Despre preoți scormonitori și alți detectivi

Esti ca o briza de sanatate si bine ai venit, ca se simtea pe-aici nevoia unui discurs coerent, sensibil si cu sens.

Cred ca iti inteleg bine reticenta, plus ca despre popi am aceleasi feelinguri mixte (am intalnit insa si preoti buni).

Sper sa nu par nedelicat, plus ca-i la latitudinea ta sa dai sau nu detalii, dar m-ai facut curios: cam despre cate legaturi “diavolesti” ar fi vorba acolo, pe parcursul cator ani si cu cati parteneri diferiti?

Si apropo: credinta e legatura ta INTIMA cu Dumnezeu sau tot ce te inconjoara. Ai de dat seama doar tie insasi pentru ea.

Religia e de multe ori, din pacate, atunci cand preoti ca cel despre care spui cauta s-o comercializeze, cu lipsa de empatie si intelegere. Nu-ti pierde credinta din cauza vreunui popa, ca nu e bunul lui, ci al tau.

@ Maria Ilas

O femeie se spovedeste: “Parinte, imi insel sotul in fiecare saptamana cu alt barbat, uneori chiar cu propriul nostru fiu, fur in fiecare zi din magazine, mi-am otravit soacra, si inainte sa intru la spovedanie am urinat pe sfantul altar din biserica.”

Popa cutremurat reuseste sa ingaime: “… fiica mea… daca te caiesti, Dumnezeu te va ierta”

“Parinte dar eu nu cred in Dumnezeu”, raspunde femeia.

“Pai si atunci de ce ai mai venit?”

“Pai trebuia sa ma laud si eu cuiva!”

Foarte interesant articol, intr-adevar. Lectia despre moralitate este indreptatit sa o tina, fiindca nu ti se adreseaza in calitate de individ fara pata, ci in calitate de popa, a carui menire la spovada e sa-ti insufle cainta si rusinea fata de pacat, adica sa te ajute sa obtii conditiile iertarii. Probabil i s-a parut ca marturisesti prea detasat si ca ai nevoie sa-ti sublinieze gravitatea greselii; ceea ce pentru laic e o insulta (desfranata), pentru ei e o eticheta a unei boli (pacatul desfranarii) de care te vindeci daca te caiesti. Si de asta “manualul” spovezii le cere invariabil sa intrebe “de cate ori” pentru pacatele grave; una e sa gresesti o data si alta e sa gresesti ani la rand, sa zicem. Dar flerul si experienta trebuie sa le dicteze intotdeauna sa nu fie agresivi si inchizitoriali, nemaivorbind ca toti sunt instruiti sa procedeze cu tact, tocmai ca sa nu-i “sminteasca” pe credinciosi, sa nu-i impovareze si mai mult. Dupa cum, pe de alta parte, sunt instruiti si sa nu trateze ca pe o formalitate de ghiseu spovada, recitand ca un robot intrebari si dezlegari, pentru ca si asta e tot o sursa de “sminteala”, de frustrare pentru credinciosi, mai ales cand vin sa marturiseasca pacate grave. In ambele cazuri insa, comportamentul preotului nu e un motiv de pierdere a credintei, fiindca nu de el tine credinta. Sunt preoti buni si preoti prosti, tu cel mai probabil ai intalnit unul din ultima categorie.

In articolul dvs. ati reusit sa descrieti, poate fara voie, situatia din BOR. Preoti habotnici, farisei, ipocriti, preocupati de afaceri, dar si de lauda pentru “sfintenia” lor din partea oamenilor, stau alaturi de credinciosi care nu mai inteleg nimic din Hristos, rataciti in cinism, superstitie, indiferenta, suficienta de sine. Preotul care v-a spovedit s-a grabit sa se transforme intr-un judecator. La Spovedanie, preotul este doar martorul lui Hristos. Hristos este dreptate si mila, mila si dreptate, nu separa cele doua notiuni. Preotul care v-a spovedit a gresti. Dvs. dovediti, pe de alta parte, un fel de ignoranta vesela cu privire la credinta in care v-au botezat parintii dvs. (pe care banuiesc ca-i iubiti si respectati). Nu stiu ce varsta aveti, dar este posibil sa fiti in generatia celor care au invatat Religia la scoala. Sunteti (duhovniceste vorbind) rebutul acestei Biserici care-si doreste sa stea pe saci de bani si pe spinari de credinciosi bigoti si ascultatori. Cred ca articolului dvs. ii lipseste sinceritatea cautarii sau daca vreti, cautarea sincera. Ati reusit trista performanta sa scrieti un articol dupa chipul preotilor nostri: fariseic, in cautare de senzational, fara folos sufletesc si mai ales, fara sa ofere solutii. Dumnezeu sa va lumineze!

