Confesiunile cretine ale unei cucoane divortate: viata dupa familie « Pandora's | Blog la feminin
RSS Feed

Confesiunile cretine ale unei cucoane divortate: viata dupa familie

vezi toate articolele de
04 mai 2010 la 10:04 64 comentarii 2001 vizualizari.

Pentru Ancuta, iubita mea draga si frumoasa.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc inainte sa inchid poarta casei, a strazii si a vietii numite “familie”, a fost un miros puternic de alcool ieftin venit de la o persoana care-si facea de lucru prin casa aiurea, si niste cutii de bere (cumparate de aceeasi persoana apropiata de fostul meu sot) asezate cap la cap, pe masa din dining-room. Cineva se pregatea sa “sarbatoreasca”, in timp ce eu ma pregateam sa ma descompun. Pentru ca asa era: daca m-ar fi  atins cineva doar cu un bobarnac, m-as fi dizolvat in mii de particule de disperare, dezamagire, neputinta si durere.

Tin minte, la un moment dat, am oprit masina pe dreapta si mi-am asezat capul de volan. Am inceput sa plang si mi-am zis: “si ce o sa fac de acum inainte, eu, o familista? De cine o sa mai am grija, pe cine o sa mai intreb ”ti-e sete, ti-e rau, ti-e foame”? Daca n-o sa mai cred in nimic, daca n-o sa mai vreau sa am o familie?”. Eram foarte speriata, mai speriata ca atunci n-am fost niciodata in viata mea de 33 de ani!

*

Anca, prietena mea  m-a intampinat in pragul portii ei, m-a luat in brate si mi-a spus ”lasa, ne descurcam noi, o sa trecem impreuna peste asta”. Am zambit printre lacrimi, nu stiam cum va arata “o sa trecem impreuna peste asta”.…

Vad ca altii au tot felul de strategii, metode si  modalitati de a ucide dezamagirea si suferinta. Barbatii alearga din pat in pat, unii isi gasesc a.s.a.p. o “gagica” care sa umple patul nevestei, unii beau pana cad sub masa, femei si barbati petrec din ziua numarul doi de dupa despartirea de sot/sotie, altii plang sau se plang la rude, femeile capata un fel de ura incredibila fata de barbati, unii se refugiaza in munca- si pe langa asta, toata lumea din jur da acelasi sfat ”nu te izola, iesi in lume, trebuie sa cunosti oameni, sa iti fie distrasa atentia de la suferinta”.

O fi. Eu n-am putut. Desi am fost sunata si intrebata ”vrei sa vii si tu acolo? Sau dincolo!”,  luni de zile am incercat un singur lucru: sa ma asez. Singura. Sa ma asez cap la cap, bucata dupa bucata, particica langa particica. Mi-am dorit liniste. Sa nu aud pe nimeni, nici musca macar. Mi-am dorit sa ma adun de pe jos. Am visat ca zi dupa zi sa ma vad mai puternica, mai increzatoare, am visat sa nu mai aud “idioato! Ce te uiti asa fitoasa?” (?? nu ma uitam “fitoasa”, asa sunt eu, perceputa excentrica si fandosita pe degeaba).

In nici un caz nu s-a pus problema sa-mi gasesc pe altcineva, sa ma dau in strachini, sa dansez pe mese, sau sa petrec cu lunile doar ca sa uit.

Nu.

M-am apucat de citit ca sa uit. Mi-am cumparat vrute si nevrute sa citesc si am stat linistita cu prietena mea la taclale si la sfaturi. Imi aduc aminte cafeaua noastra de dimineata de parca ar fi fost ieri, imi aduc aminte cum ne asezam scaunele in gradina din spate si ne uitam cand la trandafirii roz pal de langa noi, cand la piscina de mai incolo. Din cand in cand, o americanca caraghioasa, nebuna si cu muschi iesiti exagerat in relief, tundea iarba pe aleea din fata noastra. Ea era una din putinele persoane care ma faceau sa rad, alaturi de “vecinu’ Villy”, personaj deja celebru in “tara Pipera”.

De plans plangeam mai mult noaptea, cu cearceaful tras peste fata. Nici nu stiu de cine ma ascundeam, fiindca locuiam la ultimul etaj si deasupra mea nu mai era deca cerul, pe care il vedeam clar si limpede prin fereastra uriasa de deasupra patului. Cand eram in pat. Pentru ca la inceput, de durere si de neputinta am dorimit pe parchet. Fara nimic sub mine si peste mine. Simteam nevoia sa ma pedepsesc pentru o vina pe care nici eu n-o intelegeam prea bine, dar doream sa mi-o asum. Adormeam greu si urat, aproape dureros (era dureros si fizic, neavand nimic sub mine decat lemn) insa nu stiam cum sa procedez altfel, decat sa ma pedepsesc macar in momentele cand trebuia sa dorm. Nu vroiam sa vada si ceilalti cat sufeream, mai ales ca in timpul zilei ma pastram in coordonate normale, parand chiar ca depasesc cu brio durerea. Dar nu depaseam nimic. Doar ma ascundeam, nu doream sa arat ca imi e atat de greu. Sub nici o forma.

Vindecarea a venit lent si putin cate putin. Desi n-am fost lasata singura, de fapt si de drept, cea care a vindecat a fost Doria. Nimeni altcineva. Pe mine nu m-a repus in circuit veselia celor din jur, mesele pline de invitati ai prietenei mele, sau “uite-l si pe ala, hai sa-ti facem cunostinta”, nimic. Eu, zi dupa zi, m-am reconstruit, avand insa grija sa adaug alte schele si materiale si sa sterg atitudini gresite sau ignorante din trecut. In plus, recompunandu-ma, am adaugat si alte ingrediente, unele mult mai profunde si mult mai umane decat inainte (nu ca n-as fi fost eu buna si generoasa si inainte, ba da, am fost).

Mai greu a fost insa cu femeia Doria. Luni de zile, incercand sa ma vindec, am ales sa ingor faptul ca sunt femeie, si sa ma concentez pe om. Nu mi-a fost usor, mai ales ca sunt o persoana senzuala, dorinta e combustibil pentru mine, imi place sa iubesc fizic, nu concep viata fara iubire fizica. Dar, cand am ramas singura, n-am mai putut sa ma vad femeie. Casnicia mea nu a fost una tocmai fericita pentru  femeia din mine, nu am primit iubirea de care aveam de fapt nevoie, iar asta m-a asezat intr-o pozitie nefireasca fata de cuvantul “femeie”. Iar cand n-am mai fost in familie, cu atat mai mult, n-am mai stiut cum sa fac, sau cum aveam sa fac. Asa ca am renuntat sa ma gandesc la dragoste, la iubire fizica. Mi-am zis ca o sa vina ziua cand o sa doresc pe cineva atat de mult incat o sa spun, asa cum faceam eu inainte, o sa arat asa cum faceam inainte, o sa ma bucur ca iubesc cu patima- asa cum faceam inainte.

Pe femeie am regasit-o dupa vreo sase luni. A fost o intamplare, insa intamplarea aceea mi-a daruit-o pe Doria inapoi (si m-a determinat sa-mi dau, intr-un final, dupa luni de zile, si verigheta jos de pe deget). “Distinsul” nu a stiut niciodata ca pana atunci asteptasem. Si nici azi nu stie, hi, hi, nu i-am spus pentru ca mi-am inchipuit ca n-o sa ma creada. Si de asta dar si din cauza faptului ca, pentru el, intalnirea cu mine nu a insemnat mai mult de o sampanie bauta precum apa, sau o rodie mancata pe repede inainte (se mai intampla, asta e). Insa pentru mine, intalnirea cu patima pe care am simtit-o cand l-am privit mai bine in lumina, a insemnat un “click” nesperat. Nici n-a mai contat ca sunt inteleasa gresit sau catalogata drept un alt gen de femeie. A contat dorinta extraordinara pe care am simtit-o si rasuflarea usurata din mintea mea ” deci pot! Pot sa iubesc, pot sa doresc, pot sa fiu femeie, femeia era aici, trebuia doar sa vina omul potrivit, sa o scoata din nou la lumina”.

