Gânduri şomere

Diana este trist ce povestesti.Daca asta este o consolare,iti pot spune ca prin situatia ta au trecut multi si pana la urma au reusit sa depaseasca impasul.Problema pe care o pui tu are insa o rezolvare dureroasa de cele mai multe ori.Foarte putini isi gasesc un loc de munca conform aspiratiilor lor.Deocamdata la noi ,dar si aiurea ,locul de munca este un mijloc de a-ti castiga existenta si nu unul in care sa faci numai ceea ce iti place.Cand se intampla asa ceva este datorita hazardului.Mai ales atunci cand esti disperat sa-ti gasesti un loc de munca pt.a-ti sustine existenta.De cele mai multe ori omul face ceea ce nu ii place la nebunie,dar se straduieste sa-si faca treaba corect.Si nu de putine ori pana la urma isi indrageste slujba,se perfectioneaza si chiar performeaza in domeniul respectiv.In zilele de astazi cand totul este in schimbare(glumesc,dar si castoriile se fac intre 2 barbati sau 2 femei),trebuie sa te obisnuiesti sa fii flexibila in alegera jobului (na ca m-am americanizat si eu,desi nu-mi place),sa fii in masura sa accepti si un job pe care nu il prea agreezi,si sa incerci sa te achiti de el cat mai bine.Nu se stie daca patrunzand in tainele lui nu il vei indargi si nu vei face cariera in domeniul respectiv.Sau temporar il poti accepta pana se iveste ceva mai bun si mai potrivit pentru tine.Cat priveste CV-urile si scrisorile de intentie,acolo trebuie sa fii foarte atenta.Trebuie sa te descrii cat se poate de obiectiv,sa-ti scoti in evidenta pregatirea,talentele si priceperile fara sa fii modesta,dar si fara exagerari.In primul rand prin aceste CV-uri si scrisori de intentie trebuie sa stii ca te apreciezi tu insuti si trebuie sa o faci cu curaj.Daca tu nu te apreciezi,atunci cine sa te aprecieze?Asta nu inseamna sa te lauzi.Lauda inseamna sa arati niste calitati pe care nu le ai sau pe care numai ti le inchipui ca le ai.Retine ca tot ce vei scrie in CV trebuie sa demonstrezi ulterior la locul de munca.Si daca cele scrise in CV vor fi agreate de angajator,ir tu le vei demonstra la locul de munca,succesul este aproape garantat.Deci curaj,initiativa si autoapreciere obiectiva!Iti doresc succes!Si nu uita sa te informezi din timp si ce doreste angajatorul pentru postul respectiv.

test

sa o luam babeste

am citit fo doua randuri… “mă lupt din greu să fac ceea ce îmi place, să îmi găsesc ocupaţia care să mă trezească cu zâmbetul pe buze în fiecare dimineaţă, ard de nerăbdare să fiu competentă în ceea ce îmi e aproape de inimă, dar nu îmi iese nicicum.”

draga mea. Viata nu-i un castel-de-vata-pe-batz-roz. Auzi dom’le… “sa ma trezesc dimineatza cu zambetul pe buze” .

2 In urma cu 10 ani castigam cat sa mananc la o masa + un pachet de tigari.

vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai deeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee pwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwlllllllllllllllllllllllllllllllaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa mmmmmmmmmmmmmmmmeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

3 painea cumparata imi ajungea toata ziua.

Si…

tu

vorbesti

despre

zambete

“pe buze”

La 15 ani am muncit… n-are rost sa zic ce am muncit (destul de dezonorant). Cum am inceput? Mi-e jena mie. Cate am incercat si cate nedreptati am indurat… la pariu ca esti copil mic. Dar sa te plangi… bun! Esti femeie.. partial pot intelege. Totusi.. pot sa-ti recomand sa renunti la smiorcaiala?

Nici nu stiu cum sa-ti spun sa nu doara.

In primul rand, nu exista medii care sa te incarce de “inferioritate spirituala”. E o nebunie ce spui.

Daca te astepti sa obtii vreun job care sa te incarce cu “superioritate” spirituala (lasand la o parte exprimarea fortata) inseamna ca nu esti decat un om marunt, orgolios si narcisist.

Tu traiesti pe lumea asta tocmai ca sa imblanzesti medii, sa te lupti pentru a intra in armonie, pentru a ordona haosul, a limpezi lucruri si situatii, in ultima instanta, tu trebuie sa fii donatoare de “superioritati spirituale” si nu sa le astepti sa vina pentru ati satisface egoul.

Mi-e mila, zau, pe bune, mi-e tare mila de voi ca nu va stiti rostul in lume. Nu va mai luati dupa rasfatatii soartei, dupa fotbalisti, manechine , manelisti si beizadele. Ei sunt o minoritate si nu sunt reprezentativi pentru ceea ce inseamna viata cu adevarat.

