Adrenalino, treci acasă!

Adrenalino, tu la ce scară stai?

Ia du-te şi fă gălăgie la blocul tău, nu aici.

(mă scuzaţi, sechelele copilăriei . Şi nici măcar nu stăteam la bloc. )

Se spune fie: handrelanilo, hai fa’ncoa! fie ‘drenalino hai fa’ncoa. Te rog sa corectezi!

citind, mi-a trecut aşa… o spaimă a(dre)nalitică prin suflet: oare Adrenalina ta e soră cu Adrenalina mea? sau sînt numai verişoare? în orice caz, Adrenalina mea e blondă…

Nici vorbă de blondă! Neagră-tuci şi cu foc sub piele.

Adicătelea sunt numai verişoare.

Văd aicişea în avatarul tău doi coriblíi. Unu mic, mic şi altul mare, mare. Adică ce vrei să spui. Mă iei iar la un mişto comparat?!

Vezi că acum pun o poză cu pelican, de să vezi cum sare adrenalina din voi!

Bă, nu-mi dau seama, am pus bine virgula aia?

Niciun mişto.

Ăla micu’ e cine-o vrea, iar ăla mare eşti tu, delirule de grandoare!

e blondă-blondă, Ana! moare de frică atunci cînd trebuie să se manifeste. plînge, îşi frînge mîinile şi zice: “de ce acum?! de ce aşa?! de ce eeeeeeeeu?!”

Apă vie i-ai dat? Frecţie cu jumate apă-jumate ţuică de prună i-ai făcut? Şerbet, ceva?

Ventuze i-ai pus?

am încercat, dar leşină tot timpul…

A zis cineva şerbet?! Să demonstreze!

Muză,

Dă-i două palme, un scaun şi încă două palme. Vezi de s-o-ntrema.

Cosa,

Ce să demonstrez? Şerbet?!

nu merge, Ana; doar dacă-i pun un film de groază sau… mă rog… mai prinde ceva puteri.

Cum vine aia sau… mă rog…?

Zi ce-i trebuie şi-i dăm.

Da, şerbet, ce-i aşa de complicat?! Nu vorbeşti până nu eşti sigur!

Şi ce să demonstrez? Că ştiu ce-i ăla şerbet? Sau ce, Doamne iartă-mă?

Aha!

Bun, nu ne-nţelegem!

Deci adrenalină am de prisos. Adrenalină pozitivă provenită din produse naturale curate chimico-biologic.

Nu-mi place adrenalina indusă artificial.

Dar nu prea mă descurc cu şerbetul.

Şi ziceam că cine duce lipsă de adrenalină ar putea veni cu nişte şerbet şi-i dau eu adrenalină de nu se vede. Dar să fie şerbet mişto de la turci de ţi se topeşte-n gură. Cu arome exotice cu miros ascuns. Pe măsura adrenalinei!

Nu, nu aşa! Aşa: adrenalină < = > şerbet!

Cum se pun pozele? Că-ţi găsii una de-ţi fuge adrenalina de sub picioare.

Dacă nu e cu şerbet, n-am nevoie.

În comentarii nu poţi pune poze. Poţi pune doar un link către poza respectivă.

Şi hai repede că trebuie să plec vreo câteva ore!

Ti s-o fi urat de mine, infidelule? Ma vinzi asa, pe o lingura de serbet?

Na poză!

dantelelisi.com../

Ce e, Nora?

Îţi place altfel? Fără apă?

#21,

Ca şi cum o liguriţă de şerbet ar fi de ici de colo!

22#, Tipic feminin: îţi promite, te aştepţi la cine ştie ce şi când colo sutien în loc de ţâţe, sucuri şi oribile fructe în loc de şerbet!

Oribile fructe. Vai de noi!

Sucuri?

Ia şi tu!

img4.myrecipes.../

Vedeţi că iar o speriaţi pe Andreea cu bucătăreala asta.

Iar mie şerbetul nu-mi place. Nu-mi plac dulciurile prea dulci. Nici bezelele, nici dulceaţa în stare pură, nici alviţa. Mi-amintesc de oribilele “fondante” de când eram la grădiniţă. Alea roz şi vernil, mai ales.

Halvaua parcă mai merge. Dar puţină.

kkohawaii.com/w../

Stai, că nu e bucătărie! E seducărie.

Plus adrenalina muzii, leşinată şi pălmuită dublu.

Răzbunătoareo, să nu mai pomeneşti de fondante, că-mi vine rău.

tot nu m-am lămurit, cum e mai bună adrenalina,

mai bagaboantă, sau aşa, mai fondantă, mai…fondue?

Care e treaba cu fondantele? Ce tip de indigestie ţi-au provocat?

Cum o vrei. Totul e să n-o confunzi.

În rest, poftă bună la adrenalină pură!

Nora,

La ochi. Mi-e rău când le văz. Îmi vine să arunc cu ele.

@Ana… Da,mai multe necazuri decât bucurii

Precum uraganul,intemperii,furii,

Și alții admit nu au, viață lină

Așa e menit,adrenalina să fie de vină ?

…

Eu ascult cu suflet trup și cu inima deschisă

Vântul murmură ușor prin fereastra întredeschisă,

Norii negrii perindând,reflectând pe vaduri umbră

Prevestesc o vreme bună ori o vreme foarte sumbră ?

În rafale urlă vântul,din greu își ținea avântul

Întorcându-se firesc, din înalt abis ceresc,

Având o râmă în plisc…încremenind ca„obelisc”

Găsind cuibușorul gol…a lăsat râma domol…

…Zburând deasupra în zadar,ore în șir țipăt amar

…Covor de frunze am răvășit dar nimic nu am găsit

Până noaptea s-a lăsat…plânsul ei s-a îndepărtat…

Seva,

Mulţumesc. Tu eşti tu.

Val_One,

Bagaboantă a fost destul. Acu’ să se facă şmecheră.

ăsta-i cuvîntul! nu-l găseam.

Ana, textul tau de azi m-a binedispus grozav!

măi, oameni buni, voi v-aţi întâlnit vreodată la o bere? că prea sunteţi toţi pe o minte şi-ar fi păcat să scăpaţi ocazia să vă cunoaşteţi în real life.

Cristi, zi şi mie de ce, să mă binedispun şi eu, că numa’ ce mă enervai de scot flăcări pe urechi!

Şi să ştii că ţi-am simţit lipsa, Cristi. Doar ne-ai părăsit un pic, n-a fost altceva, da?