Prietenele mele ma intreaba mereu de ce nu inchid acea poarta, insa pana azi (cand probabil vor citi si ele) n-am raspuns pentru ca mi-a fost greu sa vorbesc despre asta. Nu o inchid pentru ca el mi-a redat-o inapoi pe femeia fara de care eu n-am fost intreaga. Ani de zile adunati sub o greseala, ani de zile fara iubirea de care eu aveam nevoie, au fost spulberati intr-o noapte de bratele sale si sentimentul ca da, pot sa fiu iubita asa cum am nevoie. De aceea nu pot sa renunt, de aceea sunt atasata de el si de aceea ori de cate ori acest om va suna (pentru ca eu nu-l sun niciodata) fie maine, fie peste o luna, fie peste un an, pe mine ma va gasi la fel: cu garda jos. M-am simtit femeie langa el, iar asta imi da dreptul de a lasa garda jos. Niciodata n-o sa am indeajuns de multe cuvinte sa-i multumesc. Asa cum, niciodata el nu va sti ce a facut de fapt pentru duduia cu “fructoza”, doar iubind-o: a intregit-o.

Sa te vindeci dupa un divort nu e ceva usor. Iar faptul ca te poti afisa fara probleme la tv (asta prespune sa te machiezi pentru televiziune, sa te imbraci chic, sa te deplasezi, deci e un efort! Cata lume face acest efort cand sufera cu adevarat?) sau poti defila in popoul gol, ori poti pleca in prima vacanta care-ti iese in cale, alaturi de o persoana de sex opus, nu cred ca poate sa spuna decat un singur lucru: ca acea familie nu a insemnat totul pentru tine. Cred ca dupa un divort cel mai insemnat lucru e rabdarea. In primul rand rabdarea cu tine insuti, apoi rabdarea de a te ierta, iar la final rabdarea de a astepta persoana potrivita care sa te reintregeasca. Combinatiile absurde, viciile ridicate la rang de mare arta, umblatul fara noima, chiar si stersul tatuajelor cu numele fostului/fostei (asta nu e o dovada de forta si intelepciune, ci una de slabiciune, va spun eu. Numai oamenii slabi fac asta) sunt lucruri fara logica.

Mai buna e linistea, rabdarea, alungarea orgoliilor si regasirea. Regasirea de sine mai ales, se face cel mai bine in liniste, in rabdare. Cel putin asta e parerea mea.

Ps. Incredibil, dar in vara trecuta, pe langa alte lectii de viata, am mai invatat una. Aceea ca, oamenii in care avem cea mai mare incredere ne pot dezamagi intr-o secunda (pentru mine dezamagirea s-a numit Diana, aceea pe care am anuntat-o si aici in tara Pandora ca nu mai e prietena mea, n-as fi facut un gest atat de obraznic daca n-as fi fost provocata: ”auzi Doria, ti-a trecut “supararea”? W.t.f.? Nu, nu mi-a trecut supararea pe prietena mea din copilarie care s-a evaporat exect cand eu aveam mai mare nevoie de ea!), iar cei pe care-i credeam mai departe, sunt de fapt aproape, fara sa stim. In vara trecuta au aparut cu adevarat si fetele mele, au reaparut de fapt, fiindca in timpul casniciei le-am neglijat, le-am amanat, le-am indepartat gandindu-ma ca “acum altii sunt prioritatea mea”. Am gresit. Iar ele mi-au dat o lectie incredibila, aratandu-mi ca stiu sa fie langa mine, ca stiu sa se manifeste, ca stiu sa incurajeze sau sa inteleaga. Incredibil  cum azi, cand viata mea a revenit la normal, iubirea e prezenta si totul arata bine si frumos, vorbesc cu fiecare in parte regulat (cand nu ma suna ele pe mine, de obicei sa-mi ceara cate o parere sau cu tot felul de idei sau probleme), apreciez ca nu le-am pierdut si ..culmea, azi eu sunt cea care tine neaparat ca intalnirile noastre sa se produca, eu sunt cea care atrage, incita, cheama, aduna. Pentru ca sunt recunoscatoare. Asa inteleg eu sa-mi arat recunostinta ca am fost iertata pentru ignoranta de alta data: ”hai fata sa-ti dau o prajitura in oras, nu ma mai lua cu Doria vino tu la noi ca tipa copiii, doamna politician sau doamna multinationala ce esti tu!”.

Pps. Inutil sa spun ca nu mai suport cutiile de bere. Asemenea unei femei care, insarcinata fiind, nu suporta anumite mirosuri puternice, eu am in minte ultimul lucru pe care l-am vazut cand am iesit din fosta mea viata: niste cutii de bere. Ca sa termin glumind, man, imi dau fiori cutiile de bere, nu pot sa ma uit (inca!) la ele, nici macar cand sunt la hipermarsche’!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


64 comments
  • 1

    da’ nescrisă mai eşti!

  • 2

    Cata tristete astazi in Tara Prajiturelelor, acadelele s-au topit, inghetatele la fel… pana si tiramisu s-a flescait de tot. Vai ce trist, vai ce trist si cand te gandesti ca toate astea din cauza unui porc de barbat.

  • 3

    @dama cu pandalii: neata. si n-ai vazut nimic. am impresia ca textul de maine si mai lung :)

    ups, ce ne facem fetelor? :)

  • 4

    @Grecu: buna dimi. fara “porc” e mai bine si de fapt, stai asa. vina poate fi doar a mea. nimeni nu are vina pentru ce decidem , facem, urmam noi,nu-i asa?

    uite, iti dau eu din piscoturile mele daca vrei ceva diulce .nu esti setat pe tiramisu sper :)

    numa’ bine

  • 5

    Bună Doria,

    Să nu mai laşi pe nimeni niciodată să te facă să suferi! Iubeşte şi fă ce vrei…

  • 6

    @Lili0100: neata lasa-l ma, e un copil saracu’ sa-l bagam la categoria ” nu stia ce face”, mi-e si mie mai bine cu mine daca il gandesc asa(cred ca si prima lui nevasta tot asa il “socoate”)

    sa-i fie de bine si sa i se intoarca cand o sa -i fie lumea mai draga, cum altfel.. :) pai, nu?

    bye, ai grija de salul ala de pe fata :)

  • 7

    tu nu obosesti niciodata? ;)

  • 8

    @dorianiculescu: #6

    Da…mi s-a mai spus chestia cu şalul şi faţa mea “emo”, da’ vreau să fiu cool. Te pup.

    ps: vroiam să-ţi pun o maimuţă din aia galbenă dar nu ştiu cum se face…

  • 9

    Where do you think you’re going/Don’t you know it’s dark outside/Where do you think you’re going/I think you don’t know – Dire Straits. Imi pare rau sincer,…dar iubeste, bucura-te,spera,traieste… grabeste-te te rog Doria nu pierde clipele, sunt doar cateva…Pupici youtube.com/wat../

  • 10

    @c: nu.pentru ca 1.imi ia foarte putin timp sa scriu(minute, nu ore) 2.am atatea idei cretine si o agenda asa plina de notite adunate de ici-colo,incat … 3.daca as inceta, ar insemna ca nu mai iubesc.

    ps.iti dai seama ca scriu non-stop? si daca tara pandora o sa dureze ani, ani o sa scriu!pen’ ca mi-e usorrrr :)

  • 11

    @Lili0100: mai bine pui o broasca,like a car ..la asta ma refeream o broscuta roz :)

  • 12

    @Bogdan Cotiga: heiooooooooooooooooo :) acum e bine, m-an’ reparat :)

    dar m-an’ reparat normal si firesc, m-an’ reparat intr-un ritm ok, fara sa trag de mine , fara sa fortez ceva

    acum e bineeeeeeeeeeee :) asta e cel mai important :)

    ce mai faci? presupun, bine. ma bucur ca mi-ai dat un semn ca esti “alive” spor !

