Familia cu făină în vene

Nu-i frumos din partea ta! Mi-ai făcut o poftă cumplită de… iam, iam… chifle, batoane, pâinici crocante, aromate, covrigi proaspeţi, pâini uriaşe care frig şi pe care nu le poţi mîncaaa, ai, ai, ai, dar cum mirooos!!

Ce pajişte! Ce lucernă! Ce trifoi!

Foarte frumos, Laura! Sper să nu vină iar “pătimaşii” să se certe pe aici… Deşi, o fi bine să munceşti? N-o fi bine? Subiect de gâlceavă.

@Joiana: depinde pentru ce şi cine munceşti, cred. şi cum

Ah, Joiana, cum nu? De la pâine ajungi la religie una-două. Bine că n-a zis nimic Laura de vin că era gâlceava asigurată.

Nooo, mai degrabă gâlceava ar putea porni de la ideea că o femeie nu poate fi la fel de eficientă ca un bărbat, în funcţii de conducere. Never ever! Sau că a face pâine e o ocupaţie foarte plictisitoare şi obositoare. Spre deosebire de a face trotuarul, de exemplu…

Foarte frumoasa povestea, impresionanta as putea spune. Si foarte frumos “spusa” in acelasi timp. Legat de intrebarea finala…. sper ca exista macar unul singur, dar nu stim de el pentru ca este tacut si discret, cu copii care nu-si “zgarie” capota la Ferrari cu bicicleta de pe trecerea de pietoni. Eu inca sper!!!

Alaltăieri am frământat şi am copt aproape toată ziua aluat de pâine, aşa că am mirosul în nări. Funcţie de conducere n-am avut; am fost mai degrabă calfă, dar una ascultătoare şi recunoscătoare. A fost, poate, una dintre cele mai frumoase zile.

Laura,

Mi-ai prelungit bucuria. Mulţumesc.

Ce subiecte interesante… de la Becali la alt becaliot. Pai… aici e lume buna.

Iote Ana!

aaaahahhahahaaaa!~ Ce fericit is. CUUUUUM.. DE CE? Asa is io tot timpu – gasesc motive sa ma extaziez. Ma autofericesc ori is autofericit din nastere? Asta-i intrebarea. Cum zdraq sa nu faci misto de Ana?

Aşa cred şi eu. Cum să nu faci? Cum să fii firesc dacă poţi să eviţi rutina asta?

Ador specialii, nenaturalii, ranchiunoşii, concavii şi pe cei asiduu căutători de concavităţi. Plus inadecvaţii. Preferaţii mei. Cum o fi să fii nucă şi să te izbeşti invariabil de toate obiectele din jur fiindcă pentru tine sunt toate tari şi toate te resping la fel de invariabil? Cred c-o fi mişto. Te simţi mereu special şi pe alocuri neînţeles. Şi lumea e proastă oricum. Şi eşti genial. O fi bine să fii genial?

Stai aşa, Joiano. Că n-am epuizat seminţele de scandal. Ar mai fi cei care vor susţine că nu eşti capabilă, la 18 ani, să conduci o afacere. Că, de fapt, săracii şi exploataţii angajaţi duc greul, iar beizadeaua îmbuibată de la Harvard doar culege roadele şi apare prin presă. Că să trăim şi să vedem. Şi că sigur se va alege praful.

Alţii se vor întreba la ce preţ ajungea pâinea la Sinatra şi vor înfiera snobismul. Şi nu vor uita să ne amintească că oamenii mor de foame în timp ce unii, nemeritat, desigur, se umflă cu pâine făcută în celălalt colţ al planetei.

Parca incep sa-ti simt pulsul – destul de slab.

Această minimă interacţiune a fost suficientă. Te rog să nu se repete. E dezagreabil să vezi că timpul trece degeaba peste/pentru unii oameni. Fă-te că nu mă vezi. Voi face la fel. Aşa ai făcut când ai reapărut. Deci poţi.

Ah, că uitai.

