Dragostea visătoare

sunt mai multe feluri prin care sa exprimi mai multe feluri de iubiri.dragoste de tara,dragoste de mama,dragoste de…ce vrei tu.

insa si iubirea adevarat curata fata de tot si toate este posibila si ea exista.fie ca e manifestata de eruditi religiosi,sau de copii in fata maretiei si necunoscutei lumi ce ii inconjoara.

o avem cu totii,ne-am nascut cu ea.insa dispare odata cu prima dezamagire,prima frica.in multe feluri se spune ca insusi dumnezeu este iubirea de tot si toate si ca insusi sufletele noastre si ceea ce anima universul este dragoste.este ceea ce ne face sa vedem frumosul in lucruri.este forta care ne impinge sa ocrotim si sa pretuim lucruri,oameni,idei…

cand spui ca iubesti natura oare nu e tot iubire?ai acelasi sentiment caldut si acelasi impuls sa o ocrotesti sa o respecti.ceea ce nu putem iubi sunt oamenii.pentru ca mai presus de toate ne e frica de oameni.asta este prima si prima frica pe care o dobandim.frica de oameni.pentru ca durerea fizica este nimic pe langa durerea pe care ne-o pricinuiesc oamenii.

dar sunt in lume oameni care iubesc tot si pretuiesc tot.care varsa lacrimi pentru suferinta tuturor ,om sau animal;oameni care se hranesc cu frumusetea a tot ce ii inconjoara si descopera frumosul in tot ceea ce exista;oameni care in primul rand nu judeca.si nu judeca din dragoste.caci toate au farmecul lor si niciodata nu poti sa stii tot.dau sfaturi dar nu judeca.imapart idei dar nu judeca;

iubirea naste modestia.caci oamenii modesti din iubire pleaca capul si nu din moliciune.din iubire fata de tot si toate si din recunoasterea frumusetii si adevarului in ele.de asta se spune sa ne recnoastem umilinta nu pentru ca asa trebuie ci pentru ca umilinta din iubire se naste.iar iubirea se naste din pace.

as mai spune dar ma tem ca trece timpul si stau numai si ”filosofez” pe aici.

e uşor să iubeşti la general…

e mai greu să iubeşti cum a spus Isus : pe aproapele tău ca pe tine însuți, nici mai mult, nici mai puțin.

Am observat ca intotdeauna suntem in stare sa ne gasim scuze, indiferent unde am gresit : nu ne simtim prea bine,ca ne-am mai ingrasat un kilogram, ca ne-a murit cainele, dar cand aproapele nostru face ceva gresit, il ingropam instant…uitam sa ne gandim ca poate si el nu s-a simtit prea bine, poate si el s-a ingrasat un kilogram, poate si lui i-a murit cainele…

cred ca nu suntem pe aceiasi lungime de unda.

poate sunt prea abstracta.ca nu se leaga de loc o conversatie aici.

uffffffffff, monalisa!

păi, dacă tot cităm din clasici, răspunsul la întrebarea ta – și la multe alte întrebări din aceeași “familie” – se află în povestea pe care ivan karamazov i-o spune fratelui său mezin, alioșa.

nu își află răspuns (toate) aceste întrebări atunci cînd El îl sărută pe marele inchizitor? talifa, kumi!

”dar sunt in lume oameni care iubesc tot si pretuiesc tot.care varsa lacrimi pentru suferinta tuturor ,om sau animal;oameni care se hranesc cu frumusetea a tot ce ii inconjoara si descopera frumosul in tot ceea ce exista;oameni care in primul rand nu judeca.si nu judeca din dragoste.caci toate au farmecul lor si niciodata nu poti sa stii tot.dau sfaturi dar nu judeca.imapart idei dar nu judeca;”

eu spuneam de a iubi fiecare lucru in parte, separat… si ziceam ca e mai greu….oi fi si eu prea aiurita

@marcel zadda: da… Dostoievski reuseste intotdeauna sa ma rastoarne si asa ajung suparata pe mine

@Monalisa Gherasim: tot nu se leaga nu pricepusi.

si cred ca nu il pricepusi nici pe iisus al de care pomenesti.da e bine ca l-ai priceput pe dostoiesvki

hm! ce să zic? nu mă cheamă feodor mihailovici și-ncepe să-mi pară rău, pe undeva…

Marcele, mai bine Putin, de ce nu? Sau Ras-Putin!

