Despre greseli si stele catifelate care nu vor cadea niciodata « Pandora's | Blog la feminin
RSS Feed

Despre greseli si stele catifelate care nu vor cadea niciodata

vezi toate articolele de
07 oct 2010 la 20:55 39 comentarii 1800 vizualizari.

Nota: mi-a spus “facator de reclame” ca uneori textele mele seamana cu niste  filmulete de incepator (sa inteleg, ai dorit sa spui ca sunt stangace si fara de talent, nu? ups!). Pai..asta si doresc. Nu mereu, dar cateodata asta e intentia mea…..

**

Nici nu mai stiu cum m-am trezit in seara aceea cu jumpsuit ul pe mine si cu cheile in mana. Spalam vase, cand am auzit  pe cineva vorbind la tele “as fi vrut sa-I spun atatea si nu i-am spus, acum imi pare rau, ….”. M-am oprit deodata, am lasat vasele ASA, m-am imbracat, am strans parul, si mi-am ascultat inima. Fara sa gandesc prea mult, am facut ce fac de-o viata: mi-am ascultat inima.

“ma puteti indruma .. stiti….e foarte important pentru mine, am crezut ca e aici, dar vad ca e in alta cladire…”

“da…o luati pe acolo, apoi acolo, si gasiti drumul, daca nu, dati un semn si va ajut..”

Apoi, m-am lovit de o cetate. Dar, o doamna a cazut si ea  “rapusa” de blandetea mea, desi initial s-a cam speriat….

“imi cer scuze, pot sa…e important pentru mine, va rog din inima…”

“… daca tot ai intrat si te uiti la mine cu ochii astia frumosi… dar cum ai intrat la ora asta?…”

(o sa va intrebati de ce scriu acest text, care e ideea, ce m-a inspirat. n-am cum sa raspund, as face-o, dar nu pot. in schimb, pot sa ma expun, asa cum am facut-o de atatea ori, aratandu-va  care e atitudinea NORMALA, atunci cand aveti pete pe constiinta si stiti ca ati gresit fata de cineva. aceasta e. plecati ochii, vorbiti sincer, din inima, ziceti “iarta-ma” si faceti pace cu voi. daca puteti si cum puteti. preferabil sa se intample “face to face”, insa in cazul unor conditii aiurea de viata, se admite si asa. )

***

Ati simtit vreodata in viata ca sunteti DEGEABA? Bine, poate nu intelegeti asa, poate daca scriu altfel, veti pricepe. Ati simtit ca va cade tavanul in cap? Ca picioarele devin mai reci decat o Antractica? Doua Antarctici? Ca aerul s-a evaporat si in locul lui mii de tone de apa v-au lipit mutra de perete?

Atunci intelegeti despre ce vorbesc…

Se numeste “dezamagire de sine”. Ori “sa ma ia dracu’, daca nu e asta momentul cand am devenit un rahat in ochii mei..”

Stand in usa, mai apoi apropiindu-ma, am simtit o ura incredibila fata de strafundurile mele, incapabile sa inteleaga o situatie prin care trecea [cu greu] cineva oarecum cunoscut mie. Un greu urat, apasator si putin cunoscut de catre cei din jur (la adevarata dimensiune)..

Am simtit ca nici macar o mie de cuvinte frumoase si un milion de purtari inimoase nu ma vor curata de grosolania si marlania de a nu fi INTELES DIN TIMP CE ERA DE INTELES.

Ca nici macar o luna de “iarta-ma, iarta-ma, din toata inima, iarta-ma” spuse non-stop, cu cea mai deschisa dintre inimile mele nu va putea sa ma ridice din nou, sa ma aduca in momentul de unde am plecat.

Am simtit ca  pot sa plec linistita de unde am venit, in viata mea, pentru ca mi-am dat seama ca eu voi fi aceea care nu se va putea ierta…

Ati fost vreodata scarbiti de micimea voastra? Bine, in regula, stiu, asta nu se spune in gura –mare decat daca esti exhibitionist cum e Doria, dar ati fost? Vi s-a intamplat sa va treziti cu un adevar in fata, cu ceva ce ati ignorat cel mai probabil din prostie? Ati simtit ca rusinea va invadeaza mintea si sufletul si va fura cuvintele? Ca pamantul e prea mic si ca , daca ati avea la indemana o nava spatiala, ati fugi pe alta Planeta?