Laura,

Hai să ne întâlnim după Paşte. Vii? Şi beau şi eu bere. Beau! N-am mai băut din ianuarie. Prietenii ştiu (când, cum, cât de amar la recomandare şi) de ce. Aştept răspuns.

Laura, vezi ca pe tine te-astept la Linz!

Usurel, surioara, cu flacarile alea. De cate ori tre’ sa-ti mai spun?

?!

Linz?

@Ana: mă duc la festivalul de film de la Linz, între 11-18 aprilie, aşa că după Paşti aş putea trage o fugă scurtă la Bucureşti. mai vorbim pe tema asta

@adrenalina: mă aştepţi cu linzer cald?

Mmmm… Si Apfelstrudel cu sos de vanilie, bonus!

Serotonino,

Ai ceva să ne spui şi nu îndrăzneşti? Ce e cu poftele astea? Nu fi timidă. E al nostru.

Ana, tu nu vezi ce pun ele la cale? se vor întîlni la Liiinz! şi se vor înfrupta cu bunătăţi locale!

ciudă, ciudă, ciudă!!!

@serotonina: vezi poate te faci că uiţi când voi fi acolo!

Al cui???

Adrenaleano invidioaso,

Văz, da’ ce-am putea face? Sănătoase să fie şi să se-ngraşe de sughiţuri şi-atâta dulceală. Na!

Serotonino,

Al nostru, soro. Eu prima îl recunosc. Din bucurie se-ntrupă el. Şi, după poftele tale, rumen şi vesel o să iasă.

Cum vă spuneam: şerbet ioc, iluzie cu caru!

Şi cum naiba să-ţi placă şerbetul dacă fumezi un pachet de ţâgări pe zi?!

Iar şerbetul e minunat. Pe aceeaşi linie cu icrele de sturioni, cu cognac-ul Camus Cuvee 3.128 şi cu pielea de după urechea femeii.

@ Ana – scrii bine, foarte bine. Doar cateva observatii, fara legatura si fara pretentii. (1) Nu mi-e clar (nici n-am urmarit indeaproape, sa spun drept) – daca esti deja sau te apropii de momentul la care, dupa ce ti-ai dezvoltat un “stil”, incepi sa-l si constientizezi – ai batrani spun ca asta e un moment cheie: in acel moment o iei fie catre bal, fie catre spital; fie incepi sa iti elaborezi textele, fie incepi sa te pastizezi. (2)Vine o vreme cand oamenii, ca si cocorii, trec de faza “scriu ce-mi vine” si incep sa … cum sa spun? … elaboreze. (Daca o faci in alta parte si folosesti platforma doar ca defulare, nici o problema – ignora observatia. Da’ nu stiu.) (3) Last but not least, nu sunt eu tocmai cel in masura de a da asemenea sfaturi – multe-mi plac foarte (despre texte vorbesc), dar la unele (nu la asta!) imi pare ca ai tendinta de “a intinde pelteaua”. Vorba ceea: toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt de folos. Ai un talant. Grijeste-l.

Buna dimineata, somnorosilor!

Don’t call my name, Andrenalino/ I’m not your babe, Eufrosinoooo!

Ma intreb daca se face adrenalina anu’ asta. Primavara e cam rece, vara se anunta capricioasa si ea. Iar atarnam la aia de import…

youtube.com/wat../

?

youtube.com/wat../

poate aşa merge?

dailymotion.com../

mda, se pare că aveţi nevoie de niţică gimnastică de înviorare:

youtube.com/wat../

Ana, cînd ai timp, şterge, te rog, #57 & #58.

Val_one, sa stii ca singurul motiv pentru care nu particip la gimnastica de inviorare e ca am telefonul in mana, ceea ce duce la plumb in maini si picioare si la o privire incetosata rau.

Nora, ştiu că telefonul, chiar dacă e mobil, te cam imobilizează în anumite situaţii.

(şi) pentru tine e celălalt link. o să vezi tu.

Alin, „mâine e o altă zi!”

Alin,

Mulţumesc pentru tot ce mi-ai spus. O să mă gândesc bine, o să recitesc ce-ai scris.

Am început să scriu (citeşte să public) la douăzeci de ani. Iată că, anul acesta, se fac optsprezece. Ce? Primul text e neîncadrabil; mă gândeam să-l pun aici înainte de Paşte, fiindcă mi-am amintit acum câteva zile de el. Dar nu m-am decis încă. Apoi au fost cronici literare, de teatru, ălora plastice (cele mai multe) nu le-aş zice plastice fiindcă nu erau tehnic încadrabile acolo. Alături de cele literare, astea de artă mi-au plăcut cel mai mult. Încă mai scriu, dacă văd ceva care mă mişcă.

Am făcut sute de interviuri. Unele au avut invitaţi foarte buni, aşa că au fost şi ele bune. Am scris şi câteva independente, pentru că le-am vrut foarte mult. Texte despre problema evreiască şi, aplicat, Mihail Sebastian: romane, dramaturgie şi uimitoarea lui publicistică. Ba chiar m-am aventurat să povestesc ceva despre psiholingvistică într-o revistă literară, ştiind că e o zonă cvasivirgină.

Un singur text (uriaş – întins pe zece pagini de revistă, dacă nu mai mult) am scris despre HIV/SIDA. Fusesem în 1998 la un seminar deştept, organizat de UNICEF, şi am aflat acolo că nu ştiam mare lucru despre problema asta. Am cerut spaţiu nelimitat, l-am primit şi am scris un text care am dorit să fie util şi atât. Singurul.

Aici am venit dintr-un impuls. Citeam VoxPublica, apoi Pandora’s şi mi-a venit gândul. Până să se instaleze confortabil, deja scrisesem e-mailul, dar nu aşteptam nimic. Eram convinsă că trebuie să fie un cerc închis, iar eu sunt o necunoscută. Scriu zilnic pentru revista la care lucrez. Domeniul e foarte specific: lux. Iubesc munca asta şi o fac, în consecinţă, cu plăcere şi cel mai adesea chiar cu drag.

Am primit răspunsul la e-mail şi m-am trezit că nu ştiu ce e aia platformă de comentarii, texte etc, că eu doar citeam aici şi pe Vox, dar nu văzusem vreun comentariu, numai textele. M-am gândit că nu mă obligă nimeni să scriu, aşa că pot să mă gândesc o vreme. Am scris primul text într-o sâmbătă, 13 noiembrie, fiindcă fetiţa mea a spus câteva vorbe care m-au făcut praf. Pe urmă am scris, la o săptămână, despre frică, o mare obsesie a mea. Ca şi ratarea, de altfel. Dar pe-asta o mai las.

