RSS Feed

Despre comerțul din grădinițe și școli

vezi toate articolele de
26 Oct 2013 la 13:11 11 comentarii 1689 vizualizari.

Să povestim despre o ultimă frustrare, aia cu cărţile, revistele pe care dragii noştri educatori, învăţători, profesori ni le bagă pe gât. Restrângându-mă la exemplul personal, este vorba despre educatoarea piticei mele, graţie căreia, de când a început grădiniţa anul acesta, am adunat un vraf de reviste din topul naţional al publicaţiilor pentru preşcolari. Ori cel puţin aşa se autointitulează o parte dintre ele.

Totul a început cu „cartea generaţiei PRE”, la sugestia elegantă a doamnei educatoare. Cu avânt, nevoie mare, am parcurs întreaga revistă cu pitica mea, i-am citit de vreo trei ori aceeaşi poveste în care o gaşcă de animale sfârşea moralizator prin a împărţi frăţeşte o nucă şi a durat vreo trei zile până ce pitica a şi învăţat poezioara de pe prima pagină. Nu m-a răbdat sufletul să omit performanţa fetei cu prima ocazie când am discutat cu educatoarea, însă reacţia acesteia mi-a atârnat plumb exaltării de părinte: „nu, că noi nu învăţăm la gradiniţă poeziile din revista aceasta, însă vă recomand o alta, este foarte bună, iat-o!”. Ok. Cum altfel, o cumpăr. Citim poveştile dintr-însa, aflăm că nicăieri nu-i ca acasă, divagăm despre unicitatea fiecărui „acasă” sau oricare alt loc, dar n-apucăm s-o epuizăm că mai apare o revistă. Ş-apoi al doilea număr din prima, cea a generaţiei PRE. Urmată de una cu girafa, precursoare a alteia cu personaje de poveste şi, mai nou, un set de patru caiete de lucru ce au costat aproape 30 de lei, însă acestea, recunosc, utile.

Toate au coperţi cu ilustraţii după care salivează orice copil, unele dintre ele vin însoţite de câte o jucărie simplă, un pix cu luminiţe, plus-uri irezistibile pentru cei mici. Iar educatoarea le arată mai întâi copiilor, astfel încât, atunci când ies cu ele ţinându-le strâns la piept şi implorând insistent părinţii să le cumpere, acestora din urmă le vine mult prea greu a-i refuza. E ca şi cum educatoarea le-ar întinde în faţă platouri cu dulciuri şi le-ar spune luaţi şi mâncaţi, dacă vor şi părinţii voştri, care nu-s de faţă.

Da, e minunat ca şi acasă copiii să înveţe, să li se citească poveşti şi să aibă teancuri de reviste de colorat. Înţeleg că nu e obligatoriu să le cumpăr, că nu-mi sunt impuse, însă numărul revistelor, suma banilor daţi pe acestea, frecvenţa lor şi modul – îndrăznesc să spun – perfid prin care sunt constrânsă să le accept sunt exagerate.

În altă ordine de idei, treaba cu revistele pentru cei mici sunt afaceri inteligente. Fiind cumpărate direct din grădiniţe, şcoli şi nu de pe rafturile librăriilor, genul acesta de publicaţii fac concurenţă neloială acelora care nu ajung în mâna părinţilor, dintr-a copilului, a cadrului didactic şi distribuitorului. Poate traseul e şi mai scurt. Acasă îndrăznim să trântim uşa în nasul agentului de vânzări cu super răzătoarea, însă cine se pune rău cu dascălul propriului copil, în grija căruia îl lasă zilnic? Discursul persuasiv al primului e apă de ploaie pe lângă simpla recomandare a cadrului didactic. De ce aceste reviste, materiale auxiliare şi nu altele, dat fiind faptul că nu toate sunt avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale sau nu sunt adaptate curriculumului oficial? Pentru că şi aici, în inocentul univers al preşcolarilor sau celor din ciclul primar, se întind tentaculele unor edituri ale căror afaceri prosperă şi prosperă, pe spinarea părinţilor. Primesc cu deschidere recomandarea cadrului didactic, dar prefer să iau revista dintr-o librărie, alături de subînţelesul bon fiscal. (Case de marcat pe catedră, ahahaha!)