  • 13

    Aloha! Sunt alive. Doar ca de cateva zile plec de dimi si ajung seara si doar citesc ce scrii iar comentariu nu mai pun pentru ca stiu ca nu mai apuci sa il citesti… Dar stiu tot ce scrii.. poti sa ma asculti daca vrei :) ) Te vazui saptamana trecuta in niste poze imparteai papita…Pe caldura asta in cismulite? :) ) Te pup:)

  • 14

    mi-a placut foarte mult ceea ce ai scris,e prima data cand las un comentariu dar sa sti ca iti citesc de foarte mult timp articolele,esti foarte talentata.Ai dreptate cand spui ca de obicei dupa o despartire e foarte greu sa te refaci si sa nu ramai cu anumite “sechele” , dar asta se rezolva doar cu timpul si depinde de caracterul fiecaruia.Unele persoane au nevoie de singuratate iar altele au nevoie de compania prietenilor(categorie in care ma includ si eu, dar nu pt ca am un caracter slab, ci pentru ca asa este firea mea).Iar bautura, petrecerile si alte lucruri de genul asta sunt tentatiile cele mai daunatoare, cu”ajutorul”lor ajungi sa te degradezi si mai mult.Pacat ca unii barbati nu stiu sa valoreze adevaratele femei si prefera in loc niste rebuturi.

    Din ceea ce am citit pana acum am vazut ca esti o femeie cu un caracter deosebit si sunt sigura ca o sa depasesti orice problema.

  • 15

    @Bogdan Cotiga: hi, hi dar fac asta dintotdeauna mei :)

    cizmele sunt de vara, imi plac mult, nu le-am luat de aici, am cautat si aici , dar n-am gasit materialul e pt vara, dar probabil ca in fotografii nu se observa. si in plus, sunt de fapt niste papuciiiiii , sa stiiiiiiiiii

    mai an’ si ugg tricotat cu care umblu vara. ca sa vezi, se poate si mai rau :) pup, vorbim.

  • 16

    @anca: buna ziua Anca( ma mir ca ai scris asa, de obicei femeile ma critica sau ma injura pe aici :) ) sure nu esti barbat? nu ca nu m-ar balacari si barbati..)

    multam fain pentru aprecieri, am scris acest text pentru a arata oamenilor ca exista si alte modalitati de a trece peste o durere( altele decat bautura, balamuc, hai sa ne prefacem ca totul e bine si roz, sa umblam, sa ne combina, etc ) si ca uneori, oamenii pe care-i banuim a fi ” ceva rau/urat de profesie” sau -i privim dizgratios sunt exact aceia care isi traiesc viata normal,firesc sincer, nu am avut parte de prea multe probleme in viata, poate doar “probleme” (asta insemnand niste false probleme) insa, faptul ca am ales gresit cu cine sa-mi intemeiez o familie a fost o ADEVARATA PROBLEMA PENTRU MINE. insa , vorba ta, acum, nimeni nu mai are ce sa-mi mai faca.pentru ca N-O SA MAI PERMIT EU ASTA :)

    haleluia!!! te imbratisez,Doria. ps. n-an’ talent.am doar vointa , placere , drag si minutele necesare sa scriu un text zi dupa zi . :)

  • 17

    Nimeni şi nimic pe lumea asta nu merită să suferi pentru el/ea. Nu exagerat de mult. Suferinţa este cel mai bun guru. (Sexul este o treabă foarte plăcută. Din păcate, degenerează o dată cu rutina şi vîrsta. Menţinerea, re-vitalzarea lui depinde de fiecare în parte – mai ales de femeie !!! – de farmacologie etc. Dar dacă ai alături sufletul pereche, sexul nu poate constitui motivul de despărţanie, de fugă. Înţelegerea sentimentală, spirituală dintre cei doi este mai puternică decît sexul. Aşa ar trebui să fie. Dacă sexul învinge şi conduce la prăbuşirea unei legături frumoase, atunci omul/oama respectiv/ă este prea plin/ă de pohtele trupeşti, materiale şi prea departe de plăcerile spirituale. Plăceri spirituale care sunt net suprioare plăcerilor materiale. Ba mai mult, avînd puterea să multiplice, să înfrumuseţeze plăcerile non-spirituale. Sexul, într-o astfel de comuniune – puţin, doar puţin, mai spirutală – creşte foarte mult în frumuseţe şi kiar plăcere !!!? PS În limba noastră de aici, depărtată atît ca distanţă (cam 1500 km), dar şi lingvistic ‘do Ria’ înseamnă ‘în Rio’ – eventual de Janeiro. Este răspunsul la întrebarea ‘unde te duci ?’ În Roi… Cîte coincidenţe în traducerile astea…

  • 18

    @dorianiculescu: Cate explicatii… am glumit, am vazut ca iti ies degetelele din ele, asa ca nu puteam vorbi serios. Oricum daca mai zici ca nu ai talent la scris o sa cred ca e falsa modestie. Adica ma faci sa ma simt un mic penibil ca te citesc zilnic nu? Asa fara talent…:))) Iti marturisesc ca primul post l-am citit pentru ca mi-ai parut draguta apoi pentru ca m-ai enervat apoi pentru ca mi-a placut ce scrii(de la prima poveste cu Buri) dar niciodata nu te-am citit pentru ca scriu tabloidele despre tine. Eu aici te-am descoperit…si ma bucur pentru asta :) O zi faina

  • 19

    Doria, te admir! (sincer si fara ironii..)

    Articolul tau de astazi e nemaipomenit. Am doar 25 de ani si deci nu am experienta ta, insa stiu ce inseamna sa te desparti sau sa fii inselata de persoana iubita. Am recunoscut imediat sentimentele si trairile descrise in articol..

    Sa spunem ca as dori sa iti cer niste sfaturi (daca esti disponibila).. Te pot gasi pe Facebook ca sa iti trimit un mesaj?

    Mersi si o zi frumoasa!

  • 20

    ahoi. nu ti se pare ca retraiesti momentele alea dark rescriindu-le? oare merita? de ce sa-i dai “dusmanului” motive de bucurie? despre prietena ta pe care te-ai suparat, i-ai dat sansa sa se explice, poate ca exista si o explicatie. uite, pe mine s-a suparat foarte tare o buna colega de faculta (din Anglia) ca n-am sunat-o de ziua ei, sms, ceva-orice, desi era o explicatie (reala) ca eu eram la munte si n-am avut semnal, in fine, m-am explicat, dar ea tot una si buna cu supararea ei. no comment. o zi faina :)

  • 21

    draga, io chiar facusem misto. era sarcasm ;) vazusem “ideile cretine” si faptul ca scrii non-stop. mai ia si-o gura de aer, cica internetul prosteste ;)

  • 22

    @Doria Ai scos verigheta abia dupa cateva luni, ai dormit pe podeaua tare si neprietenoasa. Ai asteptat, te-ai pedepsit, te-ai regasit. Toata durerea ti-ai indesat-o intr-o cutie de bere si i-ai pus capac. Din cand in cand spuma berii clocoteste si mai da pe dinafara…inca doare… Eu stiu povestea in care dupa asteptare s-a produs si impacarea. Dar n-a fost decat agonie prelungita. In final s-a terminat oricum. Si cutiile de bere din povestea ta sunt mere…mere lucioase, mirosind gretos, ascunzand in ele sunetul strident al dintilor care vor musca si al maselelor care le vor marunti… A+

  • 23

    @Andrusk: buna iubi sincer? azi,daca as simti macar ca mi s-ar putea intampla asa ceva,n-as mai sta acolo nici macar o secunda si stii ce? spuma aia nu mai clocoteste deloc, de asta si pot sa scriu

    cutia de bere e inchisa definitiv, ca un fel de ’stop-joc’ asta e viata, se mai intampla nu putem da vina pe altii, e ilogic mai bine sa dam vina pe noi, e mai sanatos asa :)

    imi pare rau pentru tine.dac cred ca stii deja, daca nu e fost inseamna CA NU ACELA ERA DRUMUL .