Atunci, stiti despre ce vorbesc.

Nu imi este usor sa scriu acest text, pentru ca e despre o greseala pe care nu reusesc sa mi-o iert eu, daramite altii (altcineva). Nu imi este usor sa recunosc ca am fost egoista si preocupata (nesimtit) numai de mine, nu e simplu sa admit ca am refuzat sa aud si sa vad un adevar pe care l-am inteles numai cand s-a tras cortina. Si nu mi-a fost tocmai comod cand am priceput ca nu am crescut/evoluat in interior atat cat ar fi fost normal (la varsta mea.)

**

Sa recunosti ca ai gresit si ca te-ai purtat exact asa cum nu ai fi dorit sa se poarte altcineva cu tine (intr-un moment delicat, dificil chiar), nu e o atitudine la indemana oricui. Noi, oamenii, ne infruntam RAR pe noi insine si mai apoi pe cei in fata carora am gresit. Dar, parerea mea e ca…recunoasterea si curajul de a spune ar trebui sa vina la PACHET CU MATURIZAREA. Aceasta este diferenta dintre un comportament infantil, imatur si unul de adult, de om responsabil, de persoana care e gata sa spuna “da! Sunt in pozitia in care abia ma iert eu, daca vrei neparat sa afli care e treaba!”

Eu AM GRESIT. Si imi este rusine ca am gresit, pentru ca am sentimente, am inima, am constiinta, am interior, am miez si sunt om.

Si pentru ca nu o sa am ocazia sa spun AM GRESIT “face to face”, ma folosesc de platforma Pandora’s (sa faca si ea ceva pentru mine, nu? Eu fac destule pentru ea de atatea luni! Nu cred ca e o problema daca imi intoarce favorul o data in viata!) sa ma fac auzita. Da, eu sunt aceea, am gresit si imi cer iertare. In fapt, (ne, stiu e ”ne”)cunoscandu-ma, cred ca iti dai seama ca mi-am cerut iertare (fara sa deschid gura) si mi-a fost rusine de atunci. Dupa cum spuneam asta e diferenta dintre oameni: unii isi dau seama cand si cat gresesc si incearca sa repare asa cum se pricep, altii considera ca singurul adevar e adevarul LOR. Deh, fiecare cum poate..

Ps. In momentul cand o zana bruna s-a apropiat de mine si mi-a spus “e tarziu…nu se mai poate ” i-am raspuns “da, e tarziu, stiu ca e tarziu, acum, numai o secunda, inca un pic, sa-mi iau la revedere doar…”

Chiar era tarziu, da! Nu insa si pentru imagini care raman in inima si trag cortine invizibile facand loc adevarului, zambete care intaresc si care dau sperante, cuvinte care multumesc sau povesti care se termina cu “daca ar fi stiut doar….”.

Pentru aceste povesti nu e niciodata “tarziu”, chiar daca totul se intampla PREA TARZIU.

Pps Se spune ca oamenii aflati in coma nu aud. Niciodata n-am crezut acest lucru. Cu ani in urma, imi aduc aminte, asta faceam zi de zi. Spuneam povesti la capataiul unui om care era in coma. Nimeni nu credea ca se mai trezeste, insa eu nu ma dadeam batuta, pur si simplu nu concepeam ca nu aude si nu se va trezi. Si nu incetam sa-I sprijin moral pe toti cei care “cazusera” pe langa mine, desi, culmea, eram mult mai mica. Si continuam sa fac ce ma taia capul, incapatanata si aproape nebuna. Si intr-o zi, da, si-a revenit. Si totul s-a terminat cu happy end, in parte si datorita unui “pitic” bataios, care dadea din picioare zilnic si spunea “NU! NU E CA VOI, E CA MINE!”

Deci, “ei nu aud” e o prostie. Ba aud! Aud toate povestile, conditia e sa fie spuse. Spuse cu voce tare. Spuse consecvent, cu indarjire, fara oprire. Spuse apasat, hotarat, de acelasi glas cunoscut si care NU POATE FI CONFUNDAT. Glasul …

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


39 comments
  • 1

    buna seara. am o rugaminte, va rog din suflet, insist chiar…sa incercati sa va abtineti de la injurii sau cuvinte nepotrivite sub acest text. nu-i problema, maine puteti sa o luati de la capat, dar…sub scrierea aceasta, va rog, incercati sa nu asterneti uratenii. multumesc, apreciez. d.