Eu n-am înţeles nimic din articolul acesta.

Cu cine te cerţi?! De fapt te cerţi cu cineva?!

Ai ceva de reproşat (aşa pare) dar n-am înţeles cui. Religiei, credinţei, preoţilor, preotului?!

Şi n-am înţeles de ce te-ai apucat de scris. Dacă nu ştii să transmiţi idei prin scris (că nu ştii, atâta timp cât eu nu le-am prins), atunci nu scrii. Simplu!

Cu toate astea văd că te încadrezi totuşi, într-o modă mai nouă a mediei viclene, aceea de a strâmba din nas la tot ce ţine de credinţa poporului român. Şi cum principiile sunt greu de criticat pentru că s-ar intra în nişte chestii mai complicate, s-au găsit preoţii.

Hoţii ce impun această modă se folosesc de cei ca tine în demersul lor. Apropos, cum crezi tu că ai fost acceptată ca autoare aici, când scrii atât de prost?! Nu ţi-a dat de gândit?!

Dacă ai da examen la o facultate şi ai şti bine că n-ai făcut nimic, nu ţi-ar puţi faptul că ai intrat totuşi?!

schimbă preotul. caută-l. nu pe cel cu care-ţi va fi cel mai uşor, ci pe cel potrivit.

doar nu credeai că poţi obţine ceva bun, fără efort! nici măcar în basme nu se întîmplă aşa ceva.

Eu am scapat de probleme de genul asta. Nu pretind ca asta e solutia pentru toata lumea si nici ca-mi doresc sa se intample asta. Dar e mai bine asa decat cu fundul in doua luntri.

Cand mergi la biserica sa te spovedesti, o faci si pentru ca esti convins/a ca respectivul preot e cu adevarat reprezentantul divinitatii, si pentru ca esti convins/a ca asa trebuie sa se intample si esti pregatit sa infrunti eventualele reprosuri prin cainta sau ce altceva se asteapta de la un credincios model.

Daca ai indoieli cu privire la autoritatea preotului, cred ca e mai bine sa nu te duci deloc. Eu una am realizat treptat treptat ca nu am nevoie de prieteni imaginari, cu atat mai putin de preoti. Si e o libertate bine-venita.

Acum nu mai zic nimic de preot si de scormonitul lui, lumea pe aici imi stie deja pozitia.

Pentru că am tot auzit “anecdote” din astea, nu pot să nu mă întreb un lucru: de ce vă mai duceţi? E firesc ca preoţii să reacţioneze astfel, ăsta e “jobul” lor, acţionează în conformitate cu legile credinţei lor. Şi a căror autoritate se presupune că o recunoşti din moment ce-ţi afirmi apartenenţă la această comunitate.

Mi s-ar părea chiar anapoda ca preotul să te mângâie pe cap indulgent şi să-ţi spună că nu e chiar o mare scofală că ai făcut sex înainte de căsătorie.

Şi iar aşa nu pricep: vreţi căsătorii la biserică pentru că e frumos şi v-aţi visat mereu mirese, dar partea asta cu spovedania şi alte “poveri” vă şochează, vă revoltă etc etc. Nu. Dacă vreţi una, trebuie să digeraţi şi restul. Una fără alta n-are sens. Nu e ca şi cum ai avea pe un platou tot felul de gustări şi alegi ce-ţi convine de acolo.

Eu nu mă spovedesc, dar nici n-aş îndrăzni să fac nuntă în biserică doar ca să am pe unde plimba o superbă rochie.

Morringain,

Îţi ştim poziţia. Unii dintre noi ştim şi de unde provine. Iar altul – eu, ştie şi că acolo de unde provine e o cruntă lipsă de analiză logică.

Nu sunt de acord, dar filmele americane sunt pline de ele. Şedinţele la psiholog!

Vrei, nu vrei, lumea e plină de oameni care nu pot trăi cu conştiinţa încărcată. Destăinuirea e singura variantă în cazul lor.