  • 24

    zi-le loredana! pardon, doria!!! toate fac crize de apoplexie din cauza invidiei si a rautatii. tu esti de fapt ca gandhi, care si el zicea ca cand “il cuprinde disperarea, isi aminteste ca, de-a lungul istoriei, calea adevărului şi iubirii a invins mereu”. bine, atata doar ca el devenise vegetarian.

  • 25

    @c: draga pai si io tot misto am facut, chiar ai ochelari de cal?

    si ma mine tot sarcasm era “fato”(n.r si daca esti barbat ,insist citeste tot “fato”)

    asa e. internetul prosteste, tu esti o dovada vie

    ps.daca te obosesti sa mai scrii, imi pare rau, nu-ti mai raspund, fiindca voi asta asteptati, sa va raspunda omul ca sa aveti un va dejecta frustrarile :) ups :)

  • 26

    @ralu: buna ziua Ralu

    nu retraiesc nimic, acum pot sa scriu linistita despre orice :) e ok, daca n-ar fi fost ok, n-as fi putut sa scriu!

    despre “prietena” hai sa nu vorbim n-am chef , asta chiar ma indispune .

    te sarut cu drag, Doria

  • 27

    @Miomira: buna ziua :)

    (uau, vizite noi! ce chestie! )

    n-am feisbuc, scuze.si nici nu cred ca o sa am vreodata. daca nu e prea greu pentru tine si daca te lasa adminul care are uneori probleme cu textele prea lungi(sistemul de fapt), iti stau la dispozitie numa’ sa nu-mi ceri sfaturi despre sex, ca uite ce zic oamenii:ca sfatuiesc potrivit firii mele, cam “dezlantuit”(asa o fi,mai stii?) altfel , aplauze ca ai recunoscut la numai 25 de ani sentimente si trairi in textul meu. as fi crezut ca la 25 de ani, se procedeaza taman invers :)

    un pupic, sa ai grija de tine si mai ales sa ai rabdare cu tine .drumul pana la femeia din viitor e lung, iar cea care trebuie sa-l paveze, sa-l curete, sa-l ingrijeasca, sa-l ude-esti numai tu.depinde de tine ca el sa fie curat si impecabil sau macar PRACTICABIL,sau murdar, plin de gropi sau de gunoaie bafta pui.

  • 28

    @Bogdan Cotiga: si tie(hai,nu mai continua ca o tinem asa pana diseara :) )

    venind de la un jurnalist, sa inteleg , e aproape o mica lauda :) merci dear, u sweet like always .

  • 29

    @san: saliu. pot sa fac o remarca legata de comentariile tale?(pot , stiu)

    ai un stil foarte special, aproape ciudat, de a comenta si incerc(fiind curioasa din fire) sa inteleg ce te determina sa ai asa o prezenta in scris? esti apropiat de lumea spirituala? esti yoghin? esti pasionat de lecturi care te invata cum sa evoluezi intr-un alt univers paralel cu al nostru? esti animat de textele mele, uneori cam indraznete, recunosc?

    ce te dermina sa scrii asa si nu in alt fel? sper sa nu ma intelegi gresit, nu te iau peste picior(io nu fac asta decat daca sunt provocata) pur si simplu ma intriga comentariile tale si incerc sa aflu ce fel de om le scrie si de ce le scrie asa si nu in alt fel multumesc, apreciez. :)

  • 30

    @dorianiculescu: Stii ce putini sunt cei care-si asuma propria responsabilitate si simt nevoia sa doarma pe parchetul gol si sa fie obiectivi si intoleranti la greselile proprii ? Din pacate marea majoritate nu functioneaza decat prin lasitate, egoism si lipsa exigentei fata de sine… A+

  • 31

    :) nu mai imi raspunde ;) …macar esti simpatica, te ambalezi :P

  • 32

    Buna Dodo si tuturor.Ma gindesc ce-ai face daca “cel de-acum” ar deveni “tavalaci” ?!?! Ai mai putea trece inca o data peste?! daca -da- sint curios cum.Sa fii iubita.

  • 33

    Ok, Doria, nu e vorba numai de sex, ci de dragoste si sex..

    Sa spunem ca te vezi de un an de zile cu un barbat (un pianist rus). Se indragosteste de tine, ti-o spune, tu te indragostesti de el, etc etc. Dupa cateva luni spune ca nu a vrut decat o prietenie si nicidecum dragoste.. Bun, deci el nu mai e indragostit (pt ca asa spune el) insa tu pici numai cand ii auzi numele. Dar relatia continua intr-un fel: el nu are pe nimeni altcineva (surse sigure), sexul e minunat, iar el continua sa te numeasca “my partner in thoughts and craziness”.

    Tu ai mai multa experienta.. imi poti traduce toate astea? Nu pot sa aleg sa nu il iubesc dar pot sa aleg sa nu ma mai culc cu el si astfel sa ma mint singura. Tu ce ai face?

    Bonne journée!

  • 34

    @doRia în care alt fel ? Fiecare are felul său. Nu sunt yogin. Multe din problemele ridicate de voi de aici sunt lucruri adevărate, dar uşor de depăşit, de ostoit măcar, prin cîştigarea cunoaşterii a ce este omul cu adevărat. V-am recomandat tuturora citirea Conversaţiilor cu Dumnezeu ale lui Walsch, precum şi cartea Bun-venit Acasă. Cărţuliile acestea – extrem de frumoase şi pline de speranţă – deskid okii multora şi diminuează mult suferinţa. Zbuciumarea inutilă. O zi bună doresc tuturora. PS Sunt curios cum să fiu altfel ? Apropos: nişte încercări timide de scris am pe site-ul meu: sites.google.com/site/sandupraghezu/home Poate aruncaţi o privire pe acolo. Cînd va fi timp. Poezii. Un romaneto cu un iz izoteric: Leona. Dar şi o încercare de a preznta oraşul de aur – Praga – în alt fel, mai puţin cunoscut. Deja sunt mai mult praghez decît bucureştean. Pot spune că sunt un fost bucureştean deja…

