RSS Feed

Despre anonimatul celor care-si posteaza sufletul

vezi toate articolele de
15 Jul 2013 la 13:28 7 comentarii 3122 vizualizari.

După ce am bătut câţiva ani câmpii blogosferei am înţeles o chestie. Blogurile alea sensibile, care exploatează stări sufleteşti, care vorbesc despre iubire, despre disperare, despre suflet & company în modul cel mai brut (cei care-şi transpun în poezii emoţiile lasă pârghiii pentru a putea fi identificaţi) sunt 99%  anonime (pseudonime, avataruri care, la o minimă cercetare, nu duc înspre profilul real al autorului). Aş fi îndrăznit să spun că în unanimitate, dar am lăsat portiţa celor 1% deschisă ca să nu risc o polemică inutilă. În felul lor, aceste bloguri emană mai multă sinceritate decât cele unde autorii semnează cu numele real şi care investesc virtual în propria lor imagine. În cazul acestora, remarc echilibrul, „sănătatea” profilului, constanta preocupare pentru lucrurile care „contează”, astfel încât să fii luat „în serios”, să ai prioritate.

Partea naşpa e că mulţi aleg calea anonimatului pentru a putea scrie ce simt cu adevărat.  Pentru că dacă şi-ar asuma cu numele real rândurile; lumea i-ar putea judeca, le e teamă de prejudecăţi, îşi apără astfel imaginea, riscă şi li se activează instinctul de „supravieţuire” în normalitate. Poate că astăzi sunt trişti, mâine veseli şi poimâine cochetează cu gândul morţii; poate că iubesc şi n-o pot spune altfel, poate că suferă enorm şi ascund asta. Indiferent cum ar fi, peste toate astea se simt nevoiţi a trece perdeaua anonimatului, pentru a putea fi dezinhibaţi emoţional, pentru a putea fi ei.

Eu cred că e chestie de curaj şi autoasumare să te dezvălui, în ipostazele în care pozezi pentru propriul portret, în splendoarea slăbiciunilor tale. Ştiu, spre exemplu, că v-aţi pus mâna-n cap citind ‘nşpe chestii „prea” personale aici, ştiu că am depăşit adesea cotele pateticului, că v-am plictisit cu sentimentalisme şi bla balauri de inimă albastră. Puse cap la cap toate ce le-am aşternut pe pagina asta au însumat o struţocămilă egală cu nimicul vostru şi ceva-ul meu, însă, ştiţi şi voi, nu cu mine, întregul. Dar nu m-am ferit să fiu eu, deşi unii îmi spuneau că prea dau tot din casă, iar alţii au construit din puzzleul postărilor mele portretul unei personalităţi răvăşite.

E istovitor să încerci să pari fie mai bun, fie mai deştept, fie mai frumos. Dar chinul roade, iar blogosfera, ca şi mai toate palierele vieţii, e impregnată cu nevoia de a părea mai mult decât eşti. Dacă îndrăzneşti să te vezi într-o oglindă curată şi să te dezvălui în rânduri egal celui din sticlă, vor spune, mai întîi, că te subestimezi. Apoi te vor percepe negativist, labil, bolnav şi, în cele din urmă, te vor respinge, vor face glume proaste pe seama ta, te vor eticheta.  Cel puţin până ce te vei vindeca şi te vei întoarce normal, sănătos,  frumos şi deştept. Digerabil.

Chestiunile ce ţin de suferinţă, de iubire, de moarte, de suflet şi de sine sunt marginalizate prin anonimat, trec în umbra acestuia pentru a putea fi autentice. Tind să treacă de partea trivialităţii, se  merge înspre o exprimare opacă a emoţiilor, abordările de genul devin primejdioase pentru autor. Trăim într-o democraţie a opiniilor, întrebările existenţiale s-au demodat în pluricontextul brandului personal, imaginii ce o aşternem pe tapetul vitualului. Întrebările „mari”, nedumeririle intime, durerile, emoţiile, poezia din noi ne izolează chiar şi aici. Iar pentru a nu ne separa total de ceea ce „contează” pentru majoritatea care nu bifează dubii existenţiale, anonimatul e ultima opţiune ce nu îngrădeşte exhibiţionismul lăuntric, elanul şi gestica sufletului.