E posibilă şi interpretarea nutriţionistă. Ştiţi voi, carbohidraţi, alea, alea. Alţii vor aplauda vremurile viitoare când ne vom “eficientiza” atât de mult încât nu vom mai pierde timpul făcând pâine, ci vom lua “pilula de pâine” sau aşa ceva.

Iar unii, ei bine, unii se vor pretinde deasupra unor subiecte atât de banale, de telurice şi se vor declara total plictisiţi de aşa mărunte preocupări. Vor zice “Numai la mâncare vă gânditi! Ce bucurii mărunte aveţi! N-aţi citi o carte!”.

Ziceţi voi dacă nu privesc eu problema din numeroase unghiuri.

Nora,

Da’ nu-s prea numeroase, deşi, recunosc, mai sunt o grămadă, că, deh, unii oameni sunt făcuţi din carne şi se simt din unghiuri. Hahaha! (Ca să citez parţial din Bibi.)

eu ştiţi la ce m-am gîndit cînd am văzut titlul? la o boală rarăăăă…

şi mi-am imaginat cum se duce familia respectivă să-şi facă analize cu lighenaşul smălţuit şi apoi, spre stupoarea asistentelor, frămîntă din “sîngele” lor o bunătate de pîinică.

Nu pot falsifica realitatea. Fiecare trebuie sa si-o capete… sau macar sa-si cunoasca locatia.

@Ana: cu drag. am aflat de Poilâne acum vreo doi ani, pornind de la un eveniment de familie, ca să zic aşa. maică-mea vroia îşi cumpărase o maşină de făcut pâine acasă şi am avut o discuţie despre cum se făcea pâinea pe vremuri, aşa că m-am apucat să caut reţete din diferite părţi. şi aşa am dat de ei. nimic nu e întâmplător, vorba aia.

@Nora: din câte am cercetat, pâinea ajunge peste tot cu FedEx. aşa că nu plătea Sinatra foarte mulţi bani

@andreea: normala lu’ mama

Ei, Ana, tu mai repede!

Sunt sigură că Laura îmi va fi recunoscătoare pentru posibilele analize economico-etico-socialo-religioso-filosofico-nutriţionale cărora le-am deschis drum. Ca să nu mai vorbim de perspectiva feministă. Trebuie o femeie să urmeze linia desemnată de tatăl ei sau trebuie să-şi caute un nou destin? Sunt sigură că ar merge şi o brumă de complex al Electrei. Ce-şi poate dori mai mult un autor?

mai sînt, Nora, mai sînt…

de pildă implicaţiile psiho-sexuale ale unui vis tenebros în care frămînţi pîine.

şi frămînţi, şi frămînţi…

@Adrian G: aşa-i că ai zis “locaţie” în glumă? nu de alta, dar eu fac alergie dacă mai aud “locaţie” şi “expertiză” folosite prost.

@Nora: da, mii de mulţumiri pentru modul în care te-ai aplecat asupra subiectului. de vis!

Nora,

Chiar nu te înţeleg. Să iei tu pâinea de la gura comentatorilor? Pavezi, pavezi, pavezi…

@Ana…ah,Ana parcă mi te imaginez prăfuită de făină dar mândră de tine…eu știu,prima dată când am făcut cozonac a ieșit mai degrabă un turtoi-beton…trântisem toate la grămadă și așteptam…înșiră-te mărgărite…

Apoi o mătușă mi-a spus:când te apuci de cozonac ori pâine trebuie să ai liniște sufletească,dragoste multă și pasiune,răbdare…să simți prin mâini…

Acum fac un cozonac,de nu mă întrece nimeni…se desface fișele fișele…pufos…copii și soțul mă pândesc numai ca să șterpelească unul…

și le spun:băi hoților,nu e bun când e cald…numai când se așează simți aromele,dulceața…voi nu mâncați…voi înfulecați…dar mă umflu în pene când îi văd, că se bat până la ultima firimitură de cozonac…

Trebuia să zic Pavese, Nora? Să am o referinţă livrescă? Uf! Ce mă fac eu cu mine?

Dar tu nu te lăsa.

Seva! Dor mi-a fost de tine, femeie!