După mii de ani s-a ajuns la soluţia actuală: dai două sute de dolari pe oră şi îi spui totul unui psiholog – jidan de preferinţă. Acesta nu are dreptul să spună nimănui. Iar dacă spune în instanţă – indiferent de gravitatea spuselor, nu se ia în considerare.

La mişto, ca să-şi justifice banii, îţi mai dă şi sfaturi profesionale. Am auzit că au început şi la noi prin şcoli, prin spitale, în întreprinderi.

Pe vremuri nu erau psihologi. În schimb erau oameni credincioşi, cu frică de Dumnezeu, care nu puteau trăi cu păcatul pe conştiinţă. Singurul la care puteau merge pentru a se destăinui era preotul. Pe vremuri acesta era cu excepţii, bineînţeles şi destul de educat.

Se ajunsese la un echilibru care n-avea nicio legătură cu religia.

Eu sunt credincios dar nu m-am spovedit niciodată deoarece nu am nimic pe conştiinţă – oricâte păcate am săvârşit.

Despre obligativitatea spovedirii cu ocazia anumitor evenimente?! Nu pot să spun decât că spovedania a devenit o formalitate şi pentru preoţi şi pentru credincioşi. Nimeni nu mai crede în ea. Ţine de un ritual care se pierde. Practicile religioase şi credinţa religioasă se modifică odată cu modul de viaţă al oamenilor.

Tu, Morringain, ce-ai căutat?! Te stresa ceva, te mustra conştiinţa?! Iar dacă erai obligată, de ce nu ai semnat de prezenţă şi gata, aşa cum am făcut eu?

In urma cu 2000 de ani,cand 99,99% din pamantenii lumii antice cunoscute erau analfabeti,niste manipulatori au scris si compilat o carte de povesti,cel mai bun best seller al omenirii,BIBLIA. Cand a fost scrisa BIBLIA ???Cand imperiul ROMAN,Everestul civilizatiei antice,imbatabil si implacabil atingea apogeul.Cine si unde a scris BIBLIA ??? De scris nu putea fi scrisa decat de cine avea un alfabet si stia sa-l si utilizeze(n-a fost cazul tracilor,dacilor,popoarelor germanice,galilor etc). Ce a creeat BIBLIA ???Un ZEU mai tare ca toti zeii romanilor la un loc,care va razbuna asupritii si va “nivela” diferentele de orice natura intre oameni. Si cu BIBLIA in mana s-a intrat in EVUL MEDIU odata cu CADERA ROMEI si s-au redus decalajele civilizationale intre oameni,nu in sensul ca s-au ridicat toti la nivelul ROMEI ci in sensul ca s-au coborat toti la un nivel acceptabil celor care din bordeie s-au mutat la Roma.Si asa au inceput 1000 de ani de INTUNERIC CRESTIN. Reteta de succes in”demolarea”unui imperiu s-a repetat dupa cca 6 secole taman cand un alt Imperiu tindea sa ajunga la apogeu,Imperiul BIZANTIN.Si “minunea” s-a repetat tot intr-un loc unde oamenii stiau scrie si citi si aveau un alfabet.Si bine inteles ca noua religie a fost liantul care a motivat natii si a daramat imperiul Bizantin si a creeat un alt imperiu NOU. Si asa s-a incheiat teoretic EVUL MEDIU cu CADEREA CONSTANTINOPOLE-lui.Practic EVUL MEDIU s-a incheiat cu declick-ul dat de redescoperirea VALORILOR ANTICHITATII,oamenii ajungand sa citeasca si altceva decat BIBLIA. Faptul ca dupa 2000 de ani mai umblati sa va spovediti la preoti nu mi se pare anormal,avand in vedere istoria locului si performantele culturale ale natiei si situarea ei pe scara civilizatiei mondiale. La natiile care intr-adevar au creeat civilizatia umana, procentul celor care mai trec pe la biserica este exact diferenta pana la 100% a celor care rup usile bisericilor la noi.

@CN: am mai spus pe undeva pe aici ca am fost la rugamintea cuiva drag. M-am convins ca nu e ce imi trebuie (nici psihologul nu cred ca ar reusi sa ma ajute cu ceva, sincer) si gata.