@octa: nu te mai grabi sa arunci cu ironii… poate te-ar uimi cat de bine l-am inteles…

@Monalisa Gherasim: nu-i nici o ironie.

pai asta si vreau sa fiu uimita.ca doar sunteti toti academicieni pe aici si cenaclisti.nu?baga ceva mai mult decat o constatare a unui fapt.

”e greu sa iubesti cum zice nenea iisus”

bine mersi de constatare.baga ceva mai profund acu.sa mearga cu dostoievski ala moralist.

Octa, eşti cu adevărat abstractă. Prea abstractă. Şi iubirea de care vorbeşti pare la fel de abstractă. Vorba unui cunoscut: e ca apa sfinţită, nu face rău, dar nici bine.

Iubirea pentru natură. Iubirea pentru artă. Iubirea pentru umanitate. Mda, sună frumos. Dar eu, ca şi Monalisa, nu cred în iubirile astea netestate. De-aia prefer sentimentele cu adresă exactă. Îl iubesc pe X. Şi mă manifest aşa. O iubesc pe Y şi fac asta etc etc.

Şi normal că e mai greu. Poţi idealiza o categorie. Dar nu poţi face acelaşi lucru, nu la nesfârşit, cu o persoană anume. Iubirea, mi se pare mie, e fix lucrul ăla, miezul luminos, care rămâne după ce ai dat jos frumoasele straie ale mistificării.

Şi mda, e al dracu’ de greu. Cel mai posibil e să se volatilizeze. În abstract, desigur.

E posibil să existe şi treaba aia, generală. Pentru umanitate etc. Dar numai la asceţi, înţelepţi etc. Şi, hm, nu prea cred că bântuie ei Pandora’s.

@Nora: ehee asa asteptam.frumos spus.dar asta nu dezminte faptul ca ea exista acolo undeva si ca cel putin odata in viata am incercat fiecare dintre noi acest sentiment.

intrebarea e unde e linia care ne delimiteaza de imoralitate.si asta e si mai greu gasit.

Monalisa,

Aer proaspăt şi nordic aveam trebuinţă a respira.

Da’ mă lovişi cu dragostea asta a ta nedocumentată. Păi, se poate?

Mă bucur să te văd, Monalisa!

Nora,

De emoţii, senzaţii, percepţii te bănuiam, da’ de sentimente nu te-aş fi putut acuza vreodată.

Problema e alta: pricepi greu, frumoaso. Greu sau deloc. Cum să te mai iubesc, Nora, dacă nu corespunzi?!

@Monalisa…ești mai citită ca mine…dar de căte ori apari …ești o dulceață…încearcă să dezvolți subiecte cu mult… mai sudic-siberiene…indiferent că alegi flecăreala lui Caragiale… te pup

nah…ce sa fac daca ma pali astazi dragostea fata de aproape… am facut si eu un rezumat pt ca nu voiam sa plictisesc de tot Pandora cu aiurelile mele…am aruncat doar o pastila…iubiti-va mult

Monalisaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Eu am glumit. Numai că mă bucur că te văd n-a fost în glumă. Chiar mă bucur.

Restul erau fineţuri pentru mofturoşi.

@ Monalisa Gherman

“Iubire” este un cuvant fara sens, nu are acoperire in realitate. Uneori este folosit de semidocti pentru a desemna sentimentul de dependenta fata de un obiect, stare sau persoana.

…Laura Laurențiu o trage cu greci-catolici…end of story-no comments…Luminița Grosu cu topurile up-side down…Roxana Predescu o trage cu strelizarea minorităților…Anca Maco…just a spleash…iar eu…ascult pe Grigoraș Dinicu…mulțumesc Laura !

Dacă nu s-ar mai inspira din cultura:șablon Kamarazov ?