Totul trebuie construit, cu greu, caramida cu caramida si de cele mai multe nu ori nu iasa un palat ci o bojdeuca stramba si ca vai de ea. Dar e a ta. E rodul puterii tale.

Of!

erata:a-ti

@Adrian G: Cum de indrazneste sa vrea sa nu fie nefericita!?!

daca muncesti la fel de sincer cum scrii eu zic ca nu o sa ai nici o problema. am trecut si eu prin asa ceva (mai demult) dar sincer nu cred ca am putut sa imi adun gandurile la fel de clar si de simplu cum o faci tu.

@sase sase: Mulţumesc pentru încurajări.Vreau să cred că o să găsesc ceva pe măsura dorinţei mele şi aceasta pentru că am ajuns într-un moment în care nu pot să nu mă întreb dacă orice deraiere de la ceea ce îţi doreşti să faci nu înseamnă şi un pas înapoi în atingerea aspiraţiilor. Sunt de părere că suntem competenţi doar în ceea ce ne place. Da,am renunţat la ceea ce îmi plăcea tocmai pentru că nu mă descurcam financiar,dar parcă tot mai bine e să lupţi să ajungi unde simţi că te-ai potrivi decât să te plafonezi într-un loc cu care nu ai nimic în comun.

@Adrian G: Nu ştiu de unde până unde ati ajuns la concluzia că mă plâng. Dacă afirmaţia dumneavoastră ar fi valabilă, atunci aş putea zice că îmi faceţi concurenţă:))

Diana, vei reusi, oricat de greu iti pare acum. Am trecut si eu printr-o perioada enorm de grea, in care mi se parea ca n-o sa ajung niciodata sa fac ceea ce-mi place, dar a trecut.

Totul e sa nu te lasi, sa fii perseverenta, sa refuzi sa te lasi invinsa si sa iei fiecare experienta neplacuta ca pe o lectie de viata.

Mult succes!

@etme: Superb răspuns, nimic de adăugat, decât să-i ţinem pumnii Dianei.

@diana: parerea mea este ca nu ati ales modalitatea cea mai potrivita succesului. trimisul de cv-uri este mai degraba o activitate justificativa. gasiti cateva firme care va pot motiva, sunati, interesati-va de ierarhie, cereti sa discutati cu una dintre persoanele care au putere de decizie, evitati pe cat se poate resursele umane. aratati-va dispusa sa faceti voluntariat in cazul in care nu aveti experienta. insistati (cu delicatete, desigur) pana ii aduceti in pragul sinuciderii. bafta!

@Till Eulenspiegel: mi-au dat lacrimile! viziunea ta eroica despre viata este emotionanta. sa mor io!

@etme: io n-am zis ca nu trebuie sa fie fericita. Eo am zisî sa nu prevesteasca Apocalipsa datorita faptului ca nu are un servici care sa o multumeasca.

@diana: am citit cateva randuri. Abia acum am finalizat de citit textul – care, are chiar un aer impersonal/contemplativ (am crezut ca-i o tzatza care isi plange de mila

Diana,

Ştii că eu te iubesc. Nu mi-aş mai trage-o cu tine, dar te iubesc.

Ăsta e articol?!

Dacă vrei ajutor, cere-l, aşa cum a făcut Iulia. Ea a reuşit.

Apoi, ce naibii, sunt alea aplicaţie, am aplicat, aplic?! Chiar atât de stinsă e limba română încăt să nu ne mai regăsim în ea?!

@Cosa Nostra: Cosa, lasă-mă să-mi reintru în ritm. Mă încearcă acut gândurile şomere. Cât despre aplicaţie şi neamurile ei, ups, mi s-a întâmplat şi mie. Dacă mă iubeşti, nu-i aşa că mă ierţi?:)

In urma cu vreo doi ani eram in situatia de a lucra pentru maruntis la un calic. Si normal ca nu imi placea, nici rezultate nu erau si a durat aproape 6 luni pana cand am avut o informatie buna si m-am dus la un nene la birou, i-am batut in usa, i-am spus “buna ziua, asta sunt, asta stiu sa fac, aveti acilisha CV-ul meu”. Ii trimisesem cv-ul pe mail, dar nu il citise (primea cam 200 de cv-uri la zi). Si pe baza unei informatii si a indraznelii am luat jobul. Trimisesem in 6 luni cam 2000 de cv-uri la diversi cetateni. Nu am primit nici un fel de bagare in seama. E rau cu job-urile, iar mai bine nu va fi. Scaneaza piata, triaza potentiali angajatori, afla cand au nevoie de cineva cu abilitatile tale si deschide-i usa cu piciorul. Daca tu nu faci ceva, nimeni altcineva nu va face. Succes. P.S. Cam aiurea sa cauti acel job care sa te faca sa cresti spiritual, pentru asta exista MISA, iar ca sa pleci la serviciu cu zambetul pe buze trebuie sa fii clovn. Parere mea. Mergi si ia ce ti se da, ca sa nu iti iesi din fire. Vorba filmului: “La banii tai tu iti permiti sa ai demnitate?!”