Ce să-ţi spun, Alin? Sunt nouă în on-line. Din 13 noiembrie 2010. Habar nu am cu ce se mănâncă chestia asta. Scriu când simt mişcarea în mine, generală cumva, apoi se sintetizează în fraze, propoziţii, cuvinte şi silabe. Le simt pe toate. Le aud pe toate. Scriu când mi-e stare (sic!). Şi cum mi-e stare. Ce scriu se adună în mine şi se mişcă pe-acolo. Câteodată, brownian. Alteori, eu simţeam ceva şi văd că a ajuns altceva sau oamenii s-au adăugat pe ei înşişi. Sunt texte deschise.

Ce ştiu dintru-nceput? 1. Că scriu pe o platformă, iar asta înseamnă că mă adecvez locului mereu. (Am o mare problemă cu inadecvarea. La mine nu prostia şi alte nimicuri mă scot din minţi, ci inadecvarea.) 2. Că nu fac jurnalism. Nici pe departe. Nici nu doresc şi nici nu sunt bună la asta. Adică sunt. Am făcut toată vara trecută şi asta, dar nu mă reprezintă. 3. Niciunul dintre textele mele scrise vreodată în afara Pandora’s nu seamănă la nimic cu niciunul scris aici. Nu pot explica. Pur şi simplu, locul ăsta mă cere aşa. Acum. Cu tipul ăsta de scriitură. O să le citesc pe toate din nou, ca să văd unde e pelteaua. Treaba e că textele astea sunt ţâşnite. Erupte. (Alin, nu-mi vine să zic defulate; nu simt bun pentru mine cuvântul ăsta.) Viscerale.

Niciunul dintre ele nu ar putea arăta aşa pe hârtie. Absolut niciunul. Toate ar suferi modificări dramatice. Aşa am înţeles eu până acum să mă adecvez gestului de a scrie pe o platformă publică. Ţie îţi mulţumesc încă o dată şi să ştii că sunt numai un om aflat la începutul înţelegerii.

@Ana…domnul Alin Fumurescu a făcut exact ca popa de la țară care vine cu botezul o dată la un an ! Și culmea mai intră și nepoftit,vrând cu tot dinadinsul să te„boboteze” să îți meargă bine tăt*anul ! Cred că s-a referit la psiholingvistica ta…care tu ai spus că ai cam părăsit-o Dar dănsul este profesor în științe politice…total opus

@Ana…și în altă ordine de idei cred dl.Alin Fumurescu a făcut un comentariu legat de comentariul tău de la #22 ….cu pelteua de mere,căpșuni,struguri ? Întreabă-l tu..

@Ana…și nu în ultimul rând,cred că însuși titlul articolului adrenalina(dumnealui)…a jucat un rol principal !

Fumurescule,

Când eram student o mai ardeam cu sporturile – fotbal în divizia B, volei şi tenis de masă în campionatele pe centrul universitar Bucureşti (intrau şi echipele Academiei Militare).

Bă, tu ştii ce făceam eu când întâlneam unu cu o mie de clase peste mine la vreo competiţie?! Îţi spun eu: nimic! Stăteam şi-l admiram pierdut. Nu intram în vorbă cu el, nu-i ceream să joace şi cu mine un set sau două, ca nu cumva să nu se molipsească prostia şi ne-talentul de la mine la el.

Tu:

…

Doar cateva observatii, fara legatura si fara pretentii.

…

Nu mi-e clar (nici n-am urmarit indeaproape, sa spun drept) …

…

nu sunt eu tocmai cel in masura de a da asemenea sfaturi

…

Bă, ştii ce reprezintă rândurile cu puncte, puncte?! Exact ceea ce n-ar fi trebuit să scrii.

De restul – cele pe care ţi le-am reprodus, puteai să ne scuteşti. Ştiam şi noi că nu eşti în măsură, că nu trebuie să ai pretenţii, că nu prea urmăreşti (dar îţi dai cu părerea) – cu alte cuvinte că eşti cam prost, cam îngâmfat şi încrezut.

Dacă voiai să te bagi în seamă cu cineva dintr-o divizie superioară, puteai s-o faci admirativ, linguşitor, limbi-n-curist (ştiu că poţi s-o faci), dar tu, nu! Ai ţinut neapărat să te poziţionezi superior. Să te poziţionezi tu pe tine. Că noi, ceilalţi, te ştim acolo jos unde ţi-e locul.

Ia hai, pauza s-a terminat, capu la fund!

Seva, nu-i chiar aşa. Alin Fumurescu a văzut la Ana ceea ce ştim deja şi noi. nu e prima dată cînd o sfătuie: „ai un talant. grijeşte-l”.

acum, tu îl cunoşti pe Alin şi ştii bine că el, la fel ca şi Ana, nu comentează decît acolo unde-i place sau are ceva de spus. dacă citeşti mai atentă, o să-ţi dai seama că este un semn de apreciere din partea lui acel comentariu. şi chiar onorant.

pe mine mă bucură că şi Alin F. vede potenţialul Anei de a trece la alt nivel al scrisului. şi o face din poziţia de observator dezinteresat, crede-mă. iar „adrenalină” are el unde găsi. apropo, ştiai că a explorat acum cîţiva ani jungla amazoniană?

Orgasm ai făcut cu ocazia asta?!

@Val_one…da știu că este pescar,vânător pasionat…în ce sens a explorat jungla amazoniană ? Dânsul este profesor de științe politice ! Te pomenești că le-au dat lecții cum să își formeze primul partid în junglă ?

Nu,serios a intrat cu superioritate folosind cuvinte care a jicnit într-un fel. Bagajul de cunoștiințe ale domnului Fumurescu este vast și în română și în engleză, putea să facă uz.

Și ”a întinde pelteaua” ce înseamnă ? A te repeta interminabil,a devia de pe drumul principal,de la subiect Ana a folosit freestyle și a scris așa cum simte,să fie corect cineva să-ți sugereze cum să simți în viitor ?

Bă, Fumurescule, ştiu că nu ţi se mai scoală pula, dar dă-i, bă, şi ei nişte muie chiar şi-aşa cu ea bleagă, nu vezi cum cerşeşte?!

A cerut de la toţi limbi-n-curiştii pedelişti, da n-aţi băgat-o nici unu în seamă!

Bă, eu ştiu că vă e silă de ea că e proastă rău, dar în primul rând, ţine cu voi, în al doilea rând, eu ştiu o vorbă:

pizda bună-i la năroadă, iarba bună-n mărăcini! aşa că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Seva, noi o cunoaştem pe Ana atît de bine din comentarii, nu din texte. abia comentariile ne-au adus-o atît de aproape sufleteşte. şi asta pentru că ni s-a dezvăluit cu sinceritate aşa cum e ea. şi-a deschis complet inima şi sufletul în faţa noastră.