Oricum asta e o chestie secundara pe langa faptul ca nu cred in nimic supranatural. Da, stiu, sunt total lipsita de logica si oarba ca nu vad prieteni imaginari. Asta e, nimeni nu-i perfect, cu atat mai putin eu.

Cred ca nici aici nu are rost sa continuam in contradictoriu. Asa ca nu ma astept la vreun raspuns, iar daca iti vei pierde totusi timpul sa mi-l dai, o sa ramana ca ala de la furatul miresei. Apropo, te contrazici. Sa-ti indic eu unde sau te prinzi de unul singur?

Morringain,

Nu crede nimeni într-un prieten supranatural, ce-i cu poeziile astea?!

Iar eu nu mă contrazic niciodată. Spune-mi tu că nu mă prind!

Autoareo, mi-ai şters tu comentariul?!

Nu cred că tu. Nu ţi-ai permite, crede-mă!

Interesează-te să vezi!

Morringain, nu-mi răspunde aici. Hai să ne mutăm la Oana Popiţiu, că e mişto!

@CN: e mai bine sa te las sa descoperi singur. Si nu ma mut nicaieri, ma duc inapoi la nunta

@cititorul #5 da,așa este cu„Hristos este dreptate și milă,milă și dreptate,nu separa cele două noțiuni”!

@Nora #9 „eu nu mă spovedesc,dar nici n-aș îndrăzni să fac nuntă în biserică doar ca să…” Eu întâi am îndrăznit să fac nuntă în biserică și da,nici eu nu mă spovedesc acum…sunt la fel ca…

@Morringain #8 „nu cu fundul în două luntri” ci numai într-una( o luntră) …și da,ai dreptate #12 cu „nici psihologul…” și eu sunt la fel ori sunt ca și

@Cosa #10 „eu sunt credincioas/ă dar nu m-am spovedit”fac o paranteză,decăt o dată și a fost un„fiasco”…am mai spus-o și la„Păcatele mele”

Povestea este foarte simplă, până la urmă: un copil credincios, dar a cărui credință era cumva alimentată de un bunic-centrul universului lui, rămâne fără bunic și cu credința zdruncinată. Este poate momentul trecerii de la o etapă la alta, în care își pune întrebări care nu au un răspuns logic, palpabil.

Am acceptat spovedania în numele prieteniei ce m-a legat de bunicul meu, sperând că omul căruia aveam să mă spovedesc îmi va explica niște lucruri. Nu a făcut-o, căci singura-i preocupare a fost să mă facă să-mi plec privirea în pământ de rușine, adresându-mi cuvântul ”desfrânată” de prea multe ori și cu o ușurință care m-a descumpănit. Nu am vrut statuie pentru ”păcatul” meu, dar vehemența cu care mi-a tratat problemele a fost prost distribuită. A fost mai puțin important faptul că, printre altele, i-am spus că nu prea mai cred în Dumnezeu.

Mai Maria, ti-ai pus spovedania asta aici de mai bine de-o zi. Ai avut si reactii, intrebari, opinii si pareri, ca de-aia e forum si ma asteptam ca doreai sa le auzi. Si-au pierdut oamenii timpul sa le scrie.

Stai insa ca nesimtita si nu ti-am gasit nicaieri feedbackul. Pai poate ai si tu o problema. Ca poate popa ala o fi avut si el dreptate, oi fi luat tot batalionul Crucii de Piatra la incercat, si-apoi vroiai sa te pupe galesh pe frunte cu “bravo fata mamii, ia-ma si pe mine la tavaleala”.

Articol publicat la ora două, în miezul nopții, dormit, trezit la 7 și ceva, plecat la muncă, muncit (poate nu din greu, dar muncit), ”monitorizat” comentariile. Și da, contează părerile cu bun simț, chiar dacă sunt contrare alor mele. Dar doar acelea.

@Maria – Era cat pe-aci sa-mi cer scuze, dar de unde a aparut comentariul #18? Ca jur, nu era acolo cand m-ai scos din pepeni. O mentiune, in treacat, merita. Chestie de credibilitate, nu crezi? Sau iti place sa-i scoti pe altii de idioti?

Cat despre ce-ai zis acolo, nedumerirea ramane, ca ocolesti raspunsurile care conteaza.