@greenfcknbin:

daca imi recitesc comentariul, acum ca mi-ai spus, parca ma incearca si pe mine plansu’. E clar, sunt un bou.

@Adrian G: #24 parca erai mai simpatic la primele comentarii.

@diana: Chiar asa, de ce nu ii dai un mail lui Cosa, de ce trebuie sa scrii articole pe Pandoras ca sa-ti rezolvi problemele.

Apropos, am si eu de vanzare o masina de cusut Singer si vreau sa fac un schimb de timbre. Nici un amator?

Diana, ce ţi se întîmplă e parfum de roze, pe lîngă altele… dar eu cred că ştii asta.

e doar o perioadă proastă. o să treacă.

@diana : esti o fata talentata (asa consider eu) care nu ar trebui sa fie chiar asa speriata de viitor. Chiar daca acum e greu sunt convins ca o scoti tu la capat. Eu as indrazni sa-ti dau 2 sfaturi : 1. Chiar daca omul se trage din maimuta, atunci cand il mananca in … locul ala (sa trimita mail-uri cui nu trebuie) sa acarpina si el civilizat, nu foloseste creanga (baga manutele in buzunar si nu mai scrie prostioare – cel putin de la asta zici tu ca ti s-a tras) 2. Daca vrei sa nu te mai simti pe viitor persecutata sau dezamagita sau alteva de gunul asta citeste iar comentariul lui Till Eulenspiegel. Da` mai bine invata-l. E adevarul pur (stiu, e nasol, obisnuieste-te).

Till, spune-mi oricum, că nu doare. De unde ştii tu că nu există medii care să te încarce de inferioritate spirituală? Ai cercetat? Există locuri de muncă unde nu găseşti oameni care să comunice cum trebuie, care nu te provoacă deloc intelectual, cu şefi care habar nu au de reguli gramaticale elementare, dar se cred zei doar pentru că au bani. Nu mai spun că pentru ei bunul simţ e un paradox. Cât despre donarea spiritualităţii, hmm…Dacă aş tot dona, cred că la un moment dat aş rămâne fără. Ceea ce pot face e să o cultiv, cel mult. Însă dacă mediul nu e propice ajunge să se usuce. Dacă nu are cine să o întreţină, totul e degeaba.

Mulţumesc mult pentru încurajări!

Exilat, mulţumesc pentru apreciere. De aceea caut să activez în domeniul care îmi place ca să pot lucra cu sufletul, nu precum robotul, ghidată doar de satisfacţia materială.

Andreea, ştiu asta. Dacă nu aş şti, cred că aş lua-o razna. Ceea ce e trist e că se întâmplă multora perioade proaste de acest gen. Şi nu toţi au norocul să le deporteze în scris:).

in tulcea la ora actuala cea mai ”indestulatoare spiritual” slujba este cea de farmacist,exista scoala de farmacisti si toti cei care au un graunte de minte in cap se fac farmacisti.sunt farmacii sa faca fata si daca tot orasul s-ar imbolnavi subit si complet.(peste farmacist este patron de plafar,categorie care contine farmacistii care aveau bani de la parinti dar nu destui sa se faca medici)

apoi urmeaza slujbele specifice turismului ,lucratorii comerciali si (cine e bun de mana si a invatat sa coasa) lucratorii in industria textila.

in conditiile astea sunt curioasa ce ai face…hmm poate ca de aia ai si plecat la bucuresti.eu una ma mir ca mai exista slujbe la bucuresti.pai se zice ca a scazut somajul,dar nu e adevarat.somajul a fost doar ”amanat” trei luni sau sase cat dureaza delimitatele, pur si simplu oamenii nu se mai califica pentru somaj.avem mai multi casnici si mai putini someri dar locuri de munca tot atatea,poate mai putine.

in hunedoara maximul de cariera era manager la confectii cablaje.lucrurile astea desigur au in subiect doar femeile si o mica parte din barbati.

chiar si in timisoara majoritatea fortei de munca o are siemens vdo ,continental cauciucuri si flextronics ,firma producatoare de componente electrice si electronice pentru diferite produse,odata cel mai mare angajator zonal.sigur timisoara are si avocati si doctorasi si alte lucruri,eu stiu…dar forta de munca vine din toate partile tarii,inclusiv moldova si olt.

desigur exista scaparea IT-istilor,care ajung sa aiba o cariera si sa depuna o munca satisfacatoare si de ce nu sa se simta importanti si bineinteles impliniti.

nu stiu ce sa spun.daca am cauta cu totii fericirea in orgoliul umflat cum ca suntem cineva,ne-am tavalii cu totii in chinuri psihotice mai mari decat depresia de 100 de milioane de ori.parerea mea jos cu inegalitatea socio-economica.sa se simta impliniti si muncitorii.dar asta e un vis care aduce prea mult aminte de comunism si cu totii stim ca socialismul e dracu ca e tot comunism cum ar veni.