  • 35

    @Doria,

    Unul din cei care ma fac sa tresalt atunci cand il ascult (pe numele lui de cantautor, Eros Ramazzotti), spunea candva, foarte realist, ca povestile adevarate, asemantoare povestii tale, sunt „Cose della vita”, intr-o traducere mai libera, fapte cotidiene/lucruri care se intampla in viata. Trecem pe langa aceste evenimente, nepasatori, doar atunci cand nu ni se intampla noua. Sunt lovituri pe care viata ni le aplica, cinic, fara sa clipeasca si fara remuscari. Atunci cand viata ne incearca puterile si slabiciunile, lovindu-ne, probabil ne face si-un favor: ne confera dreptul de a nu inceta nicicand sa-i savuram gustul dulce-amar, de a nu ne ucide in noi dorinta de supravietuire. Imagineaza-ti cate asemenea povesti adevarate se deruleaza, creand firescul disconfort, clipa de clipa, pe mapamond ! Si cate povesti cu happy-end le iau locul, instantaneu, celor neplacute. Spunea unul (al carui nume imi scapa acum) – citez din memorie – ca unicul motiv al divortului e casatoria. Superb, sec si cinic ! Si, totusi, adevarat. Ca sa divortezi, musai sa fii in prealabil casatorit/a. Restul, asa cum spuneam mai sus, sunt „Cose della vita”, niste factori de influenta pe care-i gestionam mai mult sau mai putin bine. Si, ca sa nu-i raman dator lui Ramazzotti, as spune ca, de fapt, „Cose della vita”, in contextul unei povesti de genul celei pe care ai devoalat-o, ar putea fi un „sinonim” cu „C’est la vie, toujours…parsiva” (sic!). Altfel, nu trebuie sa invinovatim Viata pentru ceea ce ne ofera. Important e sa avem puterea s-o iertam atunci cand ea ne otraveste cu amar, si sa-i fim recunoscatori cand ne hraneste cu dulce. Viva la vita !

  • 36

    @san: pei, iti dau o explicatie simpla. pe mine cel mai mult ma impresioneaza oamenii altfel,cu acesti oameni imi place sa vorbesc , sa dialoghez, imi place sa ma inconjor de oameni altfel.cea mai simpla cale spre mintea mea e cea „altfel”.cand vad ca cineva scrie intr-un alt mod, se prezinta intr-un alt mod, face ceva neobisnuit, spune lucruri intr-un alt registru, DEVIN ATENTA .APOI SI MAI ATENTA din acest motiv , prezenta ta mi-a atras atentia, de aceea te-am intrebat de ce te prezinti asa, pentru ca ai ajuns la mine in acest fel, e foarte simplu(yeap, stiu, sunt o ciudata) cat priveste problemele ridicate aici, inca o data mentionez, aceasta este o platforma publica , nu e o treaba de nisa citita doar de academicieni, filozofi, carturari, librari sau scriitori.iar de un personaj ca mine oricum era nevoie, daca nu era doria, era alta si tot era.stiu si eu cat de usor se depasesc unele probleme( in viata reala nu sunt chiar atat de frivola, stai linistit!) insa aici nu pot sa scriu despre cunoasterea de sine, rabdarea de a trece peste poduri, sau calmul necesar solutionarii unei probleme, mai mica,mai mare, reala sau inchipuita.pentru ca nu despre asta e Tara Pandora, sau oamenii nu asociaza acest tip de discurs cu mine, undeva da cu virgula pui.prin urmare, ma adaptez, sunt „maestra” la asta o sa ma uit pe site ul tau, cel mai probabil diseara, dupa o masa in oras toate bune, doria n-am fost niciodata la Praga, dar am auzit ca e un oras superb.ce e cel mai frumos la Praga? ce te incanta sau te misca cel mai mult ca vizitator?

  • 37

    @Miomira: As vrea sa iei in calcul parerea mea doar ca civil, eu n-am de unde sa stiu cum stau lucrurile de fapt, sunt pe o banca in fata ta, ok? Barbatilor nu le ia mult sa se indragosteasca. Mai ales daca in fata lor sta o femeie care-i atrage, poate e si smart, e si funny, e si sexy: pac, Cupidon isi face temele.Mai apoi, cand se dumiresc nitel, apar intrebarile „si ce-o sa fie de acum incolo?”, „daca o sa mi se schimbe viata?”, „daca n-o sa mai am confortul meu de alta data?”,”nu cumva m-a luat valul cam repede?”, „oare ea e ce-mi trebuie mie?”, etc. Si, drept consecinta, apare o usoara indepartare(ma refer mai ales la barbatii mai tineri, „batranii” stiu mai bine ce au de facut si ce vor de la viata) si mai mult, unii, pentru a se repozitiona , pentru a marca un anumit teritoriu, vorbesc sau anunta ceva de genul mentionat de tine: „de fapt stai, ca nu m-am indragostit, nu sunt pregatit, sa ne mai gandim, sa ne mai sfatuim DAR VREAU SA MAI FACEM SEX(tipic)”. Amuzant, in acel moment, desi mingea e in terenul femeii, rar am auzit specimene care sa spuna” ok, atunci eu zic sa te duci putin la drrracuuu’ bei, si cand iti vine mintea la cap, cauta-ma, daca te mai iubesc, poate o luam de la capat, cu toate mintile tale sus, nu jos, pe asfalt” Nope.Cele mai multe raman, in speranta ca el isi va reveni la un moment dat si astfel va exista daca nu un happy end , macar o relatie.Dar nu e obligatoriu sa fie asa, sa stii.Faptul ca el nu te-a pus pe faras, spune un singur lucru(si nu, nu spune ca te iubeste, sorry):ca esti buna in pat, sau BUNA PENTRU EL IN PAT.Si nu doreste sa incheie acest gen de legatura cu tine. Insa.Daca el nu-si asuma prezenta ta, daca nu impartasiti lucruri( ce fel de atitudine copilareasca e asta?”ma culc cu tine, dar hai sa stam doar sub cearceaf, sa nu ne vada altcineva!” E o porcarie, zau! Nu trebuie sa suportati asa ceva, fetelor!) daca tu pana la ora asta nu stii NIMIC DESPRE VIATA LUI FARA TINE, despre cum e el cand nu e langa tine, ce fel de om e, ce fel de oameni il inconjoara, cum e familia lui, daca prietenii lui nu te cunosc , daca nu te invita nicaieri, daca nu face mici lucruri, gesturi pentru tine(ca sa-ti arate ce insemni pentru el)- atunci iubito, priveste adevarul in fata: IN ACEST MOMENT NU ESTI PENTRU EL DECAT SEX.NIMIC ALTCEVA. Daca tu esti ok cu asta, go on.Insa daca vrei mai mult, vrei siguranta, vrei caldura, vrei pereche, vrei sa cresti si sa evoluezi langa un barbat, poate nu acesta e drumul.Stiu ca e greu(am trecut si eu printr-o poveste ca a ta, sa stii) insa doar de tine depinde sa spui „stop”, daca simti ca nu ajungi acolo unde vrei iar „doar sex” mai mult TE UMILESTE DECAT TE FERICESTE.Nu zice nimeni sa nu-l iubesti, dar nu lasa realitatea sa fie acoperita de orgasme si gemete, fiindca ..daca nu cumva vrei doar atat, cu atat vei ramane! Iar timpul trece, nu sta in loc! Ps Ca sa inchei glumind, daca esti inca tanara iar omul e asa de bun in pat, hai dom’ne ..nu te mai agita degeaba! Fa sex cu el si gaseste-ti URGENT un om bun, de treaba cu care sa dezvolti o legatura! Baga nitel egoism, gandeste-te la tine iubito! Poate chiar in momentul acesta cineva se uita insistent la tine, iar tu , ocupata fiind cu „un pianist rus pentru care nu insemni decat sex” nu-l bagi in seama. Deschide-ti ochii! Si priveste atenta in jur! Si alta data , atentie, nu mai da inima ta oricui (hm, cine vorbeste) Imbratisari, sunt aici oricand doresti.

