disperaţi cu toţii – fata nu era nici botezată, ce să vă mai spun, vă imaginaţi!

Ultima soluţie de încercat a venit de la o mătuşă: să dea fata de pomană, pe fereastră, cuiva.

Cum se face:

Se găseşte o femeie văduvă (fostă căsătorită), dar care să fie curată adică să nu mai fi avut copii şi să nu fi avortat. Acesteia i se dă fata de pomană. Aşa cum i-ai da un colac sau ceva. Când se dă, se dă pe fereastră.

Din acel moment, mama fetei devine cea căreia i se dă de pomană. Mă rog, fata creşte în continuare la părinţii ei, dar din punct de vedere moral, mama ei e cealaltă.

Aşa au făcut cu nepoata mea. De a doua zi starea ei a început să se amelioreze, iar după patru zile era perfect sănătoasă cum e, de altfel şi acum după douăzeci şi opt de ani.

Datul copilului de pomană pe fereastră e un ritual de care auzisem şi pe care nu-l credeam. Se practică şi funcţionează. Fără niciun mişto!

De-aia mor eu de dragul tău. De-aia! Urâtule!

Şi de-aia nu mai pot după noi, nişa cea îngustă. Că încă mai vrem să fim şi mai ştim şi cum să fim nebuni. Încă mai povestim, slavă Domnului. Aşa n-o să crăpăm, prin poveste.

Cosaaaa, nu pot să cred!

Au făcut fix la fel cu mama mea!

Bunică-mea mai avusese o fată care murise cu şapte ani înainte s-o aibă pe mama. Oarecum inexplicabil (cel puţin, după doctorii de prin ‘46-’47). De atunci, tot încercase să mai facă un copil (era singurul). Când a rămas iar însărcinată, cu greu, cineva i-a sfătuit să facă treaba asta, cu datul pe geam. Şi aşa au făcut.

Bine, mama n-avea nimic. Au făcut-o preventiv.

E prima oară când mai aud pe cineva pomenind de credinţa asta.

Eu am o explicaţie ştiinţifică cu oarece model matematic. Dar e mai complicat, n-am cum s-o expun aici. Şi nu e teoretică până la capăt. Are câteva afirmaţii deduse din experienţă (cu statistică impecabilă, dar totuşi empirice), aşa că am rezerve în a o declara infailibilă (dă-mă dracu de filolog!).

S-aud.

Cu filologii, cu matematici, cu empirice, cu sufleteşti.

mai spuneti, mai spuneti…

Hai, spune-o! Sună total ozn. Dar oricum noi nu ne pricepem la matematici şi statistici…

Mă interesează mai mult abordarea. Ipoteza.

Şi pe mine. Şi povestea.

e prima data cand aud de obiceiul acesta iar o explicatie stiintifica ce ar putea explica fenomenul este peste orice mi-as putea imagina

Bun, dar nu prea am timp, aşa că spun doar concluzia.

Mama îi transmite copilului răul. Din diverse motive. Poate nu l-a vrut, poate din prea multă grijă, poate de frică să nu moară. Nu i-l transmite conştient.

În acest caz e bine să nu-l mai aibă, caz în care, în subconştient mama se relaxează şi eliberează copilul.

Am observat în multe cazuri cum mamele pun o presiune psihică prea mare pe copil din prea multă dragoste, copilul evoluând ca într-o sferă sufocantă. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi.

În mare, asta e!

Nora: mai exista piete. La supermarket n-ai cum sa gasesti produse bune. Iar daca vrei sa stii, majoritatea produselor lactate din supermarket sint facute din lapte praf chinezesc. Ia melamina neamule, cu aroma de fructe!

Andreea: in curind nici taranii nu vor mai avea voie sa vinda. Exact asa cum micro-fermele de porci din Banat au fost desfiintate toate.

Seva: casul dulce e un cas care nu s-a inchegat complet, foarte proaspat, amestecat cu zer. Zerul e si el dulce.

Slavă Domnului că nu e fefceac pe aci…

Dora, nu vrei să fac expunerea ştiinţifică, crede-mă!

Eu, da. Te. Foarte bine. Când ai vreme şi chef, detaliază.

Analiză jungiană, să mor io!

Şi Slavă Domului!, şi fefceac în aceeaşi frază. Ăsta da oximoron!