Nu era acolo pentru că l-am postat direct pe site, nu în admin, cum fac acum și nu a apărut imediat. În momentul ăsta nici măcar nu știu încă dacă există un sistem de moderare a comentariilor, așa că nu știu care este motivul pentru care nu a apărut. Ai să observi, probabil, că și pozele sunt diferite, tocmai din acest motiv. Cât despre întrebarea ta, n-am încercat tot batalionul Crucii de Piatră, doar unul și bun. Mă face detaliul ăsta mai de iertat?

Şi cum defineşti tu bunul simţ?!

Şi dacă erai prea obosită de ce te-ai apucat să scrii şi să-l şi publici?! Ce credeai că plecăm de aici?! Sau îţi dădusem termen limită?!

Vezi că ne iei de proşti! Aici e un altfel de blog, nu te-ai prins?!

Caz în care aici n-ai nicio şansă. Oricum se pare că n-ai. Sfatul meu, lasă-te de scris pe Pandora’s acum cât încă nu te-ai ridiculizat toată.

@Cosa Nostra: Bun! De publicat, public când îmi doresc eu s-o fac. Chiar și de sub sutana preotului, dacă așa îmi convine. De răspuns, o fac în măsura timpului pe care îl am la dispoziție. Vreau să o fac, dar nu în detrimentul locului meu de muncă. În plus, se vede treaba că nu pleacă nimeni de aici și că nu am termen limită nici pentru publicat, nici pentru răspuns. Iar sfaturi… am primit mai bune de-atât! Vă mulțumesc!

Măi … autoareo, ce eşti, tu te-ai documentat înainte să intri pe acest blog?!

Ai citit şi tu câteva articole, câteva comentarii, cunoşti personajele, aşteptările, tematica?!

Nu, n-ai făcut treaba asta!

Tu crezi că eşti prima care scrie aici?! Uită-te în lista mergătoare de jos! Ştii ce vezi?! 90% din pozele alea sunt inutile. În plus!

Sunt ale unora care au venit, au postat unu sau două articole, au încercat cu obrăznicie şi tupeu să impună reguli şi, deoarece nu le-a mers, s-au lăsat.

Tu eşti următoarea, dacă nu-ţi revii repede!

@Cosa Nostra: Mi-am făcut temele, fără doar și poate. Iar reguli nu am. Am de gând să scriu și să fac ”conversație” cu cei ce mă citesc atâta vreme cât îi găsesc civilizați. Și nu am din ce să-mi revin, ținând cont că mi s-a spus că am făcut treabă bună. Chiar nu! Seară bună!

Cine ti-a zis ca ai facut treaba buna? Popa ala? Hmm, si io care le citisem pe dos…

Cine ţi-a spus, vreunul dintre noi?! Nu cred! Arată-l!

Interesantă povestioară, tristă dar adevărată(și bine scrisă). Preoții ar trebui să fie nu doar niște posesori de diplome de Seminar ori Teologie, ci înainte de toate niște “doctori” ai sufletelor. Din nefericire situația e cu totul alta, așa cum ,în mod nefericit, ai constat-o pe propria-ți piele.În pofida argumentelor “necredincioșilor” care pot fi sau nu valabile, avem o certitudine : credința i-a ajutat pe oameni în cele mai grele momente ale vieții lor.De exemplu deținuții din închisorile comuniste care au trăit niște experiențe incredibile au reușit să rămână întregi la minte doar prin apropierea de Dumnezeu.Nu sunt vreun bisericos care face temenele toată ziua prin biserici și pupă icoane în speranța că Big Boss îi va rezerva un loc mai în față, dar am credința în suflet, iar asta mi-e suficient.

Tu vei fi bunică? Şi dacă da, ce fel?

@Habarnam: Musai să fiu, musai! Frumos ar fi să fiu știu și ce fel de bunică, dar avându-l ca exemplu pe bunicul meu, ce numai în credință față de Dumnezeu nu a crescut, și totuși mi-a propovăduit-o. În 25 de ani (cel puțin) sunt șanse să mă transform complet. Ca să nu mai pun la socoteală dilemele din acest moment care sigur m-ar face să spun prostii.

Maria , lasa bunicii si bunicele in pace si traieste-ti viata prezenta , aia , secunda dupa secunda , ora dupa ora , zi dupa zi si spune prostii , Maria , spune prostii cat mai multe si mai lumesti si ignora-i pe inteligentii fara rost , caci viata nu are timp , nici de prezent , nici de zilele sfinte de post !