  • 38

    @viorel: ha, ha sa ti-o spun de aia dreapta, acum vad altfel lucrurile nu ma mai intereseaza atat de mult ideea de “tavalici” cat ma intereseaza inteligenta si abilitatea de a masca “tavaliciul” din barbat asa e, poate ca ma multumesc cu minciuni frumoase, dar ..am ajuns la concluzia ca..exista alte lucruri care unesc doi oameni, sau despart doi oameni lasa dom’ne..sa fie tavalici! si ce? ce-o sa se intample? o sa se darame lumea mea? care lume dom’ne , ca ea s-a daramat odata cand am vazut ca cel cu care vroiam sa cresc copii E TAVALICI ! m-am daramat atunci, m-an’ reparat-gata, la drum tavaliciul sau orice tavalici de acum inainte N-O SA MA MAI DARAME :) ps.dar ca idee, “domnul” nu e tavalici.vad ca are succes la doamne, il mai intreb cateodata unele si altele dar tot el se supara” ce ma tot intrebi, tu nu vezi ca eu pe tine te vreau?” fara comentarii :)

  • 39

    @Oscar: ieiiiiiiiiiiiiiiii viva la vita!!!

    cel mai tare , sau cea mai tare spunere din comentariul tau :) dar sa stii, cu riscul de a te dezamagi(pentru ca stiu care e parerea ta despre casatorie, stiu ca te irita subiectul) mie mi-a placut sa fiu nevasta, stiam despre mine ca o sa fiu o nevasta nemaipomenita, asa a si fost. putine femei inteleg faptul ca “nevasta” inseamna mult mai mult decat iubita, prietena, tovarasa.NEVASTA e aproape un job ,in care poti sa excelezi , sa te mentii mediocra sau sa esuezi. mie mi-a placut si dupa ce mi-am asezat mintile, am inteles ca imi prieste si ca ma implineste asa ca, la un moment dat, mda..o sa fac pasul acesta din nou ..hi hi :) dar o sa ma asigur ca nu se va mai intampla faza cu divortul.adica o sa stipulez in contract”divortul e inadmisibilllllllllll” :) daca ai stii, am izbucnit in ras ! :)

  • 40

    hello,

    see, ţi-am zis eu că totul ţine de răbdare.

    răbdarea duce la înţelepciune, iar înţelepciunea la bunăstare de orice fel.

    link-ul interesant de astăzi:

    theblondesalad.../

    îţi doresc o zi frumoasă, aşa cum îşi doresc copiii soareeeeeee

  • 41

    @inspi: inspiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii inspi, inspi, inspi, inspi, inspi, inspi, ce mai faci?

    te iubesc, ca ma bucur ca ai revenit :) inspiiiiiiiii,mi-a fost dor de tine si urarile tale copilaresti si usor tembele!!!! ai vazut? pana si tu te-ai molipsit de la mine,inainte nu scriai “soareeeeeeeeeeeeeeeee” ci ’soare’

    :) dragul de el, mi-ai lipsit inspi!

  • 42

    Ok, iti multumesc! (din nou sincer si fara ironii..)

    Cred ca asta aveam nevoie sa aud intr-un glas (text) clar si raspicat insa nimeni din cei apropiati nu vroia sa imi spuna si nici eu nu aveam curajul sa recunosc..

    Totusi Doria.. nu-i totul atat de simplu :( M-a prezentat celui mai bun prieten si familiei, isi petrece cu mine toate vacantele pe care le are, etc etc. Nu cred intr-un happy end, si cu atat mai putin intr-un mariaj cu acest barbat. Vreau doar sa stiu exact unde stau.. vreau sa stiu ce primesc ca sa stiu cat sa dau. (Cu alte cuvinte, nu vreau sa fiu egoista si sa tin dragostea numai pentru mine in cazul in care el poate chiar o merita) Dar din pacate el nu vrea sa spuna lucrurilor pe nume. Mi-ar fi mai usor sa-l aud spunand ca nu ma iubeste etc, dar probabil ii este teama ca va pierde partidele de sex..? :)

  • 43

    @Doria,

    Nu am o parere deplasata despre casatorie. De unde ai scos-o ? Ideea era ca nu trebuie sa admitem ca divortul ar fi cea mai mare nenorocire pe lumea asta. Sunt altele, slava Creatorului ! Viata merge inainte, si “imbarligat” cu acte, si fara. Depinde de modul cum ne-o croim/traim si, mai ales, cu cine ? In rest, cum spuneam: viva la vita !

  • 44

    investesc în mine :D

    da, şi lucrurile tembele de genul ăla sunt mereu spuse din inimă să ştii.

    şi da, poate că m-am molipsit de la tine un pic, eu fiind serios sau prea serios în scris, dar live are loc explozie de cuvinte, idei, glume, satiră etc etc etc

    să fii cuminti.

    îţi place gotan project?

  • 45

    a, şi

    amazon.co.uk/La../

  • 46

    Doria, felicitari!! Pentru ce?! Pentru multe lucruri! Cu intelepciune urci incet dar sigur. Keep up! Si toate urarile de cat mai bine! Best from d. !

  • 47

    youtube.com/wat../

    salut! iti spun doar ca nimic nu merita sa regreti in lumea asta .Traieste si deschide sufletul .Nu te mai gandi ce a fost inainte .Viata e doar un fragment de film ce poate fi de oscar sau ratat ,totul depinde de ”regizorul” ce o traieste si o ”pune in scena”.Azi sunt trist ,nu ma simt bine.Voi pleca acasa iar pt mai mult timp acum . p.s piesa pe care ti-am dat-o o ador si cred ca se potriveste atat tie cat si multora dintre noi la un moment dat Te imbratisez

  • 48

    Splendid răspunsul dat Miomirei (aproape că e un cuvînt, un nume cehesc. Am mai văzut cuvîntl Ahoi, care se citeşte aşa în cehă, dar se scrie puţin altfel: AHOJ. Un fel de Ciao al nepoţeilor noştri italieni. (Căci poporul daco-român este făuritorl majorităţii popoarelor !!? Zic unii…) Draga moşului, Praga are un farmec, o atracţie a sa integrală care îi lasă pe mulţi paff ! Mai ales dacă ai fost în alte vieţi pe aici, cu fo’ treabă. Căci aici erau multe de făcut, fiind un loc aparte din multe puncte de vdr. Precum Apollinaire… Eu sunt un mic ‘ghiduş’ de Praga – în timpul liber, cu precădere. Dar, din păcate, puţini români ajung pe aici. Şi mai nimeni nu ştie că există aici un românaş rătăcit, îndrăgostit de acest oraş. Cu drag vă conduc prin nucleul istoric al Pragăi (căci bănui că nu vei veni singură). Mă bucur că nu îmi soliciţi să îmi skimb stilul. Credeam că e ceva obişnuit, normal. Nu mi se pare că scriu altfel: literele sunt cu sus-ul în sus şi cu jos-ul în jos. Nu stau în cap. Mai mănînc cîte o literă, mai shimb ordinea: Roi, în loc de Rio, dar în rest, normal… Nu ştiu ce înseamnă NOPE !!!? Sorry. Urmărind discuţiile voastre, simt cum din ele răzbate o îndîrjire (răspunsul Miomirei a fost de o gulceaţă şi gingăşie care reprezintă o excepţie pentru dialogurile voastre !!!), o înverşunare, crispare, scrăşnete din dinţi şi măsele. Ce mai: ies tot timpul scîntei. Omul se ia prea în serios. În pielea sa prezentă. Dar ar şti cine este cu adevărat şi ce face el acum, aici pe Pămînt, ar fi mai molcom, nu ar mai judeca şi critica prea mult, ar fi mai liniştit kiar şi după un divorţ. S-ar linişti mai uşor şi mai rpd, căci pricepe mai bine anumite lucruri. (Eu am suferit un an şi jumătate după o ‘despărţitură’ din asta. Dar mi-a mai trecut; văd durerea ca printr-un okean întors – micşorată şi tare departe. În skimb, sunt enorm de recunăscător ‘trădării’ acesteia. Aşa trebuia să fie. Numai aşa puteam creşte – să spunem, spiritual – cît de cît. Cît eram fericit, cu dînsa, îmi dau seama acuma, retroactiv, că nu m-am oprit niciodată pentru a mă întreba: bei, de ce eşti aşa fericit ? bei, nu crezi că ar putea să fugă la prietenul tău ? bei, eşti pregătit pentru asta ? Nu. Fericitul este fericit. Nu are nevoie să se întrebe. Neferictul… da. E obligat să caute nişte răspunsuri. (Sunt atît de multe de spus !!! O seară deosebit de plăcută !!! san (ce m-a distrat apropierea de sîn !!! Eu scriu cu Î din I. O să scriu o dată şi despre şocul avut cînd am descoperit skimbările monstruoase din l. română: nicio !!!!!!!!!!!!!!?