  • 2

    e o diferenta prea fina intre a recunoaste cu demintate ca ai gresit, a incerca sa indrepti, si a te lasa calcat(a) in picioare, a te umili. nici o greseala in lume nu trebuie sa duca la umilinta…

    era o reclama nu demult… decizii decizii…

  • 3

    @ Doria,

    Nobil și lumesc gestul tău de a veghea la căpătâiul cuiva (și nu la ”capătul”, cum eronat spui tu) aflat la vama dintre Aici și Dincolo. Altfel, povestea ta contrazice titlul ei, pentru că dacă nu se pogorau peste el stelele catifelate, astăzi, probabil, juca golf pe pajiștile edenice. Ci sentiamo.

  • 4

    Băi, nu mă mai joc! Nu e drept. Oscar de ce pana mea are voie să posteze, iar mie îmi ştergi şi comentariile în care zic chiar că te simpatizez?

    Ce dreacu, nu am înţeles telenovela, asta te întrebam. La cine te-ai întors dintr-odată – la tăvălici? la american? la tipu ăla influent de la Londra? Fii te rog mai clară.. Iar dacă e ceva secret între tine şi gorobete – nu mai bine îi scrii pe meil?

  • 5

    Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata ,chiar daca pentru persoana in cauza a fost prea tarziu.RIP. Imortant e ca tu ai constientizat greseala , iertarea o sa vina intr-o alta sfera.

  • 6

    Doria…exista un proverb care spune ca, uneori credinta poate sa miste si muntii (credinta in orice, in Dumnezeu, in tine insuti). Tu ai crezut in sansa sau destinul cuiva si ai ajutat la indeplinirea lui. Sa stii ca mi-au dat lacrimle cand am citit textul , mai ales partea cu cel aflat in coma (sunt mai sensibila acum de la bebe).Dar cred ca tu esti o fiinta foarte delicata si umana si acest lucru, printre altele, of course, te face atat de speciala si unica. Cred ca a gresi e omenesc , asadar si a ne recunoaste greselile la fel si a ne cere iertare e purificant , pt. noi in primul rand. Te pup, Doria, o noapte linistita iti doresc!!!

  • 7

    Am ratacit departe-n lumi straine, Crezand ca scap de-a patimii prigoana, Ca-n sufletul meu insetat de goana Mai poate creste-o floare pe ruine. Dar un blestem din orisice icoana Ma urmarea, caci te vedeam pe tine… Si te visam ca,-n noptile senine, Un crai pribeag pierduta lui coroana… Nu te mira ca azi infrant de cale, Robit de-un chin care-n curand se curma, Ma-ntorc din nou la pragul casei tale. Gandeste-te ca-n cruda lor arsura, Cand simt aproape clipa de pe urma, Bolnavii toti cer cuminecatura… o.goga

    youtube.com/wat../

  • 8

    youtube.com/wat../

  • 9

    @florin: buna diminetata. multumesc.

  • 10

    @iulia: buna dimineata mami-mami.si tie, o zi frumoasa.(ps. ea.era o “ea”, nu un el.)

  • 11

    @soso: neata. habar nu am de unde o sa vina, deocamdata nu vine nici macar de la mine

  • 12

    @oscar: neata. multumesc, corectat.

  • 13

    Cand un om sta langa o fata draguta vreme de o ora, pare ca a trecut doar un minut. Dar lasa-l sa stea un minut pe o plita incinsa, si va parea mai mult decat orice ora. Asta e relativitatea , zice Einstein.

    OMUL , este ” cea mai relativa materie ” de pe Pamant. Daca nu intelegi asta… inseamna ca n-ai inteles omul. daca n-ai rabdare cu fiecare iesire a lui / ei , nu te astepta ca si altii sa aiba intelegere fata de tine.

    Iar daca ajungi la stadiul de intelege “derapajele” celor din jurul tau , inseamna ca si ei la randul lor te vor intelege pe tine.

    Restul , n-au ce cauta la usa ta.