Şi vezi că-l chemi. Mie mi se întâmplă des să chem oameni gândindu-mă la ei. Chiar dacă nu-i cunosc.

Dora, cred că aria lui de răspândire se limitează la Oltenia. Nici alţi oameni din alte zone cu care am mai vorbit nu ştiau de el.

Cosa: de acord la faza cu sufocarea. Dar tot nu văd cum datul pe geam duce la eliberarea presiunii. Şi matematica? Eram chiar curioasă cum s-ar îmbina eresul cu matematica. Că asta nici Jung nu cred că a făcut-o.

Nora,

Crăpău!

eu mă gîndeam la ceva mai adînc. un fel de eliberare de karmă.

@Cosa: eu as vrea dar daca e prea mult de explicat…si prea complicat…na, tu stii daca ai timp si chef. mie mi se pare doar ceva foarte sf

Doamne, miluieşte! Auzi la ea, karmă în post. Mai ai febră?

şi apoi, datul de pomană nu e egal cu datul în adopţie. mai trebuie să fie cineva mort la mijloc. deci, cosa, cine e mortul pentru care se dă de pomană?

Nora, nu datul pe geam duce la eliberare ci datul în sine. Datul pe geam şi întreg ritualul nu fac decât s-o determine pe mamă să creadă că nu mai e copilul ei.

@Ana: ca tot vorbeati despre cuvinte si copii mici, mici, pe mine ma ingrozeste cuvantul priculici, mai ales de cand am aflat ce sunt

nooo, Ana. cu ţuică mi-a trecut. strict cu ţuică

Andreea, ce treabă are adopţia aici?! Iar de pomană se dă şi la vii. Poţi să dai de pomană tu pentru sufletul tău. Şi repet: totul se face pentru ca mama să creadă asta.

Dora,

Nişte drăcuşori? Sau, vorba Anastasiei, copilul meu, care nu e al meu, cel mai drag: nişte diavolaşi mici şi negri?

Eu nu-l folosesc, Dora, şi nu mi-e prea clară semnificaţia lui. De-aia mă rugai eu de oameni să se facă DEX-uri. Că vezi câte aflăm.

Andreea: eu aş interpreta-o altfel. Ca un fel de încercare de dedublare a copilului. Din unu rezultă doi. Unul e cel al mamei biologice privit cumva ca mort. Al doilea e cel care trece de partea cealaltă a pervazului. Cel viu, al altcuiva. E şi un schimb de identitate dacă vrei. O păcălire a vieţii. Sau a morţii, cum vreţi.

Interesanta explicatia. Imi aminteste de Lazarev si de pacatele parintilor care se rasfrang asupra copiilor. Ca tot vorbeai de karma, Andreea.

Până să vă expun teoria ştiinţifică, iată o temă de meditaţie, care mă va ajuta să fac trecerea:

Evoluţia subconştientului nostru este o funcţie independentă de timp. Consecinţă: sentimentul de deja vu.

Ia-mi rumegaţi asta!

Cosa, milostiveşte-te de noi şi fă-ne măcar un desen, ceva, un grafic…

@Ana: cica sunt un fel de vampiri copii, sunt dragalasi si te ademenesc dar sunt morti, am auzit o poveste cu priculici intr-o tabara, ne-o spusese o profa si jur ca n-a mai iesit nimeni pe furis la discoteca in seara aia

eu n-am deja vu.

am deja entendu.

Nora,

Ştergerea memoriei lumii. Fuga de istorie. Povestea perfectă. Izbăvitoare.

Cosa,

Subconştientul, individual sau colectiv, e singurul alter ego viabil. Puternic, sincer, crud. Dintr-un punct de vedere mitologic şi heterodox, subconştientul e zeul din noi. Ce să aibă de-a face cu timpul?

Andreea, dar cu ţuica cum a fost? uz intern, sau extern?

A, Dora, deci drăcuşori cuminţitori. Nuanţa asta cu sânge şi piele verzuie n-o ştiam.

Vorba bunicului meu:

– Ţi-e urât?

– Da.

– Urâtă eşti tu!

Păi, crezi că mi-a mai fost vreodată urât în viaţa mea sau frică de-ntuneric?

sunteti prosti. ritualul nu functioneaza daca nu schimbi numele copilului. descrierea si interpretarea le gasiti in vasile lovinescu. tarani degenerati in intelectuali in pm.