  • 49

    Salut Doria ! Ciudat , constat inca odata , cit demult semanam noi gemeni intre noi (vorbesc de femei ca barbati , nu prea am cunoscut si sint complet diferiti ). Ai reusit si asta conteaza cel mai mult restul e poveste si sfaturi pentru prieteni si nu numai ca la asta ne pricepem cel mai bine ,no! Iti doresc numi fericire mai ales ca acum ai destula experinta si virsta incit sa stii cum sa educi barbatul iubit .

  • 50

    Interesanta si lunga povestioara, desi n-am avut rabdare s-o citesc pana la capat. Dar am apucat sa citesc post scriptum si ma intreb: - Oare ce marca de bere era ???

    In seara asta beau un vin….

  • 51

    @sandugbr: buna seara e…acum si tu..nu are importanta, nu stiu

    spor la vin, doar fii atent daca te ocupi de vin sa si mananci, unu ca sa nu te ametesti peste masura si doi-pentru ca e mai bine pentru organism asa(zice medicul de langa mine, hi hi..CHIAR AM UN MEDIC LANGA MINE!)

    toate bune, Doria :)

  • 52

    @anig: buna seara(ce mai faci? vad ca , din cand in cand mai pui mana pe stilou si imi scrii! ma bucura asta, sa stii!)

    nu cred ca asa se pune problema(n.r -sa educi barbatul iubit).mai degraba sa fie el educat inainte sa te cunoasca pe tine ,nuuu?? problema se pune sa existe compatibilitate ,complicitate, admiratie, respect..si multe,multe altele-pe langa ce e cel mai important: IUBIREA. te sarut cu drag, dear “twin” :) ps.n-am vazut asa femei cum sunt cele nascute in Gemeni.incredibil de buna si rea zodie cand vine vorba de femei, incredibila!

  • 53

    @san: o, nu, cum sa cer unui cititor ca tine sa -si schimbe stilul? in primul rand ca e depasit ca autor sa faci asta(poti doar sa ceri bun simt si educatie, injuriile nu plac si nu fericesc pe nimeni) si apoi, daca e si farmec , cu atat mai mult”cititorul” ar trebui sa ramana asa! mai apoi, sa te lamuresc despre mine in conditii normale si frumoase de viata, sunt geniala. un vis.insa nu imi place sa fiu provocata, “impinsa”, “impunsa chiar”, “intepata”,”imbrancita”, “agitata”.(chiar si in viata reala, stopez orice varianta care procedeaza in acest fel, ma feresc de oameni care ma imping sau ma inghesuie-tocmai pentru ca stiu ce va urma, si mai bine evit).daca se intampla asta, devin urata, agresiva, in fine…devin exact varianta mea pe care o detest cel mai mult. de aceea vezi tu aceste dialoguri, pentru ca oamenii care imi scriu nesimtit ma inghesuie peste masura si ma simt oribil, simt nevoia sa le dau si eu cu ceva in cap( si inca le dau putin fata de cum as face in viata reala!) in rest, daca ai citi amicitiile mele creeate cu cei care imi scriu regulat, ai simti din cuvinte cum sunt.(ACELEA SUNT CONDITIILE NORMALE DE VIATA, DE FAPT) iar referitor la divort si toate cele mai putin frumoase, sunt de caord cu tine(dar mi-au trebuit multi ani sa ajung aici):totul se depaseste cu bun si calm si invatand cine esti, care e scopul tau aici, de ce ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat si cum poti fi ALTFEL mai departe simplu ca buna ziua in Praga :) ps.si tu pari destul de impacat dupa o intamplare mai putin fericita, daca imi permiti sa -ti spun asta.

  • 54

    @?m: buna seara of ,oooff, imi pare rau ca esti trist ! oricum , fie ca esti acasa, aici,oriunde, mie imi va face placere oricand sa ma intalnesc cu tine, pentru ca esti tonic, deschis si mai ales NORMAL LA CAP PUI!

    sa ai o calatorie linistita si multumesc pentru cantecele Doria, cu drag de ?m :)

  • 55

    @decenu: decenuuuuu,dar cat de simpatic si de delicat esti! ai tinut tu sa ma feliciti pentru intelepciune..(mai an’ de lucrat, inca n-am ajuns acolo unde vreau, sa nu uitam de unde am pornit:de la o repezita si o lipsita de rabdare !)..cat de dragut! multumesc din inima. si sa stii, in cazul in care nu ti-am spus de un milion de ori, sunt tare mandra ca esti mereu aici cu noi(cu mine , cu doamnele) si ne scrii comentarii inspirate si pertinente. sunt mandra de decenu :) un pupic

  • 56

    @inspi: “tembel” are si un sens amuzant si usor, poate trebuia sa pun din start gh :) scuza-ma. stiu ca investesti in tine, mi-ai spus, remember? oricum avantajul e ca , oricand doriti voi, pe mine ma gasiti aici o sa fiu aici si maine si luna viitoare si peste sase luni,numai sa nu se darame “sandramaua” :)

    asa sunt io.cand CRED, INTEPENESC ACOLO DOM’NE !!

    a, uitam.da imi place,dar in doze moderate mai mult muzicuta mai veche, asta imi place mie sau si mai noua, dar mai rockstar asa …

  • 57

    @Oscar: nu stu’ , asa mi-a ramas in bibilica, ca esti reticent fata de casatorie(nu tu ai spus asa? visez eu??) dar , acum inteleg , am gresit, probabil ca ma gandeam in alta parte :) (a?vezi ce diplomata sunt??experta in diplomatie online, ca in viata reala cand ma apuca niste draci , dispare toata vesela pe jos sau dau din picioare pana cand exasperez omul de langa mine :) ) corect, viata cu sau fara acte , daca e sa fie pretty, e pretty. asta e chiar corect :)

  • 58

    @Miomira: sincer(mai bine ca mi-ai scris si amanunte in plus) cred ca pana la urma, o problema e si la tine(din cele scrise nu reiese o “mare maturitate” :) ) faptul ca ti-a prezentat”cel mai bun prieten” nu spune nimic. un barbat nu are doar un prieten,are un grup de prieteni, eu asa stiu faptul ca mergeti in vacante, iar e un pic irelevant.daca tu esti BUNA LA PAT PENTRU EL,de ce sa nu mearga in vacanta cu tine(fiind buna pentru o companie de 7 zile)si sa mearga cu o necunoscuta cu care..la o adica nu s-ar intelege bine IN PAT(always pat, pat, pat sex, sex) ce nu vrea el sa spuna pe nume, iti spun eu, ca sa te scutesc de intrebari:

    GIRL,OMUL NU-SI ASUMA NICI O RESPONSABILITATE FATA DE TINE! cam asta e in esenta spunerea. daca nu vorbeste ceva concret(gen”facem asa”,”insemni asta pentru mine”,”nu insemni”,”te iubesc”,”nu te iubesc”) inseamna ca nici nu vrea sa fie acuzat de ceva anume.tace pentru ca tacerea e ca si fuga iubito: RUSINOASA, DAR SANATOASA :)

    ps.personal, vommmittt cu drag pe tacerea barbatilor,scuza-mi limbajul exagerat, dar am tinut sa accentuez ce cred eu despre lasii care TAC.

    ai grija de tine si de pianistul asta care momentan , vad eu,te cam plimba prin infern.