@Danny: Deocamdată, nu concep așa ceva. Nu încă.

Ce anume nu concepi ,Maria ? Ti-am sugerat sa nu te simti incorsetata , atunci cand vrei sa postezi un articol sau comentariu aici . Da-ti frau liber exprimarii decente si gandirii pozitive si nu incerca sa te scuzi fata de anumiti comentatori , care nu au nici o legatura cu bunul simt si decenta limbajului ! Si daca ai dileme , este f. bine , inseamna ca traiesti , gandesti , ai de unde alege si poti merge inainte ! Iar ” prostiile ” tale , nu sunt mai mult prostii , decat aberatiile altor postaci , pentru care , insasi viata , le este ca o prostie ! Nu trebuie sa dai socoteala nimanui de aici pentru ceea ce scrii ! Scrie si traieste !

Renunțarea la bunici nu o pot concepe încă, ar fi prea timpurie. Dar îndemnul a fost și persistă precum o gură de aer proaspăt. Mulțumesc!

Maria , nici prin cap nu mi-a trecut , sa-ti sugerez , sa renunti la bunici , Doamne Fereste ! Eu m-am referit , doar la indemnul pe care l-ai perceput deja : de a scrie liber ! Succes !

Da, Maria, “spune prostii cat mai multe si mai lumesti”, asa cum face DANNY (doar ca el n-are alta alegere, atata poate ).

Ia uite-l mai si pe aici s-a intins mazga ! Pe unde citesti , dai de mazgalitul asta !

Tare articolul..cam din acelasi motiv nici eu nu m-am spovedit de vreo 6-7 ani )))

Buna maria

Pentru mine, spovedania este legatura spirituala deosebit de imporartanta cu duhovnicul meu,cu parintele meu spiritual, cu indrumatorul meu spiritual, si pot sa spun ca este modalitatea de formare spirituala cea mai la indemana. E singura care te scoate dintr/o stare egoista si egocentrista. Consider ca orice om ar trebui sa se spovedeasca cel putin lunar, pentru ca zilnic putem gresi. Acesta e si rolul spovedaniei, de a spala prin lacrimi si har divin faptele mele nedemne de imparatia lui Dumnezeu. Nu stiu ce cred alti, si nu vreau sa judec, eu cred cu toata inima in cuvintele lui Hristos ,,nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor”. Si mai stiu ca fara spovedanie nu ma pot impartasi cu Trupul lui Domnului. Daca cred in Hristos, vreau sa fiu nu numai spiritual in legatura cu El ci si mai mult prin trupul Sau. Dar stiu ca zilnic gresesc, insa de cand ma spovedesc, pot spune ca viata mea e asa cum mi-o doresc pentru ca asa o vrea si Dumnezeu. Cat despre preoti, sunt oameni intre oameni si preoti intre preoti, nu cred ca a facut bine ca te/a facut desfranata, chiar daca faptele in sine / pacatele sunt cele ale desfranarii, insa, iarta/ma, cum il numeste un doctor pe un betiv-oare nu alcolic? pe un nebun, nu debil mintal? pe un violator, oare nu obsedat sexual si delicvent si agresor? Nu cred ca trebuie sa te superi, doar daca a spus-o cu rautate, chiar Domnul spune ca numai daca te-ai gandit (ti-ai imaginat ceva de natura sexuala)la sexul opus ai facut desfranare. Ce om, privind astfel lucrurile, nu este desfranat? daca ai fost la spovedanie cu gandul de a-ti aminti de perioada copilariei tale cred ca e normal sa nu fi avut o impresie deosebita pentru ca ceea ce ai trait cand erai o fetita e ceva unic si irepetabil pentru ca erai si inocenta, ca orice copil, dar daca te/ai dus sa-ti recapeti inocenta, sau sa incerci sa fii mai buna sau curata inaintea lui Dumnezeu vei reusi dar dupa ce te vei spovedi mai des si cu mai multa incredere si credinta in lucrarea lui Dumnezeu ce o face cu tine prin preotul respectiv (sau prin altul,daca chiar nu vrei sa te mai duci la acela.