De unde stiu? Am citit intr-o carte!

“Dacă aş tot dona, cred că la un moment dat aş rămâne fără. Ceea ce pot face e să o cultiv, cel mult. Însă dacă mediul nu e propice ajunge să se usuce. Dacă nu are cine să o întreţină, totul e degeaba.”

Acuma intelegi de ce am spus ce-am spus?

Vazusem un titlu zilele trecute, care cred ca ti se potriveste: “Generatia devine generatia “

e foarte bine să-ţi placă ce faci – 8 ore sau chiar mai multe, pe zi, dar de cele mai multe ori nu se poate. ştii? – există cai de curse, cai de circ şi cai de povară.

foarte puţini reuşesc să fie cai de curse. dar mai ai timp.

şi să vrei să te “înalţe spiritual” mediul din birou e de-a dreptul caraghios. păi eu pînă acum aş fi ajuns la spitalul 9, dacă mă lăsam doborîtă de faptul că şefii mei sînt fani dan diaconescu sau că tînăra mea colegă de birou consideră “Veacul de singurătate” o “porcărie sinistră”. nu?

mai ai 8 ore – timp liber. vezi atunci ce faci!

nu m-am gandit ca papusha roz are ceva rezistent in structura

foaie verde lăcrămioară,

mă vedeai cam trestioară…

Diana: nu cred că faptul că vii din alt oraş este explicaţia. Bucureştenii sunt obişnuiţi să lucreze cu cei din provincie. De fapt, mai peste tot bucureştenii get-beget sunt deja minoritari. Cel puţin în segmentul ăsta de vârstă: 20-30 de ani. Acum depinde şi de domeniul în care cauţi tu.

Îţi înţeleg nevoia de a lucra într-un mediu compatibil ţie şi formării tale. Nici eu nu cred că jobul te “înalţă spiritual”, e cam mult spus, dar cred că e esenţial să existe măcar un limbaj comun ţie şi superiorilor.

Şi mai cred ceva. Cred că dacă nu aspiri acum să fii cal de curse – cum zice colega Andreea – nu vei mai avea când s-o faci. Te vei obişnui şi te vei resemna cu jugul. Fă-o acum mai ales dacă nu sunt persoane care să depindă de tine (probabil ai vreo 20 şi ceva de ani şi nu ai cine ştie ce obligaţii).

Andreea: mor când aud lucruri de genul “asta e nimic pe lângă alte nenorociri”. În orice fel de situaţie, sigur se va găsi o problemă şi mai mare, o dramă şi mai cruntă cu care poate fi comparată şi, eventual, bagatelizată. Şi unuia care are o mână paralizată îi poţi spune “stai aşa, că pe lumea asta sunt oameni care au ambele mâini paralizate. Sau tot corpul. Tu te plângi degeaba!”. Nu cred că pe cel care se confruntă cu problema respectivă îl ajută cu ceva să-i spui că sunt alţii care suferă mai rău.

ai ceva similitudini cu trestia: te indoi – o forma de adaptare/rezistenta in fata vantului

foaie verde trestioara, te compar c-o lacramioara…

Diana, şterge 40 când poţi, te rog. Nu ştiu ce se întâmpla, nu mi se posta şi am încercat să “rup” comentariul în două.

iti citeste cineva postul si te angajeaza , asta e si rostul

cum să n-o ajute, Nora?! eu, de pildă, dacă am numa’ 100 de lei în buzunar, mă simt foarte bine cînd cineva spune că are 50. problema e că nu au TOŢI 50. atunci aş fi cea mai bogată din lume…

La 36 am vrut sa zic asta: Generatia “Totul mi se cuvine” se transforma in generatia “Bine ca am un job”.

Din pacate.

Eu, nu. Şi îi înţeleg şi pe ăia care au 3 milioane de euro în cont şi zic că sunt săraci pentru că anul trecut au avut 5 milioane.

Dacă te ajută, te poţi gândi că probabil în Africa subsahariană ai intra în topul Forbes.

@Till Eulenspiegel: n-ai cum sa fii bou doar pentru ca ai scris un comentariu ridicol. bou sunt eu ca am incercat sa dau informatii utile si verificate unei persoane de a carei meserie nici macar nu sunt sigur.