Alin Fumurescu i-a citit doar textele, care sînt în general texte de stare, de suflet. e drept că a folosit un ton poate paternalist, didactic. dar nu superior, eu n-am simţit aşa. este atitudinea cuiva care descoperă un talent şi vrea să-l stimuleze, să-l direcţioneze.

iar „întinderea peltelei” eu mi-o explic altfel, nu ca pe o jignire. cum spuneam, textele Anei sînt texte de stare. probabil că Alin Fumurescu a observat la cîteva texte consecutive acelaşi punct de referinţă. aveau acelaşi filon „de stare”, adică.

în general, eu cred că ai pretenţii de la cineva pe care îl apreciezi şi ai încredere în puterile şi posibilităţile lui. de aceea, eu văd drept apreciativ comentariul lui AF. manifestă un interes pozitiv.

@Val_one…”iar ”întinderea peltelei” eu mi-o explic altfel” spui tu. Pare-se că vorbim aceiași limbă,eu am spus așa:”a devia de pe drumul principal” tu spui:”să-l direcționeze” nu au același sens ? Unde este acel”altfel” ?

Seva! nu mă cert cu tine. eu am citit cu atenţie şi răspunsul Anei către Alin. dacă ea nu s-a simţit ofensată sau jignită, de ce-am face-o noi în locul ei? crezi că Ana simte nevoia să-i luăm noi apărarea?

@Val_one…și„tonul didactic”da, este specific fiecărui profesor,unii ajung până acolo,cerând studenților să se confunde cu filosofia lui mai mult decât cu filosofia în sine. Câți studenți nu sunt trântiți la lucrări nefiid după șablonul profesorului…? Dar fiecare are”eu” lui !

@Val_one, noi nu ne certăm aici dar Ana nu a apreciat cuvântul”defulare” sugerând”viscerale” Asta ce spune ?

Ei hai,gata… vin o poezie, ceva ?

Sadie, ai dreptate. un cîntec vesel să cîntăm.

Ți-a plăcut Sadie pe yoytube ? Este nemaipomenită,a fost gimnastă, dar după 21 de ani s-a dedicat Belly Dance.Este unică prin autocontrolul musculaturii abdominale. Adevăratul dans al buricului.A fost în 2009 la „America got talent” împreună cu Kaya.Nu știu ce-au făcut la concurs atunci.

Cu cât vorbeşti mai mult cu atât de scufunzi mai adânc. Cu atât de deconspiri mai mult!

este atitudinea cuiva care descoperă un talent şi vrea să-l stimuleze, să-l direcţioneze

Futu-vă-n guri de jidani perverşi şi năclăitori. E ceva pe care să-l atingeţi şi să nu-l spurcaţi instantaneu?!

Ana are doişpe ani, i-a descoperit corifeul Fumurescu talentul şi vrea să i-l dirijeze.

Dirijea-mi-aţi talentu până faceţi clăbuci, perfizilor ce sunteţi!

da, Seva, mi-a plăcut, altfel nu pomeneam de ea. este şi frumoasă, şi talentată.

Seva,

Nu m-am supărat pe Alin. Deloc. În chestiunea cu pelteaua – în ciuda lipsei de neutralitate a expresiei a întinde pelteaua, care are în general o minimă undă critică – cred că s-a referit exact la starea care se resimte în mai multe texte, deşi la fiecare altul a fost explorată, eviscerată dintr-un alt unghi. Altfel, nu mi-o pot explica.

Alin nu m-a atacat. Nu asta a fost intenţia lui.

La o recitire a articolului,ceva m-a izbit în ochi,Ana spune”oamenii își smulg hainele ca-n Sinediu” ? Ori„se ascund în piei false”…„pulovărul ăla albastru”…ca în sfârșit”trage pânza aia pe tine”+ adrenalină, deduc că:

TOT HAINA ÎL FACE PE OM

În costumul lui Adam acoperit doar cu o frunză

Trăind ca în sânul lui Avram,omul a inventat o pânză,

În fustană un roman,cu un coif într-o șaretă

Ori șalvarii lui Sultan,suita lor în etichetă !

În pulpană un german,ochii țintiți pe o machetă

În costum de Klu-Klus-Klan,urcați în camionetă,

Repetat ca la”Verdun” un veston și o beretă

Tunica lui Mao Tse-tung,în sarafan ori salopetă !

Românul este erou,în jacheta lui de doc

Eroină cu furou,cu bundiță ori cojoc,

Șubă ori combinezon,cămăși ori armurier

Muncitor toarnă beton,poartă blugi în șantier !

Rochie creață cu-n șorț…frumoasă ca o crăiasă

Îți ghicește în cărți în*cuărț*pietre,bobi,fie carcasă,

Guleraș cu o bonetă,servantă fată în casă

Scufițe,largă paletă…regină,împărăteasă !

În mini-jupe și sutien,patrulează pe trotuar

Îmbujorată rău la ten,etalează„repertoire”

Descinde Monsieur Ronald,învăluit tot într-o robă

Din aur la gât colan,pimp-ul o pune la probă !

Paltonul plin cu insigne cu simbolul pe chipiu

Tremură,nu sunt enigme și basca pe umăr pliu,

A renunțat fie la chică,a renunțat fie la claie

În mâncare nu mai pică…ce să usuci când faci baie ?

La ușă o haină de valet ori în livrea un vizitiu

Iese un„costum de balet” de gală,seara târziu,

Spre o căsuță uniformă de poștaș,deschide o ușă o pijama

Căzut eroic un ostaș…un drapel are mama !

Și tata e distrus,e mut…la momentul oportun

Când luînd un semn de salut,trasă o salvă de tun…

…. PS.Dedicată celor care ne apără ca noi să„poezim”

Cosa,

Alin Fumurescu n-a vrut, suflete, să-mi dea lecţii. N-a fost condescendent. Şi-a manifestat critic nişte rezerve. Iar la aceste rezerve a avut propriile rezerve, pe care tu le-ai amendat. Iar el le-a expus franc. Le-ai citat tu.

Poate l-a frapat cum din (dor şi) jale se cam întrupează Electra de ceva vreme şi-o fi vrut să-i dea un semn să se uite mai cu drag la sine şi cu mai multă încredere, ba chiar cu tupeu de speranţă.

Nu-l cunosc pe Alin Fumurescu, dar aşa mi s-au părut cuvintele lui.