Făină pe mine n-am avut, că mă îmbrăcasem în rochia de plajă şi m-am autodeturnat când am auzit că neni vrea să frământe aluat. Şi i-am zis că stau cu ea, să frământăm şi să coacem amândouă şi, când terminăm, plec şi eu la mare.

Am plecat pe la şase. Neni a zis că niciodată geantîc şi kîrde nu merg fără compot, aşa că l-am făcut şi pe ăla.

Laura:

Andreea: desigur. Ne mai putem apleca şi asupra pâinii ca fetiş. Trebuie să-i caut un nume. Sau asupra mâncatului emoţional. Sau asupra băieţilor cărora le place să-şi îndoape femeia iubită cu cocoloaşe mici de pâine. Sunt sigură că există!

Ana: acum nu se mai pune. “Livrescoşenia” trebuie să fie spontană!

Spontană? Livrescoşenia? Niciodată!

Poate numai dacă eşti în ea de multă vreme până-n gât, dedesubt e deja ciment, poartă şi cheie ioc şi-atunci scoţi numai din stratul ăla tot ce dai, la prima mână, că bălteşte ca o crescătorie de crapi graşi şi mâloşi. Dar nu e spontană. E singura sursă, că pe restul ţi le-ai surpat ca prostul de unul singur. Şi le-ai şi betonat delicat.

Ma bucur ca povestea asta frumoasa a Laurei v-a adus din nou pe toate aici.

Ana, sa-ti priasca marea!

@Ana …zi de zi mă întrebam…cred că Ana face turul planetei…că mult mi-ai mai lipsit dragă…

tu trebuie Ana…în numele prieteniei noastre să mă înveți cum se face ”geantîc și kîrde”…știi că am rubedenii(ginere arab) să-l surprind cu ”delicatessen” poate așa… voi mai crește în ochii lui cumva

Da, Edle.

Val_one mai lipseşte. Pe unde o umbla?

Seva,

Te învăţ, cum să nu.

Să creşti tu în ochii lui? Nu, Seva. Cine nu te simte pe tine, ăla nu merită mai mult de bună ziua de la tine, dar numai ca răspuns la salut.

Dana,

Mi-a priit. Tu pe unde eşti?

@edle…telepatia lucrează…și eu mă bucur

Tot in Iasi. Ii mai las un pic, pe mama si pe Robbie, sa se bucure unul de celalalt. Exista o legatura speciala intre ei.

Si, gata vacanta?

Nora, tu ce mai faci? Pe unde ai fost sau pe unde ai de gand sa pleci?

Gata, Dana. Frumos şi destul.

Fac bine. Am fost plecată, dar puţin şi aproape. Un weekend prelungit la mare şi 5 zile pe la Dunăre, în partea spre sârbi, după Mraconia. Avem un prieten cu o casă de vacanţă acolo şi ne-am strâns mai mulţi. Mai plec, dar prin septembrie şi încă nu ştiu unde.

Aţi rezolvat cu casa?

Nu, Nora. Si nici macar nu mai stiu unde vreau sa stau, asta e mai rau acum.

Am tras un frig in Germania! Bine, ca si aici cam dardai de cateva zile…

@muad’dib: oare unde a stat pitit comentariul tău şi cum de a apărut dintr-odată? adevărul e că şi eu sper să existe astfel de familii, dar nu am aflat încă de niciuna, din păcate. şi ar fi trebuit, zic eu.

@edle: e ca o zi de sărbătoare, nu? fără băieţi afurisiţi, numa’ între domniţe. de vis

@Laura…nu zi hop,până nu sari gardul,că te trezești cu ei imediat,subiectul:pâinea noastră cea de toate zilele, trebuie împărțită cu cei nevoiași…cei de la mii de kilometrii de Cluj ori fie Iași…

Dar tu stai de priveghe, nu ne lăsa de izbeliște…

Of, Edle. Dacă te-ai obişnuit cu alte clime…

Laura: lasă că am văzut eu documentarul ăla “Kapitalism – Reţeta noastră secretă”. Ce portret frumos avea Voiculescu în birou… pfiu.. şi cum zicea că o să îi continue fiica munca. O splendoare. Am şi plâns puţin.