@Nora…deci simpatizezi cu Țânțăreanu,când a afirmat la ProTv. că: „din ditamai miliardarul,a ajuns un amărât de milionar” nu zău că m-au podidit lacrimile…

Și nu știu dacă mă ajută gândindu-mă la Africa subsahariană numai eu știu câte transpirații m-au trecut,mai abitir ca pe cei de la topitoriile metalurgice să-mi fac banii mei…

Acum când îi număr(ori știu că sunt în bancă)…nu mă intristez, și nici nu mă bucur că altul are ori nu are

asta-i găndirea mea

“Poate mă ajutaţi.”

Pai hai sa vedem daca vrei sa fii ajutata. Am angajat destui oameni in viata, plus ca eu insumi imi ajustez continuu arsenalul la vanzarea propriilor servicii. Traiesc si lucrez in America de peste 20 de ani, deci te-as provoca la un challenge.

Scrie aici, pe scurt, intr-un comentariu, ce anume poti sa oferi. Presupune ca raspunzi uneia din ofertele acelea in care ai fi capabila. Indraznesti? Sunt foarte serios, sa stii.

Draga Diana,

Impulsul standard, dupa ce am citit ce ai scris, ar fi sa-ti servesc si eu fraza din plastic chinezesc, pe care ti-au servit-o altii, gen: “Nu dispera fata, e plina Romania de locuri de munca, iar angajatorii alearga cu limba scoasa dupa oameni pe care sa-i angajeze”.

Stii foarte bine ca nu e asa si ca economia romaneasca e pe chituci iar locurile de munca le numeri pe degete.

Ce pot sa-ti spun? Pana la un punct depinde de tine, in sensul ca trebuie sa depui eforturi sa faci un CV cat mai bun pe care sa-l trimiti in o suta de locuri care crezi ca ti s-ar potrivi sau (mai bine) unde crezi ca ai putea starni interesul, conform pregatirii si experientei tale (aplica pe un post sute de persoane).

Dincolo de asta: NU mai depinde de tine ci de soarta, sansa, hazard, adica sa se trezeasca managerul de HR, intr-o dimineata, hotarat sa faca o branza la el in firma, sa dea peste CV-ul tau, sa te cheme la interviu, si sa ii placa ce spui.

Pana atunci, incearca sa privesti partea plina a paharului, adica faptul ca vei putea sa incerci mai multe variante si sa gandesti lucrurile la rece.

Daca ai un rate de plata pe la vreo banca si nu ai reusit sa faci ceva rezerve, din timp, pentru astfel de situatii, atunci e o problema.

Ti-as ura succes dar e un cliseu.

Îţi scriu pe adresa de mail, este ok? Sau enumerarea în public a calităţilor profesionale este o conditie sine qua non pentru a fi ajutată?:)

Acum vad ca tot pe tine incercasem sa te sfatuiesc si prin martie la scrisoarea de intentie. Rezultatul? In loc sa profiti de publicitate, ca scrii la trustul asta, ti-ai sters complet si Biografia! Spune si tu: aveam intr-adevar intentii bune, dar nu ma faci sa-mi pierd timpul?

Ti-am citit resume-ul (neactualizat) de le LinkedIn. Arata bine, dar:

1. Pari overqualified. Cati ani de studii superioare ai de fapt?

2. “I am preparing articles on topics of reader interest and answering to the comments of the readers on the blog.” Mda, asta stie sa faca si bloggerul Gigel la 14 ani, nu crezi? Daca la formularile astea, pe care le-ar citi direct un potential angajator, nu pui osul la treaba, de ce si-ar face careva iluzia ca ai fi mai harnica daca te-ar plati?

3. Daca din mai esti pe liber si nu rezulta nimic din metoda aplicata, de ce nu incerci alte cai? Distantarea de turma si prezenta tot mai crescuta pe net e regula in ziua de azi. Chiar daca nu-ti place, munca asta dintre joburi e necesara. De 2-3 ani am ajuns sa-mi gasesc contractele doar din ce-am lasat pe net. Dau cei interesati de mine, nu-i mai caut eu.

Scuza-ma, dar nu vad cu ce te-as ajuta mai mult prin email, decat cu ce ti-as spune (si-as spune oricui in situatia ta) in public. E si criza in mass-media (deci nu-i nici total vina ta), dar oamenii, in condiile astea, se readapteaza.

Iata, iau un exemplu de job care poate ti-ar prinde: bestjobs.ro/loc../. Ma uit doar la descriere, nu la altceva. Cu ce le-ai putea capta tu interesul, ca sa te retina pe tine doar (poate cu alti 4-5) din cele aproape 200 CV-uri lasate? Daca la un raspuns de-asta simplu te-ai bloca, cine si cum te-astepti tu sa te ajute?