multumesc

@Cosa Nostra: @Cosa Nostra: Daca dumneata nu intelegi articolul nu inseamna neaparat ca este dansa un scriitor prost. Poate insemna foarte bine si ca dumneata esti un cititor nepregatit pentru discutii mai complexe..depinde din ce unghi vezi situatia…

interesant cum toate femeile isi tin ascunsa partea din ele ce vrea sa fie o koorva penalla, o tarffa maxima.sau nu.Prinsa la mijloc intre gandirea ca asa e socieatea acum, trb sa fi liberal pana la capat ca asa ne invata capitalistii si partea invatata acasa si din respectul mai mult sau mai putin legitim fata de parinti, bunici si alte influente majore ale copilariei, dsoara aici de fata, ca majoritatea femeilor calca in strachini, se caieiste si nu prea, se loveste de o invatatura religioasa pura si fuge in tabara dezgustului, nutrind mandrie totusi pt faptul ca si-a trait viata, asa cum intelege ea.daca e s fim corecti atunci sa fim corecti, ori iti asumi ceea ce esti si te caiesti sau nu, caz in care superstitia crucilor galese de langa biserici si mai rau bifarea spovedaniei doar de dragul amintirilor, implinirea unei cai schitate de alte persoane dragi doar t ca asa face lumea nu-ti aduce nici-o alinare, ci exprima pura ipocrizie.Nu pot sa inteleg femeia care se da virgina sfanta, considerand ca “iubirea” a deflorat-o rand pe rand pana au sarit de primul 11 national se considera ca poate fi un model de moralitate in lume.ai un drum intre docrina crestina si societatea amorala de azi?tine-l drept, nu ma merge in zig zag, arati doar instabilitate si lipsa de ratiune si ce e mai trist neimpacre de sine.Cat despre impresii de curiozitati laice ale duhovnicului..nu te poti pronunta, ce credeai ca bifezi un poll care oricum iese bine?ai alte reguli acolo, nu cunosti lumea crestina, daca te duci de buna voie ca ea sa te judece atunci accepti judecata cu impacare daca chiar te caiesti, daca nu si nu ti se pare atat de grav ce ai facut ce mai cauti acolo?nu esti in masura sa judeci duhovnicul din perspectiva asta, din altele sigur, daca vrei sa faci ce face popa atunci fa, nu te chinui sa-l asculti doar de ochii lumii.Asta ca interpretare a ceea ce ai vrut sa spui.Cat despre stil si naratiune, nu inteleg ce criterii te-au recomandat sa impartasesti opinii publice, mesajul e gresit, dar nici forma nu te recomanda.nu impresionezi cu figuri stilistice a la melrose place, nu ai un stil urban cult asa cum iti place sa crezi, doar pt ca amesteci niste expresii si metafore care se impung intre ele nu inseamna ca ai talent la scris.

interesant ar fi un sondaj sa vedem cati dintre noi au renuntat sa mai mearga la spovedanie.

Dap cilimandru, mo, domnule dătăctivu!

Ha zî, mo, că m-ar interesa şi pă mine, ce-i, mo, alea Innvestigaţâi conjugali, adică vii matale şi urmăreşti de câte ori mi să vârtoşează mie şi dă câte ori, doamneiartă-mă, eu cu hArabela mea?!

Ptiu, nebunule, păi ţ-ar trebui zâle şi nopţ număi să numeri, mo, că poză n-ai matale hardisc să intre pă el toate câte le faceăm noi!

Mo, da ştii ce?! Eu te bănuiesc dă miliţian, mo, să moară balerina, de-ţ mint!

esti simpatic

Domnu’ detectiv, bine că apărurăţi. Am o misiune de maximă importanţă pentru matale. Să-i găseşti aia lu’ Ghermănuţă. Complexitatea cazului stă în faptu’ că nu se ştie daca a avut-o vreodată.

Zi, cât mă costă?

punem mînă de la mînă, Joiana!

Da, fetelor, ia puneţi voi mână de la mână şi faceţi-mi şi mie-o labă!

Scuze, nu m-am putut abţine să nu vă spun poanta asta!

Îuliuuu!

nesîmţît!

lasand la o parte imbecili de clasa gen “cosa nostra”

sunt aici pentru a da un sfat, o idee si mai ales pentru ca mi-a placut articolul.

@joiana daca pot sa te ajut ai toate datele mele de contact.