Val_One,

Tu pari să-l ştii mai bine pe Alin Fumurescu şi văd că şi ţie ţi s-a părut tot ca şi mie. Sau pe-aproape.

Da, ţi s-au părut!

Cosa,

Of! Mama lor de înjurături!

[Iar eu, dimineaţa, la primul vis, tot trag nădejde că în ziua aia (în fiecare zi, după cum vezi) o să mă ceri de nevastă. O să-nchizi ochii la vârsta mea cretacică şi o să fii cavalerul visurilor mele. Şi-o să fim fericiţi câţiva ani, că, deh, până la adânci nu mai e aşa mult. ]

uf

Ana, îl ştiu pe Alin atît cît poţi şti despre cineva din scrierile sale. fiind unul dintre oamenii care merită un bob zăbavă şi atenţie din partea noastră, l-am „urmărit” pe unde scrie şi comentează. astfel am reuşit să-mi dau seama cine este omul Alin Fumurescu. şi te asigur că nu te-ai înşelat în privinţa lui. mai are cine să-ţi mai confirme, vei vedea.

Muzo,

Să nu te interpui între mine şi Cosa, că scoţ vitrionu’. Să-mi spuie el aici, de faţă cu toată lumea, că nu mă vrea pentru că sunt bătrână şi nebună.

Tu ai putea, maximum, să-i spui că sunt de o mie de ori mai frumoasă decât în poza aia făcută pe 9 septembrie 2010, când tocmai primisem două veşti concurent de proaste şi eram împietrită şi vai de capul meu.

eu am oftat pentru că simt adiere adrenalitică.

…Phoai…un om fără nici o decență umană ! De ce trebuie să văd,să citesc aberațiile unui deplasat !

THIS IS HARASSMENT !

Ana, vorbele, de cele mai multe ori, sunt o perdea. Numai politicienii şi judecătorii se opresc la vorbe atunci când le e în avantaj. Ca să ştii unde te afli, în viaţă trebuie să vezi dincolo.

Hai să-ţi dau un exemplu:

Eu torn betoane. Vii tu şi începi să-mi spui, că aia trebuia nu ştiu cum, că ailaltă nu ştiu ce. Bun, eşti bine intenţionată şi te ascult. Dar ce-ai făcut tu ce înseamnă, de fapt?! Că tu te crezi în măsură să-mi dai mie sfaturi. Că tu ai făcut de o mie de ori mai multe decât mine şi confirmat mai bine, nu?!

Eu nu m-am luat de vorbele lui Fumurescu. Oricum sunt clişee plate, anoste şi degrabă auto băgătoare în seamă.

Dar prin ce a demonstrat el că în domeniul scrisului artistic poate să dea sfaturi şi să facă judecăţi de valoare uneia ca tine?! Şi oricui, de altfel!

Ştii cum mai văd eu lucrurile?! Uite aşa:

La emisiunea aceea 100% a fost invitat un mare violonist englez. Dar mare rău de tot! Moderatorul se tot omora să iniţieze o discuţie despre interpretare, artă chestii de astea. Ăla, în schimb, o dădea cu Aston Villa – echipa de fotbal cu care ţinea el. Singura chestie pe care a scos-o de la el şi care mai avea legătură cu muzica a fost că viorii lui – un Stradivarius, i-a pus numele Pamela Anderson.

Un artist se joacă cu arta lui, face dragoste cu ea, o ceartă, o pune în loc de bască pe şaua de la bicicletă, dar în nici un caz nu face din ea o meserie aşa cum se aşteaptă necunoscătorii. Aşa cum s-ar aştepta Fumurescu din partea ta.

Tu, aici, te încânţi, încântându-ne pe noi. Dar de unde să înţeleagă asta un politruc obedient, lingău la comandă cum este acest Fumurescu?!

Dar pe mine mă bucură intervenţia lui, pentru că mi-a dat mie posibilitatea să v-o mai arăt încă o dată cu deştiu pe această jidancă mică dar a dracu, vicleană şi perfidă!

Sevă proastă, #81 nu era pentru tine, tâmpito!

E incredibil cum nu vedeţi cine este această Val_One!

În #81 am citat din intervenţia ei. Deci, ea stătea aici, te spoia cu dulcegării şi aprecieri, dar în gândul ei credea că eşti un talent incipient, necizelat şi neaplicat! Şi cine ?! O puţoaică gugălistă care nu ştie să scrie două rânduri fără emoticon-uri!

Cosa,

Eu sunt proastă şi tâmpită. Eu, nimeni altcineva.

Uite: îţi aştept răspunsul ăla despre proxima nevastă jurasic-cretacic-mezozoic-paleolitică şi tu mă laşi să mă fac de râs, făcându-te că nu mă vezi şi nu m-auzi şi nu mă simţi cum mă frământ.

Aia cu Stradivariusu’ numit Pamela Anderson e genială.

de ce te uiţi la mine,

cu ochi străini şi goi?

ce s-a-ntîmplat cu tine,

ce s-a-ntîmplat cu noi?

asta nu mi-a spus-o gugăl.

Tu vezi că mă lasă să disper aici şi se face că n-aude.

Ce faci, mă subminezi? Ai numai avantajul vârstei. Te spulber! Ia vezi tu cu amoru’ ilicit. Hmm…

Ana, uite, nu zic că eşti rea, te-aş lua. Dar ce mama ăluia, mă fac eu cu tine peste zece ani, când tu vei avea patruzeci şi şapte de ani?! Uită-te şi tu la una de vârsta asta. Ai printre cunoştinţe?! Bun, vezi ce vreau să zic?!

Şi fă socoteala câţi copaci trebuie să taie ăştia ca să facă hârtie pentru foiţa din cele două miliarde de ţâgări pe care le vei fuma până atunci!

Bun, să zicem că profităm intens de primii cinci ani. Atunci ar mai merge, dar trebuie să-mi garantezi profit, nu aşa! Adică să curgă adrenalina în valuri de să nu mai ştim de noi. La propriu! Ei, ce zici, te bagi, te duce?!

După poze, pare că te-ar duce, nu ştiu!

cînd mă gîndesc la cîţi copaci am salvat eu nefumînd…

Ana, dacă stau să calculez, o să am cîndva propria pădure. trebuie să-i caut un nume.

Bun. Cere-mă.

Peste zece ani? Vai de tine va fi atunci! S-o vezi pe buna la 83 ce frumoasă e! Păcat că nu mai ai cum s-o vezi pe muica Victoria, c-a murit, săraca, acum câţiva ani, la 99.