Dragă Cris, acest articol nu este scris din disperare. Partea de final cu “poate mă ajutaţi” este o invitaţie la dialog. Poate nu e punctul meu forte redactarea de CV-uri, se poate să fi rămas cu sechele de la profesorul de Drept Roman care de câte ori povestea de CV-uri, adăuga un “Adică de când s-a născut vita”. Partea cu rata la bancă este pusă, în primul rând, cu gândul la mulţi care se află în incapacitate de plată pe motiv că au rămas fără loc de muncă şi nici nu îşi găsesc prea repede. Să ştii că sunt destul de optimistă, nu ştiu de ce mai toţi au perceput acest text ca pe o “doină a şomerei din mine”. Ţi-aş spune “Mulţumesc pentru succes”, dar nu mi l-ai urat:)

@Florin Bratu: Observ cum incerci sa escaladezi varfurile intunecate ale nesimtirii , prostiei si arogantei ! ” Cu ce le-ai putea capta tu interesul, ca sa te retina pe tine doar (poate cu alti 4-5) din cele aproape 200 CV-uri lasate? Daca la un raspuns de-asta simplu te-ai bloca, cine si cum te-astepti tu sa te ajute ? ” Ai ajuns , tu , jegosule , sa incerci a ajuta oameni de pe acest blog , sa-si gaseasca un loc de munca ? Pana aici ai ajuns cu nesimtirea ? Tu , care , tot timpul , jignesti sexul feminin prin insunarile tale de rahat , acum te-a plesnit recunostinta fata de pandoriene si culmea nesimtirii , ai tupeul s-o intrebi pe Diana in public , de anii ei de studii superioare , apoi sa-i dai sfaturi , ce-ar trebui sa faca pentru a se angaja , iar in final , afirmi ca n-o poti ajuta , deoarece nu ar corespunde pretentiilor tale sau ale altor angajatori de rahat ? Si , de ce ma rog , ar trebui toate aceste lucruri spuse in public ? Iti faci cumva reclama firmei tale , carierei tale , vietii tale , sau ce mortii ma-tii , vrei sa demonstrezi in public ? O anumita superioritate ( pe care n-o ai ) fata de persoanele pe care , chipurile , ai fi dispus sa le anjajezi ? Ah si vrei sa aduci discutia in punctul in care posibila angajata este refuzata de tine , deoarece nu corespunde exigentelor tale de cocalar pe care le pretinzi ? Cu alte cuvinte , joci la intimidare , bolnavule mintal , odiosule ? Mars in mortii ma-tii , Bratule , angajeaz-o pe ma-ta la firma ta si incearca sa nu te mai dai rotund pe aici , ca n-ai nici de pe ce bea apa !

Si-aici a ajuns bolnavul?

Mah, o mai trimiti tu pe ma-ta pe centura, sa-ti toarne fratiori? Renunta. O avea omenirea probleme de natalitate, dar n-o sa ne umplem acu’ de mongoloizi.

Diana , eu te sfatuiesc prieteneste , sa incerci alta modalitate de a fi ajutata in vederea ocuparii unui loc de munca si niciodata sa nu mai faci acest lucru in public , avand ca protagonist , un individ , numit , Bratu Florin ! Acesta este sfatul meu , pe care ti-l dau ! Te inteleg cum vine aceasta situatie si eu am trecut prin asemenea momente , dar invata sa -i cunosti pe oameni si sa actionezi cu mai multa diplomatie ! Imi este scarba de mincinosi , laudarosi , figuranti , profitori si de vanzatorii de iluzii ! Majoritatea patronilor din Romania sunt de slaba calitate , sunt sub orice critica din toate punctele de vedere , iar Bratu este unul din aceste specimene , chit ca se afla pe alt continent ! Ca exemplu este comentariul 52 ! Iti doresc succes , sa obtii un job care-ti place ( conteaza mult acest lucru ! ), pe masura pregatirii tale ! Fii mai atenta pe viitor la astfel de situatii , deoarece , asemenea lucruri , nu se discuta in public , mai ales cu detalii ! Consider , totusi , ca o angajare trebuie sa fie , intr-o anumita masura , confidentiala ! Mai vorbim !

@Florin Bratu: Auzi ,idiotule ? Fac noapte alba , deoarece sunt in concediu si ma voi ocupa numai de tine , pentru a ti-o trage pe sub nas ! Si ca sa vezi diferenta enorma intre mine si tine , compara comentariile mele , care te ataca la obiect , cu destula responsabilitate , cu subtilitate imbinata cu duritate verbala si comentariile tale , care nu exprima nimic , sunt lipsite de argumente si se vor doar , palide vorbe ale unui handicapat ratacit pe alt continent , simtindu-si infrangerea in genunchi in fata palosului meu neiertator ! Pentru ca nu ai ce sa mai spui impotriva mea , procedezi exact ca fefceac cand era in timpul crizelor existentiale sau ca alti cocalari de pe vox publika , incercand sa faca mistouri in afara temei in discutie ! Parerea mea este sa te duci la nevasta-ta sa-ti faca laba , deoarece , mai mult de atat nu poti , bosorog debil si libidinos ce esti ! Nu-i asa ca multe femei ti-au mai spus lucrul acesta ? Aveau dreptate , dar nu le-ai crezut ! Iti garantez ca pe mine ma vei crede !