@Ana: buna asta cu uratul!

Ptiu, drace! Ce cauţi în spam, românoctonule?!

Da’ urât mai faci!

Şi, da, suntem pruoşti, da’ mişto. Şi ţăraaaaani cu mâni noduroase care sfâşie ciorapii gagicilor. Na!

păi, nu cui pe cui se scoate, Ană?

Care cui, Valonaş?

Dă-i pe româneşte, până nu ne spânzură greenfcknbin de grindă, după ce ne-a dezmăţat înainte, ca să aibă sfori.

procedeul bunicului, Ană, ăsta era cuiul.

Aaaaaa. Aşa este.

Cum să-ţi fie urât? Cine poate fi mai urât decât tine?

Asta era variaţiunea. Pentru frate-meu, e drept.

Ha! Destept bunic! Merci, Ana, incerc si eu!

exclusiv intern, valonaş. Hîc!

Dana,

Ia una de la mine.

Dacă-i e frică de întuneric, îl iei de mână şi îl duci în toată casa pe care o luminezi a giorno înainte. Da’ pe toată. I-o prezinţi cu oarece detalii şi cu ton de poveste de seară. Apoi, stingi absolut toate luminile şi refaci traseul. De mână cu el. La final, îl întrebi dacă a observat vreo diferenţă.

E infailibilă metoda.

Nu vă măi zâc, bă, nimica. Eu ştiu că sînteţ bagaboante şi mă faceţ să spun ca să vă râdeţ de mine!

Nu neaparat de intuneric. Ii e urat sa stea singur. M-ar tine la povesti, daca s-ar putea, toata noaptea.

am găsit asta:

“Asadar, atunci cănd se constata riscul supravietuirii unui copil, parintii procedau mai intăi la „botezarea” sa pripita, limitata sau improvizata. Insa ulterior, dupa ce copilul fusese deja botezat crestineste, avănd si un nume oficial, definitiv, familia sa putea proceda si la schimbarea numelui respectivului prunc. Jocul cu numele reprezenta o forma de „pacalire” a spiritelor sau a bolilor (si acestea din urma entitati animate), care poate ca vor fi ramas sa caute, sa raneasca, sa posede si sa rapuna pe cineva cu numele initial – nume la care insa n-ar mai fi raspuns nimeni – deci pe cineva nemaiexistent. Conform sperantei populare, dupa tacita rebotezare, copilul ar fi urmat sa scape de urmaritorii demonico-microbieni. Aceasta schimbare de nume putea fi efectuata fie de parinti, fie de catre moasa, preot sau chiar o femeie oarecare. Ea echivala cu o rebotezare, fie putănd chiar contine elemente ale botezarii oficial-crestine, fie putănd ignora acest aspect ritual. Totusi, si cu aceste ocazii, gesturi precum ridicarea sau leganarea pruncului, rostirea cu glas tare a unei formule precum „de-acum nu te vei mai numi…, ci te vei numi…” au putere de rit. Odata cu numele, pe alocuri se preschimbau si hainele copilului, cele vechi fiind aruncate pe ape sau ingropate. Tot pentru a preveni decesul prematur al unui prunc jilav ori cu semne de boala si sfărseala, pentru Oltenia este atestat obiceiul trecerii sale „prin săn”. Adica obiceiul introducerii lui prin gaura de piept a camasii unei femei care are copii zdraveni, iar apoi imediata scoatere a pruncului amenintat fie prin măneca, fie prin poala respectivei camasi. Insa, independent de acest tertip onomastic sau de „contaminarea” cu vitalitate prin contactul cu femeia de succes biologic, o forma mai radicala a schimbarii de identitate era chiar vănzarea copilului. Fie impreuna cu schimbarea numelui, fie fara acest gest, parintii puteau trece si direct la transferul, „datul de pomana” sau „vănzarea” pruncului lor. Mai exact, pruncul era dat, ca spre adoptie, unei femei si mame in a carei casa pruncii prosperau si nu pareau a fi amenintati de boli sau moarte. Vănzarea aceasta, ca si – sau numai – schimbarea numelui aveau loc atunci cănd intervenea „boala copilului”, „boala rea”, epilepsia sau orice alta boala cu potential letal. Cu vănzarea pruncilor – in societatile rurale romănesti – ne plasam intr-o economie egal ireala si spectaculoasa. Mai exact, in plina economie simbolica, terapeutica (poate doar pseudoterapeutica) si hotarăt magica. Este vorba despre acea vănzare care avea loc in familiile cu dificultati de procreere, adica in familiile care avusesera parte de avorturi repetate sau de decese premature, in care murisera mai multi prunci, in care copiii se nasteau cu fragilitati sau boli letale. Interesant, in sudul Romăniei pruncul „dat de pomana” era inmănat de mama reala prin fereastra casei. Stănd in afara casei, femeia cu noroc la copii primea pruncul din bratele mamei si raspundea, ca la pomana, cu formula indicarii divinului sau a lumii de dincolo: „bogdaproste”. Mama declara ca nu-i apartine ei copilul, ci celei adoptive. Uneori se mentiona retoric motivul (pentru ca sa traiasca, precum ceilalti copii). Iar fereastra, ca spatiu de mediere si instrainare, sublinia rolul simbolic, egal ireal si real, egal nefiresc si dorit, egal absurd si licit, al acestei tranzactii. Dupa o vreme, uneori doar la o zi-doua, alteori doar atunci cănd nimic nu mai trada fragilitatea vitala a copilului, acesta putea fi reprimit si reintegrat in familia sa biologica. Intre aceasta „dare de pomana” temporara si „vănzarea copilului”, provizorie si ea, confuzia este mare. De fapt, in cazul acesta, „datul de pomana” este doar expresia mai veche, populara si puternic inspirata sau sustinuta de crestinismul popular sau ortodoxia de masa. In vreme ce „vănzarea” este, oarecum, aproape un neologism, un termen laic. Identitatea e dovedita prin faptul ca si in cazul (prefacutei) „vănzari” gestualitatea ritualica si retorica este cam aceeasi. Cei care utilizeaza termenul „vănzare” grabindu-se sa precizeze ca nu era o vănzare propriu-zisa, ca nu erau bani implicati aici (ori ca banii erau foarte putini, adica simbolici), ca totul era un joc simbolic si temporar. Copilul era dat mamei adoptive tot prin gaura geamului. Aceasta dadea niste monede doar (pentru Oltenia, mai multe marturii pomenesc de suma de „cinci lei”), iar asta poate pentru a convinge sau insela boala insasi. Adoptiva, de regula, schimba numele pruncului, dar ea ramănea mai mult ca o nasa, returnănd pruncul, mai devreme sau mai tărziu, familiei biologice. Avem de-a face, asadar, cu o vănzare simbolica, deoarece parintii biologici stabileau foarte clar cu viitorii parinti elementul pur formal al gestului, acest gest constănd in- tr-o adoptie reala doar arareori. Numai in cazul cedarii definitive a copilului putem vorbi de adoptie (si aceasta fiind mai degraba una informala). Oricum, asa cum am subliniat, cel mai adesea vănzarea domestica era o manopera simbolico-magica.”

Hai, baobabule, că io aspir s-ajung bagaboantă, da’ n-am date. Măcar fă-mă să mă simt.

Te rooog…

Şi greşeşti. Chiar vreau să-ţi ştiu constructul.

spămuleţ, spămuţ, drăguţ…

Cosa, mereu o dai cotita. Ca si cu Solarisul meu.

Uite, vezi, de aia nu prea comentez eu la articolele Anei, Norei si Andreei. Nu ma duce capul la semiotica. Nu sunt indragostita asa de cuvinte si de sensul lor. Da pe bune daca nu va invidiez. Bravos! Eu nici sa ma tai daca reusesc in momentul asta sa spun ce cuvant ma pasioneaza. Poate mori, dar nu e in romana

PS. Tata avea o mare admiratie pentru mosmon. Pentru ca era cam singurul pom ale carui fructe erau bune de mancat dupa prima zapada. Si ca tot suntem la preferinte culinare, mie imi plac agrisele de mor. Asta pentru ca tot el mi le-a dat prima oara. Si nu mi-a dat prea multe.

terminăăă, morringain. la mine la articfole nu e semiotică. e smiorcăitică!

Bine, soro, şi sursa bibliografică? Vasile Lovinescu ori Simion Florea Marian?

[Mamăăă, ce mă ienervai pă greenfcknbin! L-aş mânca dă viu! Scot flăcări (şi) pă urechi.]