    Nu , nu m-am gandit nicidata ca in VIATA as fi degeaba :) . Toate au rostul lor in lume, toate sunt facute cu un scop in Universul ala .

    SPERANTA este primul sentiment care te tine apropiat / a de un asemnea situatie. ( de-a avea grija de cel suferind ) Si tot Speranta este cea care iti da putere pentru consecventa si daruirea de care dai dovada.

    Buna dimineata…. :)

  • 14

    @Dodo

    Toti gresim. Dar nu toti reactionam la fel. Majoritatea nici macar lor insisi nu-si recunosc greselile, poate din egoism, poate din pura prostie. Se spune ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata…mie mi se pare ceva de bun simt, ceva care nu se intampla pentru a impaca pe cel lezat, ci pentru a te impaca pe tine insuti cu propria persoana. Dar dezamagirea creata? Asta cum se poate drege? Cand o comiti grav si celalalt nu mai are putere si nici dorinta sa iti mai dea o sansa tot ce poti sa faci e sa-ti asumi slabiciunea, egoismul, nepasarea. Regretele si disperarea de a indrepta lucrurile pe loc sunt periculoase, compromisurile din disperare nu aduc nimic bun pe termen lung.

    In astfel de momente ce ne doare mai mult? Suferinta pricinuita cuiva sau faptul ca am scazut in ochii lui si ca ne trateaza in consecinta?

    A+

  • 15

    Din greseli invatam.. Si poate de cate ori nu vei mai gresi fata de altcineva.. Asa e omul: face greseli din care invata .

    Oricum e foarte frumos ce ai scris tu acolo si e bine ca iti pare rau pentru greseala ta.

    B.

  • 16

    ceau, doria.

    uite ce spunea steinhardt despre iertare (treptele iertarii):

    “1. gresitilor nostri le iertam greu. sau daca iertam, nu uitam. si iertarea fara uitare e ca si cum nu ar fi… 2. ne iertam si mai greu pe noi insine.si aceasta tinere de minte otraveste… 3. dar cel mai greu ne vine a ierta pe cei carora le-am gresit…”

    cred ca toate au legatura cu orgoliul nostru si e tare greu sa-l imblanzim si sa-l dam de-o parte..

  • 17

    Buna Doria Cel mai greu este sa te ierti pe tine. Dar nu poti incepe sa-ti repari greselile sau macar sa-ti ceri iertare de le cei carora le-ai gresit, pana cand nu te ierti pe tine. Crede-ma, ca te inteleg foarte bine si sunt convins ca esti sincera.Si eu am trecut prin asta, de fapt inca mai trec, pentru ca greseli facem tot timpul dar egoismul si mandria ne impiedica sa recunoastem ca am gresit. Ma bucur pentru tine, pentru ca, cel la capataiul caruia ai stat si-a revenit. Asta inseamna ca in esenta energiile tale sunt pozitive, binefacatoare. Eu am stat la capataiul mamei, al bunicii si al tatalui si tot s-au dus. Sa fii fericita!

  • 18

    Asumarea si recunoasterea greselilor tale, in mod public, ca o penitenta exhibitionista, nu inseamna mare lucru pentru cei care intr-adevar au avut nevoie de ea.

    Parte din paradoxul reunoasterii si iertarii este ca, devin veridice, in momentul in care cel implicat (victima) le primeste si iti zambeste dureros, dar iertator. Iar lacrima care urmeaza e pecetea unei element de armatura pentru relatie.

    Altfel, ne mintim reciproc si ne intarim egoismul.

    Ai observat ce greu e sa ne rezolvam conflictele?

    - ne e rusine sa recunoastem ca avem si partea noastra de vina; - ne e teama, pentru ca vrem sa credem ca suntem buni si drepti; - preferam sa mentinem viu ‘existenta’ unui inamic, pentru ca functioneaza ca o supapa pentru neputinta si frustrarea noastra; - nu vedem rostul, pentru ca nu ne respectam si nu respectam pe cel de langa noi (decat de la limita in care e inmperios necesar, si nici atunci…); - suntem furiosi si asteptam mandri (si prosti) scuze; - suntem cu principii sau suntem necinstiti si nu pretuim valoarea fiintei umane; - vrem sa ne razbunam, si contabilizam micile rautati, ca sa justificam o contrareactie cumulata;…

    Si altelele, femeie…

    Sa ai o zi implinita si iarta pe cineva…

  • 19

    Ce-mi place cand imi spui mami-mami…esti o dulce. Eu nu stiam ce era acea persoana, de aceea am scris el, dar oricum finally a human being!!!! O zi superba si tie si mult soare!!!!!