Deci trăim şi mult. Şi suntem neam de grofi amestecaţi cu nemeşi. Scântei sub tălpile noastre!

Adrenalină? Nici n-o să mai ştii s-o scrii.

Hai! Formulează!

Cine dracu îl înțelege ? Și ce tot vrea el de la Val_one cu„râgâiturile lui de porc nesimțit !” Nu știu Ana, ce să mai zic,acest individ este„ the most uncoooperative person” și asta îl face cel mai mândru de prostia lui. Eu te înțeleg că nu vrei să abuzezi de „dreptul la replică a fiecărei persoane”începând a tăia în carne și oase(adică comentarii)dar nu crezi că trebuie să aibe totul o limită a suportabilului ? El este incurabil !

Seva,

Val_One e şmecheră. Da’ rău de tot. Cosa ştie asta. Bine.

N-am văzut-o să se enerveze vreodată. Ori s-o atace cu adevărat ceva. E o forţă.

Ana,sper că într-o zi,va fi și… sfârșitul,succes !

val_one: pacat ca nu fumezi! Dezvolta inteligenta.

Seva,

Ţi-am recitit poezia. M-ai dus către Orient. Unde-mi place mie mult. Unde sunt eu cu ochii-nchişi. Mulţumesc.

of, Seva, dac-ai şti ce mi se zbate inimioara ca o rîndunică speriată cînd nu-mi vine bărbatu’ la timp acasă…chit că-n loc de salut îmi trage două palme sau mă dă cu capul de chiuvetă (cinci a schimbat pînă acum). dar ce să-i faci, amor bătrîn şi chior, ba şi platonic pe deasupra.

stai linişitiă, nu-i nevoie să mă aperi.

Val_One,

Mă subminezi. În săbii ne tăiem, în buzdugane ne-nvârtim sau în trântă dreaptă ne frângem oasele?

Eu aştept o cerere şi nu glumesc. Tu încerci să mă sperii. Vicleano! N-aibi grijă, că nu dau înapoi.

uff, ce se intampla aici? si apropo, eu ce naiba sa mai zic ca pe mine domn profesor m-a facut cam proasta ca nu-mi pasa de “amaratii” aia de libieni care s-au ridicat cu furci si topoare si manevrati in sensul bun de americani (?) sa-l dea jos pe Gadaffi?

uff, ce se intampla aici? si apropo, eu ce naiba sa mai zic ca pe mine domn profesor m-a facut cam proasta ca nu-mi pasa de “amaratii” aia de libieni care s-au ridicat cu furci si topoare si manevrati in sensul bun de americani (?) sa-l dea jos pe Gadaffi? Nota: aceasta e a doua incercare de a trimite acest comentariu.

hm, ce se intampla aici, nu mai reusesc sa trimit niciun comentariu?

Morringain,

Bună seara! Erai în aşteptare cu ambele. Nu ştiu de ce. Dar şi eu am fost de vreo trei ori la textul Norei. Enervantă mai e chestia cu aşteptarea!

Cine te-a făcut proastă?! Pe tine?!

iote c-au mers:D

Pe al doilea l-am lăsat în Limb, Morringain. Era identic. Astea erau în aşteptare. Celelalte au intrat direct.

Mersi, Ana. Uita-te la ultimul articol al lui Fumi (vorba lu Doria) despre Libia. Asta e, mi-o merit daca nu ma entuziazmez usor din orice.

Val_one, da ce capoasa esti!

Anyway, trecem peste interventia de mai sus, avea doar intentia de arata ca se poate si mai rau. Nu ca mi-ar pasa foarte tare de opinia unuia sau altuia.

Zilele astea am fost ocupata rau. Am dat de un blog minunat. Pacat ca autoarea lui nu mai are cum sa continue sa scrie. Stiu, sunt o neofita in scriitori romani (sau nu) contemporani. Dar vi-l recomand. luanazosmer.com../ (stiu, stiu, Cosa, e evreica; citeste totusi, s-ar putea sa-ti placa).

aaa, păi n-ai aflat ce căpoasă pot fi eu, Ana, cînd trebuie să-mi apăr bătătura şi nevoile şi neamul! şi ce arsenal pot eu scoate la bătaie. ce săbii, ce buzdugane?

Morringain,

O controversă. Văzui. Două poziţii opuse. Iar pe tine cuvântul stupid te-a supărat.

Nu ştiu ce să zic. Nu cred c-a vrut să te facă proastă. Cred că i-a ieşit mai brut replica. Aşa sper, de fapt.

Ştii de ce? Cunosc oameni care nu vor să dea, însă fac asta fiindcă nu e stilul lor să se-ncurce-n cuvinte. Să-şi îndulcească discursul. Eu sunt foarte/prea sensibilă la cuvinte. Şi sunt, în consecinţă, foarte atentă. Nu mă forţez. Aşa sunt.

Adesea mă supăr tare în contexte de-astea, dar apoi mă gândesc că lumea nu trebuie să fie ca mine, cu mănuşi de catifea egipteană şi-n somn. Să ştii că şi eu sunt aspră. Dar nu înjur şi nu folosesc vocabule vituperante când o fac. Nu. Fac mult mai rău. Vorbesc frumos, respectuos, în timp ce intru direct în nişă. Ca pumnalul. Fără să jignesc nici o miime de secundă. Însă pentru un asemenea tratament de lux trebuie să se străduiască multă vreme cineva.

Uoooof !!!

N-am stat sa mai citesc… a venit sau nu Adrenalina aia acasa ?!

Val_One,

Dacă la aproape patruj’ dă ani tre’ să învăţ să lupt pentru un bărbat, pregăteşte-te să-mi fii victimă. Dixit!

Morringain,

Mulţumesc. Mă duc mâine acolo. La descoperirea ta. Abia aştept. Te anunţ ce impresii m-or încerca.

Miere,

Ce nu citişi, frate? Ce scrisei io sau ce scriserăm noi?!

Şi vine ea. Acu’ se face frumoasă. Se ferchezuieşte. Pedichiuri decadente şi fauve. Să mă termine.

Poti scoate tu si sabii, si buzdugane, numai sa nu scoti ciorapii din bocancii aia!

@Ana: Soro… am incercat sa citesc si la un moment dat parca se apropia.

Nu stiu ce s-a intamplat, cred ca ramase fara baterii pe GPS.

Ana, multumesc. Nu m-a deranjat prea tare, venind de la cineva specialist in filozofie (si nu in conflicte) politica.

Sper sa-ti placa descoperirea mea. Eu l-am luat la citit pe tot, in sens invers, si acum abia de am ajuns prin februarie 2010. Tot ce se poate spune e ca autoarea a fost o femeie extraordinara.

