RSS Feed

Cumpărăm și aruncăm. Apoi o luăm de la capăt

vezi toate articolele de
30 Jun 2015 la 15:00 comenteaza acum 2212 vizualizari.

Sper că ceea ce povestesc mai jos nu li s-a întâmplat totuși foarte multor oameni. Poate că am fost doar eu ghinionistă din cauza alinierii nefaste a planetelor de la un moment dat. Deși asta ar însemna să fiu pe primele locuri din top ghinion. Am cumpărat carne tocată congelată (știu, știu, cine mai face una ca asta?!) de la supermarket. Aveam nevoie, eram la fața locului, am plătit-o și asta a fost tot. Am dezghețat-o iar mirosul de carne stricată și putredă a intrat în fiecare colț liber din casă. Mi-am spus că a fost o întâmplare. Am cumpărat pește congelat (nu o dată) – lucrurile au decurs cam la fel. Puiul cumpărat tot așa, pe fugă, fără să-l întorc de pe o parte pe alta și să-l caut la subsiori, a devenit vânăt-albăstrui după decongelare.

Am văzut tentacule de caracatiță cu 100 de lei kg care erau verzui. Fructele din afara sezonului, unele coapte pe jumătate și intrate ușor în descompunere stăteau bine mersi lângă cele perfecte și costau la fel de mult. Legume lichefiate (știu asta pentru că mi-au intrat degetele până în miezul lor puturos), făină cu fluturi (wow, surpriză pentru oricine are insectar), unt rânced, conservă expirată, lapte acru, ouă expirate, compot păros, salam pietrificat, gândiți-vă la orice scârboșenie găsiți în frigider după un sejur de două luni prin lume, le-am găsit pe toate printre și pe standurile unor magazine. Cu unele dintre exponate, din cauza neatenției, am ajuns acasă. Și asta s-a întâmplat de mai multe ori iar produsele proveneau din magazine diferite. Sigur, acum m-am învățat minte și întorc fiecare produs pe toate părțile înainte să-l cumpăr. Totuși, mă întreb de ce produsele care sunt în pericol să iasă din termenul de garanție nu au preț redus, de ce nu se vând separat, de ce ținem să le vindem cu prețul unui produs de calitatea I, de ce vrem să ne îmbogățim cu orice preț.

În vara lui 2013, ministrul Mediului, Rovana Plumb, declara că în fiecare an în România sunt 5 milioane de tone de deșeuri provenite din alimente. Și propunea ca românii să poată cumpăra din supermarketuri alimente cu 70% mai ieftine – se referea la produsele care se apropie de termenul de expirare. În mai 2015, potrivit unui raport al Comisiei Europene, concluzia era că în medie, un cetăţean european aruncă 179 de kilograme de mâncare în fiecare an. Anual, peste 2,2 milioane de tone de mâncare sunt aruncate la coş doar în România, ţara noastră clasându-se astfel pe locul nouă la nivel european. Pentru a contracara acest fenomen, în Franţa, spre exemplu, Parlamentul a votat o lege prin care marii retaileri sunt obligaţi să doneze produsele ce urmează să expire unor organizaţii caritabile. Hypermarketurile din România spun că ar fi deschise unei astfel de iniţiative, dar şi că, paradoxal, în prezent este mai scump să doneze mâncare decât să o distrugă. Alimentele expirate sau deteriorate trebuie neutralizate, comercianţii fiind obligaţi, conform legii, să încheie un contract cu o companie de profil. (amănunte aici)

Românii susţin că principalele motive care îi fac să arunce mâncarea la gunoi sunt degradarea rapidă (26%), estimarea greşită a cantităţii de alimente care se consumă la o masă (21%), dar şi cumpărăturile în exces (14%), reiese dintr-un studiu realizat de InfoCons şi Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR). Alimentele care ajung cel mai des la gunoi sunt mâncărurile gătite (25%), pâinea sau produsele de panificaţie (21%), legumele (19%) şi fructele (16%). De ce? Pentru că le cumpărăm de cele mai multe ori la limită. De fiecare dată când arunc o jumătate de pâine (care deja după o zi, pe căldură, prinde un strat de mucegai) îmi imaginez cum m-ar certa bunica mea (dacă ar mai fi în viață) care a trecut prin război suferind de foame și era consternată când vedea oameni care aruncă mâncare bună (dar de care se plictisiseră) sau pâine la gunoi. Pentru ea asta era o formă de cruzime. Și înțeleg de ce.

În fața unui supermarket din Piața Unirii, pe scările rulante, stă cuminte un bătrân cu un copil de vreo 5 ani. Îi văd de fiecare dată când trec pe acolo. Nu știu dacă e tatăl sau bunicul copilului. Au un rucsac mare și vechi, probabil că în el încape toată viața lor. Niciodată nu cere bătrânul nimic, doar stă și așteaptă, oamenii îi mai aruncă ușor vinovați câte un ban. Copilului îi mai fug ochii ba la un fruct, ba la o ciocolățică cu care ies victorioși din magazin alți copii de vârsta lui. I-am văzut odată cumpărând un iaurt, o pâine, câteva grame de salam și o ciocolățică mică, mică, foarte mică pentru puști. Altă dată, când am ieșit, cum nu aveam bani, le-am dat jumătate din roșiile cumpărate și o brânză topită și bătrânul mi-a mulțumit de parcă le-aș fi oferit o zi în plus. Probabil că așa și era.

Pentru oameni cum sunt ei dar și pentru mulți alții, un departament cu alimente mai ieftine care sunt pe cale de expirare ar fi mană cerească. Știu că avem o cultură a shopingului foarte bine dezvoltată, că de obicei ne cumpărăm provizii cât pentru o lună, o săptămână cel puțin, de parcă am aștepta mereu să se prăbușească cerul pe noi. Știu că nu putem concepe ca în frigiderele noastre să fie mai puțin de 10 ouă, un litru de lapte, 10 fleici de carne provenită de la 10 animale moarte, patru feluri de brânză și cincizeci de roșii. Sunt însă și oameni care-și iau mâncare într-o zi cât să mănânce la o masă exact în ziua respectivă. Pentru ei două zile până la expirarea unui aliment nu are nicio importanță pentru că-l consumă, nu-l îndeasă în coșul de gunoi pentru că l-ar fi uitat prin frigider încă patru zile.

În 2014 se propusese un proiect de lege prin care produsele vândute cu preţ redus şi care urmează să expire în trei zile ar trebui expuse în rafturi separate – toată știrea aici. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu ea, n-am văzut acele rafturi separate decât în vreo două magazine și oricum, pe ele se găseau foarte puține alimente, unele de neutilizat.

Ceva interesant se întâmplă în Spania de exemplu. Există frigidere ale solidarității. Știți, chestia aia care îi determină pe oameni să se ajute între ei. În astfel de frigidere, restaurantele sau persoanele fizice pot lăsa mâncare pentru cei care nu au. Desigur, cu o etichetă care indică data la care mâncărurile respective au fost gătite. Mai multe aici.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
M-am născut într-o zi de vineri - 13
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!