Morringain,

Agrişele copilăriei mele din Ardeal. Şi eu tot rar. Multe nu merg, oricum, că-ţi strepezesc dinţii.

Andreea, o fi. Dar eu nu ma pricep nici la asta.

PS. Daca sunt ceva mai volubila decat de obicei, e vina unui vin spaniol de noua ani si a unei fripturi… de dinozaur. In seara asta am renuntat la dieta si masura

Muză,

Se spune articfool, ce dracu’!

Morringain,

Ia descrie tu dinozauru’. Tehnic. Şi toarnă puţin vin şi la noi, da’ nu pă maramă.

mi se-mpleticesc degetele.

iete coincidenţă! n-am mai auzit “Mociriţa” de un car de ani şi acum o cîntă unii la radio.

moa, pe la doi anişori, am avut de traversat un lan de porumb, înalt de vreo doi metri, ca să ajung la bunicii mei, care lucrau pe partea cealaltă. distanţa nu era mare, vreo douăzeci de metri, dar pentru mine era deja o mica aventură prin junglă. ei bine, faza n-ar fi rămas de pomină, povestită şi răspovestită în familie dacă ai mei nu m-ar fi auzit îngânând tot drumul: -te temi, valonaş? – nu te temi! te temi, valonaş? – nu te temi!. am ajuns mai mult scâncind cuvintele dar spaima mi-a trecut la hazul pe care l-am stârnit alor mei.

Mişto rău!

@Ana: neah, ale mele, culese din gradina, erau dulci ca mierea. Friptura pe gratar, cu garnitura de ciuperci tot la gratar, cu salata de rosii abia culese, imbogatite cu usturoi si marar si o tara de ulei, si agrise la desert. Si dupa ma culcam in iarba deasa din spatele casei. Mare noroc ca tata era un lenes si nu taia iarba dintre pomi… Daca vreodata o sa am bani de o casa, o sa ma duc la cei care au cumparat casa tatei de la fosta lui nevasta si de la fratele meu vitreg, ala e singurul loc unde ma simt acasa

Greenfckbin: recunosc. Sunt foarte proastă. Nu ştiu nimic, dar nimic nici despre curenţii din Atlantic, nici despre cultivarea orhideelor, nici despre bucătăria din Papua Noua Guinee. Despre un miliard de lucruri nu ştiu nimic. Şi despre un miliard de lucruri sunt gata să învăţ.

Dar, de data asta, ţăranul ai fost tu.

Andreea: deci eram oarecum aproape cu “păcălitul” meu.

Şi da, la mama, spre deosebire de nepoata lui Cosa, pomana a fost făcută unei femei care avea copii. Sănătoşi. De schimbatul numelui nu ştiu. O s-o întreb.

Dana, nu am dat-o cotită cu Solaris. Îl am. Dar e foarte mare, nu ştiu cum să ţi-l trimit şi îţi garantez că nu-ţi va plăcea.

Tu eşti altfel. Eşti femeie, eşti mai tânără, ai prins alte timpuri. Sincer, n-o lua ca pe o jignire, dar nu e de tine.

Mda, Morringain, eu nici nu mă mai duc să văd locul unde mi-e acasă. Am fost de trei ori după ce n-a mai fost acasă şi mai mult nu pot. Şi mă întreabă toţi de ce nu mai vin. Fiindcă nu pot. Punct!

Hai, că ne facem noi două nişte cumpărătorese de moare lumea!

Val_one: superbă faza! Dar eu mai fac aşa ş-acum. Şi “discursul” de încurajare nu e foarte diferit de-al tău, de la doi ani.

Aha. Merci.

Ba nu, Nora, el nu e ţăran. Ar vrea el, da’ nu poate.

Noi suntem. Şi pruoşti, ah!… da, da… ce pruoşti… mmmm… acuuum…

Când încerci să explici un fenomen necunoscut, să construeşti un model în detaliu, dai în derizoriu.

Cert e că eu am trăit şi cred, deoarece am văzut eu. Şi nu cred în coincidenţe nici belit. Cel puţin la atât să-mi fi folosit extraordinara şi nemaipomenita şi cea mai înalta facultate pe care am făcut-o!