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



11 comments
  • 1

    Eheeeei, asa incepe aventura. Stai sa ajungi in clasa a 5-a, cand fiecare nota conteaza si iti va spune copilul ce flori nu suporta sa primeasca profesoarele si ce pandantiv a dat de Craciun colegul lui care are 10.

  • 2

    ei, se poate rezista. nu e imposibil sa refuzi sa intri in “morisca” lor. nu te intereseaza, nu cumperi. o sa sufere copilul? vreo cinci minute. il poti consola in alt fel, iar cu educatoarea nu trebuie sa te certi neaparat, cel mai bine e sa faci pe niznaiul care nu pricepe ce se intimpla.

    daca nu te lasa in pace, daca are de suferit copilul, atunci poti trece la… represalii.

  • 3

    Ehe! Am fost si noi in situatia aceasta, dar nu la gradinita, ci la scoala. Frecvent ni se varau pe gat diverse reviste. Cand am subliniat la sedinta cu parintii ca rolul scolii nu este acela de a face comert – invatatoarea mi-a replicat ca este un protocol incheiat cu Inspectoratul Judetean in vederea distribuirii acestor matriale. Evident, nu esti obligat sa le cumperi. Dar felul in care se pune problema este naucitor. Am mutat copilul la alta scoala. Acolo – aceeasi poveste. In schimb – o invatatoare exceptionala, jos palaria! Din multitudinea de reviste nu ne-a recomandat decat una – care este si avizata de Minister si pe care copilul o poate folosi in vacanta sau pentru aprofundarea cunostintelor la disciplinelor care predau in scoala. In total doar 4 reviste pe an – la lb.romana, matematica, engleza si cunoasterea mediului.

  • 4

    @misHu – mda, anticipez ingrozita ce ne asteapta… @andreea – nu prea ai varianta de mijloc, sa faci pe niznaiul. Ori cumperi, ori te pui impotriva curentului. Iar daca te pui impotriva curentului te remarci ca parinte neglijent cu educatia propriului copil… @Aura – sper sincer ca schimbarea scolii nu a avut vreo legatura cu “targul” de carti auxiliare… Multumesc pentru comentarii.

  • 5

    Schimbarea scolii nu a avut legatura cu targul de carti auxiliare. A avut legatura cu anumite aspecte manageriale ale institutiei (se cereau bani-peste-bani- peste-bani …, fara o justificare economica, legala) si desigur, educationale.

  • 6

    E groaznic ca ajungi sa schimbi scoala, colectivul in care s-a integrat copilul, din astfel de cauze. Abuzurile de genul ar trebui sa fie aspru pedepsite prin lege.

  • 7

    In Romania se stie ca , inca , invatamantul primar si gimnazial este gratuit. Fals! Cum incepe scoala care mai de care are de indeplinit un target si atunci ca parinte scoti bani tot timpul. Caiete speciale, carti , concursuri si tot asa. Cam in fiecare luna se duc 100lei. Si nu mai departe de zilele trecute fosila aia de madam Campeanu zicea ca 200lei alocatie pentru copii este mult, fiind suficienti cei 42lei. Mai bine s-ar face clar delimitarea intre cei care-si pot permite sa plateasca si cei care nu. Ar aparea atunci si meseriasii adevarati si ar fi cei care ar invata pe rupte si ar fi competenti. o sa ziceti ca ne intoarcem in timp cu un sistem ca asta. Asa este! Dar sa nu uitam ca acel sistem a dat de lucru la marea majoritate si ca toti erau mai sanatosi atat la minte cat si la trup.

  • 8

    “Se instituie alocatia de stat pentru copii ca forma de ocrotire a statului acordata tuturor copiilor, fara discriminare.” Ocrotire… Ahahahhaa!