@Laura Laurentiu:

Asa imi apar toate comentariile….cu interziere. Uneori nici nu mai scriu stiind ca apar asa greu; nu-si mai au locul in discutie. Probabil ca e din cauza numelui cu influente orientale. Si atunci sta si comentariul la verivicari suplimentare, in vederea descoperirii “bombelor literare” cu explozie intarziata.

Muad’dib: dacă ai cont, normal ar fi să-ţi apară imediat comentariile. Comentariile nu intră în moderare decât în cazul celor care nu se loghează. Iar din moderare le scot fie adminii, fie autoarea articolului respectiv. Mă rog, şi cele care conţin cuvinte obscene intră în “purgatoriu”, dar nu pare a fi cazul tău.

@edle…val-one este pe Vox…la Rogozeanu… Nora a prins-o și eu am prins-o pe Nora cum a prins-o pe val_one,face sens

HA!

@Nora…atât ai de spus

@Laura…d-abia acum am văzut video-clip-ul atașat la articolul tău și onest văd până unde duce„grandomania” să imporți pâine din Franța că este cu sare de mare și nu oricare, numai de Guerande…apoi coaptă în cuptor de lemne…bullshit !

Păi nimic nu se poate compara cu pâinea noastră făcută în țăst și coaptă în cuptorul din curte,unde l-ai umplut cu jar…din surcele din lemn de prun,întețit cu coarde viță de vie,acoperit de știuleți de porumb decopertați ca apoi lemn de nuc să țină jarul mult timp…

bagi pâinile crescute și acoperi/proptești gura sobei cu ușă de lemn de cedru…nici nu te uiți la pâini până-n momentul când știi că deja sunt coapte și le scoți,apoi acoperite cu ștergare anume doar ptr. pâine…spălate numai cu apă de ploaie fără săpun(ce conținea sodă caustică)

chiar dacă eram copil…bunica mea rupea o pâine fierbinte și într-un castron de pământ punea vin roșu rece din beciul(un soi de cazemată săpată la o adăncime de 3/4 metrii în pământ) și fiecare își rupea dumicatul ,îl înmuia în vin și mâncai…nu-ți mai trebuia nici ostropel de cocoș ori cârnați…

Noi am putea fi”Cuptorul de Aur al Europei” dar trebuie să ne auto-convingem că nu suntem mai prejos decât alții…că doar nu ne putem lăuda cu rahat, fistic,sugiuc ,halva,halviță…

@Laura Laurentiu: adresa+preocuparile=viata. viata= locatie. locatie=chirie. fa socoteala.

Deci asa, Seva!

veuna e bejula, veuna e bejula, veuna e bejula!

am incercat sa-mi injectez in vena niste faina, dupa ce am citit articolul. ziceam k poate ma infiaza si pe mine valerijiscardesteng astia q painea lor.

pana la urma am tras-o pe nas, dak in vena nu am putut sa o injectez.

s-au culcat toti astia. ma duc sa mai bag niste faina, sa ma ia somnul si pe mine.

@edle…ptr.val invitația trebuie să vină de la altcineva nu de la mine

Majoritatea povestilor de genul asta sint triste: concurenta (neloiala) a Chinei a distrus multe afaceri mici de familie.

Miine ne scrii si de familia cu faina in nas?

Foarte urat din partea ta ca ai inchis conmentariile la ultimul post! Partial, ai dreptate… Insa ar trebui sa deschizi manualele de istorie si sa cercetezi perioada uniatiei…cand bisericile ortodoxe care refuzau unirea cu Roma erau distruse de tunurile generalului Bukow, sau ,in cel mai bland caz, confiscate… Noi nu am torturat la Kufstein(temuta temnita austriaca din vremea Mariei Tereza si nu am ucis in numele religiei un Sofronie de la Cioara,pe taranul Oprea Miclaus, Visarion Sarai si altii… Sa iti fie rusinik! Mergi la ora de istorie ca am impresia ca esti corigenta…