@Ana: friptura de dinozaur e imensa adica. Al meu sot a gatit-o, eu am venit cu ideea si cu cumparatul am fost amandoi. Ne-am dus la macelar si ne-am fastacit vreo juma de ora printre bucatile sangerande de carne. Si in final ne-am hotarat asupra unei bucatele de vreo kila. Ma rog, cu un pic de os. Asta bucata, impartita pe din doua e friptura de dinozaur. Am pus langa mujdei, brocoli, morcovi si mazare. Si vin. Nu am gasit la repezeala vin de-al nostru, asa ca m-am oprit la ala spaniol. Da tot visez la feteasca neagra a popii din Zoresti…. Ptiu, ce dor de casa imi veni…

Zi, omule, ce ai de zis, n-o da-n studii că suntem ai noştri. Ţărani. Dă-ţi drumu’!

lăsaţi-l. acum îşi pune cenuşă în cap. pedeapsa potrivită ar putea fi să comenteze la Cristina Corpaci.

Bine, măi Dana, ţi-l trimit. Spune-mi cum facem! Prin internet nu merge. Ar dura vreo două zile aplodul meu şi tot atât daunlodu tău.

în afară de studiul efectului Mössbauer?

Cine, muză?

Te deciseşi? Sursa bibliografică, te rog.

Morringain,

Ce pofta mi-ai facut de friptura de… dinozaur! Si sa nu-mi spui ca vinul e de Rioja, da?

Lasa, Cosa, ca nu e de mine.

gfb, Ana, cine altcineva?

sursa, sursa… aici:

sfin.ro/articol../

Val_One, studiul nu e o consecinţă, e chiar cauza, ce naiba!

Şi, mi-e şi ruşine să te-ntreb, că eu sunt de la ţară, mai necunoscător, ce, haia mea, e efectl Mössbauer?!

Cosa, nu poţi să-i faci un torrent? bine, Dana ar trebui să-şi instaleze µTorrent dar e destul de simplu şi încă legal.

@Edle: stai sa ma uit pe sticloanta… e cica din Catalonia. Uite, aici ai un link despre cel din 2005, al meu e din 2003 klwines.com/det../

Si nu e chiar de dinozaur… e de Joiana (sper sa nu ma auda!!!)

Dană, mă inervez! Nu zâsăi că nu-i de tine adică că nu l-ai pricepe. Nu-i de tine adică că nu-ţ va plăcea!

Muză,

Nu cred să-l doară-n cur de ce ne-a zis. Nu pare genul cu dureri.

Aaah, de doua luni vreau sa mananc si eu o bistecca fiorentina! Nu e cu putinta! Am colindat toate restaurantele italiene din zona, nimic! “Ma c’e un sacco di soldi qui!”

Deci, daca nu-mi spui cum se face minunatia asta de friptura de dinozaur de-a ta, nu mai vorbesc cu tine!

@Edle: erm, se cumpara deci o buca’ de un kil de t-bone steak. Si se sareaza cu masura, se pune piper de toate culorile (ma rog, de cate e posibil), se pune cimbru proaspat (din gradina din fereastra neaparat) si cu zgarcenie niste ulei de masline. Se lasa o ora la temperatura camerei si dupa se introduce in cuptor. Al meu sot a tinut-o destul de putin, ca lui ii place mai in sange. Mie imi place oricum. Acum daca nu ti-o place, sa nu ma omori!!!! Chit ca, dupa vinisorul asta nu prea mai imi pasa de nimic

Cosa, vrei să-ţi explic cu cuvintele mele, sau ale tale?

mă rog, eu n-am găsit foiţă de staniol pur suficient de subţire ca să-i dezexcit nucleele şi să obţin nivele înalte de energie de conversie a electronilor. nici sursa de raza X nu cred că era adecvată, mi-am confecţionat-o dintr-un bec halogen ars de la veioză. aşa că am oprit experimentele cu mare dezamăgire. noroc că mi-am găsit alt hobby.

… pupat orice fund portocaliu.

Cosa, mai bine o lăsăm baltă. mi-a trecut.

de deochi şi descântece ce ştii? nici eu nu cred în coincidenţe dar chiar mi s-a întâmplat în copilărie şi mai târziu, crescând, am pus efectul descântecelor bunicii pe seama efectului placebo. parcă-mi luau starea de rău cu mâna, instantaneu.

Morringain, cuptorul meu e de design. Habar n-am sa-l folosesc. Eu ziceam de o bistecca de aia pe care o lasi doar un minut-doua pe foc si gata! Stie chef-ul cu siguranta!