.lol:

Mulţămesc, domnu’ detectiv. Vă contactez curând. Deocamdată, ca să vă faceţi o idee de caz, vă spui că semnalmentele fizice sunt aşa: minusculă spre inexistentă, pilozitate aproape lipsă în zonele adiacente că s-a speriat de mică şi a încetat să mai răsară, consistenţă ca de mămăligă. Ultima oara a fost zărită (da’ nu e sigur) acu’ şase ani la un bâlci comunal. Mărturie a depus o dispeceră la o firmă de taxi de era acolo la treining, da’ nu era sigură că se uitase doar cu juma de ochi.

Ce ziceţi? Avem şanse?

Faceţi ceva, un buget estimativ ca să ştim dacă ne încadrăm.

Doamna Andreea, mă bazez şi pe matale că ştii că lefurile sunt mici la noi, în presă.

stai puţin, Joiana, că mai avem un caz. dispariţia lui Habarnam. bănuit – Danny. poate domnul detectiv ne face o reducere. că aşa-i frumos.

Ai dreptate, doamna Andreea.

Deci, domnu’ detectiv: domnu’ Habarnam a dispărut taman când se îndrăgostise un amic de el şi, la puţin timp, şi domnu’ Danny. E suspect suspicios suspectabil, nu?

Aşa. Domnu’ Danny se prezintă aşa: are un paloş, e pasionat de balauri şi se laudă că are ochi ucigători şi un proiect de reformă politică. Deci, arme albe, defecte oftalmologice, grandomanie şi pasiuni zoofile.

Ce ziceţi? E greu?

) ca sa va raspund pe acelasi ton, va rog sa-mi trimite-ti sms la 112 cu semnalmentele detaliate. Rog seriozitate !

na! poftim, Joiana! “trimite-ţi”!

iaca, degeaba are pistol!

ma refeream la ea sa-si trimita

oricum apreciez cultura ta

Domnu’ Cristian, sa stii ca sotu’ meu, fie iertat, era detectiv public in satul Alintesti, aia ii ziceau serifu’ si intr-o zi, tocmai pe data de 10 ale lunii cand strangea cotizatiile la sindicat de la detectivii publici de pe o raza de 10 comune si 17 sate, a primit urmatorul mesaj de la judet, pe telex, ca asa era atunci: “Trimite-ti banii la sediu”.

Si prostu’ meu, i-a trimis la sediul nostru, adica acasa. Geaba a schirlait el la proces ca gramatica-i de vina. L-au dat afara din militie si i-au facut si dosar penal pentru delapidare. Ca de aia a si murit, de inima rea.

Ca sa vezi o liniuta ce poate face!

impresionant

Bă, Dumitre,

Ia scrie tu de o sută de ori sunt miliţian.

Apoi mai vorbim!

Cosa-i miliţian?

ptiu, asta n-am mai ştiut-o.

@cosa nostra te pot ajuta cu ceva sau doar vrei sa scoti in evidenta tupeul si marlania ?

Nu, bă, nu mă poţi ajuta şi nici nu mă ocup cu de astea. Tupeul, mârlănia şi crunta incultură ţi le-ai scos în evidenţă singur.

Hai să-ţi dau un sfat: aici e mai greu şi nu merge. Aici sunt şmecheri, lasă-te până nu te penibilizezi de tot!

ID-ul asta “Detectiv Particular Cristian Dumitru” imi aduce aminte de placutele de pe usile apartamentelor, pe vremea lui Ceasca:

Fam. Inginer Sulescu Flocea, Fam. Doctor Friptelea Jambon, Fam. Avocat Jmenarescu Infiptu.

Cred ca am mai zis ca mereu m-am intrebat de ce nu vedeam si placute de genul:

Fam. Sudor Autogen Stanculet Mavrete, Fam. Femeie de Servici Puriste Jana, Fam. Legator de Sarcina Sigurantici Atarnatu, samd.

măi, eu zic să ședeți blînzi, că altfel domnu’ detectiv vă caută și vă depistează și-n gaură de șarpe!

domnu Dumitru, eu altceva voiam să vă întreb. nu vă ia niciodată cu leșin cînd o urmăriți o biată femeie trădătoare, cînd descoperiți că la mijloc e o maaaaaare iubire și vă dați seama că soțul – clientul dumneavoastră – este un ticălos?

nu vă vine să vă dați demisia?

uof, ce meserie ingrată!