Îmi doresc să ştiu cum eşti, ce simţi, mai mult decât ce faci şi unde. Asta contează, vorbind în termeni de principal şi secundar. Pentru mine eşti mai suportabil astfel, emoţia ta e o pată de culoare într-o lume sumbră, prioritatea curiozităţii mele e sufletul tău şi-ţi promit, nu te voi eticheta cu un diagnostic, nu-ţi voi propune terapii, voi căuta să înţeleg şi să mă regăsesc în tine. Pledează cu numele tău pentru o lume a culorilor şi mai profundă, nu-ţi fie frică… Asumă-ţi frumuseţea.

Sursa imagine

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete: , ,


7 comments
  • 1

    Şi când te gândeşti că sarea din ocnele patriei plânge pentru că ăia care ar trebui să o scoată sunt ocupaţi să-şi exprime sentimentele…

  • 2

    “Sufletul omului se împarte în : minte, închipuire, părere, gândire şi simţire. Între minte şi simţire se află închipuirea, părerea şi gândirea. Mintea este centrul sufletului, ochiul sufletului. Simţirea este puterea neraţională a sufletului, care cunoaşte şi simte lucrurile trupeşti. Închipuirea îşi are obârşie în simţire. Ea primeşte chipurile de la simţire şi le păstrează şi atunci când lucrurile reale nu sunt prezente. Părerea – ideea pe care ne-o facem despre felurite subiecte, despre oameni şi lucruri – se naşte din închipuire. Gândirea este puterea raţională a sufletului care formulează părerea pe care o avem în fiecare caz în parte”.

  • 3

    Am prezentat opinia Sft. Grigorie Palama. La fel ca ;i mine ;i ca dvs. a fost un Capricorn

  • 4

    eu imi asum numele real,sunt in realitate Seva Tudose,scriu pe blog cum simt,traiesc…de ce as ascunde asta,pe cine as pacali ? Pentru ce ?

    Cudi,prea multa autocenzurare a starilor sufletesti,le conglomerezi pe toate si chiar nu mai imi recunosc starea de spirit,dar am sa le iau pe rand…

    ai originalitate !

  • 5

    Multumesc pentru comentarii tuturor. @Tywin – Astept un nume, exemplu concret. :) @Miki – Te compatimesc pentru ca esti capricorn. :p @Seva Tudose – Ma bucur ca esti cine spui ca esti.:)

  • 6

    Nu ai de ce sa-ti ascunzi identitatea, desi in mediul online datele tale sunt furate la tot pasul, asta e

  • 7

    De cand am Internet acasa (vreo 10 ani) am invatat sa ma ascund online. Postez ce simt dar intotdeauna sub pseudonim. Lumea in care traim e rea, plina de prejudecati si bigota. Oamenii sunt barfitori, iuti in a judeca pe altii si nu pe sine. Dornici de a arata cu degetul catre cineva care e mai negru, mai mic, mai urat si mai prost decat ei. Suntem o natie de frustrati si de complexati. Exact ca in bancul ala trist cu Bula care ajunge in iad si la toate cazanele era cate un drac de paza, doar la cel cu romani nici unul. “Da,” ii explica Scaraoschi,”la astia, cum scoate unul capul deasupra, cum il trag ceilalti la fund.” Neclintit de adevarat! Asa ca nu vreau sa se vada ca incerc sa ies din cazanul cu smoala…

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
M-am născut în zodia capricornului, altminteri s-ar putea spune că sunt un fel de ţap ispăşitor. Nu mă remarc prin superlative, haruri şi iscusinţe aparte, sunt încăpăţânată, pentru unii previzibilă, pentru cei mai mulţi, nu. Mi se spune Cudi, simplu, sunt sinceră şi  incompetentă pe toate planurile, obsesiv-compulsivă (holică) şi încontinuu însoţită de al meu fidel şi imaginar tovarăş de drum, Sancho Panza. Care imaginaţie-mi tinde spre patologic dar e consistentă, suficient cât să molipsesc cu închipuiri cea mai de preţ reuşită a vieţii mele, cea mai frumoasă prinţesă, the one and only, fetiţa mea (parafrazând un prieten, “Cudi 2.0, acum, cu mai mult
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!