Am carnea in frigider (fara os), am si o sticla de Nobile di Montepulciano, mai trebuie doar sa aflu cum se face.

Si inca o data, norocoasa mai esti!

Cum vine aia de design? Cum nu ştii să-l foloseşti?

Cum te mai iau de nevastă?!

orchestra vegetală.. youtube.com/wat../

Pai, pentru alte calitati, Ana. De exemplu, uite, Cosa zice ca sunt femeie.

Şi ce faci cu femeia ÎN cuptor, Doamne, ţine-mă?

Vai, vai, perversă lume!

cimpoiul pre-zervativ.. youtube.com/wat../

Viermele neadormit,

Fă-ţi şi tu un cont, dacă-ţi sunt aşa dragă.

pisicuţe drăgălase.. youtube.com/wat../

Mulţumesc mult, vierme neadormit! Asta-mi place până şi mie. De fie-mea nu mai zic. E topită.

Hm, nu-s’ ce naiba, mi s-a inchis deodata calculatorul.

Ana, in cuptor? Perversa esti tu!

Bine. În seara asta e rândul meu să fiu perversă. Te iau de nevastă pentru cuptorul ăla… încins!

Ană, Ană! uăf, nu puteai şi tu zice lângă cuptor, pe cuptor…

Nu ţi-o dau, Valonaş! În seara asta e numai a mea.

Aoleu, da’ văz că nici la tine nu-s toate ţiglele pe casă, soro!

babilonie-n toată regula pe-aici, nu?

păi, nu fu ideea ta, surioară dragă?

Fu! Da’ şi tu?

şi eu, de bună seamă. mă seduse bine.

ideea.

Ptiu!

Uf! Acum mi-amintii. Nu mi-aţi răspuns la faza cu Palilula.

Ha?!

Că mai am câteva pagini şi deja nu mai văd. Reia, te rog.

Dacă voi foloseaţi expresia asta când eraţi mici. “Parcă eşti venit de la Palilula”. Cu varianta “căzut din Honolulu”.

N-o foloseam, dar am auzit-o. Crezi că Palilula e o degenerare a lui Honolulu?

Vorbiti despre nimic. Ii greu sa ajungi la asemenea performante?

Păi, să-ţi zic. Când eram un pic mai mare, dar tot mică, credeam că Honolulu şi Palilula nu există. Că sunt un fel de locuri mitologice.

Şi maaare mi-a fost mirarea când am aflat că atât Honolulu, cât şi Palilula există.

Numai că, în timp ce Honolulu e la hăăăăt! la mare depărtare de urbea mea natală, Palilula e la o aruncătură de băţ!

Mă duceam într-o zi la pădure cu ai mei când am văzut din maşină indicator spre Palilula. Să-mi stea inima, nu alta! Pricepi, pentru mine era ca şi cum aş fi văzut semn de-ăla de râu şi sub el scris… Lethe.

Palilula e un sat amărât.

Cu Palilula am văzut mitologia cu ochii, nu alta.

Ciudat e că n-am călcat niciodată în satul ăla. Şi acum mă gândesc cu un fel de strângere de inimă la locul ăla.

Ana, e o degenerare ţărănească a intelectualului de Honolulu.

Sa-mi bag picioarele! Am avut o revelatie! Joiana nu-i asa de bombanitoare ca voi. E fixista dar nu-i asa de copila. Oare ce poti discuta cu una dinasta (dupe…) ? o dai in x si 0?

A. Deci o avea şi ceva conotaţii peiorative extpresia. Un fel de ţăran de Palilula. Dar te-ai simţit Alice au ba?

Cristi,

Te sculaşi, muică?

am auzit că-i taare greu să nu faci nimic. şi nici nu ştii când ai terminat.

Sau invers. Honolulu e degenerarea intelectual-exotică a lu’ Palilula. Încă nu m-am lămurit.

… că mai apuci tu după…

Optimistă mai e una lume şi n-a auzit de insecta numită Călugăriţa.

Nora cred ca-i virgina.

Una lume!

Genialăăăă asta!

Mi-era dor de ea şi nu ştiam, merci.

M-am simţit un fel de Alice, da…

Bă, dă-o dracu! Io crez aşa: Palilula e o înjurătură sănătoasă, Honolulu e o mirare aspiraţională.