  • 9

    Mi se pare anormal ca, pe langa faptul ca parintii sa platerasca o taxa lunara incredibila pentru educatia copiilor sa fie obligati sa cumpere tot felul de publicatii pe care gradinita sau scoala le promoveaza, in speranta unui profit propriu cat mai mare. Pentru ca sa fim sinceri, exista un profit. Intotdeauna a existat un “comitet al parintilor” care a “luat” decizii cu privinta la educatia copiilor IN scoala. Ceea ce urmeaza a fii invatat acasa nu este problema educatorului, decat daca este tema de casa. De asemenea parintele NU e ste obligat a cumpara o publicatie lucioasa si colorata daca nu crede de cuviinta. Parintele este cel care plateste educatia copiilor, deci el este cel care decide ce fel de “instrumente” educationale primeste de la scoala. Cu atat mai mult, acestea ar trebui fi distribuite “gratuit”, ele fiind incluse in taxa scolara a copilului. Aceasta este paperea mea ca profesor de gradinita din afara tarii, unde astfel de “targuri” sau “comerturi” de carte in incinta clasei mele sunt interzise :)

  • 10

    Tot timpul spunem ca salariile cadrelor didactice sunt mici. Daca le-ati cunoaste cu adevarat, ati vedea ca nu e asa. E adevarat, pentru ca salariile sa fie mai mari, profesorii trebuie sa se pregateasca in plus si sa dea niste examene. Unora cred ca le e greu. Daca luam in considerare si manualele pe care le alege profesorul, pe care trebuie neaparat sa le comandam, care ulterior nu mai sunt bune, ci apar altele si mai bune, daca mai punem la socoteala si revistele, fara de care pregatirea copiilor nu este completa, daca ne gandim si la cadourile trebuie sa le facem dirigintilor/profesorilor pentru ca sa nu avem probleme cu copiii, atunci nu cred ca mai putem considera veniturile profesorilor ca fiind mici. Si toate astea nu ne-ar durea atat de mult daca profesorii si-ar iubi meseria si elevii si s-ar preocupa cu adevarat de pregatirea copiilor. Ce profesori de istorie pot fi aceia care ii duc pe copii in excursie la Sarmisegetusa si nu le tin o lectie de istori la fata locului? Dar aceiasi profesori nu au uitat sa faca o vizita “istorica” la mall-ul din Alba Iulia.

  • 11

    Sunt de acord cu @andreea!!! Am adoptat si eu tactica asta si a mers. Ba chiar am avut curajul sa o infrunt pe d-na educatoare si a cedat in cele din urma, fara sa-si lase amprenta asupra micutei mele. Apoi, acasa am avut alta “sceneta” cu puiul meu pana am ajuns unde vroiam. Recunosc ca nu a fost usor, dar mi-am propus sa infrunt sistemul asta sufocant si sa nu mai tin pasul cu turma. Sunt convinsa ca veti reusi si voi dragi mamici, poate chiar sa va uniti fortele (cele din aceeasi grupa) si nu se poate sa nu aveti castig de cauza. Succes!

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
M-am născut în zodia capricornului, altminteri s-ar putea spune că sunt un fel de ţap ispăşitor. Nu mă remarc prin superlative, haruri şi iscusinţe aparte, sunt încăpăţânată, pentru unii previzibilă, pentru cei mai mulţi, nu. Mi se spune Cudi, simplu, sunt sinceră şi  incompetentă pe toate planurile, obsesiv-compulsivă (holică) şi încontinuu însoţită de al meu fidel şi imaginar tovarăş de drum, Sancho Panza. Care imaginaţie-mi tinde spre patologic dar e consistentă, suficient cât să molipsesc cu închipuiri cea mai de preţ reuşită a vieţii mele, cea mai frumoasă prinţesă, the one and only, fetiţa mea (parafrazând un prieten, “Cudi 2.0, acum, cu mai mult
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!