Bună ziua. Aveţi cancer

respect.

impresionant

Doamne, sper ca nu despre tine e vorba! Pentru ca ai scris ca si cum ai cunoaste lucrurile foarte de aproape.

Ai intrat pe teritoriul suferintei, terorii, nebuniei… Am intrat si eu acolo, pentru mama, e groaznic, toata fiinta ti-e intoarsa pe dos.

Daca nu as avea o infectie la masea, si capul pe jumatate umflat, acum alergam la medic! E extraordinr scris!

Sincere felicitari pentru articol!

Prin experiente de genul celei descrise(good job),am trecut sau vom trece fiecare dintre noi,fie ca experienta personala sau legata de cineva drag.Pot sa spun dintr-o privire cine a trecut prin asa ceva dupa nivelul de toleranta si intelegere pe care-l manifesta fata de ceilalti in situatii similare.

bravo !

Dumnezeule!

Si atat

chapeau!

Imi vine doar sa tin in brate si sa leagan pe cea/cele care au trait si traiesc asta. Si pe cea care a scris ca un om intre oameni.

Din perspectiva unuia care are un caz in familie, va spun ca nu este placut deloc sa citesti asa ceva.Eu unul nu as fi scris asa ceva, desi cred ca putem veni si cu ceva in plus.Mai bine ti-ai “consuma” talentul in alte scopuri.

@Daniel nu te inteleg, bineinteles ca nu este placut, este terifiant chiar, dar este adevarat.

Se vede ca nu ai trait tu asta. Eu am trait asta, eu am auzit aceasta propozitie. Acum aproape 3 ani. Era cancer pulmonar. E mult mai complicat. Foarte complicat. Este vorba de un parteneriat cu moartea. Sa-l intelegi, sa-l traiesti.

@ioana: Daca nu ai trecut prin asa ceva e normal sa nu intelegi.

Excelent!

@Daniel Tocmai am scris mai sus ca TREC prin asa ceva. Impreuna cu mama. Primul an a fost cosmar.

Puteti citi aici ceva extraordinar: mylifeline.org/../ E incredibil cum pot lupta unii oameni.

Ma plec! Lectie de scriitura, material de campanie in toata regula… (Se vede mina de jurnalist evoluat in PR-ist.) P.S. Numai de nu ar mai trai nimeni asta ca experienta personala…

@ioana: Scuze, n-am observat ca este numele tau.

Antonia, crede-ma ca poate fi mai rau. Vara trecuta am vazut si eu ciorile si cainii de acolo..pana ce mi s-a spus: “nu mai veniti, tratamentul nu mai ajuta” You got me?

PS: Nu vreau facebook

@Daniel nu-i nimic

Cred ca noi nu mai sintem ca ceilalti oameni; mi se pare ca risul nostru nu mai este ris curat, nici pomii nu mai infloresc la fel; asteptam in orice clipa o veste proasta si ne strecuram prin viata in loc sa alergam. Noi, cei care avem oameni dragi bolnavi. Si totusi, ce simtim nu este nici a zecea parte din ce simt cei loviti. Iar cind ma gindesc la copiii bolnavi si la parintii lor mi se taie respiratia.

impresionant! as vrea sa stiu unde sunt acum comentatorii de sex masculin? (cei care la articolul tau despre culori si nuante.. te trimeteau la plimbare…sa mai inveti sa scrii..si alte chesti de genul asta…) cred ca le-ai inchis gura, desi nu asta era scopul aritcolului de fata… felicitari inca o data pt felul in care ai pus pe hartie trairile cu care, oricare dintre noi se poate confrunta la un moment dat in viata…!

Ar trebui ca noi totzi barbatii sa citim si sa recitim si sa recitim. Pina vom avea macar putin din intelegerea pe care o femeie o are nativ pentru tot ce este legat de viata. Cinste tie pentru ca ai vrut sa ne educi si pe noi ! Si multumesc din partea mea.

@Dan P.: Respect. @ioana: Sa fie bine! Din tot sufletul.Pentru mama n-a fost. Dar s-a intimplat mai demult si s-a tratat prea tirziu. Eroare medicala.