Pai tu, cu “palosului tau neiertator”, ne lasi masca pe toti si nu mai avem ce spune.

Plus ca spuneai odata ca lucrezi in invatamant, deci esti super-calificat sa dai sfaturi de concediu… aaaaaa… de angajare. Chiar daca habar n-ai ce-i cu virgulele, paragrafele si alte cele, inteleg ca au si scolile nevoie de maturatori si spalatori de WCuri, deci nu te contrazic, e posibil.

@Florin Bratu: Auzi , baga-te-as prin cotloanele stinghere ale vietii tale de looser , eu nu-mi propun sa va las masca pe toti , incercand prin acest procedeu , in mortii ma-tii , de rahat las ce esti , sa atragi pe cineva de partea ta in aceasta disputa , ci doar pe tine , te las cu gura cascata in genunchi , asteptandu-ti soarta in varful palosului meu ! Tu nu vezi ca aberezi la com. 58 , distrusule ? Idiotule , tu nu-mi vorbesti de virgule si alte cele , avandu-l ca model pe cretinul de ” fii-tu ” , cand tu ai greseli de exprimare , pe care nu ti le-am adus la cunostinta de-a lungul debilitatii tale scriitoricesti !

Hai pa. Aici nu-ti mai raspund, ca am prea mult respect pt Diana. Tu n-ai.

Si vezi? Nici nu te mai injur, n-am de ce. Te ridiculizezi singur.

Tu ai respect fata de Diana ? Ai ajuns sa minti in halul asta , jegosule ? Mai bine acopera-ti ochii cu ceva si deschide gura larg , sa-ti intre pana in strafunduri !

Observ ca si aici e o larga categorie de oameni care cred ca, in Romania, mii de oameni nu se angajeaza pentru ca nu au bine scris CV-ul si nu datorita faptului ca economia e pe chituci.

Succesuri!

Iar partea cu “Pari overqualified” e sinistra. Omul a muncit la viata lui, a facut o facultate, a facut cursuri, ai investit timp si bani ca acum sa trebuiasca sa nu includa in CV calificari sau competente pe care chiar le are pentru ca Gigel, angajatorul, are nevoie de tractoristi, pe care sa-i plateasca cu 500 lei pe luna, ca de profesori e firma plina.

nu esti singura care a trecut prina sa ceva. sfatul meu este sa vizitezi o firma de recrutare. Trimiti CVul, suni la greu ca ei au multe CVuri, ceri sa intalnesti un consultant de la ei si acolo vei afla multe lucruri de la un specialist. Ce sanse sunt sa gasesti, cum e piata, unde ar trebui sa incerci, cum s afaci CV, cum sa te comporti la interviu si cine stie poate ai si sansa sa ti se ofere pe loc niste oportunitati. Daca vrei niste contacte cred ca te pot ajuta

buna Diana am citit articolul tau, care e emotionant

apoi am citit unele comentarii, ale altora, placut surprins, si apoi am vazut altele care m-au lasat siderat…

apoi am vrut sa te intreb in ce domeniu lucrezi, in speranta ca te-as putea ajuta. dar apoi mi-am dat seama ca nu e nevoie sa te intreb, asa ca am descoperit singur. din pacate partea media nu prea are legatura cu mine si nu mai cunosc oameni in acest domeniu de ani de zile…

totusi, am o intrebare, de ce vrei in capitala? timisoara e totusi un oras frumos, banuiesc, pt ca nu am fost acolo, si cred ca sunt posibilitati interesante si acolo. sau ma insel?

in alta ordine de idei, nu crezi ca te-ar ajuta sa aplici direct pe site-ul unor companii , si nu doar pe bestjobs?

Buna Diana,

Am citit articolul tau, care e emotionant, pe de o parte, si frumos scris, pe de alta

Apoi am citit unele comentarii, ale altora, placut surprins, si apoi am vazut altele care m-au lasat siderat…

Apoi am vrut sa te intreb in ce domeniu lucrezi, in speranta ca te-as putea ajuta. dar apoi mi-am dat seama ca nu e nevoie sa te intreb, asa ca am descoperit singur. din pacate partea media nu prea are legatura cu mine si nu mai cunosc oameni in acest domeniu de ani de zile…

Totusi, am o intrebare, de ce vrei in capitala? aici nu e chiar un loc de invidiat. Da, e adevarat, sunt multe oportunitati, dar sunt si o multime de aspecte negative…Iar imisoara e totusi un oras frumos, banuiesc, pt ca nu am fost acolo, si cred ca sunt posibilitati interesante si acolo. sau ma insel?