Sevă, râgâituri de porc nesimțit scoate bărbatu-tău după ce bea zece beri uitându-se la televizor în timp ce i-o sugi tu!

Vezi că ţi s-a acordat atenţie aici doar pentru a avea de cine să se facă mişto. Tu n-ai cum să te prinzi, dar crede-mă pe mine. Eşti luată la bâză, iar tu ca proasta crezi că eşti apreciată.

În seara asta nu te-am băgat în seamă şi tot nu te-ai potolit. Vezi că te fac să renunţi în secunda zero. Umblă-ţi pe cale. Nu lua asta ca pe un sfat. Ia-o ca pe o ameninţare!

mîine trebuie să schimbăm chiuveta. s-a ciobit de tot.

Scris de o jidancă. Aviz jigodiilor, viclenilor, libărcilor într-un cuvânt mafioţilor securisto-politruci, cozi de topor ale jidanilor:

Rindurile de mai jos, de la dreapta la stinga si de la stinga la dreapta sint un omagiu tuturor Mariilor, Rozelor, Marghioalelor si Manutelor, tuturor Ionilor sau Fanicilor, tuturor romanilor tiganilor ungurilor care mi-au imbogatit si inveselit copilaria,mintea si sufletul. Indiferent in ce religie m-am nascut m-am nascut in Romania si asta-i unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intimplat in viata. Ma doare-n cur daca suna patetic ,cind am plecat de-acolo am plecat cu tot ce-am devenit mai apoi sau mai corect tot ce-am devenit mai apoi e asezat frumos pe temelia povestilor intelepciunii a oamenilor a locurilor a pamintului a copacilor a pasarilor si-a tot ce inseamna Romania. Taranul Roman nu-i terminat .

Un arab cu o mitraliera si ceva grenade era alergat de un tanc israelian. Arabul se opreste o clipa, trage cu o mitraliera in tanc, tancul nu pateste nimic, arabul alearga, tancul dupa el. Se mai opreste o data arabul, trage cartusele din mitraliera, tancul nimic, arabul arunca mitraliera, continua sa alerge, tancul dupa el. Se mai opreste arabul, arunca o grenada , tancul nu are nimic, arabul alearga, tancul dupa el … Arabul arunca ultima grenada, tancul dupa el. Arabul nu mai are munitie, se lasa in genunchi si asteapta. Tancul opreste linga arab, se deschide turela si evreul intreaba: - Auzi, arabule, cumperi niste munitie?

uite Soro ca gasii ceva care sa ma ajute la intrebarea care urmeaza…

Si cand o sa ajunga acasa Adrenalina, vei stii oare ce sa faci cu EA !?

Morringain,

S-a scris şi se va scrie mult – infinit, în lumea asta. Dar tot ce s-a scris se încadrează în nişte tipare. Acestea sunt multe dar finite.

Când citesc ceva eu caut un tipar nou. Nu vreau să pierd timpul îngroşând rânduri ci descoperind altele noi.

Stilul Luanei Fătu mi-e cunoscut. Am mai citit şi nu mai vreau. Eu citesc altceva. În plus sunt scrieri închise, concrete, la obiect. Sunt povestiri. În afară de comentarii la text – nu prea mai poţi, tu ca şi cititor, să dezvolţi.

Scrierile Anei sunt deschise permiţându-ne nouă să continuăm scrierea ei, să imaginăm şi să colaborăm cu ceilalţi cititori. Lucrurile, la un articol al Anei, evoluează diferit în funcţie de comentatorii prezenţi, de starea sufletească în care se află fiecare. (Asta e altă chestie pe care n-o înţelege Fumurescu. Mă rog, are circumstanţe favorabile: nu-l duce mintea!).

Deci, scrierile de acolo sunt bune pentru cine n-a mai întâlnit stilul. Lor le recomand şi eu să citească.

Miere. Adrenalina – nu faci tu cu ea. Face ea cu tine!

@Cosa Nostra: Neah Profesore… !!!

Te contrazic…

Daca vena mea si-o doreste, o gaseste oricat de ascunsa ar fi si-o aduce acasa imediat dintr-o singura miscare.

Dar daca vena mea sta inchisa si baricadeeza usa, degeaba striga Adrenalina la usa.

Consider ca tot EU fac ce vreau cu ea.

@cosa #128…ești o jigodie ordinară, ai fost…și vei rămîne,tu nu ai cum să te schimbi,ai obrazul gros ca șoriciul porcului…întotdeauna oricând și oriunde nu ai făcut altceva decât să îți arăți imbecilitatea incurabilă de care suferi !

Ești o persoană care neceți terapie intensivă,ești un pericol social,îmi vine să îmi trag palme că îmi pierd timpul meu prețios din viață să scriu unui prost spurcat ! Cum ți-am mai spus odată,tu suferi de sindromul dublă personalitate ! Ești un om hăituit de duhuri animalice !

ȘI NICIODATĂ NU VOI RENUNȚA SĂ TE CALIFIC:UN PORC SPURCAT ! O SPUN ACUM,AZI,MÂINE ȘI POIMÂINE ȘI DE CÂTE ORI VA FI NEVOIE ! ORIUNDE VEI COMENTA TU,ÎN SECUNDA A DOUA TE VOI COMBATE,ASTA SĂ ÎȚI DOVEDESC CĂ MI SE FÎLFÎIE DE FILOSOFIA TA ! INDIFERENT CÂT ȚII TU CU DINȚII AICI PE PANDORA LA „REPUTAȚIA„ TA.

@Ana… iartă-mă dar n-am putut să mai înghit,văd că tu ești mai tare,mai tolerantă…asta așa că s-a adunat prea multă adrenalină.

@Cosa #128…ai fost un porc ești și vei rămâne,ești o rușine pe acest blog,indiferent căt te pretinzi,o jigodie ordinară ! Neceți terapie intensivă omule,da ești sărit de pe linie de-a binelea. Tu nu ai,nu vei avea limite,ordinarule… niciodată ?

ABSOLUT TOȚI OAMENII AU AVUT REZERVAREA ACESTUI COMENTARIU,SUNT SIGURĂ CĂ SUNT LA ASENTIMENTUL TUTUROR, DAR VEZI TU,COSA NOSTRA NU TOȚI AU AVUT TĂRIA SĂ ȚI-O SPUNĂ SĂ ȚI-O TRÂNTEASCĂ ÎN NAS ,BĂI NIMICULE !