@Daniel nu-i nimic

Mi se pare ca noi, cei cu oameni dragi bolnavi, nu mai sintem la fel cu ceilalti oameni. Risul nostru este slab, pomii nu mai infloresc la fel, telefonul ne poate aduce in orice moment o veste proasta si ne strecuram prin viata, ca si cum am vrea s-o pacalim, in loc sa alergam. Sintem loviti, dar nu simtim nici a zecea parte din ce simt cei bolnavi. Iar cind ma gindesc la copiii bolnavi si la parintii lor, mi se taie rasuflarea. Acolo, probabil suferinta nici nu poate fi imaginata.

@Florinaa Nu poate sa fie bine, e metastaza

@Adi Pot sa-ti spun toate acele lucruri care se spun: fii tare, maninca sanatos, spera, roaga-te, cauta-l pe Dumnezeu, bucura-te de primavara; venind de la un om (inca) sanatos, pot parea superficiale. Nu putem sti ce e in sufletul tau destramat. Si atunci iti spun doar atit, chiar daca nu stiu daca te ajuta, chiar daca nu te cunosc: un pic, un pic de tot, te iubesc si eu.

@ioana: Mii de scuze! Numai de mama mea nu trebuia sa pomenesc dar am citit articolul, m-a bufnit plinsul, am scris comentariul si…l-am trimis.

10 (zece) !!

Superb!!

Intr-o singura clipa povestea ei/a lui se poate transforma in realitatea mea/a ta…

@ioana: …multumesc

Multumesc. Cele mai grele momente mi s-au parut asteptarea rezultatului biopsiei si anuntarea celor dragi. Imi era teama de ceea ce as fi putut citi in ochii lor.

Felicitari autoarei pt articolul scris ! Impresionant, profund, real !

Terifiant subiect, IMPECABIL scris. N-am mai citit asa ceva atat de bine scris de nu mai tin minte! FELICITARI!

Azi multe se vindeca,si prin autosugestie organismul trece spre vindecare iar sexul este probabil singurul ”viciu” care iti face bine la sanatate

Avem multe de facut inainte sa avem cancer, exista un proiect rosetta@home , foloseste putere pc-urilor voluntarilor ca sa studieze cancerul formand un supercalculator. Proiectul este coordinat de o universitate din washington. Puteti cauta Romania@StiintaAzi.ro si alege un proiect medical. Poate ca acum putin avem cancer dar el ucide 13% din persoane in USA deci si in ro. trebuie sa fie asemanator.

Foarte frumos . Recomand cartea “Soni” de Andrei Ruse.

@cappuccino ma indoiesc ca o minte convulsionata si un trup lipsit de par, de unghii si de vlaga,zdruncinat de crizele post-chimio, mai gasesc in ele puterea de a-si autosugestiona vindecarea..

Excelent articol! Multumesc! Imi curg lacrimile pe obraz, fara sa le pot stapani. Am avut “cateva zile de cancer” sa zic asa , pana mi-au sosit biopsiile , in doi ani consecutiv,deci am trait asta si inteleg ceva mai multe. Ai exprimat ata de bine sentimente care ma dureau si nici nu aveam cuvinte sa le exprimi (daca nu esti un narator cu experienta le tii doar pentru tine si le exprimi in lacrimi mari si tacute) Ai spus o propozitie care m-a facut sa izbucnesc in plans.In cazul meu nu era doctorul , era chiar sotul, partenerul de 20 de ani: “Tu aveai cancer, el avea treabă”

Miraculos.Sper ca nu cea care a scris a trecut prin toate astea dar a scris fantastic.Sunt barbat,n-am trecut prin situatii de acest gen in familie dar imi imaginez ce greu poate fi.Fata asta are darul scrisului si prin aceasta facand si educatie semenelor ei.Sunt sigur ca 90% din femeile care au citit acest articol vor face testul Papanicolau.Felicitari,fata draga.

Sunt intr-o situatie asemanatoare. Am facut analiza PSA si a iesit foarte mare. Chirurgul zice: “Biopsie” dar eu nu sunt pregatit. Cautand solutii pe internet am ajuns si aici. Stiu un medicament ce da rezultate excelente in cancere de san (chiar si in cazuri declarate inoperabile):

cancerstop.ro/n../

Doamne ajuta-ne!