  • 59

    Mersi inca o data!

    Gata, nu te mai deranjez cu nimic. Vroiam doar sa aud o parere din afara de la o persoana onesta si directa ca tine. Cand esti indragostit iti pierzi parca mintile si vroiam sa ma asigur ca am o vedere clara asupra lucrurilor.. Mersi pt tot!

  • 60

    good evening, Doria. mi-as permite sa remarc ca divortul dupa sex e ca berea dupa vin, adica un chin. divortul dupa cateva palme si o cotonogeala zdravana e ca vinul dupa bere, o placere. depinde de unde privesti problema (sau paharul de … limonada), dc pleci la mai bine e ok. dar acum se pune problema, l-ai iubit pe om banuiesc (altfel nu sufereai atat) si te invinovateai probabil, dupa separare, ca nu ai reusit sa-i transmiti si lui acelasi lucru. don’t do that, you can’t control this! e o mare greseala sa lasi vinovatii imaginare sa-ti controleze starile (asta dc nu te simti cu musca pe caciula si ai facut tot ce ti-a fost in putere sa fie bine). e bine de lasat orgoliul ranit si vinovatiile imaginare la gunoi, gandeste pozitiv, fa-le sa dispara (dc nu au disparut cu totul). cam atat ca nu-mi plac subiectele triste, mai bine cu sex :) … au revoire :)

  • 61

    Hello. Am revenit si imi cam pare rau ca am revenit pe un subiect cam trist dar vorba ta:ce frumoasa este viata totusi nu?Nu a meritat nu ai meritat asta meritai ceva mai bun si crede-ma ca totusi uneori in viata regretam anumite pierderi ca am pierdut de linga noi anumite persoane linga care ne simteam fericiti,familisti motivati si tot ce mai vrei tu.Si cred ca stii la ce ma refer.Dar asta e viata.Asculta ceva cind ai timp,ceva frumos : youtube.com/wat../. Kiss,C.

    alt Cristian Petrea
    2010-05-04 19:04:36 | Raporteaza
  • 62

    @doRia bună dimineaţa soare ! La praga e o vreme meskină: norasă rău, frig, zoaie. Ne simţim precum Naso Ovidiu-l la Pontul lui Euxin. Exilul este exil … da, da. Impulsionarea din afară: ca ghid-uş de Praga, mă mir că prezint oraşul de fiecare altfel, neaşteptat, neplănuit. Depine de cum dorm. Sau de fluidul care se formează între mine şi noul grup. Vă admir pentru cutezanţa, curajul de a ţine piept (piepţi, piepturi) tuturora. Răspundeţi fiecăruia, kiar dacă vă vine să-l strîngeţi de gît pe respectivul… N-aş putea aşa ceva !!! datorită acestui mod de comunicare m-am băgat şi eu, ca musc-n lapte, printre voi. M-a atras dialogul viu, direct,. personal. Da. ‘Despărţitura’ mea m-a durut mult. Dar aşa a trebuit să fie, spre a pricepe multe lucruri. Fără suferinţă nu există progres. Despre ortografie: cînd acum cîţiva ani am descoperit că românii au început să scrie ‘nicio’ şi alte bazaconii dintr-astea, am rămas ca la dentist. Nu-mi puteam explica de ce atăta haos, ilogism şi în lingvistică. Asta mai lipsea… Şi am dat vina pe bietul Beeecali. S-a îndrăgostit omul de o fătucă. În vervă, vrea să-i scrie o scrisoare de amor. Prima după zeci de ani. Ajunge la năstruşnicul cuvinţel ‘nici-o’. Parcă, prin ceaţă, îşi aduce aminte din ultima clasă pe care a frecventat-o (a IV-a !!?) că aici este pe undeva o liniuţă. Dar unde ? Cum se scrie: -nicio, n-icio, ni-cio etc. S-a kinuit sărmanul minute în şir. A şters, a rupt. Nervos, se rpd la seif. Ia un pumn de bancnote de euraşi. Îi bagă în poznar. Se urcă în maybach-ul invidat de toţi şi se opreşte abia la Academia. Trece val-vîtej pe lîngă portarul înţepenit şi intră în prima încăpere. Acolo, trei domni cufundaţi în hîrţoage. Băi, fraţilor. Salvaţi-mă ! Îmi fumegă şi ultimul neuron din ‘creierili’ mele. Da, domnul afacerist, îi răspunde unul care l-a mai văzut pe la TV. Care e problema. Explică marele ‘afacerist’ problema. Cei trei cetăţeni se consultă şi cel mai îndrăzneţ îi explică faptul că se află în capitalism şi că totul se plăteşte. Îi costă o grămadă de bani să ia o hotărîre. Bine bă, cît vreţi ? 500. De lei ? De euro. La toţi ? Nuuuu, la fiecare. Treabă grea, coane. Bine bă. Uite aici zglobii. Ţi aruncă 3 foi de cîte 500 de euro pe masă. Impulsionaţi, cei trei vrăjitori, se bagă cap în cap. Şuştesc ce şuşotesc şi într-un final declară că treaba e rezolvată. Cum ? întreaba telectualu’ Becali. De azi nu se mai scrie cu liniuţă. Băăă, sunteţi nişte domni. Mi-aţi salvat neuronu… O zi frumoasă

  • 63

    Groaznic de curajoasà si surprinzàtoare. Cred cà Romània noastrà are o sansà dacà femeiile vor ajunge la putere. Cui ii pasà de un pahar de bere?

  • 64

    @dorianiculescu: Buna Doria,am citit articolul tau,am inteles prin ce ai trecut..si eu m-am despartit de prietenul meu dupa 2 ani de relatie si trebuia sa facem nunta in aceasta vara..totul s-a schimbat,mi s-au spulberat visele ,a fost greu la inceput dar am reusit sa-mi revin,sa trec peste si sa ma bucur in continuare de viata mea.iti recomand cartile doamnei Carmen Harra: karma de fiecare zi,decodarea destinului..o sa intelegi mai multe dupa ce le vei citi si ai sa privesti altfel lucrurile.poate nu era el sufletul tau pereche..poate era doar o legatura karmica si ai avut ceva de invatat din acea experienta.si eu eram distrusa cand ne-am despartit dar m-am apucat de citit,am iesit in oras cu prietenele mele,nu am stat in casa sa plang si sa intru intr-o depresie.nu merita sa suferi!cine te iubeste,nu te face sa suferi!Mult succes in continuare!sa ti se implineasca toate visele!iti las o adresa a doamnei Carmen Harra,sa te uiti,ai sa afli multe lucruri interesante pe care poate le stiai,lumea e altfel si trebuie sa evoluam.uite site-ul dnei: carmenharra.com../

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
cum nu mai am „aproape 33 de ani” si ma si plictisisem de vechea bio, m-am gandit ca cea mai nimerita „Bio” este cea de mai jos (desi nu e chiar o biografie). barbatul care a scris-o nu m-a vazut niciodata, nu  ma cunoaste. insa, printr-o minune, a gasit niste cuvinte care mi se potrivesc. imi este foarte greu sa pricep cum de i-a dat prin cap sa scrie asa ceva, insa, momentan, ce a scris el este mult mai bine decat orice bio as putea (re)scrie eu.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

© 2010 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.