@Cosa #128… ești un porc ordinar,ți s-a spus asta în ultimul timp ? Asta o spun așa să îți dovedesc că mi se fâlfâie de tine,nimicule !

@MiereaNaturala:

O să strige în gura mare că ești venal.

Ca să încheiem ziua de ieri:

Ana, ştiu că eşti tristă. Ştii că ştiu!

Da, diplomaţia te obligă la o atitudine echilibrată cutare, cutare. Dar eu ştiu că nu poţi trece uşor cu vederea peste ce a scris libarcă ăla de Fumurescu.

Dar crede-mă, nu trebuie băgat în seamă. E un prost perfid. Nici măcar în meseria lui nu e bun de nimic. (Mă rog, ce face el poate fi doar poreclit meserie, că de fapt nu e).

Lui nu-i aduce mintea idei. Iar scremăturile pe care le eliberează sunt exprimate prost, cu greşeli gramaticale cu caru, fără fluenţă, îmbârligat.

Ce voia el să spună de fapt – dar repet: când vrea să spună ceva nu poate s-o facă prin scris şi, deci, nu se înţelege nimic, este că un talent ca al tău nu poate fi irosit scriind cum scrii tu. Adică talentul tău ar trebui dirijat către aria politică, ar trebui materializat în articole combative prin care să lupţi cu opoziţia lingând în cur puterea. Oricine ar fi la putere şi oricine ar fi în opoziţie de-a lungul timpului. Aşa cum face el, de exemplu.

Din punctul lui de vedere artistul nu are valoare dacă nu câştigă mercedesuri cu opera sa şi nu face figuri pe la tolcşouri.

Şi ca să vezi cine îţi dă ţie sfaturi, iată un citat:

… A fost interpetrata in fel si chip, expertii criminalisti au depistat o boala psihica si i-au intocmit profilul psihologic, o rubedenie cam de aceeasi varsta si o creasta de-a curmezisul capului ne-a povestit cum s-au petrecut lucrurile … .

Trec peste interpetrata – greşeală firească la un prost.

Dar poate mă lămureşte careva, dacă el ştie cum s-au petrecut lucrurile de la o rubedenie şi de la o creastă de-a curmezişul capului (deci mai mulţi), nu trebuia să scrie ne-au povestit şi nu ne-a povestit aşa cum scrie el?!

@Cosa Nostra: pentru mine blogul acela a reprezentat o surpriza placuta. Nu sunt obisnuita cu stilul ei. Asa ca o sa il citesc in continuare.

Si, da, ai dreptate in privinta stilului Anei.

Ana…

Nu stiu ce-a zis Fumurescu, nici nu-mi pasă. Eu ştiu ce ştiu eu, şi-anume ce-am văzut “acolo”: că scrisul la tine e o chemare la rivuluţie

Dar blogul ăsta e prea mic pentru ce poţi transmite la nivel de mesaj social. E ca şi cum ai vorbi despre încălzirea globală într-un compartiment de tren cu maxim 5 persoane. Fă-ntr-un fel şi extinde arealul apoi vine şi schimbarea mesajului la propriu.

@Cosa Nostra: “Din punctul lui de vedere artistul nu are valoare dacă nu câştigă mercedesuri cu opera sa şi nu face figuri pe la tolcşouri.”

…nu ştiu punctul lui de vedere, m-am mai contrat cu el şi am văzut că-i poleială ieftină, că n-are miez. Înclin să cred totuşi că a simţit la Ana un potenţial irosit. Şi poate că ăsta e felul lui neghiob de a încuraja pe cineva, cu şuturi în fund, mai ştii?

Nu cred că se referea la mercedesuri. La tocşouri poate. Apropos, ştiu că poziţia ta e una subiectiv-afectivă, aşa că nu ne mai contrăm pe subiectul ăsta. Spre binele general. Pace, ok?

voi nu vedeţi că oamenii nu se mai recunosc? Nu vedeţi că nu mai au habar să vadă unu’-ntr-altu’? Se-nhaţă şi se spurcă una-două. Îşi smulg hainele ca-n Sinedriu şi se bat cu pumnii mici peste piepturile fierbinţi de furie neagră. Iau păcură şi-şi aruncă peste feţele speriate şi frumos vopsite.

merită ofranda?

Seva, eu te rog să te mai gîndeşti. de dragul nostru. sau al Anei, măcar. doar ştii că te iubim. te îndoieşti de noi? crezi că ne poate influenţa cineva negativ în privinţa ta? nu ne mai îndurera şi tu.

revino cu poezii.

De ce, Ană, de ce!?!

Nu pot sa ma loghez la tine, Ana.

Si ca tot pomeni Habarnam de Osho.

youtube.com/wat../

Pana la lacrimi mi-e drag osho

Haide, măi Seva, ce naiba!

Nici până la vârsta ta şi cu atâta experienţă, n-ai învăţat că trebuie să te ştergi de bale la gură după atâta supt?!

Seva, nu-l invinui numai pe Cosa, nu-i numai el vinovat. Doar nu crezi ca Ana nu are nici o posibilitate sa stearga mesajele in care acel individ te insulta. Normal ca poate, dar nu vrea.

pe fumurescu-l doare-n kur de “talentele” voastre, dar mizeaza pe naivitatea abundenta a locului. ai-a bagat limba, pardon, nasul, si-n trecut la Niculeasca in acelasi scop: sa culeaga adoratoare de pipa din zona, care sa-i mai lase cate-o ventuza umeda la beshinile intinse la el.

urmatorul pas: treci, Anutzo, pe-acolo si fa-te ca pici pe spate la neghiobiile sale, mustrandu-i zdravan pe comentatorii carora nu le sare in ochi talentul

cand bagati si poeziile lui Seva asta pe pagina invitatilor? sau macar dati-i fonturi mai mari pe mana, eventual in rosu si cu mult maro

@Ana: #41: Nu s-a intamplat nimic, e vorba doar de lipsa de timp.

Morringain,

Am citit. Era directă şi aspră. Nu pot trece defel peste faptul că nu mai este. Ar fi trebuit să nu ştiu asta. Cheia lecturii s-a modificat radical.

Textul e necitibil, din pacate… cam prin clasa a 9-a, cand credeam ca lumea incepe si se termina cu ” Pe culmile disperarii”, aveam si eu astfel de incercari livresti. Multumesc lui Dumnezeu ca a trecut perioada respectiva.

uite un om împlinit. Răzvane, mai bine ne povesteai şi cum ai depăşit momentul, că tare fericit te văz şi mulţumit de preţioasa ta persoană.

mă rog, mai ziceau unii că-s fericiţi cei săraci cu duhul…