By the way ….I*m going back to„Grigoraș Dinicu”

Adrenalitera: auzi, presupunând că e ca tine, ura cum s-ar defini atunci?

Ana:

pfff.una dintre cele mai vechi dileme filosofice din totdeauna si are doar 20 de comentarii.dilema asta care acopera atat de multe : de la fericire la religiozitate,credinta si pana la societate.

puteau fi puse o mie de intrebari si pentru fiecare intrebare dat o mie de raspunsuri.insa probabil ca asta este un subiect muuuult prea personal si…personalizat,de ce nu?

octa, daca esti dispusa sa dezvolti…de ce lumea se opreste doar asupra dragostei-eros…de ce dragostea care indeamna la daruire deplina nu atrage atentia nimanui?

de ce nu atrage dragostea care indeamna la daruire deplina atentia nimanui?

pentru ca este un subiect prea intim ma gandesc.pentru ca uneori de teama a ce gasesti inauntru nu mai deschizi usa.pentru ca odata trecut pragul catre cercetarea ei ne debalansam moral si spiritual.

sunt multe compromisuri la care ajungem in viata ca sa fim impacati cu noi insine.si asta este unul dintre ele.sa ne protejam cumva de toate intrebarile acestea.

insa de ce spuneam ca macar odata in viata cochetam cu ideea asta,deoarece desi nu o putem atinge trezeste in fiecare aspiratii iar din aspiratiile pe care le avem asa se nasc principiile noastre,sau regulile morale.

insa asta poate rezulta din religiozitate,din alte feluri de iubire,din filosofie sau pur si simplu din dorinta de a fi fericiti si impacati cu noi insine,din dorinta de pace spirituala.

de asta zic,se puteau pune multe intrebari se puteau da multe raspunsuri.intrebari despre secretul teologic (pentru ca se spune ca tocmai un astfel de secret detin adevaratii preoti,cei alesi sa participe la imensitatea adevarului lui dumnezeu;asta pentru credinciosi),despre cat de mult ne putem permite sa ascendem catre aceste idealuri,cand devine periculos,unde anume este linia (cum am spus mai sus) care ne desparte de imoralitate.

nu stiu fiecare in ce crede si ce ii place.oricum este un subiect pe baza caruia se poate dezvolta minutios.multi scriitori care au dezvoltat si au cochetat in operele lor cu aceasta idee.

nu stiu nu stiu.multe lucruri

dar tu ce vrei sa ma tragi de limba? nu prea au avut interes de participare in ”visarea” din titlu nu-i asa.

@ Nora

Ha ha ha, “presupunand” auzi! E o evidenta din aia care-ti striga-n fata.

Ura, ce sa fie, tot un fel de obsesie. La fel ca si dependenta numita impropriu iubire, uneori este folositoare, alteori daunatoare pentru individ.

Mai bine te-ai apuca de crosetata sau de facut amor.

@octa: intotdeauna mi-a placut sa vorbesc despre iubire…mi se pare ca e un subiect care nu are sfarsit…

@ Monalisa

Normal ca nu are sfarsit atat timp cat e un cuvant lipsit de sens. Fiecare bate campii pe “subiect’.

@adrenalitera: daca as fi studiat si eu filozofia probabil ca as fi avut si eu aceiasi parere.mai ales dupa ce ii citesti pe toti nebunii aia.pleci de la farmecul antichitatii si ajungi la tot felul de chinuiti spiritual,preoti si obscuri fatalisti.

ai vrea ca toti sa fie platon,aristotel,socrate,marx si engels,hegel,kant.dar d fapt ajungi sa studiezi fanteziile tuturor stresatilor si psihoticilor.

eu am dat bacul din filozofie si foarte rau am facut.din fericire nu am memoria numelor si incet incet experienta ”traumatizanta” a trecut. pfiu!

@adrenalitera: desi ma gandeam ca ai sa ne torni aici adevarate idei de viata.cine altcineva e mai calificat sa vb despre iubire.doar e o tema recurenta in filozofie.

Tu esti relativ usor de iubit…esti ata de frumoasa si chiar daca mai superi…se iarta usor!