  • 20

    Regrete. Tristele si tardivele regrete !Inutile si suparatoare.Greseli. I Let the Music Speak (ABBA).Si peste toate se lasa uitarea si cate un nou inceput !

  • 21

    realitatea.net/../

  • 22

    noapte buna, Dodo

  • 23

    Prea multe comentarii la o refulare a unei pitipoance, nu faceti altceva decat sa o faceti pe a sa se creada interesanta. Sa-i spunem adevarul fara comentarii. Lasa-ne nu te mai chinuii nu-ti imagina ca poti sa dai tu sfaturi sa critici sau sa apreciezi ceva sau pe cineva, tu esti printre ultimile din societatea asta pe care ar trebuii sa o citim sau sa o ascultam. Doria te incadrezi la categoria “ASA NU” pentru fete, si la categoria “ASA DA FEMEIE USOARA” pt barabati. Esti doar o femeie falsa si la propriu si la figurat. Pur si simplu scârţâi pitipoanco.

  • 24

    @ antiDoria,

    Uite, de exemplu, eu nu sunt nici pro, și nici anti Doria, dar eu am fost, sunt și voi fi mereu ANTI, atunci când unii confundă sensul substantivului REFULARE cu cel al lui DEFULARE, sau mai adaugă câte-un ”i” în plus verbelor terminate la infinitiv cu un singur ”i”. Ar ”TREBUII” să te pună pe gânduri chestia asta pentru a nu mai ”CHINUII” gramatica limbii române (sic !). Ci sentiamo…after. After shave :)

  • 25

    mie mi-a placut aia cu “sa-i spunem adevarul fara comentarii” :-)

  • 26

    @ddoria: … where are you? – Come back! :)

  • 27

    Sa-mi trimita si mie cineva un SMS cand revine Doria. :)

    ( unde o umbla fatuca asta mai nene )

    Multumim !!!

  • 28

    Dorina nu mai scrie din lipsa de stimulente.

  • 29

    @veb2desenez: esti praf, culca-te :) e tarziu

  • 30

    @Mierea Naturala: buna noaptea. noapte buna. mai ne vedem

  • 31

    @smart: sa traim bine! deocamdata aici, mai pe urma, mai incolo …:)(mai departe de aici..)

  • 32

    @brebu: noapte buna si tie puiule

  • 33

    @jinx: uf, as vrea eu sa fie atat de usor. si sa-mi fie atat de usor/simplu! nu imi e, nu-mi (mai) pasa de alte lumi, nu pot eu sa fiu ok :(

  • 34

    @iulia: pai.. esti o MAMI-MAMI!! nu asta esti frumu’?

  • 35

    @mihai: e prea tarziu sa raspund cum se cuvine comentariului tau, iarta-ma! dar, sa iti spun multumesc pot!

  • 36

    @Chris Dur: buna seara. in mod normal m-as ierta. nu si in acest MOD . dar sa nu-mi ceri sa-ti explic, fiindca nu pot!

  • 37

    @zana zorilor: buna noaptea. nope, nu am orgoliu in aceasta lume. deci, nici nu se punea /pune problema de orgoliu

  • 38

    @B.: buna noaptea. imi vine sa imi trag zilnic palme, nu e vorba de sinceritate in scris sau ceva de genul..

  • 39

    @Andrusk: aia cu tratatul mi-a placut! daps, ma trateaza in consecinta. si viceversa (cum ar veni)

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
cum nu mai am „aproape 33 de ani” si ma si plictisisem de vechea bio, m-am gandit ca cea mai nimerita „Bio” este cea de mai jos (desi nu e chiar o biografie). barbatul care a scris-o nu m-a vazut niciodata, nu  ma cunoaste. insa, printr-o minune, a gasit niste cuvinte care mi se potrivesc. imi este foarte greu sa pricep cum de i-a dat prin cap sa scrie asa ceva, insa, momentan, ce a scris el este mult mai bine decat orice bio as putea (re)scrie eu.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

© 2010 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.