Adicătelea, una e dă bine, alta e dă rău. Doamne, că degeneraţi mai suntem!

Sa am o nevasta ca… oricare in voi… mi-as taia venele! Juuuur! ha-pa… ha-pa…haaaa-paaaa!

Da, Ana, avea şi o nuanţă peiorativă. Cred că ziceam inclusiv “asta parcă e îmbrăcată de la Palilula”. Ce să mai, la Palilula se întâmplau tot felul de ciudăţenii, oamenii erau mai aiuriţi decât ceilalţi, hainele erau mai bizare…

Cristi,

Dacă nu punctuezi (sic!), micuţule, să degenerează în altceva.

Corect: Cred că Nora e virgină.

Zi după mine…

Nora,

Scăparăm! Şi mâine suntem burlace. Pfiu, greu a mai fost!

Mă duc să desfac o sticlă de vin că-mi făcură poftă nebunele alea două, Edle şi Morringain. Să sărbătorim, aşadar!

-Ce faci?- Vorbesc cu fetele pe internet. – Despre ce? – Despre honolulu pakalilamakafleaka. – Ok… esti retardata! Maine te duc la glumeti! Cine m-a pus sa ma insor cu o copila?!?!??!?!?!??!

Nora,

Da’ ce-avem noi două cu degenerarea în noaptea asta?

Bine, tu bea liniştită şi nu te destructura totuşi. Eu am mâine o întâlnire care-mi dă nişte emoţii cumplite. Mă duc acasă, la culcare, să n-am toate cearcănele.

Io.. nu inteleg de ce nu ramaneti la mamele voaste? De ce va trebuie sa locuiti cu barbati? Ne-o dam la buci.. si.. ne vedem de treburi. Cum sa aduc o asemenea faptura in casa? Aduc gradinita la mine in casa. Is pedofil?

Nu, Cristi, eşti doar imatur. Mai joacă-te.

Şi dacă vrei să ne spui că ne iubeşti, încearcă poziţia misionarului, aia din două cuvinte. Efect garantat.

Bine, darling. Noapte catifelată, ore calde!

Da, da. Şi tocuri mâine. Catifelată neapărat, ore calde sigur, că am invitat-o pe Rada să doarmă cu mine.

Eu is imatur? Si.. voi sunteti mature. Ok. Inseamna ca io is preoteasa in honolulul. makalipakalaka. sakapaka-la-maca. Tot mai buna ii o Joiana. Ii trag doua in freza atunci cand nu zambeste.. etc. O aduc io pe calea hai dreapta. Dar pe astea imature.. nici cu tancu nu le tragi de la nisip/papusi & lopatica. Doamne fereste! Deja ma simt un pedofil – langa fetitele astea cu trupuri de femei.

cпокойной ночи, моя дорогая сестра.

Cristi, vezi că rămâi singur aici. ai grijă, lasă şi tu curat când pleci.

Ma ia cu friguri!

.lol:

Noapţe bună, copii!

Femei cu trupuri de fetiţe… spuseţi şi tu ceva omenesc, să nu fii de deochi!

Dacă mâine nu sunt pe-aici, să ştiţi că mi-a făcut careva felu’, că am nevoie de aer şi mă duc acasă pe jos.

Val_one: eşti bună să traduci?

Ghermănuţî, ce faci, bre? Iar te dejăneraşi sângur?

Domnişoara Val_One, nu avea grijă! Mă ocup io imediat. Şi dacă face mizerie, fac mop din el şi tot rămâne locu’ şters!

… spuseşi, că nu mai deschid adminu’.

Lekanoşdeţa! Da, într-un cuvânt!

Svetlana are ceva trasaturi de femeie responsabila si matura. Dar.. cu gusturile ei ingrozitoare.. in materie de muzica.. doar o combinatie exceptionala in pat.. ar putea salva situatiunea. Dragele mele fetite… vreti la circ? AAAAAA! Suntem la circ?

De unde dracu a mai aparut si handicapatul asta de Cristi 38? De unde apareti mai nenorocitilor? Cristache 38, ai auzit de Ghermanuta? Esti mai prost decat el! Nu de altceva, dar cand erai Ghermanuta erai prost, acum, luand alta forma, esti si cretin! Si, va mai plangeti, voi alea mai destepte, de ce au plecat cateva autoare de pe aici………………….