In alta ordine de idei, nu crezi ca te-ar ajuta sa aplici direct pe site-ul unor companii , si nu doar pe bestjobs?

Toate cele bune iti doresc!

daca aplici pt joburi din alte localitati decat cea de domiciliu,ai toate sansele sa NU fii bagata in seama!!!…in “istoria” mea am gasit si raspunsul,la un angajator sincer: Sunteti potrivita pt postul scos la concurs, DAR sa ne cautati DUPA ce vati schimbat domiciliu…nu naveta, nu “poate”…sau ,mai simplu, la datele tale,sa treci localitatea aceea pt care aplici pt job,spui ca stai in chirie, la neamuri, la etc…Angajatorul doreste sa “stoarca” tot timpul disponibil de la tine,dar…sunt sigura ca stii lucrurile astea…BAFTA!!

Diana, sper ca ai avut o zi proasta cand ai scris povestioara de mai sus, ca sa nu ii spun melodrama. Am venit din provincie la 18 ani pentru facultate. Relatia cu ai mei nu a fost niciodata buna, mai ales cand ai un tata agresiv si paranoic, insa mi-au platit chiria si aveam 300 Ron pe luna si ciorba in borcan in primele 6 luni de Bucuresti. In prima zii mi-am aranjat mobila in casa, in a doua zi deja imi scriam cv-ul. Vorbesti ca nu ai talent in cv? Cv-ul este ceea ce esti si tot acolo scrii si ce vrei sa fii. Si eu vroiam sa scriu sau sa lucrez in relatii clienti, ca sa pot sa cunosc firea a cat mai multe persoane si sa ma acomodez astfel mai usor intr-un oras imens si plin de o variatie pe care nu mi-o inchipuiam pana atunci. Mi-am scris in cv inclusiv diplomele de la olimpiada si de la tinere condeie . Am fost la 3 interviuri si in 3 luni eram angajata intr-o banca, agent de vanzari. Salariul fix era 0. primele 2 luni am castigat 500 Ron. Si pentru astia 500 Ron timeam un serviciu full time la care dadeam cel putin 100 telefoane pe zi si imparteam pliante la metrou. In acest timp terminam si integralista la facultatea la zi si imi gateam singura, acasa, mazare si orez ca sa imi cumpar cartile si sa pot iesi o data pe saptamana cu prietenele mele la o cafea. Dupa cateva luni am inceput sa castig mai bine, mi-am cumparat carti si am inceput sa invat mai multe despre ceea ce faceam la serviciu… Mergea progresiv din ce in ce mai bine, insa in iarna 2008 cand a venit criza am avut un picaj de la 10000 Ron la 800 Ron timp de 6 luni in care s-au stopat toate vanzarile si consultanta. Sunt singura persoana dintr-o echipa de 35 de oameni care a ramas… In 6 luni lucrurile si-au revenit… Pana la 22 de ani aveam, din banii mei, strans anvansul de 17000 Eur si mi-am luat casa cu credit. Stateam de la 9 la 12 noaptea pe timpul verii sa fac contracte si evaluri si absorbeam orice informatie noua despre domeniul in care lucram. Si lucram cu cifre! Venisem la Bucuresti sa fac facultatea si sa scriu… si mai scriam decat in mailuri! 3 ani nu am avut concediu, decat vreo cateva zile luate pentru unele evenimente neplacute in familie si 2 medicale. Si inca ma trezesc luni si abia astept sa ajung la serviciu, sunt cea mai veche, sunt prima pe tara pe ceea ce fac, sunt sunata de oameni pe care nu-i cunosc din comapnie sa fiu intrebata “cum se face asta?” sau “ce fac aici?”, dar inca simt ca merg acolo si descopar lucruri noi in fiecare zi, si orice companie sau persoana cu care lucrez e ca un nou proiect din care vreau sa scot ce-i mai bun. Nu trebuie sa fii excusivista niciodata, eu reusesc sa fiu dedicata si sa pun pasiune intr-un domeniu cu care nu aveam nici o tangenta, eu savuram filosofia seara pe banca in parc si scriam poiezii si povesti. Acum am invatat sa fiu calculata, organizata, analitica, pragmatica uneori. Acum citesc filosofia sambata dimineata pe canapeaua de pe terasa, si da, nu am mai scris de 4 ani. Dar inca mai am de facut multe in domeniul in care lucrez asa ca lucrurile bune se merita asteptate… Am 24 de ani, acum 2 ani mi-am luat casa, anul acesta mi-am renovat-o, la anul imi iau masina, pe la 30 de ani poate ma apuc din nou de scris si voi scoate o carte, intre timp lucrez ceea ce imi place, si nu fiindca mi-a placut dintotdeauna ci fiindca nu mi-e frica de nou, nu sunt exclusivista, nu ma limitez si pot sa ma reinventez…